Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4921/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4921/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 34048/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 524/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. G.
Judecător M. D. I.
Grefier A. A. B.
Pe rol judecarea apelului formulat de intimat I. D. împotriva sentinței civile nr. 4921 din 02.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013, în contradictoriu cu intimatul petent M. G., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent M. G., asistat de avocat C. D., lipsă fiind apelantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat C. D., pentru intimatul petent M. G., solicită respingerea apelului. Arată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra probatoriului administrat. Menționează că atâta timp cât lipsește numărul de înmatriculare al mașinii poliției ne poate conduce la ideea că se poate foarte ușor schimba aparatul în garajul unității, astfel nerespectându-se legea cinemometrului. Mai solicită să se țină seama că aparatul radar are o toleranță de eroare. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 4921 din 02.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013 s-a admis plângerea formulată de petentul M. G., domiciliat în C., .. 11, județul D., în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., județul D..
A fost anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/12.10.2013 întocmit de I.P.J.D., exonerat petentul de plata amenzii, anulate punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., la data de 17.10.2013, sub dosar nr._, petentul M. G. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.10.2013 întocmit de I.P.J.D., prin care a solicitat anularea acestuia.
În motivare, a arătat că la data de 12.10.2013 conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . centru iar la un moment dat a fost oprit de un agent de poliție care l-a sancționat contravențional pe motiv că a depășit viteza.
A precizat că autoturismul poliției era situat la . în acel moment imaginile puteau fi preluate unde limita vitezei este de 110 km/h, cu atât mai mult cu cât nu este precizat km sau numărul de imobil la care a fost depistat.
A invocat nulitatea relativă a actului sancționator care a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art 181 alin 1 din R OUG 195/2002, respectiv nu a fost încheiat în forma prevăzută în anexa 1 D.
Astfel procesul-verbal de contravenție a fost încheiat pe un model de proces-verbal folosit pentru al gen de contravenții și care nu conține toate datele minim necesare pentru constatarea contravenției, neputând fi verificat ce nr. de înmatriculare a avut autoturismul poliției pe care se afla aparatul radar ce a efectuat înregistrarea.
Totodată, potrivit Normelor de Metrologie Legală cu nr. 021-05/2001, punctul 3.1.1., se face precizarea că la cinemometru în staționare sunt prevăzute erori de măsurare +/- 3 km/h, astfel la viteza de 102 km /h toleranța de eroare este de 3,1 km, viteza reală fiind de 98,9 km /h iar agentul de poliție ar fi trebuit să aplice prevederile art 108 lit d, pct. 3 din OUG 195/2002.
În funcție de probele pe care le va înainta intimatul, a arătat că înțelege să-și rezerve dreptul de a solicita contraprobe în termenul procedural.
În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001.
În dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri.
A depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat în original, taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, copia cărții de identitate, copia dovezii . nr._.
La data de 13.11.2013, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În motivare, a arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul - verbal a solicitat să se constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC instituția se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, a considerat ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, a învederat ca deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezulta ca procesul-verbal face dovada deplina a situației de fapt si încadrării in drept.
A mai arătat ca abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul politiei rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică si legală.
Așadar, a considerat că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Dispozițiile art. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G.nr. 195/2002 obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulație si semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
De asemenea, in cauza C. Neata contra României, plângerea nr. 17.857/03, Decizia CEDO camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penala a art. 6, in lipsa prevederii in legea naționala a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravenționala . redus. Curtea a aratat in mod expres ca atat timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului si analizează mijloacele de proba pertinente si utile in condiții de contradictorialitate si nemijlocire, petentul se bucura de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art.6 din CEDO.
Fapta reținuta in sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteza peste limita legala admisa, exista riscul producerii unor accidente de circulație in care sa fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât si un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând 13 fotografii, buletinul de verificare metrologica pentru aparatul radar pe carele-a atașat la dosar.
