Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 9569/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9569/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 25018/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 888/2014
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. G.
Judecător A. G. V.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-petent V. I., împotriva sentinței civile nr.9569 din 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. V., S. DE A. REASIGURARE ASTRA SA și I.P.J. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție cp nr_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus concluzii scrise de către intimatul V. V. prin care s-a invocat tardivitatea formulării apelului.
Instanța pune în discuție probele solicitate de apelantul-petent prin motivele de apel, respectiv proba cu înscrisuri, martori și expertiză.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri ca fiind utilă soluționării cauzei. Referitor la proba cu martori consideră că nu este utilă soluționării cauzei, urmând a o respinge. De asemenea, instanța respinge proba cu expertiză având în vedere că la fond expertul a lămurit complet situația de fapt, după care:
Constatându-se apelul în stare de judecată, instanța îl reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9569 pronunțată la data de 02.07.2014 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul V. I., domiciliat în C., ..18, jud. D., în contradictoriu cu intimat I.P.J. D., cu sediul în C., ., jud. D., persoana implicată în evenimentul rutier V. V., domiciliat în C., ., jud. D., asigurator S. de A. Reasigurare ASTRA SA, cu sediul în C., ., nr.28, jud. D. și cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunțat astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 11.07.2013 agentul constatator din cadrul I. D. a reținut că în ziua de 03.07.2013, ora 11,15, ,,a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . în intersecția sens giratoriu cu . dreapta și a intat în coliziune cu auto cu numărul_ care se deplasa în aceeași direcție. Nu s-a prezentat la Poliție în 24 ore.”
Faptele reținute au fost încadrate în prevederile art. 100 alin.2 coroborat cu art. 108 alin. 1 și art. 100 alin.3, toate din OUG nr. 195/2002, fiind aplicate două sancțiuni cu amendă în cuantum de 320 lei și respectiv 320 lei.
I. Verificând legalitatea procesului verbal menționat, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța de fond a constatat că acesta îndeplinește condițiile de valabilitate impuse de dispozițiile art. 17 din același act normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Motivele de nelegalitate a procesului verbal invocate de petent nu sunt întemeiate.
Astfel, agentul constatator a aplicat două sancțiuni distincte pentru cele două fapte și a aplicat în final amenda totală, de 640 lei și nu una singură.
Nu este întemeiată nici susținerea că ar fi trebuit menționat un martor asistent, acesta fiind necesar pentru a confirma motivul pentru care un proces verbal de contravenție nu este semnat de contravenient, nefiind cazul de față, iar lipsa martorului în aceste cazuri nu poate atrage anularea actului decât dacă se face dovada unei vătămări, nefiind făcute dovezi în acest sens, conform art. 249 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a mai reținut că agentul constatator a descris cu suficiente elemente fapta contravențională, indicând în ce constă ea, locul săvârșirii și alte circumstanțe, care permit verificarea de către instanță a realității celor înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește neindicarea locului de muncă și a ocupației, acestea nu au relevanță asupra existenței faptei contravenționale și nu poate atrage anularea actului (nulitate relativă), dacă nu se face dovada producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestui act, dovadă pe care petentul nu a făcut-o conform art. 249 Cod procedură civilă. Aceste împrejurări nu sunt prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, necondiționată de vătămare.
Motivul invocat de petent, privind suportarea plății amenzii de către societatea unde lucrează, nu este relevantă în ceea ce privește existența faptei contravenționale și privește relațiile dintre angajator și angajat, astfel că, dacă angajatorul s-a obligat să suporte aceste amenzi, poate să o facă, indiferent dacă s-a trecut sau nu în procesul verbal locul de muncă al contravenientului, singurele condiții fiind, în acest caz, doar faptul că este angajat al acelei societăți și fapta a fost săvârșită în timpul serviciului și în legătură cu acesta. Din procesul verbal rezultă data și ora săvârșirii faptei, astfel că angajatorul cunoaște dacă fapta a fost sau nu săvârșită în timpul serviciului (dacă petentul nu se afla într-o altă activitate).
II. Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, în raport de probele administrate, instanța de fond a constatat următoarele:
Prezumția relativă de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator și consemnate în procesul-verbal este recunoscută în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, alături de prezumția de nevinovăție, prezumțiile nefiind în principiu contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, nici una dintre aceste prezumții nu are caracter absolut.
