Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 2906/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2906/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 8554/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentinta Nr. 2906/2014
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant M. M. și pe pârât I. T. DE MUNCĂ D., pârât M.M.F.P.S.P.V, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 07.10.2014, ulterior pentru azi, 14.10.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 27 februarie 2014, sub nr._, reclamanta M. M. a chemat în judecată pârâții I. T. De Muncă D., Inspecția Muncii Și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale Și Persoanelor Vârstnice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtii să fie obligati la acordarea, calcularea și plata sporului de complexitate ca diferență între 1 și 25% aplicat la salariul de bază lunar brut, aferent perioadei 15.04._10, actualizat cu indicele inflației și dobânda legală calculată conf.art.124 din Codul de procedura fiscală, precum și modificarea actelor administrative începând cu Decizia nr.55/28.01.2011 și următoarele referitoare la stabilirea salariului de bază în sensul de a fi reîncadrată începând cu data de 01.01.2011 în funcția publică de execuție de auditor, clasa I, grad profesional superior, cu salariul aferent ce va cuprinde sporul de complexitate în cuantum de 25%, (în aplicarea disp. art.30 alin 5 lit b) din Legea cadru nr. 330/2009 cu consecința firească a plății diferenței de salariu ca urmare a introducerii sporului de complexitate de 25%, actualizată cu indicele inflației și dobânda legală.
În motivarea acțiunii a arătat că prin Decizia nr. 93/14.07.2003 emisă de ITM D., a fost numită în funcția publică de auditor, grad profesional superior stabilind salariul de bază lunar brut, la care s-a adăugat sporul de vechime, precum și sporul pentru complexitatea muncii în cuantum de 25%.
Ca urmare a prevederilor legislative și potrivit deciziei nr. 93/14.07.2003 și a urm., reclamanta a beneficiat de sporul pentru complexitatea muncii de 25%, în perioada 01.07.2013.
Ulterior datei de 15.04.2009 prin Decizia nr. 60/30.04.2009 emisă de pârâta ITM D., i s-a diminuat sporul pentru complexitatea muncii de la 25% la 1% aplicat la salariul de bază, începând chiar cu data de 15.04.2009.
Potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții în cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul de baza brut lunar.
Această reglementare a fost în vigoare până la data de 18 aprilie 2009, când prin OUG nr. 35/2009, textul actului normativ a fost modificat în sensul că auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat Ia salariul de baza brut lunar. S-a creat astfel, posibilitatea diminuării sporului de complexitate a muncii de către ordonatorii de credite.
Față de modificările legislative aduse prin OUG nr. 35/2009, și având în vedere prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 69/2010 privind Legea responsabilității fiscal-bugetare, în conformitate cu care „pentru încadrarea în limitele trimestriale ale cheltuielilor de personal, ordonatorii de credite au posibilitatea sa diminueze drepturile salariale care sunt stabilite prin lege în cuantum variabil si pe cele a căror acordare este facultativa, potrivit legii, în baza OMFPSPV nr.605/29.04.2009, pârâta a procedat la diminuarea sporului pentru complexitatea muncii de la 25% la 1%.
Arata ca nu au relevanță în cauză dispozițiile Legii nr. 329/2009 în legătură cu diminuarea cheltuielilor de personal întrucât aceasta vizează măsuri de diminuarea a tuturor cheltuielilor de personal per ansamblu și nu vizează anumite sporuri, cu atât mai mult nu anulează sporul pentru complexitatea muncii de 25%. Eventual valoarea sporului de 25% putea fi diminuată, în urma diminuării bazei de calcul (a salariului brut lunar), însă nu putea să nu fie acordat, cu atât mai mult cu cât neacordarea lui ar fi reprezentat o diminuare mai mare decât prevede Legea nr. 329/2009.
De asemenea existența dreptului s la acordarea acestui spor nu poate fi negată din cauza lipsei fondurilor bănești alocate de la bugetul Inspecției Muncii. Nu se poate accepta ca un drept prevăzut de lege să devină doar o obligație lipsită de conținut, la buna dispoziție a ordonatorului de credite, ajungându-se ca un drept patrimonial recunoscut să fie golit de substanța sa, lipsit de orice valoare.
