Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 641/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 641/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 31624/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 220/2014
Ședința publică de la 17 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător M. O.
Judecător E. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul S. I. împotriva sentinței civile nr. 641 din 24.01.2014, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D., având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul și cons.jr. T. A. pentru intimat .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Se prezintă recurentul S. I. care solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, susținând că a formulat plângere penală pentru cercetarea cazului.
Cons.jr. T. A. pentru intimat lasă la aprecierea instanței.
Instanța respinge cererea formulată de recurent de amânarea cauzei având în vedere data primirii citației 26.05.2014, acesta având timp suficient pentru a-și pregăti apărarea și de asemenea nu au fost invocate și dovedite motive temeinice care să justifice amânarea.
Nemaifiind cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul S. I. solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, precizând că nu adus oamenii la muncă, ci altcineva, când a ajuns la locul respectiv procesul verbal a fost încheiat, N. șeful echipei a fugit și el avea oameni angajați.
Cons.jr. T. A. pentru intimat a solicitat respingerea recursului conform motivelor din întâmpinare și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 641 din 24.01.2014, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul S. I. pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/05.11.2012, întocmit de către intimată, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională de_ lei reținându-se că, în urma controlului efectuat în data de 02.11.2012 ora 11,20 la locația din ., C., s-a constatat că petentul a primit la muncă pe numiții N. M. V., D. A., P. N., A. M. V. și L. G. fără a fi întocmit în prealabil forme legale de angajare.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 16 alin. 1 din legea 53/2003 și sancționată potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003.
Analizând din oficiu procesul verbal de contravenție sub aspectul motivelor de nulitate absolută rezultă că nu există asemenea motive.
Sub aspectul legalității încheierii procesului verbal, instanța constată că s-au respectat dispozițiile OG nr. 2/2001 prevăzute sub sancțiunea nulității relative.
Susținerile petentului privind nerespectarea de către agentul constatator la încheierea procesului verbal a dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, conform căruia în situația în care contravenientul nu este față la încheierea procesului verbal, agentul constatator va face mențiunile, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar procesul verbal va cuprinde datele personale ale martorului și semnătura acestuia. În lipsa martorului va preciza motivele care au determinat încheierea procesului verbal în aceste condiții, în sensul că deși procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa petentului nu există un martor asistent și nici nu este menționat motivul pentru care nu există martorul asistent, nu sunt întemeiate și instanța nu le poate reține pentru următoarele considerente:
În primul rând nerespectarea dispozițiilor legale menționate mai sus are drept sancțiune nulitatea relativă a procesului verbal, pentru ca procesul verbal sa fie anulat în baza acestor dispoziții contravenientul trebuie să arate care a fost vătămarea produsă și să dovedească această vătămare, lucru pe care petentul nu l-a făcut.
În al doliea rând având în vedere că procesele verbale de contravenție pentru primirea la muncă fără contract individual de muncă se întocmesc în urma verificării programului REVISAL, iar petentul nu a făcut dovada contractelor individuale de muncă pentru cele 5 persoane la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție și nici ulterior întocmirii acestui proces verbal, instanța constată că nerespectarea dispoziției legale menționate mai sus nu este susceptibilă să producă o vătămare petentului care să ducă la anularea procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, până la proba contrară, procesul verbal contestat face dovada săvârșirii contravenției de către petent, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Aceasta întrucât procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată prin orice mijloace legale de probă de către contravenient, conform dispozițiilor art. 1169 C.civil care reglementează sarcina probei.
Petentul nu a răsturnat prezumția de autenticitate și veridicitate a procesului verbal prin nici un mijloc de probă.
Starea de fapt reținută în procesul verbal este confirmată de actele ce stau la baza întocmirii acestuia. Astfel, se reține că la locația din C., . s-a constatat că petentul a primit la muncă pe numiții N. M. V., D. A., P. N., A. M. V. și L. G. fără a fi întocmit în prealabil forme legale de angajare.
Prin urmare, actul sancționator ( procesul verbal de contravenție ) s-a aplicat în mod corect pentru o faptă consumată în momentul controlului (02.11.2012).