În privința probațiunii, petentul nu a făcut dovada contrară celor constatate de agentul constatator și consemnate în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, deși petentul a susținut că avariile de la autoturismul persoanei implicate în eveniment, V. V., nu au putut fi produse de petent, din probele administrate rezultă că petentul nu a respectat regulile de circulație prevăzute de OUG nr. 195/2002 și Regulamentul de punere în aplicare a acestui act normativ, în ceea ce privește . cu sens giratoriu, provocând prin aceasta o coliziune cu un alt autovehicul, ce circula regulamentar.
Astfel, conform declarațiilor date la poliție de cei doi conducători auto, coroborate cu decalarția martorilor audiați, M. P. și G. G. – Vergil (filele 39, 40), camioneta marca Renault VI Mascott, condusă de petent a circulat pe . banda a doua, iar autoturismul marca Dacia L., condusă de cealaltă persoană implicată în eveniment, V. V., a circulat pe aceeași stradă, pe banda întâi. Acest aspect nu este contestat de părți.
Din probele administrate mai rezultă că ambii conducători au intrat în intersecția dintre . .>Dacia L. a intrat prima în sensul giratoriu, deplasându-se în linie dreaptă, tot pe banda I, în timp ce petentul s-a deplasat către sensul giratoriu după Dacia L., însă, pentru a putea intra în sensul giratoriu, trebuia să treacă de pe banda a doua pe banda întâi, întrucât, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul O. V. (filele 60-77), în sensul giratoriu există o singură bandă, acest lucru putându-se observa și în schițele întocmite de expert. Astfel, în momentul în care petentul a virat la dfreapta, spre banda I, a acroșat cu partea dreaptă față a camionetei, partea stângă spate a Daciei L., producând avariile identificate și descrise de expert la ambele vehicule, menționate în dovada emisă de Poliția rutieră (fila 44) și în devizul de reparații (fila 45).
Susținerile petentului privind lipsa unor corelații între avariile celor două vehicule sunt contrazise de constatările agentului de poliție care a cercetat cazul și de constatările expertului. Astfel, avariile identificate la Dacia L. (evidențiate de diferența de culoare dintre ușa și aripa autoturismului, aripa avariată fiind revopsită între timp) sunt la aripa stângă spate și la buclierul stânga spate, respectiv la o distanță de 70-80 cm față de sol, iar la camionetă au fost produse avarii pe buclierul față dreapta, pe bandoul din plastic negru existând zgârieturi, la o distanță de 70-80 cm de sol.
În ceea ce privește prioritatea vehiculelor care circulă în sensul giratoriu, instanța de fond a reținut că declarația martorului M. P. (fila 39) este părtinitoare și contrazisă de celelalte probe administrate în cauză (declarația celuilalt conducător auto, a martorului G. G. – Vergil de la fila 40, a raportului de expertiză). În fine, în cazul în care camioneta condusă de petent ar fi intrat prima în sensul giratoriu, avariile s-ar fi produs în partea dreaptă spate și nu în partea dreaptă față, cum s-au produs în realitate, or, poziția avariilor nu a fost contestată de nicio parte.
De asemenea, nu este adevărată nici susținerea martorului M. P. referitoare la banda pe care a intrat camioneta în sensul giratoriu, întrucât dacă ar fi continuat să se deplaseze drept, ar fi intrat chiar în parapeții sensului giratoriu, astfel că cel care ,,a forțat” în realitate sensul giratoriu a fost petentul și nu conducătorul Daciei. Această afirmație este contrazisă atât de expert, cât și de declarația martorului G. G. – Vergil.
Instanța de fond mai reține că modalitatea de producere a coliziunii (dinamica acesteia) este cea prezentată de expert, avându-se în vedere avariile identificate, declarațiile date la poliție, caracteristicile tehnice ale celor două autovehicule și împrejurările de loc, existența unei singure benzi de circulație în sensul giratoriu, drum în pantă și regulile de circulație reglementate pentru circulația rutieră în sensul giratoriu.
Totodată, deși martorul și petentul au suținut că nu s-a produs nicio coliziune, petentul nu a putut face dovada producerii zgârieturilor existente pe partea dreaptă față a camionetei, cu altă ocazie.