Sporul pentru complexitatea muncii reprezintă un drept salarial și pe cale de consecință nu poate face obiectul vreunei limitări unilaterale în condițiile în care prin actele normative în vigoare acesta este stabilit la o valore de 25%. Prin aplicarea acestui spor la nivelul de 1% din salariul brut lunar au fost restrânse în mod nelegal drepturile câștigate de care am beneficiat, modificarea procentului aplicabil sporului pentru complexitatea muncii nu putea fi realizată prin emiterea unui Ordin MMFPS, în condițiile în care acest drept salarial a fost și este reglementat prin lege, conform disp. art.38 din Codul Muncii limitarea drepturilor ce le sunt recunoscute salariaților prin lege, este lovită de nulitate, art.37 din OG nr.6/2007 prevede faptul că salariile funcționarilor nu pot face obiectul vreunei renunțări sau limitări, principiu a cărui încălcare este sancționat cu nulitatea absolută.
Mergând mai departe pe același considerent învedereaza instanței faptul că potrivit art. 1 din Protcolul adițional nr.l la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului."
Astfel că, din considerentele mai sus expuse, prin Sentința civilă nr. 5950/17.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă și irevocabilă au fost anulate prevederile art.l alin.l din OMFPSPV nr.605/29.04.2009 ce dispunea ca "auditorii interni din cadrul ministerului și ale unităților subordinate acestuia beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de în procent de 1% aplicat la salariul de bază. "
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că reclamanta are dreptul la acordarea unui spor pentru complexitatea muncii de 25% aplicat la salariul de bază brut lunar, întrucât am funcția publică de auditor cl.I grad profesional superior, treapta de salarizare I, în cadrul Compartimentului audit Intern al ITM D..
Cuantumul acestui spor, ca și spor evidențiat în mod dinstinct față de salariul de bază de 25% aplicat la salariul de bază brut lunar se datorează până la data de 31.12.2010 inclusiv, însă de la 01.01.2011, în conformitate cu prevederile Legii cadru nr.284/2010 și a Legii nr. 285/2010, se impunea ca acest spor să fie luat în calcul (introdus, adăugat) la stabilirea salariului de bază.
Astfel, art.5 din Legea nr.285/2010 dispune:
"In salariul de baza, indemnizația lunara de încadrare, respectiv in solda funcției de baza/salariul funcției de baza aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de baza, din indemnizația de încadrare bruta lunara, respectiv din solda/salariul funcției de baza, precum si sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare in funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse in Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, si care au fost acordate in anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc in salariul de baza, in indemnizația de încadrare bruta lunara, respectiv in solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor sa conducă la creșteri salariate, altele decât cele prevăzute de prezenta lege. "
Din categoria sporurilor ce nu au fost incluse în salariul de bază se încadrează și sporul de complexitate (art.30 alin.5 din Legea cadru 330/2009), însă la data de 01.01.2011, acesta (sporul de complexitate) a fost introdus în salariul de bază, dar nu în cuantum de 25% așa cum ar fi fost legal, ci doar în cuantum de 1%.
În consecință, față de cele mai sus arătate, se impune ca în salariul reclamantei, începând cu data de 01.01.2011, să fie introdus sporul de complexitate în cuantum de 25 % aplicat la salariul de bază de la acel moment.
Ca urmare a rezolutiei judecatorului caruia i s-a repartizat solutionarea cauzei, reclamanta a fost citata cu mentiunea de a preciza capatul al doilea al actiunii in sensul de a preciza in concret ce acte administrative solicita a fi modificate.
La data de 14.03.2014, reclamanta a precizat capatul al doilea al actiunii in sensul ca solicita modificarea Deciziilor nr. 55/2011, nr.52/2012, nr. 152/2012, nr. 234/2012 emise de ITM D..
La data de 24 martie 2014, reclamanta a depus completare la cererea de chemare în judecată, învederând că prin cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva Inspectoratului T. de Muncă D. și a Inspecției Muncii, solicita ca pârâtele să fie obligate la acordarea, calcularea și plata sporului de complexitate ca diferență între 1 și 25% - aplicat la salariul de bază lunar brut, aferent perioadei 15.04._10, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, precum și modificarea actelor administrative începând cu Decizia nr.55/28.01.2011 și următoarele referitoare la stabilirea salariului de bază, în sensul de a fi încadrată începând cu data de 01.01.2011 în funcția publică de execuție de auditor, clasa I, grad profesional superior cu salariul aferent ce va cuprinde sporul de complexitate în cuantum de 25% din Legea cadru nr. 330/2009 cu consecința firească a plății diferenței de salariu ca urmare a introducerii sporului de complexitate de 25%, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală.
În considerentul faptului că MINISTERULUI MUNCII, FAMILIEI,PROTECȚIEI -SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE este ordonatorul principal de credite, având ca principală atribuție ordonanțarea cheltuielilor pentru activitățile unităților subordonate, solicita introducerea în cauză a acestuia, ca împreună cu pârâtele mai sus menționate să fie obligat la acordarea, calcularea și plata sporului de complexitate în cuantum de 25% pe perioada 15.04._10 precum și la introducerea sporului de complexitatea în salariul de baza începând cu data de 01.01.2011.