Declarațiile martorilor D. A. și P. N. date în prezenta cauză prin care acesta declară că în momentul venirii inspectorilor ITM aceștia lucrau pentru N. M. sau N. M., urmează să fie înlăturate de către instanță, având în vedere că declarația acestora este în totală contradicție cu declarația acestora din momentul efectuării controlului care arată că lucrează pentru S. G., identificat de martorul A. L. ca fiind una și aceeași persoană cu petentul S. I., petentul fiind cunoscut cu numele de G., fără contract de muncă și fără să negocieze salariu, instanța considerând că declarațiile acestora în fața instanței nu corespund realității.
Susținerile petentului cum că greșit s-a reținut că acesta are calitatea de angajator, nu sunt întemeiate și instanța urmează să le înlăture pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 din Legea 53/2003 "În sensul prezentului cod, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă.
Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalității juridice.
Persoana fizică dobândește capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacității depline de exercițiu."
Prin urmare orice persoană fizică cu capacitate deplină de exercițiu poate încheia contracte de muncă în calitate de angajator.
Susținerile petentului cum că nu putea fi sancționat pentru că a primit la oameni la muncă fără a le întocmi contract de muncă întrucât nu era proprietarul imobilului unde au fost găsite cele cinci persoane care desfășurau activității de construcții, respectiv imobilul clădire situat în C., ., nu sunt întemeiate și instanța urmează să le înlăture pentru următoarele considerente:
Chiar dacă petentul nu mai era la momentul controlului proprietarul imobilului din C., ., acesta înstrăinând acest imobil către Ș. R. M. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 378/20.08.2010 de BNP A. D., aceasta nu înseamnă că petentul nu poate fi sancționat pentru primirea la muncă a unei persoane fără a-i întocmi contract de muncă, atât timp cât cele 5 persoane găsite în momentul controlului declară că lucrează pentru petent, în mod logic în baza unei înțelegeri anterioare cu petentul.
Susținerile petentului cum că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, deoarece nu trebuie încheiate contracte de muncă în situația în care activitatea prestată are caracter sporadic, nu sunt întemeiate și instanța urmează să le înlăture pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din legea 52/2011 în forma în vigoare la data de 02.11.2012, data efectuării controlului "În înțelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc după cum urmează:
a)zilier - persoana fizică ce are capacitate de muncă și care desfășoară activități necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar. Pot desfășura activități cu caracter ocazional persoanele fizice, cetățeni români sau străini, în condițiile legii"
Conform art. 7 și art. 8 alin. 2 din Legea 52/2011 "Beneficiarul are obligația să înregistreze în Registrul de evidență a zilierilor, în ordine cronologică, toți zilierii cu care are raporturi de muncă în baza prezentei legi. Registrul se întocmește zilnic, exceptând perioadele în care nu se apelează la serviciile zilierilor. prevederi din Art. 4 (Norme Metodologice din 2011) la data 02-mai-2011 pentru Art. 7, alin. (1) din capitolul II
Art. 4
(1) La fiecare înscriere a unui zilier în registru numele și prenumele se înscriu cu literele mari de tipar, cu menționarea și a inițialei tatălui.
(2) Denumirea beneficiarului de lucrări se înscrie în registru cu litere mari de tipar, fără prescurtări. Prescurtările permise sunt:
a) S.C. - societate comercială;
b) S.A. - societate pe acțiuni;
c) S.R.L. - societate cu răspundere limitată;
d) S.N.C. - societate în nume colectiv;
e) S.C.S. - societate în comandită simplă;
f) S.C.A. - societate în comandită pe acțiuni.
prevederi din Art. 7 (Norme Metodologice din 2011) la data 02-mai-2011 pentru Art. 7, alin. (1) din capitolul II
Art. 7
(1) Înscrierea datelor în registru se face numai cu cerneală sau pastă albastră.
