Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 397/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 397/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 26956/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 264/2014
Ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Judecător M. D. I.
Grefier A. F.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către petentul F. M. împotriva sentinței civile nr. 3971/19.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
La apelul nominal făcut în ședința, au răspuns avocat O. B. D. pentru recurent – care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat O. B. D., pentru recurent, solicită admiterea recursului și schimbarea hotărârii pronunțată de prima instanță – în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3971 din 19 martie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul F. M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04.10.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 140 lei, și 4 puncte penalizare, reținându-se in sarcina sa săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 36 alin. 1, art. 36 alin. 3 din OUG 195/2002.
În fapt, la data de 04.10.2012, petentul a condus autoturismul marca VW Passat, cu nr. de înmatriculare_ pe . purtat centura de siguranță și nu a utilizat dispozitivul "mâini libere".
Conform art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002. ,, Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament și potrivit art. 36 alin. 3 din OUG 195/2002 republicată ,, Conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Cat privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine ca acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 alin. 1 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de către instanța.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravențional atacat, instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 N.c. p.civ. care reglementează sarcina probei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, inclusiv prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție. Instanța europeană a stabilit că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și că ea nu interzice în principiu asemenea prezumții. Cu toate acestea, exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).
În cauza dedusă judecății se reține prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, tocmai că reținerea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii se întemeiază pe faptele și împrejurările constatate personal de agentul constatator.
Procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare ci și un mijloc de probă.
Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigențele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancționator.
În situația sancționării contravenției constând în fapta comisivă, astfel cum este în situația de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcționare a prezumției simple, astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia este stabilită prezumția.
Petentul, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, a solicitat și i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri si proba cu un martor, care se afla cu petentul.
Martorul Stancuta I. declară, că petentul ,, avea centura montata deoarece mașina semnalizează sonor momentul în care nu este montata (…) noi în fapt gesticulam, petentul nu vorbea la telefon"
Instanța de fond a constatat că mărturia a fost data pro causa, în susținerea poziției procesuale a petentului, existând presupunerea rezonabilă că acesta este interesat moral în rezultatul cauzei, declarația acestuia necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă.
Ori, în situația în care depoziția martorului propus de petent a fost înlăturata, ca fiind subiectiva, ne aflăm în situația în care, neexistând alte probe sau indicii credibile care să răstoarne prezumția simplă de temeinicie a actului sancționator, urmând etapele impuse de lege în vederea aflării adevărului, aflându-ne în concordanță cu condițiile prevăzute de lege și dat fiind că procesul verbal de contravenție conține constatările personale ale agentului instrumentator, el face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces verbal de constatare a unei infracțiuni flagrante.
Concluzionând asupra temeiniciei procesului verbal criticat, semnat de petent fără obiecțiuni, instanța de fond a apreciat că acesta respectă dispozițiile OG 2/2001 și că surprinde fidel starea de fapt existentă și imputată contravenientului și pe cale de consecință, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului –verbal de contravenție în cauză, nu a fost răsturnată în urma probatoriului administrat în cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul F. M. critic ând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că martorul Stăncuță I. a fost interesat moral și că declarația acestuia a fost dată pro causa și a înlăturat-o, Ori, atâta timp cât martorul audiat in cauză, a declarat că nu se cunoștea cu petentul până la data când a fost întocmit procesul verbal contestat, instanța de fond nu putea să rețină că declarația acestuia a fost dată pro causa și nici că acesta este interesat în cauză
Mai mult, prin sentința pronunțată instanța de fond nu a motivat sub nicio formă de unde a concluzionat că declarația martorului este dată pro causa și că acesta are un interes în cauză.
Prin înlăturarea declarației martorului, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al petentului și a drepturilor procesuale. Ori, plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie, cu toate garanțiile procesuale.
Astfel, O G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, ceea ce determină plasarea tradițională a acestui domeniu în sfera extra-penală.
Insă, din interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de "faptă penală", necesitând respectarea tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte.
Dosar nr._ Astfel, Curtea a statuat, în cauza Öztűrk împotriva Germaniei, necesitatea existenței acestor noțiuni autonome pe motiv că "(...) dacă Statele Semnalare ar putea, conform dorinței lor. să excludă valabilitatea clauzelor fundamentale din articolele 6 și 7 prin clasificarea unei infracțiuni ca fiind "o încălcare a reglementărilor" și nu o faptă penală, aplicarea acestor prevederi ar fi subordonată voinței lor suverane. O astfel de libertate de alegere ar duce la rezultate incompatibile cu obiectul șt .scopul Convenției". România a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale și protocoalelor adiționale prin Legea nr. 30/1994. iar conform art 20 din Constituția României revizuită, textul Convenției face parte din dreptul intern, având o foiță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului, iar jurisprudența Curții face coip comun cu Convenția, beneficiind în aceeași măsură de supremație.
Având în vedere și interpretarea dată de către Curte în recenta cauză Angliei împotriva României, prin Hotărârea din 4 octombrie 2007. prin care Statul Român a fost condamnat pentru nerespectarea prezumției de nevinovăție în procedura contravențională, prin recunoașterea prezumțiilor de legalitate și veridicitate ale procesului-verbal de contravenție, punându-l pe contravenient în poziția ingrată de a-și dovedi nevinovăția, instanța trebuie să rețină că dispozițiile acestei decizii sunt obligatorii și impun recunoașterea și aplicarea prezumției de nevinovăție care presupune dreptul oricărei persoane acuzate de o infracțiune de a fi considerată nevinovată până când vinovăția sa va fi legal stabilită prin hotărâte definitivă.
Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabilă erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului, după cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988. s. A n° 141 - A, p.l 5 28; Telfner c. Austriei, n°_/96,$ 16, 20 mart. 2001; Angliei c. României, n°_/03, S60, 4 oct.2007). Prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO). pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
Prezumția de nevinovăție trebuie respectată, aplicată iar acuzatului trebuie să i se respecte toate garanțiile procedurale privind egalitatea armelor, dreptul la informare, principiul contradictorialității, dreptul la tăcere și dreptul de a nu se autoincrimina precum și dreptul la administrarea probelor.
Sarcina probei săvârșirii faptei aparține acuzării (cauza A. contra României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 oct. 2007, cauza Neata contra României, decizia Ciuții Europene a Drepturilor Omului referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligația dovedirii vinovăției aparține acuzării și nu petentului, îndoiala profitându-i celui acuzat (in dubio pro reo).
Mai mult, instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul că prin SENTINȚA CIVILĂ NR._ din data de 09.12.2009 a Judecătoriei C. s-a statuat că "(...), sarcina probei revine organului constatator șt nu petentului, iar procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existentei faptei, a autorului acesteia și a vinovăției acestuia, acesta fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției" motivând în sens contrar sentința pronunțată.
II. Sub aspectul temeiniciei trebuie reținut că starea de fapt constatată în procesul verbal nu a fost confirmată prin administrarea de către intimat a altor dovezi în acest sens, iar susținerile petentului în sensul că nu se face vinovat de fapta reținută sunt confirmate de martorul audiat în cauză.
În aceste condiții, se impune a se stabili dacă procesul verbal de contravenție are puterea de a dovedi singur, în lipsa oricărui alt mijloc de probă, săvârșirea faptei și vinovăția petentului.
Astfel, raportat la jurisprudența europeană, contravenția din dreptul român intră in noțiunea de "penal", ca noțiune europeană autonomă. Aceasta, întrucât cele mai multe fapte contravenționale sunt suficient de grave, sancțiunile sunt suficient de aspre, iar norma dc incriminare are o adresabilitate generală și un rol preventiv și punitiv.
Analizând fapta reținută și sancțiunea aplicată prin procesul verbal contestat, prin prisma criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța trebuia să constate că normele legale pretins a fi fost încălcate se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire.
Față de aceste aspecte de fapt reținute, ținând cont de criteriile stabilite de Curtea Europeană, se poate concluziona că acuzația adusă petentului este o acuzație "penală", în sensul Convenției, iar acesta beneficiază, chiar și în procedura contravențională, de prezumția de nevinovăție.
în aceste condiții, sarcina probei revine organului constatator și nu petentului, iar procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției acestuia, acesta fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Actele întocmite de organul constatator nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, nefiind dovedite existența faptei, autorul acesteia și vinovăția acestuia, fapt pentru care instanța trebuia să aprecieze că se impune anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, cu consecința exonerării petentului de plata amenzii.
Mai mult prin declarația martorului audiat în cauză petentul a făcut dovada faptului că, datorită caracteristicilor tehnice ale lunetei și geamurilor laterale, este greu de observat interiorul autoturismului chiar și în condiții de luminozitate bună.
Având în vedere cele expuse anterior solicit admiterea recursului în temeiul art. 304" C.proc.civ., casarea sentinței Judecătoriei C. iar pe fondul cauzei vă solicit să admiteți plângerea, să anulați procesul - verbal de contravenție și să dispuneți exonerarea de la plata amenzii iar în subsidiar, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OUG 2/2001 care prevede că "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social a! faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului șt de celelalte date înscrise în procesul-verbal", solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică modul în care instanța de fond a procedat la aprecierea probelor .
Critica este întemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că motivele invocate de petent, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu sunt întemeiate.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, au fost avute în vedere și faptul că mărturia a fost data pro causa, în susținerea poziției procesuale a petentului, existând presupunerea rezonabilă că acesta este interesat moral în rezultatul cauzei, declarația acestuia necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă.
În ceea ce privește proba testimonială, Tribunalul apreciază că în mod greșit nu a fost avută în vedere, pe considerentul că există presupunerea rezonabilă că acesta este interesat moral în rezultatul cauzei, declarația acestuia necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă.; martorul susține că petentul avea centura montată deoarece masina semnalizează sonor momentul în care aceasta nu este montată iar petentul nu vorbea la telefon, ci gesticula . Astfel este eronată reținerea instanței de fond că există presupunerea rezonabilă că martorul este interesat moral în rezultatul cauzei- fara a argumenta în concret această sustinere iar în conditiile in care în cauză nu au mai fost administrate alte probe nici de agentul constatator si nici de petent neputand a se reine ca declarația martorului audiat nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
Tribunalul apreciază că petentul recurent cu probele administrate a infirmat starea de fapt reținută în procesul verbal
Față de considerentele expuse anterior, Tribunalul, în temeiul art.312 C.pr.civ, va admite recursul, va modifica sentința 3971/2014 în sensul că admite plângerea și dispune anularea procesului verbal . nr._ din 04.10.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către apelantul F. M. domiciliat în C.,s tr. Voinicului, nr. 38, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 3971/19.03.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Modifică sentința 3971/2014 în sensul că admite plângerea și dispune anularea procesului verbal . nr._ din 04.10.2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2014.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, A. F. |
Red. M.I/ Tehnored. A.F.
2 ex./18.11.2014
Jud. fond. R. T.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 230/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2019/2014.... → |
|---|