În drept, îsi întemeiaza cererea pe dispozițiile art.204 și urm NCPC, pe dispozițiile Legii 108/1999 r, HG nr.l0/2013, Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, Legii-cadru nr. (j/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare , Legii cadru nr.284/2010 și a Legii nr. 285/2010.
La data de 03 aprilie 2014, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și persoanelor Vârstnice a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată și completată de către reclamanta M. M. în contradictoriu cu I. T. de Muncă D., Inspecția Muncii și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Prin întâmpinare, MMFPS a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice, raportat la capetele de cerere formulate de către reclamantă, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției întrucât nu este titularul obligației corelative dreptului invocat de către reclamantă.
Învedereaza instanței faptul că potrivit art.l alin.l din HG nr.l0/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice "Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, având rol de sinteză și de coordonare a aplicării strategiei și politicilor Guvernului în domeniile muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice."
În temeiul art.l alin.l din Legea nr.l08/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată, "Se înființează Inspecția Muncii, organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în municipiul București."
Conform art.2 din Legea nr.l08/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată, "Inspecția Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, instituții cu personalitate juridică, care se organizează în fiecare județ și în municipiul București."
De asemenea, conform art. 10 alin.6 din Legea nr.l08/1999, republicată, "Inspectorul general de stat este ordonator secundar de credite."
Art. 11 din Legea nr.l08/1999, republicată, prevede faptul că "Inspectoratele teritoriale de muncă sunt conduse de câte un inspector-șef, numit prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, în condițiile legii. Inspectorul-șef este ordonator terțiar de credite."
Dispozițiile invocate anterior se coroborează cu următoarele prevederi legale:
Art.3 alin. 1 lit.n) din Anexa nr. 1 la HG nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, precum și pentru stabilirea imor măsuri cu caracter organizatoric "Inspecția Muncii are următoarele atribuții: A. Atribuții generale: ....litn) administrează fondurile bugetare pe care le are la dispoziție, precum și bunurile din domeniul public sau privat al statului aflate în administrare și/sau în folosință".
Art.6 alin.5 din Anexa nr.l la HG nr.l377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric "Inspectorul general de stat este ordonator secundar de credite."
Art.23 din Anexa nr.l la HG nr.l377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii, precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric "Inspectorul general de stat are, în principal, următoarele atribuții:.... h) elaborează anual proiectul de buget de venituri și cheltuieli al Inspecției Muncii; i) aprobă bugetele de venituri și cheltuieli pentru inspectoratele teritoriale de muncă și pentru celelalte unități subordonate.
În consecință, coroborând prevederile legale invocate, ordonatorul de credite care dispune cu privire la sumele de bani ce urmează a fi plătite în baza titlurilor executorii pronunțate în dosarele în care Inspectoratele Teritoriale de Muncă au fost/sunt parte este Inspecția Muncii. în acest sens, Inspectoratele Teritoriale de Muncă care au căzut/cad în pretenții în dosare în care sunt solicitate sume de bani, transmit Inspecției Muncii solicitări de suplimentare a bugetului cu sumele aferente, ordonatorul secundar de credite fiind cel care va aproba bugetul și orice sume ce afectează acest buget.
De asemenea, învedereaza instanței faptul că reclamanta solicită modificarea unor acte administrative emise de către angajatorul domniei sale, în speță, I. teritorial de Muncă D., acte care nu pot fi modificate sau revocate decât de către emitentul acestora, care nu este Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Totodată, calculul și acordarea drepturilor bănești se face de către angajator și nu de către o institușție ierarhic superioară care nici măcar nu îl are în subordine directă pe acesta, Inspecția Muncii fiind instituția în subordinea căreia se află angajatorul reclamantei.
Mai mult decât atât, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv, cel obligat, în raportul dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Instanța are obligația de a verifica calitatea procesuală a fiecărei părți, în privința pârâtului trebuind să constate că este titularul obligației în raportul juridic dedus judecății pentru a putea impune, în sarcina acestuia, o anumită conduită în urma soluționării cauzei cu care a fost investită.
Astfel, rezultă că dreptul pretins de reclamantă trebuie să-și poată obține recunoașterea sau realizarea în contradictoriu cu persoana chemată în judecată sau pârâtul trebuie să fie partea obligată la o anumită conduită în raport de dreptul reclamanților.
