Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2019/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2019/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 17449/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 806/2014
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul S. T. ULUS TAS TIC LTD STI împotriva sentinței civile nr. 2019 din data de 17 Februarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța lasă cauza la a doua strigare, față de lipsa părților.
La a doua strigare părțile nu au răspuns.
Instanța constată că apelul a fost formulat în termen.
În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborat cu art. 131alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2019 din data de 17 Februarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a respins plângerea formulata de petenta S. T. ULUS TAS TIC LTD STI, în contradictoriu cu intimații Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice și Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ./20, nr. 125 E din 20.04.2013, petenta S. T. ULUS TAS TIC LTD STI a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 653 alin. 1, lit. a din HG 707, cu modificările și completările ulterioare, cu o amendă în cuantum de 3000 lei, reținându-se că în ziua de 20.04.2013 a fost oprit în trafic autocarul aparținând petentei,iar după efectuarea controlului vamal la bagajele personale,s-a efectuat un asemenea control și autocarului.
Cu această ocazie,în autocar au fost găsite,ascunse într-un locaș,mai multe bijuterii din argint,individualizate în inventarul depus la dosar.
Șoferul autocarului a admis că ele îi aparțin,însă nu a putut prezenta documente de proveniență,motiv pentru care obiectele au fost reținute în vederea confiscării.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta a invocat ca și motiv de nelegalitate,aspectul că șoferul autocarului nu cunoaște limba romană,iar prin încheierea actului sancționator s-a încălcat garanția prevăzută de art.6,paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând acest motiv, s-a constatat că el este neîntemeiat, în condițiile în care sancțiunea principală și cea accesorie s-a aplicat operatorului de transport, iar nu șoferului ce conducea autocarul,chiar dacă acesta pretinde că era angajat al petentei.
Ori, în condițiile în care petentei i s-a comunicat procesul verbal de contravenție,iar aceasta a avut posibilitatea să îl atace și să administreze în fața instanței probele pe care le-a considerat necesare, demonstrează tocmai faptul că ,,acuzatul",în speță petenta,a fost informat în legătură cu ,,acuzația"ce i s-a adus,iar acesta a avut posibilitatea contestării ei în fața unei instanțe imparțiale.
În speță, instanța nu este investită cu analizarea eventualelor prejudicii suferite de șoferul autocarului, întrucât acesta nu e parte în proces, iar cum motivul invocat de petentă se referă la situația acestuia și nu la încălcarea drepturilor proprii,acest motiv urmează a fi înlăturat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, proba cu depozițiile martorilor M. M. și Ș. D. F., nu este aptă să răstoarne prezumția amintită,în condițiile în care aceștia vorbesc despre înstrăinarea unor bijuterii din argint unor cetățeni turci, tranzacție ce s-ar fi încheiat pe raza localității Albota, însă în aceste depoziții nu se indică nici persoanele care au cumpărat și nici data la care s-ar fi încheiat tranzacția.
Petenta a depus la dosar și un înscris sub semnătură privată care atestă o asemenea tranzacție, însă nici această probă nu apare ca fiind credibilă, în condițiile în care șoferul autocarului, atunci când și-a asumat faptul că bunurile sunt ale lui, nu a putut prezenta nici o dovadă cu privire la proveniența acestora, fiind greu de crezut că,dacă ar fi fost în posesia acestui înscris,nu l-ar fi prezentat organelor vamale.
Pe de altă parte, depoziția martorei I. I. M. confirmă aspectul reținut în procesul verbal potrivit cu care bijuteriile s-au găsit în interiorul autocarului și nu în bagajele persoanelor fizice,ceea ce conduce la incidența dispozițiilor legale din textul incriminator,inclusiv reținerea bunurilor în vederea confiscării.
De altfel, în însăși plângerea formulată, aserțiunile petentei sunt contradictorii,în sensul că,pe de o parte, pretinde că bunurile nu îi aparțin ei ci numitului Akgnues Turgut, iar pe de altă parte solicită restituirea lor, deși, dacă prima aserțiune ar fi adevărată,restituirea bunurilor nu ar putea fi cerută decât de cel căruia îi aparțin.
Chiar dacă în legătură cu probele administrate de intimată se poate invoca aspectul că nu ar avea o relevanță mare deoarece, de exemplu, declarația șoferului autocarului, care e de presupus că nu știa bine limba romană, a fost scrisă de martora audiată de instanță, totuși ele vin în sprijinul prezumției amintite, cu deosebire planșele foto, care confirmă existența unei ascunzători în interiorul autocarului.
Împotriva acestei sentințe a declarata apel S. T. ULUS TAS TIS LTD STI.
