Pretentii. Sentința nr. 3334/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3334/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 5453/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 3334/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. M.-F. și pe pârâtul R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA -DIRECȚIA SILVICĂ D., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns av. G. A. pentru reclamant și cons.jur. Covale R. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fond.
Av. G. A. pentru reclamant a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea paratei la plata drepturilor salariate reținute cu titlu de penalizări, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței pană la data plății efective; obligarea paratei la plata concediului legal de odihna neefectuat în anii 2011. 2012 si 2013 în funcție de timpul efectiv lucrat, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței pană la data plății efective; obligarea paratei să-i restituie suma de bani constituita drept garanție în baza Legii 22/1969, aproximativ 7.000 lei, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata. În cuvântul pe fond dezvoltă motivele invocate prin cererea de chemare în judecată.
Cons.jur. Covale R. pentru pârât a solicitat respingerea acțiunii, conform motivelor invocate prin întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 10.04.2014 reclamantul RATOIU M.-F. în temeiul art. 194 din Codul de procedura civila, a formulat cerere de chemare în judecată a paratei R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECTIA SILVICĂ D. pentru ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună. obligarea paratei la plata drepturilor salariate reținute cu titlu de penalizări, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței pană la data plății efective; obligarea paratei la plata concediului legal de odihna neefectuat in anii 2011. 2012 si 2013 in funcție de timpul efectiv lucrat, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței pană la data plății efective; obligarea paratei sa-i restituie suma de bani constituita drept garanție in baza Legii 22/1969, aproximativ 7.000 lei; cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii în fapt, arată că, a fost angajatul pârâtei din anul 1997 în funcția de pădurar in cadrul Direcției Silvice D. - Ocolul Silvic Filiași si pana in anul 2013 când urmare aplicării disponibilizărilor i s-a desfăcut contractul individual de munca in baza deciziei 250/04.09.2013.
P. la data desfacerii contractului individual de munca, in fiecare luna i s-a oprit o parte din drepturile bănești pe care parata le-a numit „penalizări", deși aceste rețineri au operat numai pentru o categorie de salariați, respectiv pădurari, si nu pentru întreg personalul silvic angajat la D.S. D..
Conform art. 169 din Codul muncii, „nicio reținere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si condițiilor prevăzute de lege", iar Codul muncii prevede strict limitativ care sunt aceste condiții si numai atunci când suma este certa, lichida si exigibila dar si in ce procent pot fi reținute, respectiv pana la ce cuantum salarial.
Aceleași dispoziții se regăsesc si in Contractul Colectiv de munca al R.N.P. - Romsilva, unde la art. 140 se precizează ca „administrația se obliga sa plătească salariile înaintea oricăror obligații financiare ale unității, cu respectarea prevederilor legale in vigoare".
Învederează că reținerile sub titlu de penalizări nu au niciun suport legal, nu exista niciun titlu in baza căruia sa fie reținute aceste sume.
Conform art. 8 alin. 1, lit. „n" si „o" din același contract (extras atașat la dosar), obligațiile administrației constau în crearea de condiții corespunzătoare desfășurării si rentabilizării activității unității si prin asigurarea fondurilor bănești pentru asigurarea salariilor dar si acordarea către salariați a tuturor drepturilor ce decurg din lege, C.C.M aplicabil si contractul individual de munca.
In sens doveditor depune o parte din „fluturașii" primiți de la unitate, din care se observa sumele reținute dar si sumele ramase de plata, sume sub dispozițiile legale privitoare la salariul minimal pe economie, astfel: in luna aprilie 2013 a avut penalizări in suma de 340 lei iar restul de plata a fost de 604 lei, in luna iunie 2013 a avut penalizări in suma de 465 lei si un rest de plata de 267 lei, in luna iulie 2013 a avut penalizări in suma de 198 lei si un rest de plata de 598 lei iar in luna august 2013 a avut penalizări de 622 lei si un rest de plata de 625 lei.
