Pretentii. Sentința nr. 423/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 423/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 8934/63/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 423/2014
Ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamanții B. D. (F. B.)M. G.(F. B.) E.,G.(F. B.) Z. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR(ANRP), având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta B. D. M. rep. de av. C. S. lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s- a comunicat acțiunea, s-a depus întâmpinare care s-a comunicat, s-a depus răspuns la întâmpinare, se solicită judecarea cauzei în lipsă, pârâta a depus note de ședință, după care;
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 alin. 1 C.p.civ., verifică competența generală, material și teritorial .
Av. C. S. pentru reclamantă depune împuternicire avocațială invocă excepția necompetentei materiale funcționale a Secției I civilă a Tribunalului D. și solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției de C. Administrativ si Fiscal a Tribunalului D..
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile față:
La data de 11 iunie 2014, reclamantele B. D. (fosta B.) M., G. (fosta B.) E. și Gheorghitanu (fosta B.) Z., au chemat în judecat pârâta A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să efectueze plata compensațiilor bănești ce li se cuvin în baza Legii 290/2003 modif, în suma totala de 354.855 lei, așa cum au fost stabilite prin Hotărârea nr. 152/02.11.2011 emisa de către Comisia județeană Hunedoara pentru aplicarea Legii 290/2003, sumă actualizată prin aplicarea indicelui preturilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plata si sfârșitul lunii anterioare datei plații efective a fiecărei transe.
În motivare, arată că a solicitat în baza Legii 290/2003, prin cererea nr. 2580/31.03.2004, in calitate de moștenitoare a defuncților lor părinți, respectiv bunici în cazul reclamantei Gheorghitanu Z., B. N. și B. Z., acordarea de compensații bănești pentru bunurile avute în proprietate de către aceștia în localitatea Moara Nouă, raionul (jud.) Soroca, Basarabia, respectiv locuința, anexe gospodărești si teren aferent în suprafața de 1000 mp, si teren agricol in suprafața de 11 ha.
Prin hotărârea nr.152/ 02.11.2011, Comisia județeană Hunedoara pentru aplicarea Legii 290/2003 a admis cererea și a decis acordarea sumei de 354.855 lei cu titlu de compensații bănești pentru bunurile avute în proprietate de către autorii reclamantelor.
Reclamantele menționează că așa cum prevede și art. 18, al. 1-2 din normele metodologice de aplicare a Legii 290/2003 aprobate prin HG 1120/2006 modif. prin HG 57/2008, au formulat cerere scrisă prin care solicită efectuarea plății, atașând hotărârea nr.152, anexa la hotărâre (respectiv comunicarea acesteia), precum și copie de pe actele de identitate și de stare civila, 3 împuterniciri notariale prin care au împuternicit o terța persoană în contul căreia să se verse suma de bani, dovada deschiderii unui cont la o banca comercială (BCR) de către persoana împuternicită, precum și copie de pe CI a acestei persoane și au expediat pârâtei la data de 31.01.2012 toate actele cerute de lege și cererea de acordare a compensațiilor.
Neprimind nici un răspuns, au revenit în data de 13.04.2012, solicitând pârâtei să comunice modul în care a fost soluționată cererea, sau stadiul ei de soluționare, iar dacă mai trebuie completat dosarul în vreun sens, să comunice acest lucru reclamantelor, reiterând cererea de efectuare a plații conform hotărârii 152/02.11.2011.
Pârâta în răspunsul său din 07.05.2012 (adresa 4344/L290/07.05.2012) comunica din nou ce acte trebuie depuse conform legii și că plata se face în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinație în bugetul de stat.
Având în vedere data emiterii hotărârii, respectiv 02.11.2011, comunicată la 07.11.2011, prima tranșă trebuia achitată până la data de 02.11.2012, urmând ca în anul următor să achite și cea de-a doua transa, pana la 02.11.2013, lucru care nu s-a întâmplat, parata nesoluționând cererea reclamantelor în termenul prevăzut de legea speciala.
Reclamantele arată că la 20.11.2012 s-au adresat instanței cu o altă acțiune în pretenții-dosar nr._/63/2012, însă acțiunea a fost respinsa ca prematura ca urmare a intrării in vigoare a OUG 10/2013 (care prevedea eșalonarea pe 10 ani, si începând cu 1 ianuarie 2014 a plății compensațiilor) în timp ce dosarul era în prima instanța la Tribunalul D.. Ulterior insă Curtea Constituțională a decis că OUG 10/2013 e neconstituțională în întregime prin decizia nr. 528/12.12.2013, publicata în MO. nr. 63/24.01.2014, p.I. (10 ani nu e un termen rezonabil, și nici reeșalonarea, având în vedere că a fost odată eșalonat pe 2 ani). La data prezentei acțiuni OUG 10/2013 e suspendată de drept, e declarată neconstituțională în întregime, inclusiv art. ce prevedea abrogarea art. ce prevedea eșalonarea pe 2 ani, deci consideră că se revine la prevederile legii 290/2013 și se aplică art. 18 din HG 1120/2006 modif. prin HG 57/2008.
In ce privește efectuarea plaților in funcție de sumele aprobate anual cu aceasta destinație, învederează instanței că scopul prezentei acțiuni este că reclamantele să obține un titlu executoriu, pentru a putea efectua executarea silita a paratei pentru suma datorată.
Astfel, hotărârea comisiei județene neconstituind titlu executoriu, hotărârea în acțiunea în pretenții are valoarea de titlu executoriu și în cazul obținerii acesteia, executarea silită se va putea face, evident, tot doar in momentul in care exista fonduri in bugetul pârâtei. Insă, dacă nu o execută silit, poate că niciodată nu o să aibă suficiente fonduri să le plătească de bunăvoie suma datorată, deoarece alți creditori execută silit parata iar fondurile acordate cu această destinație nu acoperă toate sumele datorate de pârâtă.