A precizat că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct.4 din N.M.L. nr.021-05, astfel ca măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate si de către polițiștii care nu au calitatea de operatori calificați.
De asemenea a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile, prevăzute de art. 254 alin 2 din același act normativ întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabila, apărările sale si probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecată.
In drept, a invocat prevederile OUG nr. 195/2002 Rep., Regulamentul de aplicarea OUG nr. 195/2002 Rep. si OUG nr. 2/2001.
In concluzie, a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
A depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._/22.03.2013, planșe foto.
La data de 20.12.2013 petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea susținerilor din întâmpinare și admiterea plângerii conform celor menționate în cererea de chemare în judecată.
În scop probatoriu părțile au solicitat și instanța a încuviințat pentru acestea proba cu înscrisuri.
Prin procesul-verbal . nr._/12.10.2013 întocmit de I.P.J.D., petentul a fost sancționat contravențional pe motiv că pe data de 12.10.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . viteza de 102 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit art. 101 alin.2 din OUG 195/2002 Republicată, amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).
Conform art. 108 litera c) punctul 3 săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 4 puncte de penalizare pentru depășirea cu 31 -40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
OUG 195/2002 Republicata prevede că nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit art. 5.2.1.din Ordinul 187/2009 privind modificarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", "În buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice."
Potrivit dispozițiilor art. 5.2.2. din Ordinul 187/2009: "În buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor fixe, montate pe un amplasament special amenajat, trebuie să se menționeze amplasamentul exact al cinemometrului, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe amplasamentul prevăzut în buletinul de verificare metrologică."
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 3.5.1. din același act normativ: Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia ", iar, din verificarea înregistrărilor foto depuse la dosar de intimat, instanța reține că nu se observa imaginea autovehiculului.
Prin urmare, deoarece agentul nu a precizat marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul in cuprinsul procesului verbal contravențional, instanța nu poate aprecia dacă înregistrarea a fost legal efectuată.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul singur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu - natura dispoziției sancționatorii - include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă în prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societății.
Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, cauza A. c. României, hot din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor O.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
În cauză nu s-a făcut dovada de către agentul constatator că pe sectorul de drum respectiv viteza maximă admisă este de 50 km/h, iar in cuprinsul procesului verbal de contravenție nu a precizat marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul astfel încât instanța de fond nu a putut aprecia dacă înregistrarea a fost legal efectuată.
Ca urmare, în baza art. 34 din OG 2/2001 instanța de fond a admis plângerea,a anulat procesul-verbal de contravenție, a exonerat petentul de plata amenzii, a anulat punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
Împotriva sentinței civile nr. 4921 din 02.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013 a formulat apel intimatul I. D., criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, a arătat că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, precum și faptul că procesul verbal este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si formă prev. de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Precizează că, fată de numărul mare de accidente ,cu consecințe grave,cu care se confruntă societatea ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a li se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor verbale de constatarea a contravențiilor întocmite corect,este atat contrar legii ,cât si un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora,lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
În drept invocă dispoz. OG 2/2001,cu modif. și completările ulterioare.
Intimatul petent a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 4921 din 02.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013.
Analizand actele si lucrarile cauzei prin prisma motivelor de apel formulate, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin procesul-verbal . nr._/12.10.2013 întocmit de I.P.J.D., intimatul petent a fost sancționat contravențional pe motiv că pe data de 12.10.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . viteza de 102 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar.
Prin motivele plangerii contraventionale formulate, carora li s-a dat eficienta, petentul a arătat că procesul verbal de contravenție contestat este lovit de nulitate, deoarece nu este întocmit pe formularul corespunzător, aparatul radar la care se face referire nu este individualizat, în conținutul procesului verbal nu este menționat numărul de înmatriculare al autospecialei de poliție, iar starea de fapt a fost reținută în mod greșit de instanța de fond.