Reclamanta mai trebuie să justifice și de ce sunt îndreptățiți să cheme pârâtul în judecată deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul juridic dedus judecății.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv calcul și plată drepturi bănești și modificare acte administrative emise de către o autoritate publică alta decât Ministwrul Muncii, cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă, motiv pentru care solicităm admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și respingerea acțiunii ca atare.
Excepția lipsei procedurii prealabile
Reclamanta invocă faptul că a parcurs procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ raportat la solicitarea domniei sale de a i se calcula și plăti diferența de spor de complexitate de 25% începând cu data de 15.04.2009 până în prezent în temeiul unei sentințe pronunțate de Curtea de Apel București pe care reclamanta nu o atașează la cererea de chemare în judecată.
Având în vedere aceste aspecte, arătăm faptul că art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ prevede un termen de 30 de zile în care persoana care se consideră vătămată întru-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual poate solicita autorității emitente să revoce în tot sau în parte actul respectiv. De asemenea, alin.3 al aceluiași articol din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, prevede un termen de 6 luni pentru introducerea plângerii prealabile.
Reclamanta nu a făcut dovada depunerii în termen a plângerii prealabile, mai mult decât atât, această plângere a avut ca obiect o cerere de acordare drepturi bănești, și nu de revocare a unui act administrativ cu caracter individual care să o vizeze pe reclamantă.
În consecință, solicită admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.
Pe fond, reclamanta își întemeiază acțiunea pe Sentința civilă nr.5950/17.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel București tară a indica numărul dosarului în care s-a pronunțat această soluție și care au fost părțile în dosar. Facem această precizare întrucât din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că soluția respectivă se referă la anularea prevederilor art. l alin. l din Ordinul nr.605/2009.
Reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat instanței să constate nulitatea sau nelegalitatea prevederilor art. l alin. l din Ordinul nr.605/2009, astfel încât soluțiile favorabile din dosarele ce vizează acest act administrativ nu sunt opozabile erga omnes, acesta fiind un act administrativ cu caracter individual, care se adresează anumitor instituții și categorii profesionale și nu unei singure persoane.
De asemenea, pentru a se constata nulitatea prevederilor art. l alin. l din Ordinul nr.605/2009 reclamanta trebuia să se adreseze instanței de contencios administrativ în termen de 6 luni, în temeiul art. l 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Fiind un act administrativ, în sensul Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, termenul ar fi trebuit să curgă de la:
a)data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c)data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d)data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) Ut. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
Ori, așa cum arătat în susținerea excepției lipsei procedurii prealabile, termenul nu a fost respectat, astfel încât și acțiunea de față este tardivă raportat la data emiterii actului administrativ în cauză.
Nu există un temei legal, inclusiv o hotărâre judecătorească favorabilă reclamantei în baza căreia angajatorul domniei sale, respectiv I. T. de Muncă D., să fie obligat la căldarea și acordarea drepturilor bănești solicitate.
Pentru toate motivele invocate, solicităm respingerea acțiunii formulate de M. M., așa cum a fost formulată și completată, ca fiind nefondată.
Ne întemeiem prezenta pe dispozițiile art.201, 205 din Codul de procedură civilă, prevederile Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, HG nr.l0/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Legea nr.l08/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată, HG nr.l377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Muncii.
La data de 08 aprilie 2014, pârâta Inspecția Muncii a depus întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiovaîn susținerea acestei excepții, învederăm instanței că în considerarea prevederilor Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului.
Astfel, potrivit art. IV din actul normativ menționat cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Ori așa cum a expus argumentația sa în acțiune reclamanta a precizat că este funcționar public în cadrul Inspectoratului T. de Muncă D. și contestă acte administrative emise de către această instituție, în care sunt reglementate aspecte ce vizează derularea raportului de serviciu al reclamantei cu instituția publică .
Având în vedere cele expuse solicită instanței admiterea excepției invocate și declinarea cauzei spre soluționare secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
A doua excepție pe care o învederăm instranței de judecată este excepția lipsei
calității procesuale pasive a Inspecției Muncii raportat la_capetele de cerere invocate de
reclamantă.
În susținerea acestei excepții, menționăm că, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată, Inspecția Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, instituții cu personalitate juridică, care se organizează în fiecare județ și în municipiul București.
Față de prevederea legală sus menționată, precizăm că, Inspectoratele teritoriale de muncă, instituții cu personalitate juridică proprie, fiind subiecte de drepturi și obligații distincte față de Inspecția Muncii, execută în mod direct eventuale obligații ce revin în temeiul hotărârilor judecătorești.
Așa cum a precizat în acțiune reclamanta este funcționar public al ITM D. fără a avea nici un raport juridic cu Inspecția Muncii.