Din probele administrate rezultă că, în producerea coliziunii din data de 03.07.2013, culpa aparține petentului și constă în nerespectarea regulilor privind manevra de schimbare a benzii de circulație sau a direcției de mers, în condițiile date această faptă constituind contravenție, conform art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin.1 lit. b pct. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată.
Potrivit art. 54 din același act normativ, ,,(1) Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
(2) Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei.”
Art. 56 din ordonanță prevede că ,,La apropierea de o intersecție conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanților la trafic care au acest drept.”, iar art. 57 prevede că ,,(1) La intersecțiile cu circulație nedirijată, conducătorul de vehicul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care vin din partea dreaptă, în condițiile stabilite prin regulament.
(2) La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistul rutier.
(3) Pătrunderea unui vehicul într-o intersecție este interzisă dacă prin aceasta se produce blocarea intersecției.
(4) În intersecțiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circulă în interiorul acestora au prioritate față de cele care urmează să pătrundă în intersecție.”
Prin urmare, petentul se face vinovat de săvârșirea primei fapte reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește neprezentarea la poliție în termen de 24 ore, instanța reține că petentul nu s-a prezentat la poliție în termeul legal, pentru a se putea face cercetările de rigoare, iar susținerea că s-a prezentat și a așteptat pe celălalt conducător în fața poliției nu este relevantă și nici dovedită, deoarece nu trebuia să stea în fața poliției, ci să meargă efectiv la organele de poliție și să declare evenimentul rutier în care a fost implicat.
Faptul că petentul a refuzat să se prezinte la poliție este confirmat de martorul G. G. – Vergil, care a auzit discuția agresivă a petentului cu celălalt conducător auto, în care petentul a adresat acestuia injurii și gesturi amenințătoare.
Prezentarea sa ulterioară la poliție nu are relevanță și nu înlătură răspunderea pentru neîndeplinirea obligației prevăzute de lege.
Potrivit art. 10 alin. 3 lit. g) din OUG nr. 195/2002 rep., neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art.79 alin.(2).
Că petentul nu s-a prezentat la poliție rezultă și din atitudinea sa de nerecunoaștere a producerii coliziunii, astfel încât acesta consideră că nu avea obligația să se prezinte la poliție, dacă nu s-a produs un accident rutier.
Pentru considerentele de fapt și de drept expusă mai sus, instanța de fond a constatat că plângerea este neîntemeiată, urmând să o respingă, ca și cererea accesorie privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul V. I. pentru următoarele motive:
Argumentele, datorita cărora s-a criticat sentința Judecătoriei C., rezida in modul defectuos si profund eronat in care s-a judecat prezenta cauza, fara lămurirea exacta a stării de fapt reținuta prin procesul verbal contravențional, argumentația instanței rezumându-se doar la analizarea unui raport de expertiza subiectiv, contrazis de situația reala din teren. Astfel, deși s-au administrat mai multe probe, inclusiv fotografii din satelit, schite etc., totuși instanța nu a conștientizat ca in acel sens giratoriu se intra pe doua benzi, se iese tot pe doua benzi si exista prioritate de stânga.
Concret, criticile se refera la următoarele împrejurări:
1. Instanța de fond nu a soluționat primul motiv de nulitate a procesului verbal atacat, acela al încălcării dispozițiilor art. 19 alin. 1 din OG 2/2001R. Astfel, atunci când analizează temeinicia actului constatator, instanța nu are in vedere lipsa martorului asistent, mențiune obligatorie, conform OG 2/2001R, atunci când starea de fapt evocata este obiectata de contravenient. Ori, in aceasta situație, starea de fapt negata prin inserarea obiecțiunilor trebuia certificata de un martor obiectiv, in caz contrar procesul verbal fiind nul.
2. Instanța de fond a soluționat greșit si împrejurarea aplicabilității dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001R. Astfel, nu retine instanța ca in cuprinsul procesului verbal agentul nu face niciun fel de mențiuni referitoare la calitatea sa de salariat - șofer conducând mașina de serviciu, si nici nu explica de ce aceste mențiuni nu au fost inserate la rubrica in calitate de, înaintea descrierii stării de fapt, aspect ce atrage nulitatea relativa a actului atacat. In plus, s-a creat o paguba evidenta petentului prin aplicarea amenzii excesive si prin lipsa dreptului la apărare strict pe aceasta stare de fapt. Aceasta omisiune l-a privat de posibilitatea de a se apăra in raport de individualizarea contravenției si încadrarea ei juridica. Ori, deși amintește critica, judecătoria nici măcar nu-i da o soluționare legala, lăsând nerezolvat acest petit de cerere, sens in care sentința trebuie schimbata (minus petita).