Totodată, a nega dreptul persoanelor îndreptățite să recurgă la executarea silită a dreptului lor de creanță născut dintr-un act căruia legea nu îi conferă valoarea unui titlu executoriu și a lăsa realizarea acestui drept de creanța la latitudinea debitorului ar însemna lipsirea acestora de un bun, în sensul art. 1 din protocolul 1 adițional la CEDO.
Invocarea imposibilității de plata din cauza lipsei fondurilor echivalează cu invocarea propriei culpe si cu lăsarea la latitudinea totala a debitorului a executării obligației de plată.
De aceea, neavând un titlu executoriu, trebuind să urmeze calea dreptului comun pentru obținerea unei hotărâri judecătorești de obligare a debitorului la executarea obligației de plată, ne-am adresat instanței cu prezenta acțiune.
Pentru aceste motive solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei să efectueze plata ambelor transe in suma totala de 354.855 lei (prima tranșă de 40% si cea de-a doua de 60% din suma totală), ce se cuvin cu titlu de compensații bănești acordate prin hotărârea Comisiei județene Hunedoara de aplicare a legii 290/2003, respectiv hot. nr. 152/02.11.2011, suma actualizată cu indicele precizat, având în vedere că au trecut mai mult de 2 ani de la emiterea hotărârii nr 152/02.11.2011, deci ambele tranșe sunt exigibile.
In drept, invocă art. 10 din legea nr. 290/2003 modif, pe art.1.2 si 8 din Legea nr. 554/2004 modif, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO pe HG 1120/2006 modif. prin HG 57/2008 și dec. Curții Constituționale nr. 528/12.12.2013.
Pârâta A. națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, invocând excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește solicitarea reclamantelor privind plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 152/2011, arată că cererea este prematur introdusă, iar în subsidiar neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Cu privire la prematuritatea cererii formulate, în contextul intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 10/2014, precizează că potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, „se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006".
Concluzia care se impune este aceea că statul nu contestă existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor stabilite prin deciziile de plată și hotărârile emise în temeiul Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003, precum și Legii nr. 393/2006, și nu refuză plata acestora.
Măsura reglementată este mai degrabă una prin care se garantează realizarea dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile respectării țintei de deficit bugetar asumate. Rezultă că prin O.U.G. nr. 10/2014 statul nu afectează esența dreptului de proprietate, nu aduce atingere substanței acestui drept și cu atât mai puțin nu neagă existența acestuia.
În ceea ce privește solicitarea reclamantelor de obligarea pârâtei la actualizarea despăgubirilor cu indicele de creștere a prețurilor de consum, calculată de la începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe, arată că:
În cazul în care plata despăgubirilor nu ar fost suspendată, așa cum s-a prevăzut prin O.U.G. nr. 10/2014, instanța ar trebui să aibă în vedere prevederile art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești (...)".
Iar în conformitate cu prevederile art. 18 alin (6) din H.G. 1120/2006, actualizarea se face, „în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior".
Având în vedere termenul imperativ de 1 an în care urmează a se face plata despăgubirilor sumelor mai mici de 50.000 lei, ori a primei tranșe dintr-o despăgubire mai mare de 50.000 lei, acest interval de timp a fost apreciat de legiuitor ca neglijabil pentru a actualiza sumele cuvenite beneficiarilor. În consecință, pentru a nu se crea o discriminare între beneficiarii care au primit sumele integral și cei care primesc plata în două tranșe, s-a prevăzut actualizarea sumelor din cea de-a II-a tranșă, actualizarea care se referă la perioada cuprinsă între scadența primei tranșe și data achitării efective a celei de-a II-a tranșe.
Așadar, având în vedere că Hotărârea nr. 152/2011 a fost emisă în data de 11.2011, termenul de plată al celei de-a II-a tranșă a fost scadent la data de 02.11.2013, actualizarea ar trebui făcută după data scadentă.
La data de 15 septembrie 2014, reclamantele au formulat răspuns la întâmpinare, arătând că excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă în întâmpinare este neîntemeiată, fiind incidente dispozițiile O.U.G. nr.10/2004.
Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art 248 alin.1 Noul Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale funcționale a Secției I Civilă a Tribunalului D., tribunalul constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.95 pct.4 C.pr.civ., Tribunalele judecă orice alte cereri date prin lege în competența lor, printre care se înscriu și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Având în vedere obiectul cererii de față-plata compensațiilor bănești stabilite prin Hotărârea nr.152/ 02.11.2011, temeiul de drept indicat de reclamante, respectiv Legea nr.554/2004, se apreciază că în cauză competența de soluționare aparține Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului D..
Așa fiind, în temeiul art.132 C.pr.civ., se va admite excepția necompetenței materiale funcționale a Secței I civilă a Tribunalului D. si se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției de C. administrativ și fiscal a Tribunalului D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale funcționale a Secței I civilă a Tribunalului D..
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții B. D. (F. B.)M., cu domiciliul în C., ..35, ., ., jud. D. G.(F. B.) E., domiciliată în Hunedoara, ., jud. Hunedoara, G.(F. B.) Z., domiciliată în Hunedoara, ., județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR(ANRP), cu sediul in mun. București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202 A în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului D..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2014.
Președinte, M. N. | ||
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.N.
Tehn.F.M./6 ex.
24.10.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3273/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 230/2014.... → |
|---|
