Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 25-06-2014, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 11554/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 441/2014
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind judecarea apelului formulat de apelant . împotriva sentinței nr._/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat I. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție A NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reprezentată de av. Parlogea și consilier juridic T. A., pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care
Apărătorul apelantei solicită completarea probatoriului,cu un martor.
Reprezentantul intimatului se opune,fată de faptul că nu a solicitat administrarea probei testimoniale prin cererea de chemare in judecată .
Instanta incuviintează proba testimonială cu un martor
Se audiază martorul încuviințat in cauză, a cărui declaratie este atasată la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat si excepții de invocat, instanta constatând dosarul în stare de soluționare, acordă cuvântul.
Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului,conform motivelor scrise, pe care le sustine verbal.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului,menținerea sentinței ca temeinică și legală
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința civila nr._/12.12.2013 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petenta ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/14 03 2013, în contradictoriu cu intimatul I. D..
Pentru a se pronunta astfel, instanța a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/ 14 03 2013 întocmit de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă D., petenta a fost sancționată contravențional, reținându-se în sarcina ei că, la data de 06 03 2013, în urma controlului efectuat la sediul petentei situat in localitatea Pielești, . 119, județul D., a fost depistată numita S. I., care desfășura activitate in beneficiul petentei, fără a avea întocmit contract individual de muncă, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 16 alin. l din Legea nr. 53/2003, modificată și completată, fapta fiind prevăzută de art 260 alin1 lit e din Legea 53 /2003 rep.
Conform art. 34 din O.G. nr.2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141-A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului(aplicarea unei amenzi în cuantum de 10 000 lei unei societăți comerciale), cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Examinând legalitatea procesului-verbal de sancționare a contravenției prin prisma criticilor formulate de către petent, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G. 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că fapta reținută în sarcina petentei este aceea că, în data de 06 03 2013, agenții constatatori din cadrul Serviciului Control Relații de Muncă al I.T.M D., efectuând un control în vederea identificării și combaterii muncii fără forme legale de angajare la sediul petentei situat in localitatea Pielești, . 119, județul D., au depistat pe numita S. I., care desfășura activitate in beneficiul petentei, fără a avea întocmit contract individual de muncă, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 16 alin. l din Legea nr. 53/2003, modificată și completată, fapta fiind prevăzută de art 260 alin1 lit e din Legea 53 /2003 rep.
Cele reținute în procesul verbal sunt dovedite cu declarația – fișă de identificare dată si semnată pe propria răspundere în fața agentului I. de către numita S. I., aceasta arătând că presta activitate de la data de 01 03 2013, că nu a semnat contract de muncă, că nu știe ce salariu primește și lucrează 10 ore, în tura I între orele 9,00 și 18, 00 precum și de extrasul Revisal care arată că acesteia nu i-a fost încheiat contractul de muncă.
Petenta a susținut în plângere că persoana se afla la sediul societății nu ca să lucreze ci pentru a i se arăta ce urmează să lucreze.
Această susținere a petentei nu poate fi primită deoarece, pe de o parte, este contrazisă de toate celelalte probe administrate în cauză, iar pe de altă parte susținerea nu este verosimilă deoarece, în momentul controlului, aceasta nu era "în așteptare" ci "desfășura activitate", așa cum se reține în procesul verbal de constatare și sancționarea contravențiilor.
Petenta a depus acte din care rezultă că și-a schimbat sediul în perioada controlului, dar această împrejurare nu are nici o relevanță asupra stării de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.
Pe cale de consecință, întrucât pe parcursul judecății petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție și, întrucât, în speță, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Deoarece petenta a solicitat și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, instanța, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ, va aprecia inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată,
Având în vedere dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și art. 21 alin 3 din același act normativ conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunea aplicată, care reprezintă minimul amenzii contravenționale, a fost corect individualizată dat fiind scopul legii 53/2002, pericolul social, precum și faptul că la punctul de lucru al petentei a fost depistată o persoană care lucrau fără forme legale, iar petenta nu a depus nici un înscris și nu a solicitat administrarea nici unei probe care să-i circumscrie favorabil.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, a respins plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/14 03 2013 în contradictoriu cu intimatul I. D..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, petenta ., criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare, a arătat că ,prin probatoriul administrat ,respectiv înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada faptului că la data controlului ,numita S. I. nu desfășura activitate in cadrul societății.
In cadrul fisei de identificare completată de numita S. I., nu se regăsesc detaliile privind cuantumul drepturilor salariale și de asemenea nu se regăsesc mențiunile cu privire la persoanele cu care aceasta lucrează,iar aceste aspecte dovedesc că numita S. I., la data controlului, se afla in discuții cu reprezentanții societății în vederea angajării,contractul de muncă urmând a fi încheiat cu data de 8.03.2013 data la care trebuia sa înceapă activitatea.
În concluzie solicită admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul admiterii plângerii, admiterea plângerii contravenționale și înlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Intimatul I. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de apel, instanța reține că apelanta critică sentința instanței de fond arătând că este netemeinică și nelegală, fiind consecința stabilirii unei stări de fapt eronate.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, și că alte motive de nulitate nu au fost invocate de către petentă.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, a fost avută în vedere declarația dată de persoana depistată efectuând activitate fără încheierea în prealabil a unui contract de muncă, dată în fața agentului constatator, precum și anexele la procesul verbal, semnate de către reprezentantul petentei.
Aprecierea probatoriului de către instanța de fond a fost motivată, iar concluzia la care a ajuns instanța se sprijină pe probele administrat și considerate ca fiind relevante.