3. Greșește instanța de fond când apreciază ca prezumția simpla de legalitate a procesului verbal nu a fost răsturnata, deoarece petentul a intrat al doilea in sensul giratoriu care ar avea o singura banda, a forțat . auto L. condus de intervenientul forțat. Nimic mai eronat, întrucât obiectiunile la raportul de expertiza au fost respinse fara o analiza riguroasa a acestei probe tehnice. Astfel, atata timp cat cele doua benzi de circulație se continua si in sensul giratoriu, autoturismele înscrise pe fiecare dintre benzi trebuie sa-si continue drumul pe aceleași benzi, ori, la schimbarea direcției de mers, sa se asigure si daca este posibil, dupa semnalizare, sa se inscrie pe cealalta banda, ceea ce Loganul nu a făcut, împrejurarea ca la ieșirea din giratoriu sunt mașini parcate pe prima banda si mai ramane decât cea de-a doua banda libera, a făcut ca Loganul sa schimbe direcția de mers nelegal si sa ma acroseze. Expertul, atunci cand a efectuat raportul nu a avut in vedere cele doua benzi de circulație, tocmai prin prisma mașinilor parcate pe prima banda, situatie care a schimbat profund datele spetei. Insa, judecătorul avea obligația, in virtutea rolului activ, sa observe, sa cunoasca si sa analizeze toate probele, inclusiv sa lamureasca argumentat respingerea obiectiunilor. Consecința - soluția greșita, trebuind a fi schimbata in tot.
In drept, s-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 480 alin. 2, 3 C.p.c..
In probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu: înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiza si orice alte mijloace de proba utile soluționării cauzei, ce vor rezulta speță.
La termenul de azi, 10.12.2014, instanța încuviințat pentru apelantul-petent proba cu înscrisuri și a respins proba cu martori și expertiză.
La data de 10.10.2014 s-a depus întâmpinare de către intimatul I. D., prin care s-a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, iar pe fond menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca temeinic și legal.
Astfel, instanța de fond, în mod corect a respins plângerea formulată de petent, apreciind că nu a fost dovedită o altă stare de fapt decât cea reținută de organele de poliție. Prin mijloacele de probă depuse la dosar, instituția pârâtă a făcut dovada vinovăției petentului în săvârșirea contravenției.
La data de 03.12.2014 intimatul V. V. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca tardiv formulat, fiindcă cererea de apel nu a fost introdusă în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea hotărârii. Hotărârea a fost primită conform dovezii de comunicare (fila 94) la data de 31.07.2014, iar ștampila poștei pe plicul apelului este din 03.09.2014, apelul fiind înregistrat la data de 04.09.2014 la Judecătoria C..
În subsidiar, s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Potrivit art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța o apreciază calea de atac declarată ca fiind tardiv formulată, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 468 alin. 1 Cod de procedură civilă, termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Examinând dovezile de comunicare a hotărârii instanței de fond, se constată că hotărârea instanței de fond a fost comunicată apelantului la data de 31.07.2014, iar apelul a fost declarat pe data de 03.09.2014.
Așadar, în raport de momentul depunerii apelului, se constată că apelantul – petent a declarat calea de atac după expirarea termenului de 30 zile de la data comunicării hotărârii primei instanțe, termen care se împlinise în data de 02.09.2014.
Potrivit art. 185 alin. 1 Cod de procedură civilă, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul va respinge ca tardiv apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității formulării apelului.
Respinge apelul ca tardiv formulat de apelantul-petent V. I., ..18, jud. D., împotriva sentinței civile nr.9569 din 02.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. V., domiciliat în C., ..1, jud. D., S. DE A. REASIGURARE ASTRA SA, cu sediul în C., ., nr.28, jud. D., și I.P.J. D., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție cp nr._.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2014.
Președinte, A. E. G. | Judecător, A. G. V. | |
Grefier, M. M. |
Red. 6 ex./A.G.V.
M.M. 07.01.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1170/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 06/2014.... → |
|---|