Din actele paratei, respectiv programele cu indicatorii sintetici si valorici pentru anii 2011, 2012 si pe primele 9 luni ale anului 2013, rezulta ca Direcția S. D. a înregistrat profit chiar si in condițiile diminuării cotei de masa lemnoasa datorata măririi prețului unitar pe metru cub si a valorificării superioare a resurselor pădurii, astfel:
a) prin adresa_/12.12.2011 a R.N.P. - Romsilva, la care este atașata lista sarcinilor sintetice si producția fizica pentru anul 2011, învederează ca volumul de masa lemnoasa destinata exploatării a fost de 170,0 mii mc. cu o cifra de afaceri 18.000,0 mii lei si s-a realizat un profit de 150,0 mii lei.
b) prin adresa_/A.C./03.09.2012 a R.N.P. - Romsilva, la care este atașata lista sarcinilor si producția fizica pentru anul 2012, învederează ca volumul de masa lemnoasa destinata exploatării a fost de 180,0 mii mc, cu o cifra de afaceri 18.200,0 mii lei si s-a realizat un profit de 30,0 mii lei.
e) din cuprinsul Hotărârii nr. 10/28.10.2013 a Consiliului de Administrație al R.N.P. - Romsilva, la punctul a) al ordinii de zi la care se prezintă „Nota privind realizarea Programului de activitate al R.N.P. - Romsilva si execuția Bugetului de venituri si cheltuieli pe primele 9 luni ale anului 2013 (nr._/23.10.2013), materialul prezentat de către Direcția Economica, a fost aprobat in unanimitate, cu sublinierea faptului ca, prin eforturile direcțiilor silvice si prin masurile adoptate la nivelul conducerii regiei si al echipelor manageriale s-au realizat si depășit substanțial, principalii indicatori de Program.
Conform art. 146 alin. 1 din Codul muncii, „concediul de odihna se efectuează in fiecare an.
P. la data desfacerii C.I.M. nu a efectuat nicio zi de concediu de odihna din anii 2011, 2012 si 2013.
Conform art. 146 alin. 4 din Codul muncii, coroborate cu cele ale art. 160 alin. 5 din C.C.M. al R.N.P. - Romsilva, „compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul încetării contractului individual de munca."
Conform art. 16 din Legea 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții si răspunderea in legătura cu gestionarea bunurilor, modificata, „gămăliile in numerar si dobânda aferenta pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului ele consemnare la încetarea contractului sau de numea sau la trecerea . care nu se cere garanție, in situația in care nu a cauzat o paguba sau când paguba a fost acoperita in întregime. "
La predarea gestiunii, prejudiciul constatat a fost acoperit prin plata contravalorii acestuia la casieria unității. Anexez prezentei cereri cele doua adrese depuse atât la Ocolul silvic Filiași (4.203/01.10.2013) si la Direcția S. D. (1.217/17.02.2014), adrese in urma cărora nu am primit niciun răspuns cu privire la modul de soluționare al cererii sale.
In drept, invocă dispozițiile art. 194 din Codul de procedura civila, Legea 53/2003 privind Codul muncii, modificata si republicata. Legea 22/1969 privind angajarea gestionarilor si constituirea de garanții si C.C.M. al R.N.P. - Romsilva.
R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA DIRECȚIA SILVICĂ D. în temeiul art. 205 Cod procedură civilă a formulat întâmpinare solicitând sa se respingă acțiunea ca netemeinică si nelegala, pentru următoarele motive:
Pe excepții:
Consideră acțiunea inadmisibilă și datorită faptului că nu a fost realizată procedura obligatorie a informării privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecată prevăzută de art. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.
Având în vedere faptul că în cuprinsul acțiunii reclamantul nu a precizat perioada pentru care solicită obligarea unității noastre la plata drepturilor salariate reținute cu titlu de penalizări și nici anterior introducerii acțiunii nu a solicitat la unitate restituirea acestor drepturi invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei 04.04.2011 având ca dată de referință la calculul termenului general de prescripție dat introducerii acțiunii, respectiv 04.04.2014.
Pe fond:
In fapt, reclamantul solicita ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța d judecata sa oblige Direcția S. D. la: plata reținerilor salariale; plata concediului neefectuat pentru anii 2011-2013; restituirea garanției.
Considera acțiunea netemeinica si nelegala deoarece contestatorul nu a fost sancționat disciplinar ci i-a fost diminuat salariul proporțional cu procentul de realizare i sarcinilor de serviciu așa cum prevăd dispozițiile art. 8 lit. o coroborate cu art. 132 alin 2 din Contractul Colectiv de Munca.