Susținerile petentei sunt nefondate.
În ceea ce privește declarația persoanei depistată la muncă, numita S. I., în mod corect instanța a dat valoarea probatorie declarației date de aceasta în fața agentului constatator, declarație potrivit căreia martora recunoaște că "prestează activitate pentru societatea ptentă din data de 1.03,2013 ca bucătar (în condițiile în care controlul a avut loc în 6.03.2013); că încă nu a semnat contract de muncă; că lucrează normă întreagă și nu a negociat salariul"; declarația dată este foarte clară, nefiind susceptibilă de interpretări și are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare care nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, ce nu a fost invocată și dovedită în cauză.
Pe de altă parte, la momentul controlului reprezentantul petentei, care a fost prezent, a primit înștiințarea de a se prezenta la sediul I., a semnat-o și a solicitat chiar amânarea prezentării pentru data de 14.03.2013, deși a avut posibilitatea de a prezenta contractul de muncă întocmit, nu a fost în măsură să o facă.
Toate acestea, confirmă săvârșirea faptei pentru care a fost sancționată petenta.
În ceea ce privește aplicarea practicii CEDO, invocată de petent, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie nu împiedică petentul, care se bucură de prezumția de nevinovăție, să facă dovada contrară.
În privința mecanismului de funcționare a prezumției de nevinovăție, nici Curtea nu atribuie acestei prezumții o valență absolută. În acest sens sunt argumentele Curții în cauza Blum c. Austriei, când analizându-se compatibilitatea inversării sarcinii probei cu prezumția de nevinovăție Curtea nu a considerat nerezonabil faptul că instanța a apreciat că Inspectoratul a stabilit „la prima vedere” (prima facie) o situație de fapt nefavorabilă reclamantului, și care necesita o explicație din partea acestuia. De asemenea, în cauza Bruckner c.Austriei, analizând prezumția de neglijență prevăzută de legislația națională în cazul faptelor omisive, Comisia a arătat că revine autorităților să stabilească și să probeze elementele constitutive ale faptei astfel cum transpar din textul incriminator, iar prezumția invocată este doar o statuare legislativă a unui loc comun, respectiv când o persoană omite să îndeplinească o obligație, concluzia ce poate fi trasă în mod rezonabil este că a încălcat dispoziția în cauză, dacă nu poate proba lipsa vinovăției.
În concluzie, jurisprudența CEDO a statuat că, în cazul faptelor contravenționale omisive (ca cea reținută în speță – neîndeplinirea unei obligații legale), simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.
Petenta a susținut că, în fapt, numita S. I. nu presta activitate în momentul controlului.
În același sens a declarat șți martora P. M., audiată în apel.
Cu toate acestea, declarația acestei martore, angajață a societății petente, va fi înlăturată, pe de o parte pentru că relațiile de prepușenie ar putea să împieteze asupra sincerității martorei, pe de altă parte, pentru că nu se coroborează cu celelalte probe.
A declarat martora că la momentul controlului numita Snadu I. se afla în incinta restaurantului, împreună cu soția patronului, care-I explica ce atribuții are în momentul în care se va deschide restaurantul; apoi, a menționat că numita S. se afla pentru prima dată la punctul de lucru; ulterior a revenit și a arătat că numita S. se mai prezentase și cu alte ocazii la punctul de lucru, dar că nu a prestat activitate pentru societate.
Această declarație este infirmată de cea dată de numita S. I., care nu numai că a recunoscut că a prestat activitate pentru societate (fiind cea mai în măsură să apreciere acest fapt), dar știa foarte clar și ce tip de activitate presta, precum și momentul inițial al începerii acestei activități.
A mai susținut petenta că numita S. se afla la sediul societății pentru a negocia viitorul contract de muncă; însă, chiar martora propusă de petentă a declarat că numita S. s-a prezentat se mai prezentase și cu alte ocazii la punctul de lucru, ceea ce face neplauzibilă susținerea petentei.
Ul al doilea argument invocat de petentă a fost acela că la momentul controlului societatea era în imposibilitate de încheia contract de muncă întrucât nu se emisese certificatul de înregistrare mențiuni, certificat ce s-a emis abia în 8.03.2013.
Acest fapt nu poate exonera de răspundere în condițiile în care a fost alegerea petentei să beneficieze de activitatea prestată de numita S. I., în condițiile în care nu era în măsură să întocmească acesteia contractul de muncă.
Apărările potrivit cărora numita S. I. ar fi fost forțată să dea respectiva declarație, nu sunt susținute de nicio altă probă administrată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, tribunalul apreciază că dat fiind pericolul social al faptei: neîntocmirea formelor legale de angajare reprezintă forme de fraudare a legislației în vigoare în domeniul muncii și protecției sociale, având consecințe extrem de grave asupra fiscalității, funcționării unei economii de piață eficientă și reală și, nu în ultimul rând, asupra calității vieții lucrătorului, având în vedere faptul că acesta este lipsit de drepturile elementare care îi revin: asigurări de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea socială pentru pensie și alte drepturi sociale, se impune aplicarea sancțiunii amenzii, care de altfel, a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
În raport de cele arătate, constatând că soluția primei instanțe este corectă, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în raport de dispozițiile art. 480 alin.1 NCPC, Tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de petenta ., cu sediul în Pielești, .. 119, jud. D., împotriva sentinței nr._/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul in C.,.. 51 ,jud D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2014
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | |
Grefier, L. D. B. |
Red C.I. 26 Iunie 2014
4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 7436/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 445/2014.... → |
|---|