(2) Orice modificare a datelor înscrise se face prin tăierea cu o linie orizontală cu cerneală sau pastă roșie și prin înscrierea datelor corecte de asemenea cu cerneală sau pastă roșie, lăsându-se vizibilă înscrierea anterioară și prin aplicarea ștampilei și semnăturii beneficiarului de lucrări.
prevederi din Art. 8 (Norme Metodologice din 2011) la data 02-mai-2011 pentru Art. 7, alin. (1) din capitolul II
Art. 8
(1) Înscrierea datelor se face în ordinea cronologică a utilizării zilierilor. Registrul se întocmește zilnic, exceptând perioadele în care nu se apelează la serviciile zilierilor.
(2) Nu se lasă pagini și poziții libere între paginile registrului.
(3) Pe prima pagină a registrului se completează datele de identificare ale beneficiarului de lucrări.
Beneficiarul va înainta lunar, până cel târziu la data de 5 a fiecărei luni, către inspectoratul teritorial de muncă unde își are sediul un extras al Registrului de evidență a zilierilor conținând înregistrările din luna precedentă.
Inspecția Muncii va centraliza la nivel național datele transmise potrivit alin. (2), pentru a putea verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 4.
Pentru veniturile realizate din activitatea prestată de zilieri nu se datorează contribuțiile sociale obligatorii nici de către zilier, nici de către beneficiar."
În concluzie, este adevărat că pentru zilieri nu trebuie încheiate contrcate de muncă, însă "beneficiarul are obligația să înregistreze în Registrul de evidență a zilierilor, în ordine cronologică, toți zilierii cu care are raporturi de muncă în baza prezentei legi. Registrul se întocmește zilnic, exceptând perioadele în care nu se apelează la serviciile zilierilor. prevederi din Art. 4 (Norme Metodologice din 2011) la data 02-mai-2011 pentru Art. 7, alin. (1) din capitolul II
Art. 4
(1) La fiecare înscriere a unui zilier în registru numele și prenumele se înscriu cu literele mari de tipar, cu menționarea și a inițialei tatălui.
(2) Denumirea beneficiarului de lucrări se înscrie în registru cu litere mari de tipar, fără prescurtări. Prescurtările permise sunt:
a) S.C. - societate comercială;
b) S.A. - societate pe acțiuni;
c) S.R.L. - societate cu răspundere limitată;
d) S.N.C. - societate în nume colectiv;
e) S.C.S. - societate în comandită simplă;
f) S.C.A. - societate în comandită pe acțiuni.
prevederi din Art. 7 (Norme Metodologice din 2011) la data 02-mai-2011 pentru Art. 7, alin. (1) din capitolul II
Art. 7
(1) Înscrierea datelor în registru se face numai cu cerneală sau pastă albastră.
(2) Orice modificare a datelor înscrise se face prin tăierea cu o linie orizontală cu cerneală sau pastă roșie și prin înscrierea datelor corecte de asemenea cu cerneală sau pastă roșie, lăsându-se vizibilă înscrierea anterioară și prin aplicarea ștampilei și semnăturii beneficiarului de lucrări.
prevederi din Art. 8 (Norme Metodologice din 2011) la data 02-mai-2011 pentru Art. 7, alin. (1) din capitolul II
Art. 8
(1) Înscrierea datelor se face în ordinea cronologică a utilizării zilierilor. Registrul se întocmește zilnic, exceptând perioadele în care nu se apelează la serviciile zilierilor.
(2) Nu se lasă pagini și poziții libere între paginile registrului.
(3) Pe prima pagină a registrului se completează datele de identificare ale beneficiarului de lucrări.
Beneficiarul va înainta lunar, până cel târziu la data de 5 a fiecărei luni, către inspectoratul teritorial de muncă unde își are sediul un extras al Registrului de evidență a zilierilor conținând înregistrările din luna precedentă."
Petentul nu a făcut dovada existenței registrului de evidență a zilierilor înaintat la ITM pentru cele cinci persoane menționate mai sus.
Față de actele depuse, instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada existenței unor contracte de muncă valabil întocmite, la data controlului, pentru cele cinci persoane sau existența unui registru de evidență a zilierilor înaintat la ITM pentru cele cinci persoane, iar starea de fapt reținută în procesul verbal este confirmată de actele ce au stat la baza întocmirii lui, motiv pentru care a respins plângerea.