În motivare a arătat umrătoarele:
Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța de fond a reținut ca subscrisa, prin reprezentantul sau nu a reușit sa probeze nelegalitatea dar si netemeinicia procesului-verbal.
Consideră ca in mod netemeinic instanța a respins motivul de nelegalitate invocat in sensul ca reprezentantul societății nu cunoaște limba romana iar prin actul sancționator s-a încălcat garanția prev. de art. 6 paragraful 3 din CEDO. Instanța motivează in acest sens ca sancțiunea a fost aplicata operatorului de transport, in speța societății si nu șoferului. Insa, după cum se poate observa, societatea este de naționalitate turca si prin urmate, obligația informării cu privire la „acuzație" subzista, astfel ca raționamentul instanței este total greșit, in cauza fiind încălcate disp. art din CEDO.
Un alt motiv de nelegalitate a procesului verbal se refera la faptul ca persoana deținătoare a bijuteriilor era administratorul-șofer de naționalitate turca si nicidecum societatea, astfel încât sancțiunea aplicata societății este nelegala.
Acest motiv este unul de ordine publica si își găsește sorgintea in dispozițiile aceluiași normativ CEDO.
Si in ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a interpretata in mod eronat probatoriul administrat, înlăturând in mod arbitrar declarațiile martorilor M. M. si S. D. dar si pe ceea a martorului I. I. M.. Aceasta din urma arata ca a lucrat ca însoțitor de bord si ca are cunoștințe sumare de limba turca si ca declarația numitului Akgunes Trgut a fost scrisa de aceasta si ca nu stie ce a putut sa traducă sau sa se facă înțeleasa de către acesta, dat fiind faptul ca nu cunoaște limba turca. Mai precizează aceasta ca nu a semnat acea declarație.
Reprezentantul societății a declarat organelor de control ca a cumpărat argintul de la doi cetățeni, aspect dovedit in instanța cu chitanța încheiata de către vânzător. Vânzătorul M. M. a fost audiat, iar acesta a precizat ca i-a vândut personal argintul numitului Akgunes Turgut si in prezenta numitului S. D. ce a fost martor la încheierea tranzacției, respectiv predarea argintului, încheierea actului si înmânarea banilor. Aceste aspecte sunt clare si neechivoce, rezultând din chiar depozițiile acestora. De asemenea, bijuteriile nu erau ascunse, ci se aflau in torpedoul autocarului, lângă ofer.
Așadar, bijuteriile fiind achiziționate de pe teritoriul României si nefiind scoase in afara spațiului comunitar, nu trebuiau declarate in mod expres organelor pai aței, astfel încât măsura dispusa prin procesul verbal este nelegala întrucât numai introducerea in tara din spațiul extracomunitar a unor obiecte accizabile, cum este argintul, constituie contravenție si se sancționează.
Consideră ca in mod indubitabil a demonstrat proveniența bijuteriilor si in aplicarea dispozițiilor reținute ca si temei al contravenției de către paiața intimata.
F. de starea de fapt si de drept mai sus menționata, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii plângerii si restituirii obiectelor persoanei fizice îndreptățite deținătoare ale acestora, Akgunes Turgut.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 2019 din 17.02.2014 ca fiind temeinică și legală:
În data de 20 04 2013 orele 8.40 la ieșirea din loc. C. pe E70 zona Metro a fost oprit regulamentar în trafic autocarul înmatriculat în Turcia cu nr 34ZG9665 aparținând firmei S. T. ( Turcia) care circula pe ruta Turcia- România, având 3 șoferi cetățeni turci și 3 călători români cu destinația C.
Autocarul a fost condus la sediul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C. în vederea efectuării controlului. La cei 3 șoferi și cele 3 pasagere d"n autocar identificat) în baza documentelor de identificare (pașaport, carte de identitate) li s-a solicitat să-și ridice toate bagajele personale din autocar și să le depună fiecare separat pe platforma din incinta parcării DRAOV C., în vederea efectuăm controlului individual al bagajelor personale din autocar. S-a efectuat, inițial, controlul individual al bagajelor personale, după care a urmat controlul efectiv asupra autocarului. în urma controlului, în prezența șoferului Akgunes Turgut în autocar s a descoperit, ascunsă într-un locaș, în podeaua interioară a autocarului ( în spatele scaunului șoferului, sub mochetă) o geantă textilă de culoare albastră. în care s-au identificat a fi 20 punguțe din plastic, bandajate cu scotch conținând bijuterii ( cercei, pandantive, inele, lănțișoare, brățări) din metal alb susceptibil de a fi argint cu pietricele/fără pietricele de culori și forme diferite, montate pe metal Șoferul autocarului Akgunes Turgut a recunoscut că îi aparțin, dar a omis să le declare, l-au fost cerute documentele de proveniență asupra acestora, pentru care șoferul nu a putut prezenta niciun document de proveniență documente comerciale ( facturi, chitanțe, alte documente) și nici documente vamale ( declarații vamale chitanțe vamale etc.) care să justifice introducerea acestora pe teritoriul vamal comunitar.