Învederează faptul că R.N.P. ROMSILVA este o regie autonoma de interes național care funcționează pe bază de gestiune economica și autonomie financiară așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din H.G. NR. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva a aprobarea regulamentului de organizare si funcționar; b. potrivit art. 18 din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva (Anexa 1 la H.G. NR. 229/2009): „Romsilva asigura acoperirea cu venituri, din activitatea proprie, a tuturor cheltuielilor inclusiv a dobânzilor și amortizării investițiilor, precum și obținerea de profit."; c. in conformitate cu prevederile art. 20 din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, personalul silvic are drepturile si obligațiile prevăzute in CCM, citează: „Personalul silvic de toate gradele, angajat pentru administrarea fondului forestier indiferent de natura proprietății acestuia, are drepturi și obligații care decurg din legislații în vigoare, din prevederile prezentului statut, precum și din prevederile contractul colectiv de munca, în unitățile în care acesta se încheie." d. una din obligațiile reclamantului in calitate de salariat al Direcției Silvice D. prevăzute in mod expres la art. 20 alin 1 lit. b din CCM este: „sa realizeze sarcinile de serviciu, ce decurg din fisa postului si din programele de activitate, normele de munca, precum si din dispozițiile șefilor ierarhici"; e. potrivit art. 132 alin 2 din CCM diminuarea salariilor se face proporțional cu procentul de nerealizare a sarcinilor stabilite prin programul de activitate.
Așa cum rezultă din adresa nr._/09.05.2014 a Ocolului silvic Filiași în funcție de realizarea sarcinilor de serviciu, a indicatorilor fizici și valorici în perioada 2011 - 2013 s-a operat următoarele diminuări salariale:
- în anul 2011 au fost achitate salariile pe lunile ianuarie în procent de 65%, martie -87%, august - 80%,
- în anul 2012 au fost achitate salariile pe lunile iunie în procent de - 50% și iulie -90%, septembrie 67%, octombrie 70%, noiembrie 82%, decembrie 75%,
- în anul 2013 au fost achitate salariile pe lunile iulie în procent de 90%, septembrie și octombrie - 58%.
Drepturile aferente anului 2013 însă pentru anii 2011 - 2012 reclamantul nu a solicitat plata acestor drepturi.
Cu privire la plata sumelor reținute cu titlu de garanție acestea nu au fost eliberate întrucât reclamantul înregistrează debite față de ocol reprezentând masă lemnoasă și vagon transport persoane.
In drept, invoca dispozițiile O.U.G. 59/2000, privind Statutul personalului silvic, C.C.M. în vigoare 2011-2013.
Solicita judecarea in lipsa conform art. 223 alin. 3 din Codul de procedura civila.
În cauză, părțile au solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei începând cu anul 1997, în funcția de pădurar in cadrul Direcției Silvice D. - Ocolul Silvic Filiași, pana la data de 04.09.2013, când i s-a desfăcut contractul individual de munca in baza deciziei 250/04.09.2013.
Prin prezenta cerere reclamantul solicita plata reținerilor salariale pe ultimii trei ani de zile, de la data de 10.04.2011 și până la data de 04.09.2013, data desfacerii contractului de muncă.
Cererea reclamantului pentru restituiirea acestor retineri este apreciata ca fiind întemeiata pentru următoarele considerente:
Reclamantul în calitate de pădurar la Ocolul Silvic F. a solicitat pârâtei restituirea drepturilor salariale reținute în perioada 10.04._13, reprezentând diminuări salariale proporționale cu procentul de nerealizare a cifrei de afaceri pe lunile respective.
În speță, se reține că pârâta a diminuat salariul reclamantului, această măsură fiind luată în conformitate cu art. 130 alin. 2 din contractul Colectiv de Muncă.
Potrivit art. 130 alin. 1 lit. a din contractul Colectiv de Muncă, muncitorii direct productivi (pădurarii) sunt salarizați în acord direct, individual sau colectiv, pe baze de norme de muncă.
Alineatul 2 din același articol prevede că diminuarea salariilor se face proporțional cu procentul de nerealizare a sarcinilor.