Împotriva acestei sentințe petentul S. I. a declarat recurs criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței de fond în sensul admiterii în parte a plângerii .
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a stabilit corect starea de fapt.
Astfel, din modul cum este descrisă fapta în procesul verbal de contraveni, rezultă fără dubiu, că petentul a fost sancționat în calitate de angajator, sub pretextul că nu a încheiat contracte de muncă individuale pentru cele cinci persoane, care lucrau fără forme legale.
Prin urmare sancțiunea aplicată viza calitatea de angajator a petentului; calitate care nu se confundă cu calitatea de persoană fizică.
De altfel, în calitate de persoană fizică (necomerciantă) nici nu ar fi putut fi sancționat potrivit Codului Muncii. Legalitatea muncii se aplică numai persoanelor juridice, (comercianți) care au calitatea de angajatori și persoanelor fizice autorizate, care au posibilitatea să facă acte de comerț, cu titlu de profesie.
Ori, în speța criticată petentul nu întrunește niciunul din aceste atribute.
Ca atare, nefiind angajator el nu putea fi supus dispozițiilor Codului Muncii.
Prin mare, judecătorul fondului a plecat de la o stare de fapt greșită fapt pentru care și soluția dată dezlegării litigiului este greșită.
2.Referitor la argumentul adus de judecător în considerente cum că: petentul nu a respectat dispozițiile legale, (art. 260 alin 1 litera e, Legea 53/2003 ), așa cum au arătat aceste nefiind angajator nu putea fi sancționat potrivit Codului Muncii (art. 260).
3.Este neîntemeiat și argumentul instanței, că neregulile procesului verbal invocate de noi, ar atrage nulitatea relativă, și atâta timp cât nu s-a produs o vătămare, nu putem invoca acest motiv de anulare a procesului verbal.
Ori, este clar, că prin nelegala lui întocmire, nouă ni s-a creat o vătămare de ordin patrimonial, prin sancțiunea aplicată. Această vătămare era de domeniul evidenței și nu mai trebuia dovedită.
Mai mult, noi am fost sancționați ca angajator (deci, fie persoană juridică, fie ca persoană fizică sau independentă) și potrivit art. 17 din OG 2/2001, lipsa denumirii și a sediului acesteia atrage nulitatea absolută a procesului verbal.
Acest motiv de nulitate, putea fi invocat și de judecătorul din oficiu.
4.în mod greșit reține judecătorul fondului că veridicitatea procesului-verbal nu a fost răsturnate prin probele produse .
Astfel, martorii audiați D. A. și P. N. au declarat în fața instanței că persoanele care i-au angajat pentru efectuarea lucrărilor respective erau: N. M. și N. M..
În mod surprinzător judecătorul a respins, fără niciun argument pertinent, tocmai aceste declarații, cu toate că acestea au fost cu respectarea principiului contradictorialității, petentul și instanța chestionându-i în mod amănunțit cu privire la fapta contestată.
Mai mult, fiind date în fața unui judecător, este de presupus că prezumția de autenticitate a acestora este mult mai mare, decât aceea dată în fața agentului constatator, când asupra lor plutea amenințarea cu aplicarea unor sancțiuni pecuniare, foarte mari. Nu trebuie ignorat faptul, că interogarea la care au fost supuși de inspectorii de muncă nu a fost făcută în condiții de libertate de voința absolut degajată. Ei fiind supuși presiunii inspectorilor de muncă, agenților de poliție; iar interogările lor nu au fost libere, ci consemnate după dictarea inspectorilor de muncă.
în plus, nu vedem care ar fi acele argumente care l-au făcut pe judecător să dea credibilitate sporită, consemnărilor agentului, atunci când aceste sunt combătute în fața judecătorului de chiar persoanele care se presupune că le-au dat.
5.Și în ceea ce privește calitatea de angajator a petentului, judecătorul lipsește.
Pentru a dobândi calitatea de angajator se mai cere ca aceasta să fie autorizată să exercite anumite acte sau fapte de comerț ; să aibă capacitatea de exercițiu, pe care nu o dobândește decât urma constituirii în formele cerute de lege (Legea Societăților Comerciale) sau a autorizării pentru persoane fizice autorizate. în toate cazurile însă, acestea sunt înscrise (înmatriculate) într-un registru special, fie la RC, fie la primăria de reședință.