Urmarea celor constatate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/125E/20 04.2013 autoritatea vamală a dispus sancționarea S. T. ULUS TAS TIC LTD STI cu amendă în cuantum de 3.000 lei și confiscarea bunurilor 20 pungulițe plastic conținând 589 piese bijuterii, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 653 lit. a) - sustragerea de la vămuire-din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr 707/2006
Art. 224 (1) Datoria vamală la import ia naștere și prin:
a) introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import;
b) introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al României dintr-o zonă liberă sau antrepozit liber aflat pe teritoriul României, în sensul prezentului articol, introducerea ilegală reprezintă orice introducere care încalcă dispozițiile art. 64-67 și art. 195 lit b)
(2) Datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal
(3) Debitorii sunt:
a) persoanacare introduce ilegal mărfurile în cauză,
b) orice persoană care a participat la introducerea ilegală a mărfurilor și care știa sau ar fi trebuit să știe că o astfel de introducere este ilegală;
c) oricepersoană care a cumpărat sau a deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, ca acestea au fost introduse ilegal.
Art. 225 (1) Datoria vamală la import ia naștere și prin sustragerea de sub supraveghere vamală a mărfurilor supuse drepturilor de import.
(2) Datoriavamală se naște în momentul sustragerii mărfurilor de sub supraveghere vamală
(3) Debitorii sunt:
a) persoana care a sustras mărfurile de sub supraveghere vamală;
b) oricepersoană care a participat la această sustragere și care știa sau ar fi trebuit să știe că mărfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamală,
c) oricepersoană careta cumpărat sau a deținut mărfurile în cauză si care știa sau ar fi trebuit să știe în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, ca acestea au fost sustrase de sub supraveghere vamală;
d)după caz. persoana care trebuie să execute obligațiile care rezultă din depozitarea temporară a mărfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mărfuri
Potrivit art. 230 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 a Comisiei din 2 iulie 1993 privind dispoziții de aplicare a reglementării (CEE) nr. 2913/1992 a Consiliului de stabilire a Codului vamal Comunitar și O.G. nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, mărfurile care nu fac obiectul unei declarați vamale exprese și se consideră ca fiind declarate în vederea punerii în liberă circulație (prin acțiunea menționată la art. 233), sunt următoarele:
- mărfurile fără caracter comercial, aflate în bagajele personale ale călătorilor care beneficiază de scutire de la plata drepturilor de import, fie conform prevederilor Capitolului I titlul IX din Regulamentul (CEE) nr .918/1983 al Consiliului, fie ca mărfuri reintroduse.
Potrivit prevederilor art. 233 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 a Comisiei din 2 iulie 1993 privind dispoziții de aplicare a reglementării (CEE) nr. 2913/1992 a Consiliului de stabilire a Codului vamal Comunitar, în sensul art. 230-232 acțiunea considerată a fi declarație vamală poate avea următoarele forme:
- simpla acțiune de trecere a frontierei teritoriului vamal al Comunității De temenea în conformitate cu art. 234 alin. 2 din actul normativ mai sus indicat ,,în cazul în care verificarea dovedește că s-a desfășurat acțiunea menționată la art. 233, dar mărfurile introduse sau scoase de pe teritoriul Comunității nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 230-232, se considera ca mărfurile respective au fost introduse sau exportate ilegal."
Consideră că sentințe atacată este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Instanța de fond investită cu soluționarea plângerii a analizat conform art. 34 din O G "î/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată prin Legea nr. 180/200 legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Astfel in ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că s-a invocat ca motiv de nelegalitate aspectul că șoferul autocarului nu cunoaște limba română prin încheierea actului constatator s-a încălcat garanția prevăzută de art 6. paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Referitor la acest motiv instanța de fond a constatat că, în mod corect, este neîntemeiată în condițiile in care sancțiunea principală și cea accesorie s-a aplicat operatorului de transport și nu șoferului care conducea autocarului, chiar dacă acesta era angajai al societății sancționate contravențional
Astfel, având în vedere faptul că petentei i s-a comunicat procesul verbal de contraveni ie, iar aceasta a avut posibilitatea, să îl atace și să administreze în fața instanței de judecată pe care le-a considerat necesare, demonstrează că petenta a fost informata în legătură cu acuzația ce i s-a adus, iar acesta a avut posibilitatea contestării ei în fața unei instanței de judecată imparțiale.
