Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 445/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 445/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 23113/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 445/2014
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelant AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. împotriva sentintei civile nr._/16.12.2013 pronunțată de Judecătoria C., in contradictoriu cu intimat Î. F. "O. C.", având ca obiect anulare proces verbal de contravenție NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul prin cj. I. I., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Nemaifiind cereri de formulat si excepții de invocat, instanța acordă cuvântul.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, conform motivelor scrise, pe care le susține verbal.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința civila nr._/16.12.2013 Judecătoria C. a admis în parte plângerea formulată de petenta I.F. O. C. C., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., a modificat procesul verbal ./2009, nr._ încheiat la data de 18.06.2013 în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei cu sancțiunea „avertisment” și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Pentru a se pronunta astfel instanța a retinut că prin procesul-verbal de contravenție, ./2009 nr._ încheiat la data de 18 iunie 2013 de reprezentanții intimatei, petenta I.F. O. C. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei, întrucât cu ocazia controlului inopinat efectuat la punctul de lucru situat în Piața Craiovița Nouă din mun. C. nu a putut prezenta rola jurnal pentru lunile ianuarie – mai 2013, pe care se înscriu toate datele din bonurile fiscale și se păstrează în arhiva operatorilor economici timp de 2 ani de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căreia au fost întocmite.
Fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută de dispozițiile art. 10, lit. l din OUG 28/1999 conform cărora constituie contravenție nerespectarea obligației de a păstra și arhiva rola jurnal, raportul de fiscal de închidere zilnică, și registrul special prevăzut la art. 1 alin. 4 cu excepția activității de transport în regim de taxi, fiind sancționată potrivit prevederilor art. 11, lit. b din OUG 28/1999 cu amendă de la 8000 lei – 10.000 lei.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța apreciază că acesta este întocmit cu respectarea prevederilor legale, fiind suficient descrisă fapta pentru a putea fi corect încadrată si apreciată gravitatea acesteia pentru a se stabili sancțiunea.
În privința nerespectării dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr.2/2001 modif., în sensul că nu i s-a dat posibilitatea petentei de a formula obiecțiuni, instanța arată că sancțiunea ce intervine este nulitatea relativă virtuală motivat de faptul că este protejat prin aceste norme un interes individual, propriu al contravenientului, și nu un interes general, iar sancțiunea nu este prevăzută expres de actul normativ.
Prin Decizia în interesul legii nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 teza finală Cod proc.civ., s-a decis că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 modif. se sancționează cu nulitatea relativă.
Având în vedere că sancțiunea este nulitatea relativă virtuală, instanța arată că nu s-a făcut dovada vătămării suferite prin nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.7 teza I din O.G. nr.2/2001 modif, astfel cum prevăd dispozițiile art. 175 alin. 1 Cod proc.civ., motiv pentru care nu se aplică în cauza de față sancțiunea nulității procesului-verbal.
De asemenea, instanța mai reține că nu este întemeiată nici susținerea petentei referitoare la faptul că agenții constatatori nu au consemnat constatările în urma controlului în Registrul Unic de Control având în vedere prevederile art. 3 din legea 252/2003.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, având în vedere nota explicativă completată de petenta I.F. O. C. și susținerile din cuprinsul plângerii formulate prin care a arătat că deși nu avea rola jurnal, avea arhivat raportul fiscal de închidere zilnică, instanța constată că în mod justificat s-a reținut în sarcina acesteia încălcarea prevederilor art. 10, lit.l din O.U.G 28/1999.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, se retine ca, la dozarea acesteia trebuie avute in vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, iar potrivit art. 16 alin. 1, din descrierea faptei săvârșite trebuie sa reiasă toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei si, implicit, la stabilirea cuantumului sancțiunii.
Ca atare, aplicarea sancțiunii nu trebuie sa fie arbitrara, ci să se facă în funcție de împrejurările concrete de săvârșire a faptei.
Astfel, având în vedere că din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că fapta reținută în sarcina petentei nu poate fi apreciată ca având un grad de pericol social concret ridicat în condițiile în care petenta a arhivat raportul fiscal de închidere zilnică, perioada mică de timp pentru care petenta nu a arhivat rola jurnal (ianuarie – mai 2013), dar si atitudinea petentei care a recunoscut săvârșirea faptei, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale, poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, pentru a-i atrage atenția petentei asupra obligațiilor ce îi revin și pentru a preveni săvârșirea unor astfel de fapte în viitor.
Opinia instanței are la baza și împrejurarea că amenda contravenționala aplicată petentei în cuantum de 8.000 lei, chiar daca reprezintă minimul prevăzut de lege este mult prea mare, iar fata de modul în care a acționat petenta, nu se poate retine ca aceasta a încercat sa se sustragă de la plata taxelor.
De asemenea instanța mai arată că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu e nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind mijloace de prevenire a faptelor ilicite.
Pentru toate aceste, considerente, instanța în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr. 2/2001, a admis în parte plângerea formulată de petenta I.F. O. C. împotriva procesului verbal ./2009 nr._ încheiat la data de 18 iunie 2013 va modifica procesul ./2009 nr._ încheiat la data de 18 iunie 2013 în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei, cu sancțiunea „avertisment” și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D.,criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivare, a arătat, in ceea ce priveste legalitatea procesului verbal,că instanta a apreciat că este întocmit cu respectarea prevederilor legale,fiind suficient descrisă fapta pentru a putea fi corect încadrată și apreciată gravitatea faptei pentru a se stabili sanctiunea.