Motivarea judecătorului, că persoana fizică dobândește capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă (deci de angajator) din momentul dobândirii capacității depline de exercițiu este greșită și denotă o superficialitate în cunoașterea legii.
Persoana fizică dobândește calitatea de angajator numai în momentul înregistrării și autorizării de către organele de stat competente. în caz contrar înseamnă că orice particular poate încheia contracte individuale de muncă.
Acest lucru reiese și din Legea 52/2011 invocată în susținerea argumentelor de judecător, care la art. 1 definește activitatea zilierilor.
a)zilier - este persoană fizică ce are capacitate de muncă, și care desfășoară activități necalificate, în mod ocazional, pentru un beneficiar.
b)beneficiar, de lucrări, este persoana juridică pentru care zilierul execută activități cu caracter ocazional.
Prin urmare și Legea 52/2011 este clară în acest sens ; numai persoanele juridice pot angaja zilieri.
Ori, așa cum a arătat, petentul nu era persoană juridică și ca atare nu era ținut de dispozițiile Legii 52/2011. iar în ceea ce privește lipsa acelui „registru de evidență a zilierilor", instanța nu putea să respingă plângerea pe lipsa acestuia, întrucât nu avea o obligație legală, în acest sens.
În concluzie, petentul nu avea calitatea de persoană juridică, sau persoană fizică autorizată pentru a fi sancționat potrivit art. 260 alin 1 litera e Codul Muncii.
Elementele constitutive al contravenției nu sunt realizate în persoana sa, fapt ce face ca sancțiunea aplicată să fie nelegală .
În scop probator solicită și audierea celorlalte trei persoane care au dat declarații de martor în fața inspectorilor muncii.
În drept invocă dispoz.art. 466 și urm. NCPC .
La 5 iunie 2014 intimata I. T. de Muncă D. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică starea de fapt reținută de instanța de fond.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În mod corect a fost respinsă apărarea petentului care reclamă nerespectarea dispozițiilor art.19 din OG 2/2001;
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea procesului verbal de contravenție sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din OG 2/2001.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În consecință, pentru a atrage nulitatea, în primul rând trebuie invocată nerespectarea dispozițiilor legale, apoi trebuie dovedită vătămarea pricinuită, precum și faptul că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
În speță, petentul a invocat nesemnarea procesului verbal de către un martor asistent; însă art.19 are următorul conținut: (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator
.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Se constată, astfel, că au fost respectate dispozițiile menționate, în condițiile în care în cuprinsul procesului verbal se menționează motivul pentru care a fost întocmit, fără a fi semnat de vreun martor, respectiv la sediul ITM unde nu se aflau decât inspectori de muncă ce nu pot avea calitatea de martor.
Ca atare, se reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea cerințelor legii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, și că motivele invocate de petent sunt nefondate.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, au fost avute în vedere declarațiile date de persoanele depistate efectuând activitate fără încheierea în prealabil a unui contract de muncă.
Aprecierea probatoriului de către instanța de fond a fost motivată, iar concluzia la care a ajuns instanța se sprijină pe probele administrat și considerate ca fiind relevante.
Susținerile petentului sunt nefondate.
În ceea ce privește declarațiile persoanelor depistate la muncă, în mod corect s-au avut în vedere declarațiile date în fața organului constatator potrivit căreia martorii recunosc că "prestez activitate ca zugrav (faianțar, necalificat) pentru S. G., din 25.10.2012 (sau 31.10.2012); nu am semnat contract de muncă; nu am negociat salariu; timpul de muncă 8,00- 17,00"; declarațiile date sunt foarte clară, nefiind susceptibile de interpretări și confirmă faptul că acele persoane prestau activitate pentru petent în baza unei înțelegeri; declarațiile date în fața agentului constatator au valoarea unei mărturisiri extrajudiciare care nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, ce nu a fost invocată și dovedită în cauză.