Mai mult, instanța de judecata nu a fost investită cu analiza eventualelor prejudicii suferite de șoferul autocarul i întrucât acesta nu este parte în proces, iar cum motiv invocat de petentă se referă în mod expres la situația acestuia și nu la încălcarea drepturilor proprii, în mod corect, legal, a fost înlăturat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că din întregul material probator petenta-apelantă nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie instituită în favoarea actului sancționator. în sensul că acesta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul actului sancționator.
Conform art. 1163 C;d civil, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească; astfel petentei, fiind cea care a sesizat instanța de judecată îi revine sarcina de a-și dovedi toate susținerile formulate în cuprinsul cererii de chemare în judecata.
Invocă și dispozițiile art. 34 din O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Petenta a solicitat și i-a fost încuviințată administrarea probei testimoniale, fiind audiați in cauză martorii M. M. și Ș. D. Forin, iar instanța de judecată a considerat că se impune audierea doamnei lliescu I. M.
Mai mult petenta - apelantă a depus la dosarul cauzei un înscris sub semnătură privata care atestă o asemenea tranzacție, probă ce nu a fost considerată credibilă, în condițiile în care șoferul autocarului la data controlului nu a fost în măsură a prezenta o dovadă cu privire la proveniența bunurilor, asumându-și faptul că bunurile sunt ale lui iar dacă era în posesia acestui înscris l-ar fi prezentat organele vamale.
În ceea ce privește declarația martorei lliescu I. M. confirmă aspectul reținut in procesul verbal potrivit cu care bijuteriile s-au găsit în interiorul autocarului și nu în le persoanelor fizice ceea ce conduce la incidența dispozițiilor legale din textul incriminator, inclusiv reținerea bunurilor în vederea confiscării.
În consecință, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că apelul este nefondat, sentinta instantei de fond fiind legala si temeinica:
Tribunalul apreciaza ca instanta de fond a constatat in mod corect legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie
Motivele invocate de apelant sunt nefondate
In ceea ce priveste motivul constand in aceea ca reprezentantul societatii nu cunostea limba romana Tribunalul apreciaza că el este nefondat, în condițiile în care sancțiunea principală și cea accesorie s-a aplicat operatorului de transport, iar nu șoferului ce conducea autocarul,chiar dacă acesta pretinde că era angajat al petentei.
Corect a retinut instanta de fond ca în condițiile în care petentei i s-a comunicat procesul verbal de contravenție,iar aceasta a avut posibilitatea să îl atace și să administreze în fața instanței probele pe care le-a considerat necesare, demonstrează tocmai faptul că ,,acuzatul",în speță petenta,a fost informat în legătură cu ,,acuzația"ce i s-a adus,iar acesta a avut posibilitatea contestării ei în fața unei instanțe imparțiale.
Din întregul material probator administrat în cauză Tribunalul constata ca apelanta nu a facut dovada netemeiniciei procesului verbal de contraventie
Tribunalul constata ca depozițiile martorilor M. M. și Ș. D. F., nu sunt apte să răstoarne prezumția de legalitate a procesului verbal ,în condițiile în care aceștia vorbesc despre înstrăinarea unor bijuterii din argint unor cetățeni turci, tranzacție ce s-ar fi încheiat pe raza localității Albota, însă în aceste depoziții nu se indică nici persoanele care au cumpărat și nici data la care s-ar fi încheiat tranzacția.
Petenta a depus la dosar și un înscris sub semnătură privată care atestă o asemenea tranzacție, însă nici această probă corect a apreciat instanta de fond ca nu apare ca fiind credibilă, în condițiile în care șoferul autocarului, atunci când și-a asumat faptul că bunurile sunt ale lui, nu a putut prezenta nici o dovadă cu privire la proveniența acestora, fiind greu de crezut că,dacă ar fi fost în posesia acestui înscris,nu l-ar fi prezentat organelor vamale.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 480 NCPC instanta va respinge apelul declarat de apelant
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petenta S. T. ULUS TAS TIC LTD STI, cu sediul procesual ales Cabinet Avocat M. Laris V. in C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2019 din data de 17 Februarie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice C., cu sediul in C., .. 2, județul D. și Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. cu sediul în C.,.. 16,jud. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Noiembrie 2014.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | |
Grefier, C. N. |
Red. GP/12.12.2014
Tehnored. 4 ex CN
C.N. 08 Decembrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 397/2014.... | Pretentii. Sentința nr. 2451/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