Cu privire la individualizarea sanctiunii, instanta a retinut că aplicarea sanctiunii sa se faca in functie de împrejurările concrete de săvarsire a faptei și ca scopul sanctiunii poate fi atims și prin aplicarea sanctiunii avertismentului.
Consideră că, eronat, instanta a apreciat că fapta este de gravitate redusa,iar argumentul prezentat pentru înlocuirea sanctiunii aplicate cu sanctiunea avertismentului nu se justifică.
Instanta de fond a înlăturat caracterul infractional al faptei petentei desi nu se încadrează in prev. art.11 al.1 din OG 2/2001.
În concluzie a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei in sensul respingerii plangerii.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelanta critică modul în care instanța de fond a procedat la individualizarea sancțiunii.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În mod corect și argumentat a fost respins motivul de nulitate invocat de petentă, referitor la nulitatea ce decurge din nerespectarea dispozițiilor art.16 nulitate care nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă, condiționată de invocarea și dovedirea unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
Astfel, se impunea dovedită vătămarea pricinuită, precum și faptul că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului, dovezi pe care petentul nu le-a făcut.
De altfel, presupusa vătămare, chiar de-ar fi fost dovedită, a fost înlăturată cu ocazia soluționării plângerii de către instanță, ocazie cu care petenta a putut formula obiecțiuni și apărări contra celor reținute în procesul verbal.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată.
Cu toate acestea, s-a procedat la individualizarea sancțiunii aplicate și față de prevederile art.34 din OG 2/2001, s-a apreciat că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul de pericol social.
Soluția înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului este argumentată de către instanța de fond și are în vedere împrejurările în acare a fost săvârșită fapta, dar și dispozițiile legale aplicabile.
Astfel, potrivit art. 6 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare „avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică”.
Potrivit art. 7 ,,- (1) avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.,,
Aliniatul (2) al aceluiași articol, prevede că, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În speță, și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, instanța de fond a reținut că sancțiunea ,,avertisment,, este o sancțiune îndestulătoare pentru a putea fi atins scopul sancțiunii contravenționale.
Conform art.21 alin. 3 din OG nr.2/2001, „sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
De asemenea, se mai reține că dispoziția legală care impune obligația nerespectată de cîătre petentă are următorul conținut: Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: l) nerespectarea obligației de a păstra și arhiva rola jurnal, raportul fiscal de închidere zilnică și registrul special prevăzut la art. 1 alin. (4), cu excepția activității de transport în regim de taxi;
Potrivit aceluiași act normativ:
(2) Rola-jurnal este documentul pe care se înscriu toate datele din bonurile fiscale și se păstrează în arhiva agenților economici timp de 2 ani de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia a fost întocmit.
(3) Raportul fiscal de închidere zilnică este documentul care conține: denumirea și codul fiscal ale agentului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine numerotat progresiv; data și ora emiterii; numărul bonurilor emise în ziua respectivă; valoarea totală a operațiunilor efectuate și totalul taxei pe valoarea adăugată, cu precizarea nivelului cotei, valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea taxelor care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată.
(4) Registrul special prevăzut la art. 1 alin. (4) și raportul fiscal de închidere zilnică sunt documente avute în vedere de către organele fiscale cu ocazia verificării veniturilor care stau la baza determinării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat. Registrul special prevăzut la art. 1 alin. (4) se arhivează și se păstrează pe o perioadă de 10 ani, iar raportul fiscal de închidere zilnică, pe o perioadă de 5 ani.
În raport de dispozițiile menționate, Tribunalul apreciază, în acord cu instanța de fond, că gradul de periculozitate al faptei depinde, într-o mare măsură, de categoria actelor care nu au fost arhivate și, deci, prezentate la control; astfel, de vreme ce dispoziția impune păstrarea rolei jurnal, a raportului fiscal de închidere zilnică și a registrului special, este clar că omisiunea de a arhiva doar rola jurnal, în condițiile în care obligația de arhivare a fost îndeplinită pentru raportul fiscal de închidere zilnică și registrul special, prezintă un grad de pericol social redus, mai ales că bonurile emise (chiar dacă nu cu toate datele) se regăsesc și în raportului fiscal de închidere zilnică iar operațiunile efectuate se regăsesc în registrul special.
De asemenea, se mai are în vedere că la baza determinării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat stau Registrul special prevăzut la art. 1 alin. (4) și raportul fiscal de închidere zilnică, documente prezentate de către petentă, astfel că fapta reținută (nearhivarea rolei jurnal) nu a produs prejudicii bugetului de stat.
Apoi, se mai are în vedere și atitudinea petentei, care a recunoscut fapta, situație care creează instanței convingerea că petenta a înțeles importanța respectării întru totul a dispozițiilor legale, și că pe viitor se va conforma acestora, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru responsabilizarea petentei.
Astfel, față de criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită și față de atitudinea procesuală a petentei, instanța de fond a apreciat în mod correct că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii cu avertisment, potrivit art.7 din O.G. nr.2/2001, nefiind justificată aplicarea sancțiunii cu amendă contravențională.
Față de cele arătate, constatând că procesul verbal este legal și temeinic întocmit și că intimata a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei, în raport de dispozițiile art. 480 alin.2 NCPC, Tribunalul apreciază că sentința a fost dată cu aplicarea corectă a legii motiv pentru care va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., impotriva sentintei civile nr._/16.12.2013 pronuntată de Judecătoria C. în contradictoriu cu petenta I.F. O. C. C., cu sediul în C., .. 9, ., ., jud. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2014.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | |
Grefier, L. D. B. |
RED C.I. 26 Iunie 2014-4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2368/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