A treia excepție pe care o învedereaza instranței de judecată este excepția
prescripției raportat la capetele de cerere invocate de reclamantă.
Potrivit prevederilor 171 alin.1 din Codul Muncii dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Conform prevederilor art. 117 din Legea hr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, republicată, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Astfel în condițiile în care drepturile salariale solicitate sunt aferente perioadei 15.04._10 se poate observa că de la acest moment până la introducerea acțiunii este o perioadă de timp mai mare de 3 ani și pe cale de consecință aceste drepturi sunt supuse prescripției.
Pentru aceste considerente, solicită instanței de judecată să admită excepția și pe cale consecință să respingă acțiunea ca fiind prescrisă.
Pe fond, în motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este încadrată în funcția publică de auditor superior clasa 1 grad superior treapta 1 de salarizare in cadrul ITM D.. De la numirea în această funcție și până la data de 15.04.2009 a beneficiat de sporul de audit stabilit in procent de 25 % aplicat la salariul de bază brut lunar, spor acordat in baza dispozițiilor Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern. Conform dispozițiilor Capitolului IV, art. 18 alin. (3):"auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții in cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25%. aplicat la salariul de baza brut lunar."
Prin dispozițiilor art. XV din nr.OUG 35/2009 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul cheltuielilor de personal in sectorul bugetar, alineatul (3) al articolului 18 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările si completările ulterioare s-a modificat dupa cum urmează: "auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcții in cadrul sistemului de salarizare a funcționarilor publici: totodată auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar".
Ulterior la data de 29.04.2009 Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale prin Cabinet Ministru a emis Ordinul nr. 605, în cadrul căruia la art. 1 alin. 1) sunt prevăzute următoarele:
"Art. 1 -începând cu data de 15.04.2009. potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar:
- autorii interni din cadrul aparatului propriu al ministerului și ale unităților subordonate acestuia, beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii în procent de 1 % aplicat la salariul de bază.
Având in vedere acest ultim act administrativ amintit, ITM D. a emis Decizia nr.60/30.04.2009 prin care s-a stabilit pentru auditorul intern al instituției cuantumul sporului pentru complexitatea muncii de 1 % din salariul de baza brut lunar.
Astfel, sporul de complexitate, ca element de natură salarială luat în calcul la stabilirea salariului de bază pentru auditorii interni, a fost stabilit, prin diminuarea acestuia de la un procent de 25% la un procent de 1% de către ordonatorul principal de credite Ministerul Muncii, Familiei Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin Ordinul nr.605/29.04.2009.
Inspecția Muncii în calitate de ordonator secundar de credite în temeiul art.22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, are obligația de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituției publice și cu respectarea dispozițiilor legale.
Ca atare, la nivelul Inspecției Muncii și nici al instituției din subordine ITM D. cu care reclamanta are încheiate raporturile de serviciu nu există posibilitatea de a efectua recalcularea și plata sporului de complexitate ca diferență între procentul de 1% și 25% aplicat la salariul de bază lunar, în condițiile în care ordonatorii secundari și terțiari de credite utilizează creditele bugetare care le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale, având obligația de a angaja și utiliza sumele de bani numai în limita acestor prevederi și destinații bugetare aprobate.
Deasemenea, în condițiile în care emitentul actului administrativ, ce-și produce efectele prin aplicabilitatea sa și instituțiilor subordonate ministerului, nu l-a modificat și comunicat acestor instituții, Inspecția Muncii nu are competențe a iniția propuneri sau a modifica implicit efectele acestuia.
În mod indubitabil stabilirea acestui spor s-a realizat în limitele stabilite de lege, chiar dacă acesta este la limita minimă, încadrarea fiind realizată în raport cu condițiile stabilite prin legile speciale.
Mai mult decât atât stabilirea limitei minime pentru acordarea sporului în cauză este temeinic justificată de contextul crizei actuale economice care a determinat în mod necesar adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă a deficitului bugetar.
Dealtfel aceste aspecte se circumscriu motivării care a susținut caracterul de urgență al OUG nr.35/2009, respectiv faptul că măsurile stabilite prin acest act normativ sunt determinate de presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe,
Necesitatea susținerii creșterii economice și reducerii inflației, opiniile și recomandările Comisiei europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, pentru evitarea riscurilor semnalate și implicit a riscului declanșării procedurii de deficit excesiv, care au dus la adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de abordare mai prudentă a deficitului bugetar...)."