Din înscrisurile depuse de pârâtă și aflate la filele 26-57 din dosar, precum și din Raportul privind controlul tematic efectuat la Direcția Silvică D., de către R. Națională a Pădurilor Romsilva, aflat la filele 65 -69 din dosar, se reține că reclamantului i-au fost aplicate reduceri salariale, în urma analizării activității, pe fiecare lună, de către o comisie special constituită în acest sens, numită de către șeful de ocol, întocmindu-se în acest sens procese – verbale.
În cauză pârâta nu a făcut dovada normei de muncă stabilită pentru reclamant, nici a criteriilor în baza cărora s-a făcut analizarea activității reclamantului și a fost stabilit gradul de îndeplinire a sarcinilor.
Instanța constată că, organele de control în controlul tematic efectuat în perioada 04-28.02.2014, au reținut că aceste reduceri salariale au fost aplicate din dispoziția directorilor Direcției Silvice D., iar calificativele au fost acordate pe criterii subiective, în general, în funcție de valoarea materialului lemnos vândut.
De altfel, modul în care au fost stabilite procentele de realizare, conduce spre concluzia că acestea nu au la bază un calcul nici măcar în funcție de valoarea materialului lemnos, având în vedere că, așa cum rezultă din pv atașate la dosarul cauzei, procentele de realizare stabilite pentru toti pădurarii au fost totdeauna nr. exacte, fără zecimale, respectiv 60, 65, 70, 75, 80 %. Pe de altă parte, instanța constată că în unele luni chiar și șoferul are un procent de realizare de 85 % sau chiar 70%, deși este evident că el nu face parte din categoria muncitorilor direct productivi.
Astfel, instanța apreciază că, în cauză nu s-a făcut dovada că reținerile aplicate direct reclamantului pe statul de plată sunt calculate potrivit art. 130 alin. 1 lit. a din contractul Colectiv de Muncă, nefiind făcută dovada nici a normei de muncă stabilită pentru reclamant și nici a neîndeplinirii acesteia .
Chiar dacă diminuarea salarială a intervenit ca urmare a nerealizării producției stabilite atât la nivel de ocol silvic cât și la nivel individual și nu ca urmare a aplicării vreunei sancțiuni, nu se poate susține că, în baza Contractului Colectiv de Muncă se poate stabili unilateral și subiectiv, de către angajator, prejudiciul, precum și modalitatea de recuperare a prejudiciului, prevederile CCM neputând să contravină legislației muncii.
Or, potrivit art. 254 din Codul muncii, „(1)Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor (…) (3)În situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.
(4)Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părților, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie".
În ceea ce privește modul de recuperare a pagubei produse de salariat, potrivit prevederilor art. 169 alin. 2 din Codul Muncii „reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”.
Deci, în lipsa acordului părților, angajatorul trebuie să obțină un titlu executoriu împotriva salariatului, pentru recuperarea prejudiciului, fără a putea să opereze direct pe statul de plată rețineri lunare din salariu, astfel cum a procedat pârâta.
In speță, din înscrisurile înaintate la dosarul cauzei de către parata, respectiv statele de plata aferente perioadei aprilie 2011 –septembrie 2013 (filele 31 - 35), reiese că începând cu luna august 2011 și nu cu luna aprilie 2011, reclamantului i-au fost aplicate reduceri salariale.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază întemeiată cererea reclamantului și va obliga pârâta la plata către reclamant a reținerilor salariale pe ultimii trei ani de zile, începând cu luna august 2011 pana la încetarea raportului de munca, respectiv septembrie 2013.
Referitor la cererea privind plata concediului de odihnă neefectuat pe perioada 2011-2013, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 160 alin 5 din CCM " Compensarea în bani a CO neefectuat este permisă numai în cazul încetării CIM", or, în cauză, în anii 2011 și 2012, nu a existat situația prevăzută de CCM, astfel ca instanța apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la compensarea în bani a CO neefectuat, pentru anii 2011 si 2012.
In ceea ce privește anul 2013, reclamantul a primit suma de 1683 lei reprezentand compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă (fila 98).