Verificând, apelul declarat de intimata, si, ca urmare, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de apel reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Procesul verbal de contravenție beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, iar cele cuprinse în procesul verbal se completează cu mențiunile existente în actele ce au stat la baza procesului verbal; astfel, întocmirea unui act administrativ presupune efectuarea parcurgerea unor etape premergătoare și întocmirea unor acte premergătoare care, fără a avea caracterul unor acte administrative, fundamentează emiterea ulterioară a actului administrativ.
Constatarea unei contravenții referitoare la regimul de circulație presupune ca anterior acestei operații agentul constatator să fie calificat să efectueze o astfel de înregistrare iar aparatul radar să fie certificat din punct de vedere metrologic.
Așadar, este logic ca aceste operațiuni premergătoare să fie avute în vedere și să fundamenteze legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Planșele fotografice aflate la dosar atestă faptul că în ziua de 12.10.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . viteza de 102 km/h înregistrată cu aparatul radar omologat și verificat metrologic. Conform prevederilor art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice limita maximă de viteză în localități este de 50 km/ h, iar potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din același act normativ constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Acest fapt a fost constatat in speta cu aparatul radar AUTOVISION . 111, dupa cum reiese din procesul verbal de constatare a contraventiei si din planșele foto atașate.
Acest aparat radar a fost montat pe autoturismul Dacia L. MCV cu nr. MAI_, dupa cum reiese din mentiunile din buletinul de verificare metrologică de la fila 14 dosar de fond.
Potrivit art. 5.2.1.din Ordinul 187/2009 privind modificarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)"
"În buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice."
Așadar, nu era necesar ca numarul de inmatriculare al autoturismului pe care era montat aparatul R. sa fie mentionat in procesul verbal de constatatare a contraventiei, cum in mod gresit a retinut instanta de fond, ci era necesar ca aceste date sa fie inserate in buletinul de verificare metrologica al aparatului radar, ceea ce se si realizase, dupa cum rezulta din analiza inscrisului de la fila 14 dosar de fond.
In aceste conditii, înregistrarea efectuată este conformă prevederilor cuprinse în Norma de metrologie legală 021-05.
Ca atare, intrucat dispozițiile legale nu instituie obligația consemnării, în procesul verbal, a numarului de inmatriculare al autoturismului pe care este montat aparatul radar, și cum procesul verbal se completează cu actele care au stat la baza întocmirii lui, instanța apreciază că toate aceste circumstanțe confirmă fără dubiu că aparatul cu care s-a efectuat înregistrarea contravenției era omologat și verificat metrologic.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Planșele fotografice aflate la dosar atestă faptul că în ziua de 12.10.2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . viteza de 102 km/h înregistrată cu aparatul radar omologat și verificat metrologic. Conform prevederilor art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din același act normativ constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Imprejurarea ca aparatul radar poate comporta o eroare de masurare nu este de natura de a determina, in lipsa unor alte elemente de proba cu care sa se coroboreze, concluzia ca aceasta eroare de masurare s-a si concretizat in fapt in speta dedusa judecatii, iar viteza cu care a circulat petentul intimat este mai mica decat cea retinuta in actul sanctionator.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, tribunalul apreciază că intimatul a savarsit contravenția prevăzută de dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e, din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999). Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
F. de cele de mai sus, si constatand ca apelul formulat de intimata I. D. este intemeiat, instanta il va admite si va schimba sentința 4921/2014 a Judecatoriei C., in sensul ca va respinge plângerea contraventionala formulata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de intimat I. D., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 4921 din 02.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013, în contradictoriu cu intimatul petent M. G., domiciliat în C., .. 11, județul D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Schimba sentința 4921/2014 in sensul ca respinge plângerea contraventionala formulata.
Definitiva
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2014.
Președinte, A. E. G. | Judecător, M. D. I. | |
Grefier, A. A. B. |
RED.JUD. A.EG.
TEHNORED 4ex / A.B. 02 Octombrie 2014
RED. JUD. FOND. M.D.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2652/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3334/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