Referitor la extrapolarea celor stabilite de către Curtea de Apel București și la alți funcționari publici, precizăm că în sistemul juridic românesc hotărârile instanțelor de judecată au putere doar între părțile ce s-au aflat în litigiile asupra cărora s-au pronunțat, în condițiile în care doar acestea și-au exercitat dreptul de acces la justiție respectiv dreptul la apărare. Ca atare deoarece reclamanta, funcționar public din cadrul ITM D. nu a fost parte în respectivul dosar aceasta nu poate beneficia de cele stabilite de instanță.
Având în vedere toate argumentele pe care le-am expus solicităm instanței de judecată admiterea excepțiilor invocate iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și nefondată.
În drept ne întemeiem prezenta întâmpinare pe prevederile art.205 din Codul de procedură civilă, ale prevederilor Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe ale celorlalte acte normative indicate în cuprinsul apărării.
La data de 09 aprilie 2014, pârâtul ITM D. a depus întâmpinare, solicitând instanței să constate faptul că reclamanta solicita acordarea, calcularea si plata sporului de complexitate ca diferența intre 1 si 25% aplicat la salariul de baza lunar brut aferent perioadei 15.04._10 actualizat cu indicele inflației si dobânda legala calculata conform art. 124 din Codul de procedura fiscala si va rugam sa respingeți aceasta solicitare pe excepția tardivității acestui capăt de cerere întrucât reclamanta a formulat aceasta acțiune la data de 21.02.2014 nefiind respectat termenul de introducere a acțiunii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, acțiunea pendinte fiind formulata la mai mult de 4 ani de la comunicarea actelor administrative emise in aceasta perioada.
In dovedirea acestei excepții a tardivității învederam următoarele aspecte: Astfel prin Decizia nr.60/30.04.2009, act pe care reclamanta l-a depus, s-a stabilit la punctul 1 faptul ca începând cu data de 15.04.2009 reclamanta M. M. va beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de 1% aplicat la salariul de baza iar la art.3 din cuprinsul acestei Decizii s-a menționat foarte clar ca aceasta decizie poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicării la Tribunalul D.. Dupa cum puteți constata din actele depuse reclamanta nu a făcut nici o dovada ca, a contestat dispozițiile acestei DECIZII nr.60/30.04.2009 comunicata la data de 04.05.2009 in termenul legal.
Va rugam sa aveți in vedere si mențiunile din cuprinsul Deciziei nr.27 din data de 13.01.2010, act depus de către reclamanta document ce s-a emis in conformitate cu prevederile art. 126 alin. 1 si art.30 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice. Astfel reclamanta a beneficiat începând cu data de 01.01.2010 potrivit art. 30 alin.5 litera b) din Legea cadru nr.330/2009 de un spor de complexitate a muncii in cuantum de 19 lei si conform dispozițiilor art. 34 din Legea cadru nr.330/2009, Deciziei nr.27 din data de 13.01.2010 nu a fost contestata in termenul de 5 zile de la data luării la cunoștiința iar reclamanta nu a realizat nici o contestație privind procentul acordat pentru sporul de complexitate, incat cuantumul stabilit in cuprinsul decizie a fost corect individualizat având in vedere prevederile aceasta decizii.
Prin decizia nr. 283/13.07.2010 s-a diminuat cu 25% cuantumul salariului brut al reclamantei începând cu data de 04.07.2010 in conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar si nu exista la dosar nici o dovada ca aceasta a contestat aceasta decizie in termenul legal.Toate aceste decizii menționate mai sus s-au emis cu respectarea OUG nr.35/2009 privind reglementarea unor masuri in domeniul cheltuielilor de personal in sectorul bugetar.OUG nr.31/2009 privind unele masuri in domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar coroborate cu Legea cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice,Legea nr.672/2002 privind auditul public intern si Legea nr.118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar. Potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.500/2002 cu modificările si completările ulterioare ordonatorii de credite au obligația de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinațiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective si cu respectarea dispozițiilor legale.
Stabilirea acestui spor s-a realizat in limitele stabilite de lege chiar daca acestea sunt spre limita minima, încadrarea fiind realizata in raport cu condițiile stabilite prin legile speciale.Mai mult decât atat, stabilirea limitei minime pentru acordarea sporului in cauza este temeinic justificata de contextul crizei economice care a determinat in mod necesar adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare si de abordare mai prudenta a deficitului bugetar.
La baza emiterii deciziei nr.60/30.04.2009 prin care s-a stabilit ca sporul pentru complexitatea muncii in cuantum de 1% pentru doamna M. M. s-a avut in vedere Ordinul Ministrului Muncii, Familiei si Protecției Sociale nr.273/10.03.2009, precum si adresa nr.452/MB/30.04.2009, acte necontestate de către reclamanta iar aceasta decizie nr.60/30.04._ cuprinde dispoziții legale intrucat nu exista nici o decizie in acest sens prin care sa se constatate nelegalitatea ORDINULUI, anterior menționat. Aceasta decizie prevede in preambulul sau intreaga legislație avuta in vedere la momentul respectiv .legislație care a fost legala si temeinica.
