Pretentii. Sentința nr. 3826/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3826/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 1928/63/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3826/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant D. E. și pe pârât C. A. A JUDETULUI D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, din oficiu invoca excepția de necompetență materială și având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului D., reclamantul D. E., a chemat în judecată pe pârâta C. Agricola a Județului D., solicitând să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând sporuri de 75 %, la salariul de baza, pentru gestionarea asistenței financiare comunitare, conform art. 1 alin. 1 și art. 4 din Legea nr. 490/2004, modificată și art. 8, alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2006 modificată și Ordonanța nr. 22/2005 modificata, actualizate cu rata inflației pana la data plății efective, începând cu data de 01.02.2010 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu. Solicita, de asemenea, obligarea pârâtei la înscrierea în carnetul de muncă a sporului de 75 % la salariul de bază, în conformitate cu Legea nr. 53/2003 modificată.
În fapt, a arătat că în calitate de funcționar al Camerei Agricole a Județului D. (fost Oficiu Județean de Consultanță A. D.) are atribuții și responsabilități privind gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României prin programul SAPARD, program finanțat de Uniunea Europeana și Guvernul României pentru obținerea creditelor prin programul fermierul pentru a putea asigura finanțarea pentru SAPARD și prin fondurile structurale. În această calitate, a promovat și implementat accesarea asistenței financiare comunitare, a întocmit proiecte de achiziții și toată documentația pentru SAPARD, a întocmit dosarul cererii de finanțare pentru accesarea sumelor prin programul SAPARD și prin programul "fermierul".
Mai arată că, în cadrul programului Național de Dezvoltare Rurală, în scopul gestionării asistenței financiare comunitare asigură informarea și diseminarea informațiilor în rândul populației din mediul rural, privind accesarea de fonduri comunitare cu privire la sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistență, instalarea tinerilor fermieri, înființarea grupurilor de producători, identificarea beneficiarilor ai masurilor sus-menționate, elaborarea de proiecte de accesare fonduri nerambursabile si monitorizarea potențialilor, beneficiari de proiecte de accesare fonduri structurale.
Astfel, deși dreptul privind sporul de 75 % la salariul de bază, trebuia să îi fie acordat de drept cel târziu până la data de 31.01.2005, în mod abuziv, încălcându-se prevederile legale, angajatorul Oficiul Județean de Consultanță A. D., care în prezent este denumit C. A. a Județului D., refuză acordarea acestui spor.
Învederează că, în cazul de față, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 modificată prin legea nr. 251/2006, cat și ale Legii nr. 460/2004, ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2006, astfel că este îndreptățit să primească sporul de 75 % la salariul de bază.
Consideră că dreptul la sporul de 75 % la salariul de bază constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și deci, nu poate fi restrâns în mod abuziv.
Invocă, de asemenea art. 38 și art. 39 din Codul Muncii care prevăd, în mod imperativ, că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 420/2204, privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, personalul de specialitate care îndeplinește efectiv atribuții în cadrul structurilor care au ca obiect gestionarea asistenței financiare comunitare, beneficiază de o majorare salarială cu până la 75 % din salariul de baza.
Totodată, dreptul in majorarea salariului cu 75 % este menținut și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 35/2009 și este prevăzut și în Hotărârea Guvernului nr. 595/2009 și Hotărârea Guvernului nr. 606/2009.
Își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 188/1990 republicata, art. 1 și 2 din Legea nr. 420/2004 modificata, art. 8 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2006 modificata, art. 38 și art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 53/2003, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 35/2009, Hotărârea Guvernului nr. 595/2009 și nr. 606/2009.
Înțelege sa se folosească de proba cu înscrisuri, depunând în copie: adrese și adeverințe emise de pârâtă, proces-verbal de informare – mediere, carte de identitate.
La data de 12.03.2014, pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca nefondată, arătând ca nu beneficiază prin buget de sumele necesare pentru a acorda majorarea de 75 %, acordata conform art. 1 alin. 1, art. 2 Legea nr. 490/2004 actualizata prin Legea nr. 260/2009 pentru aprobarea Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 35/2009, aspect pe care l-a comunicat reclamantului .
Înțelege sa se folosească de proba cu acte.
În ședința publică din 07.05.2014, instanța a invocat – din oficiu – excepția de necompetență materială asupra căreia, în raport de dispozițiile art. 248 alin. 1 NCPC, instanța constată și reține următoarele:
C. A. D. este instituție publică descentralizată, cu personalitate juridică, în subordinea Consiliului Județean D., finanțată din venituri proprii si subvenții de la bugetul de stat.
Potrivit art. 1 din Legea 490 din 10 noiembrie 2004, personalul de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României, poate fi constituit din personal contractual sau, după caz, funcționari publici. Acest articol a suferit numeroase modificări prin ordonanța 54/2005, Legea nr. 9/2006 și Legea 260 din 7 iulie 2009. In ultima formă a legii se arată la alin 2 ca ,,Prin personal de specialitate din cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României se înțelege funcționari publici, funcționari publici cu statut special, personal militar, personal de specialitate juridica asimilat judecătorilor si procurorilor si personal contractual, altul decât cel încadrat pe funcții comune din sectorul bugetar"
Conform art. 4 din Legea nr. 188/1999 modificat pentru funcționarii publici ,,Raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis in condițiile legii."
Reclamantul a fost angajatul Camerei Agricole a Județului D., fiind numit într-o funcție publică începând cu 01.01.2010, conform actului administrativ nr. 39/2010 (fila 21).
Fiind funcționar public, acestuia i se aplică prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările ulterioare, prevederi potrivit cărora ,,cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Având în vedere că în legea specială nu este prevăzută expres competența altei instanțe, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze toate litigiile izvorâte din raportul de serviciu al funcționarilor publici, așa cum este și prezentul litigiu.
Mai mult, practica ICCJ (Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4174 din 31 octombrie 2007) a statuat ca referirile la legislația muncii cuprinse în art. 117 din Legea nr. 188/ 1999 ar trebui înțelese în sensul că, dispozițiile legii se completează, din punctul de vedere al normelor de drept material, cu cele ale dispozițiilor din legislația muncii pentru situații care nu au fost reglementate prin legea specială.
Așadar, instanța competentă să soluționeze litigiile funcționarilor publici, sub toate aspectele decurgând din raportul de serviciu, este instanța de contencios administrativ.
Prin urmare, având vedere dispozițiile legale menționate coroborate cu dispozițiile art. 132 cod de procedură civilă, instanța va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D..
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a instanței invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D. E. și pe pârâta C. A. A JUDEȚULUI D. în favoarea Secției C. Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului D..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică de la 18.06.2014 .
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
D. S. M. G. M. C. S. S. B.
Red. Jud. DS
2 ex/25.06.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 641/2014.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
