Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 06/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 17530/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 375/2014
Ședința publică de la 10 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător A. E. G.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul N. G. împotriva sentinței civile nr._/06.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimata I.P.J. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin întâmpinare, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și reține dosarul în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/06.11.2013, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul N. G., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, în contradictoriu cu intimata I.P.J. D..
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 13.05.2013 de intimatul I.P.J. D., petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că a condus microbuzul cu nr._ pe raza localității Pielești, fără a deține rovinietă valabilă.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 8 alin 1 din OG 15/2002 " fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă".
Potrivit art. 7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Potrivit art. 1 punctul 1 litera b din OG 15/2002 în înțelesul prezentei ordonanțe, utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplina a situației de fapt și încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii in cuantum de 1000 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul nu a adus nici o proba pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal respectiv nu a dovedit că nu este utilizatorul microbuzul cu nr._ .
Pentru aceste motive, instanța in temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, a respins plângerea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentința a declarat apel petentul N. G. criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivarea apelului s-au învederat următoarele:
1. În fapt, apelantul arată că a fost sancționat în mod nelegal de agentul constatator care în mod eronat nu a identificat adevăratul responsabil pentru săvârșirea contravenției pe care acesta a inserat-o în procesul verbal de contravenție;
2. Faptul că este o constatare directă nu reprezintă o prezumție absolută care să exprime în mod adevărul absolut atâta timp cât agentul constatator nu a depus diligenta necesară și suficientă să constate cine este adevăratul contravenient; acesta s-a aflat în culpă iar apelantul nu poate să răspundă pentru greșeala agentului constatator;
3. Instanța de fond a reținut faptul că apelantul este un utilizator în sensul art. 1, pct. 1, lit. b, din OG nr. 15/2002, ceea ce este greșit; pentru a fi utilizator în sensul normei sus menționate, în mod obligatoriu trebuie să fi proprietar al autovehiculului sau între proprietar și apelant să fi existat un contract de comodat, în vederea folosinței autovehiculului, apelantul trebuind cu acesta să execut acte de comerț în folosul său ceea ce este nereal, nu este adevărat, între el și proprietarul autovehiculului . existând contract de muncă, nicidecum de folosință a autovehiculului; calitatea sa de utilizator nu exista nici in mod expres, nici subînțeleasă;
4. Din contractul colectiv de muncă rezultă în mod indubitabil, obligațiile apelantului mai puțin cea prevăzută de obținerea rovinietei;
5. Instanța și agentul constatator în mod greșit au înțeles obligațiile apelantului, din rațiunea acestora rezultând că este obligat să se ocupe și de realizarea I.T.P. - lui, întreținerea autovehiculului, ceea ce este de drept și de fapt absurd pentru că este un simplu angajat, conducător auto al autovehiculului și se raportează strict la obligațiile prevăzute în contractul individual de muncă;
6. Raportat la doctrină trebuie analizat cu discernământ, fără a generaliza caracterul absolut al adevărului agentului constatator în condițiile în care acesta este supus greșelii, poate reflecta adevărul relativ în procesul verbal de constatare a contravenției, poate greși în condițiile în care nu identifică adevăratul făptuitor prin nedepunerea diligentei necesare;
7. Eeste adevărat că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice dar acestea sunt recunoscute ca fiind totodată atributul tuturor părților nu în mod unilateral doar statului, care prin reprezentanții lui are drepturi și obligații limitate și nu absolute și ca atare aceste prezumții nu trebuie absolutizate.
Așadar, rezultă fără echivoc lipsa calității de contravenient potrivit contractului de muncă anexat, neexistând obligația și nici calitatea de utilizator, conform OG nr. 15/2002, motiv pentru care apelantul solicită admiterea apelului, anularea procesului verbal, nul de drept, exonerarea de la plata amenzii deoarece, potrivit contractului individual de muncă, nu se poate subroga obligațiilor angajatorului - . de a plăti rovinieta.
În drept își întemeiează cererea pe dispozițiile art. 470 și urm., cod de procedură civilă.
La data de 28.03.2014, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În concret, prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 13.05.2013 de intimatul I.P.J. D., petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că a condus microbuzul cu nr._ pe raza localității Pielești, fără a deține rovinietă valabilă, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG 15/2002.
Petentul s-a apărat susținând că nu este propietarul autoturismului.
Tribunalul constată că obligația de plată a rovinietei revine utilizatorului iar, prin utilizator se înțelege, în accepțiunea OG 15/2002 "persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;"
Așadar, pentru ca fapta să nu fie imputabilă petentului, era necesar ca acesta să facă dovada că nu figurează înscris în certificatul de înmatriculare al microbuzului cu nr._ ceea ce nu a făcut în speță.
Mai invocă apelantul că este angajat al ., care este și propietarul autoturismului depistat în trafic însă din cuprinsul contractului individual de muncă se constată că apelantul are calitatea de administrator al societății menționate și în plus nu a făcut dovada că societatea este titulara dreptului de proprietate asupra autoturismului pentru a fi exonerat de răspundere.
În ceea ce privește invocarea de către petent a cazului fortuit nu se va reține nici această susținere dat fiind faptul că deși invocă defectarea altui autoturism nu aduce nicio dovadă în acest sens, respectiv înscrisuri din care să rezulte constatarea sau remedierea defecțiunii.
Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul N. G., cu domiciliul în . M., .. 107, județul D., împotriva sentinței civile nr._/06.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimata I.P.J. D., cu sediul în C., ., județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2014.
Președinte, M. D. I. | Judecător, A. E. G. | |
Grefier, C. N. |
C.N. 11 Iunie 2014/Red MDI 12.06.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 9569/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2652/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