A solicitat să se respingă solicitarea reclamantei privind acordarea, calcularea si plata sporului de complexitate ca diferența intre 1 si 25% aplicat la salariul de baza lunar brut pentru perioada 15.04._10 intrucat instituția in calitate de coordonator de credite tertial a aplicat procentul de 1% conform dispozițiilor OUG NR. 35/2009avand astfel posibilitatea de a stabili un spor de pana la 25% DECI SI MAI M. DE 25%.
Cu privire la solicitarea reclamantei referitoare la modificarea actelor administrative începând cu Decizia nr.55/28.01.2011 si reîncadrarea sa in funcția publica de execuție de auditor,clasa I, grad profesional superior cu un salariu aferent ce va cuprinde si sporul de complexitate in cuantum de 25% va rugam sa respingeți aceasta solicitare având in vedere ca acest cuantum de 25% este un cuantum M. si nu exista nici o dispoziție legala care sa stabilească acest sporin cuantum de 25% de care ar trebui sa beneficieze si reclamanta in temeiul art. 18 alin.3 din Legea nr.672/2002.
Aceasta solicitare de acordare a sporului nu poate fi primita si pentru viitor deci nu si dupa data de 01.01.2011 dat fiind ca acesta este momentul la care este abrogat textul de lege care prevede sporul pentru complexitatea muncii respectiv art. 39 lit.f) din Legea nr. 284/2010 prin care dispozițiile art. 18 alin.3 din Legea nr. 672/2002 sunt abrogate incepand cu data de 01.01.2011. Având in vedere aceste dispoziții va rugam sa respingeți ca neîntemeiata solicitarea reclamantei privind modificarea actelor incepand cu Decizia nr.55/28.01.2011 deoarece de la data de 01.01.2011 reprezintă momentul de la care dispozițiile art. 18 alin.3 din Legea nr. 672/2002 sunt abrogate.
Având din vedere cele menționate mai sus va solicitam respingerea acțiunii formulate de către reclamanta si menținerea DECIZIILOR emise in perioada 15.04.2009 pana in prezent referitoare la doamna M. M..
In drept, întâmpinarea noastră se întemeiază pe prevederile art. 205 din Noul Cod de procedură civilă, si celalalte acte normative aplicabile si va depunem anexat înscrisurile atașate întâmpinării.
Reclamanta nu a depus raspuns la intampinarile formulate in cauza de cei trei parati.
Prin notele scrise depuse la data de 19.05.2014, inaintea primului termen de judecata din data de 20.05.2014, reclamanta a depus note scrise prin care a solicitat respingerea exceptiei necompetentei materiale aratand ca in cererea de chemare in judecata a invocat nelegalitatea Ordinului MMFPS nr. 605/2009 care este emis de o autoritate centrala.. De asemenea, a solicitat respingerea exceptiilor lipsei calitatii procesual pasive a paratei Inspectia Muncii si a prescriptiei, iar pe fond a solicitat admiterea actiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat ca exceptia necompetentei materiale a Curtii de Apel C. este fondata, fiind admisa, pentru urmatoarele considerente:
Curtea a constatat ca actiunea formulata de reclamanta, astfel cum aceasta a fost precizata si completata la data de 14.03.2014 si 24.03.2014, priveste raportul de serviciu al reclamantei, functionar public in cadrul paratului ITM D., respectiv componenta drepturilor de natura salariala a acestui raport.
De asemenea, a constatat ca, desi prin notele de sedinta depuse la data de 19.05.2014, reclamanta a solicitat respingerea exceptiei necompetentei materiale aratand ca in cererea de chemare in judecata a invocat nelegalitatea Ordinului MMFPS nr. 605/2009 care este emis de o autoritate centrala, un astfel de capat de cerere nu a fost formulat de reclamanta nici in cuprinsul actiunii initiale si nici in cuprinsul cererilor precizatoare si completatoare depuse la data de 14.03.2014 si 24.03.2014.
Rezulta astfel ca obiectul actiunii precizate si completate priveste exclusiv raportul de serviciu al reclamantei sub aspectul drepturilor salariale.
Potrivit art.109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum acesta a fost modificat prin art. IV din Lg nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ,,cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."
In consecinta, competenta de solutionare a actiunii formulate de reclamanta nu apartine Curtii de Apel C., ci Tribunalului D., instanta in circumscriptia careia isi are domiciliul reclamanta.