Acesta este motivul pentru care au fost înlăturate declarațiile adate în fața instanței, contradictorii în raport cu cele date în fața agentului constatator, în condițiile în care martorii nu explică motivul acestei contradicții; unul dintre martori a susținut că nu-și mai amintește ce a declarat inspectorilor de muncă, iar alt martor menționează că a completat fișa la indicațiile agentului constatator.
Aceste declarații nu sunt verosimile.
Având de pus în balanță, pe de o parte, declarațiile celor cinci persoane, date imediat după constatarea faptei, declarații care se coroborează, în sensul că toți cinci au menționat că lucrează pentru petent, și susținerea petentului, confirmată numai de doi dintre martori, care revin asupra declarațiilor date inițial, fără nicio justificare, și declară că lucrează pentru numitul N., în condițiile în care imobilul la care se efectuau lucrări aparține fiicei petentului, în mod corect au fost avute în vedere declarațiile date inițial care se coroborează și care confirmă și situația de fapt reținută de actul sancționator.
În ceea ce privește distincția dintre declarațiile judiciare și cele extrajudiciare, acestea nu au o valoare probatorie dinainte stabilită, ci sunt lăsate la latitudinea judecătorului care poate, motivat, să înlăture pe unele sau pe altele.
În fapt, probatoriul administrat relevă faptul că persoanele depistate prestau efectiv activitate pentru petent.
În mod corect și argumentat a respins prima instanță apărare potrivit căreia petentul, persoană fizică, nu ar putea avea calitatea de angajator.
Dispozițiile incidente stabilesc: Art. 14 din legea 53/2003: (1) În sensul prezentului cod, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe baza de contract individual de muncă.
(3) Persoana fizică dobândește capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacității depline de exercițiu.
Așadar, petentul, în calitate de persoană fizică poate angaja forță de muncă, de vreme ce are capacitate deplină de exercițiu.
Contrar susținerilor petentului, dispozițiile legale menționate nu impun condiția autorizării, ci doar capacitatea deplină de exercițiu, condiție îndeplinită de petent.
Din această perspectivă, nici susținerile acestuia, referitoare la lipsa calității de proprietar al imobilului, nu prezintă relevanță; de altfel, din contractul de vânzare cumpărare depus chiar de petent reiese că imobilul a aparținut petentului până în 2010 când a fost vândut fiicei sale, aspect ce explică și confirmă faptul că petentul era cel care se ocupa de lucrări și tocmise forță de muncă.
Apărarea referitoare la caracterul sporadic al activității prestate de asemenea nu este întemeiată.
În drept, conform legii 52/2011, invocată în apărare de către petent, se pot presta activități cu caracter ocazional în următoarele domenii: agricultură; vânătoare și pescuit; silvicultură, exclusiv exploatări forestiere; piscicultură și acvacultură; pomicultură și viticultură; apicultură; zootehnie; spectacole, producții cinematografice; manipulări de mărfuri.
Activitățile de manipulare de mărfuri se prestează numai în domeniile de activitate prevăzute la alin.1.
Însă persoanele depistate la muncă prestau activitate de zugrav, faianțar și muncitor necalificat, activități care nu se încadrează în domeniul de aplicare al legii 52/2011.
De altfel, chiar petentul recunoaște, prin cererea de recurs, că nu-i sunt aplicabile aceste dispoziții.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, tribunalul apreciază că dat fiind pericolul social al faptei: neîntocmirea formelor legale de angajare reprezintă forme de fraudare a legislației în vigoare în domeniul muncii și protecției sociale, având consecințe extrem de grave asupra fiscalității, funcționării unei economii de piață eficientă și reală și, nu în ultimul rând, asupra calității vieții lucrătorului, având în vedere faptul că acesta este lipsit de drepturile elementare care îi revin: asigurări de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea socială pentru pensie și alte drepturi sociale, se impune aplicarea sancțiunii amenzii, care de altfel, a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de recurentul S. I., domiciliat în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 641 din 24.01.2014, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ D., cu sediul în C., .. 51, județul D., având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2014.
Președinte, A. M. S. | Judecător, M. O. | Judecător, E. S. |
Grefier, C. A. |
Red.AMS
Tehn.C.A.
24 Iunie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 412/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3826/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