În ceea ce priveste restituirea sumelor retinute cu titlu de garantie, in temeiul Legii nr. 22/1969, instanta retine ca aceasta cerere este intemeiata in parte pentru urmatoarele considerente:
Astfel, din inscrisurile depue la dosarul cauzei de catre parata (fila 24) reiese ca, suma constituita de reclamant cu titlu de garantie este in cuantum de 5397,96 lei.
Cu privire la aceasta suma parata, prin adresa nr._/28.10.2014 (fila 103) sustine ca a fost reținuta întrucât reclamantul înregistrează debite față de ocol, respectiv suma de 2934,02 lei reprezentând lipsă în gestiune masă lemnoasă, suma de 45,93 lei reprezintă depășirea abonamentului telefonic conform facturii nr. JAG_/27.11.2013 și vagon transport persoane ce a fost sustras de reclamant din curtea ocolului.
Dispozițiile art. 16 din Legea 22/1969, prevad ca “Garanția în numerar și dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcție pentru care nu se cere garanție, în situația în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime. Organizația socialistă este obligată, în aceste cazuri, să elibereze gestionarului, în termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare împreună cu o comunicare către Casa de Economii și Consemnațiuni în care să se arate că titularul are dreptul să ridice garanția.
În cazul transferării gestionarului într-o altă funcție pentru care de asemenea se cere garanție, carnetul de consemnare în care au fost înscrise sumele depuse drept garanție va fi trecut la noul loc de muncă, procedându-se, atunci când este cazul, potrivit articolului 20. Când gestionarul a cauzat o pagubă în gestiune la locul său de muncă și aceasta nu se acoperă integral în termen de o lună de la obținerea titlului executoriu definitiv, unitatea se va despăgubi din garanția în numerar constituită în favoarea sa.
Reiese din dispozițiile legale mai sus menționate ca, în situația în care gestionarul a cauzat o pagubă în gestiune la locul său de muncă este necesar ca instituția pârâta să obțină un titlu executoriu cu privire la aceasta paguba si daca aceasta nu este acoperita integral în termen de o lună de la obținerea titlului executoriu definitiv, parata se va despăgubi din garanția în numerar constituită în favoarea sa.
Or, în speță, deși parata a susținut ca reclamantul înregistrează debite față de ocol reprezentând masă lemnoasă și vagon transport persoane, nu a făcut dovada ca pentru aceste debite a obținut un titlu executoriu.
Numai în ceea ce privește suma de 45,93 lei reprezentând depășirea abonamentului telefonic conform facturii nr. JAG_/27.11.2013 (fila 122), se constata ca exista acordului reclamantului la reținerea acestei sume din garanția materială constituite. Cum în cauză nu s-a dovedit existent unui titlu executoriu privind cauzarea vreunui prejudiciu, pârâta avea obligația restituirii garanției constituite in cuantum de 5.352,03 lei, la încetarea raporturilor de muncă, respectiv la data de 04.09.2013.
Având în vedere că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada acordului reclamantului la reținerea garanțiilor materiale, deși sarcina probei revenea pârâtei, că raporturile de muncă au încetat fără a se dovedi producerea unei pagube de reclamant, tribunalul în baza art. 16 din Legea nr. 22/1969, va admite în parte aceasta cerere și va obliga pârâta să restituie reclamantului garanția reținută în cuantum de 5.352,03 lei.
Față de considerentele de mai sus și textele de lege menționate, instanța va admite în parte acțiunea, va obligă pârâta la plata către reclamant a reținerilor salariale efectuate în perioada august 2011- septembrie 2013 și a garanției constituite în cuantum de 5.352,03 lei. Va respinge cererea privind plata concediului de odihnă neefectuat pentru anii 2011, 2012..
Față de prevederile art. 453 C.P.Civ., instanța va obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea. reclamantul RATOIU M.-F. domiciliat . Bătrâni, . județul D. R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA DIRECȚIA SILVICĂ D., cu sediul în C., .. 19, C., Jud. D..
Obligă pârâta la plata către reclamant a reținerilor salariale efectuate în perioada august 2011 - septembrie 2013 și a garanției constituite în cuantum de 5.352,03 lei.
Respinge cererea privind plata concediului de odihnă neefectuat pentru anii 2011, 2012.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2014.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, C. P. |
Red. 4 ex
ES/04.12.2014
C.P./ Noiembrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4921/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 1669/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