Față de considerentele expuse, în baza art. 132 alin. 3 C.p.civ., art. 129 pct. 2 C.p.civ., art. 95 pct. 1 C.p.civ., raportat la art. 109 din Legea 188/1999 instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoare Tribunalului D. –Sectia C..
Pe rolul Tribunalului D. - Secția de C. administrativ si Fiscal dosarul a fost înregistrat sub nr._ ,cu termen recomandat la 4 iunie 2014.
Analizând cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice instanta urmeaza a o admite avand in vedere urmatoarele:
Potrivit art 36 din NCPC calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecatii
Instanta constata că reclamanta solicită modificarea unor acte administrative emise de către angajatorul sau, în speță, I. teritorial de Muncă D., acte care nu pot fi modificate sau revocate decât de către emitentul acestora, care nu este Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Totodată, calculul și acordarea drepturilor bănești se face de către angajator și nu de către o instituție ierarhic superioară care nici măcar nu îl are în subordine directă pe acesta,
Prin cererea de chemare in judecata modificata la 14.03.2014 reclamanta a solicitat acordarea, calcularea si plata sporului de complexitate ca diferența intre 1 si 25% aplicat la salariul de baza lunar brut aferent perioadei 15.04._10 actualizat cu indicele inflației si dobânda legala calculata conform art. 124 din Codul de procedura fiscala si modificarea deciziilor nr 55/2011, nr 52/2012, 152/2012, 234/2012, 60/2009
Dispozitiile Legii 285/2010 prevad urmatoarele:
Art. 7
(1)Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2)Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3)Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.
(4)Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.
In prezenta cauza reclamanta nu a depus dovada contestatii decizilor mentionate mai sus in termenul conform art 7 din Legea 285/2010
Instanta constata de asemenea ca prin Decizia nr.60/30.04.2009 s-a stabilit la punctul 1 faptul ca începând cu data de 15.04.2009 reclamanta va beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de 1% aplicat la salariul de baza iar la art.3 din cuprinsul acestei Decizii s-a menționat ca aceasta decizie poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicării la Tribunalul D..
Reclamanta nu a făcut nici o dovada ca, a contestat dispozițiile acestei DECIZII nr.60/30.04.2009 comunicata la data de 04.05.2009 in termenul legal.
De asemenea prin Decizia nr.27 din data de 13.01.2010, document ce s-a emis in conformitate cu prevederile art. 126 alin. 1 si art.30 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice reclamanta a beneficiat începând cu data de 01.01.2010 potrivit art. 30 alin.5 litera b) din Legea cadru nr.330/2009 de un spor de complexitate a muncii in cuantum de 19 lei si conform dispozițiilor art. 34 din Legea cadru nr.330/2009. Decizia nr.27 din data de 13.01.2010 nu a fost contestata in termenul de 5 zile de la data luării la cunoștiința
Prin decizia nr. 283/13.07.2010 s-a diminuat cu 25% cuantumul salariului brut al reclamantei începând cu data de 04.07.2010 in conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar si nu exista la dosar nici o dovada ca aceasta a contestat aceasta decizie in termenul legal.
F. de aceste aspecte instanta constata ca cererea privind modificarea deciziilor privind drepturile salariale ale reclamantei este inadmisibila, reclamanta necontesatnd respectivele decizii in procedura prealabila
Cu privire la primul capat de cerere prin care reclamanta solicita acordarea, calcularea si plata sporului de complexitate ca diferența intre 1 si 25% aplicat la salariul de baza lunar brut aferent perioadei 15.04._10 actualizat cu indicele inflației si dobânda legala calculata conform art. 124 din Codul de procedura fiscala, instanta constata ca fata de faptul ca reclamanta nu a contestat in procedura prealabila deciziile prin care s-a acordat acest spor si acest capat de cerere este inadmisibil.
Face de aceste aspecte instanta consatata ca exceptia inadmisibilitatii invocata de paratul I. T. de munca D. este intemeiata, cererea de chemare in judecata fiind inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice.
Respinge cererea introdusa impotriva Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice cu sediul in Bucuresti, D. I D. nr2-4 ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara caliate procesuala pasiva
Respinge cererea formulată de reclamanta M. M., cu domiciliul în C., .. 11, .. 1, ., în contradictoriu cu paratii I. T. DE MUNCĂ D., cu sediul in C., .. 51, J. D. și M.M.F.P.S.P.V - sector 1, București, ., nr. 2-4 ca inadmisibila
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmand a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2014.
Președinte, G. P. | ||
Grefier, L. D. B. |
Red GP/L.B. 13.11 2014
5 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 3826/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1538/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
