Alte cereri. Sentința nr. 77/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 77/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 7719/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 77/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier M. R.
Pe rol judecarea acțiunii promovată de reclamanta G. E. L. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. N. pentru reclamanta G. E. L., lipsă fiind pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Administrația F. pentru Mediu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul, din oficiu, verificându-și competența în temeiul art.131 alin.1 Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. N. pentru reclamanta G. E. L. având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 08.10.2014, sub nr._, reclamanta G. E. L. a chemat în judecată pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Administrația F. pentru Mediu solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să dispună obligarea acestora la restituirea sumei de 1.774 lei, reprezentând taxă de poluare, actualizată cu rata dobânzii legale la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în esență că taxa respectivă a fost încasată în mod nelegal, întrucât dispozițiile din dreptul intern care o reglementează sunt contrare dispozițiilor Tratatului CEE și jurisprudenței CJUE.
În drept, și-a întemeiat cererea pe art. 90 din Tratatul C.E. și pe Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare privind contenciosul administrativ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, cererea de solicitare a sumei, adresa cu răspunsul negativ, decizia de calcul a taxei de poluare și actele de proveniență ale autoturismului.
Deși, prin rezoluția din data de 30.10.2014 li s-a comunicat pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Administrația F. pentru Mediu câte o copie de pe cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. E. L., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la primirea copiei de pe cererea de chemare în judecată sub sancțiunea prevăzută de art.208 Cod procedură civilă, pârâtele nu au depus întâmpinări la dosarul cauzei.
D. urmare, prin rezoluția din data de 04.12.2014, văzând și prevederile art.201 Cod procedură civilă s-a fixat termen de judecată la data de 23.01.2015, fiind citate părțile.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând acțiunea formulată de reclamantă, raportat la obiectul cererii, temeiul legal operant și înscrisurile depuse în susținerea acesteia, tribunalul o reține ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta G. E. L. a achiziționat la data de 27.09.2010 un autoturism marca Volkswagen Golf second hand ce a fost înmatriculat la data de 01.04.1993 pentru prima dată în circulație în Germania, stat membru UE.
Pentru înmatricularea autoturismului în România, la data de 11.10.2010, reclamanta a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008 pentru autoturismul Volkswagen Golf în cuantum de 1.774 lei, așa cum rezultă din chitanța anexată la fila 8 din dosar. Ulterior, reclamanta a solicitat pârâtei Administrația Finanțelor Publice Tg-J. actual Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Tribunalul reține că reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare, achitată în temeiul OUG 50/2008, invocând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE (art. 110 TFUE)
OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art. 4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Reclamanta, care a achiziționat un autoturism second hand, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE, a fost obligată, cu ocazia înmatriculării în România, să achite taxa de poluare; taxa a fost achitată fiind calculată în baza OUG 50/2008.
În conformitate cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene (actual art.110 TFUE) „ (1) Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Scopul acestui articol este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anumit regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 alin. 1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozitare este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hotărârea Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Art. 110 TFUE interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru.
Din acest punct de vedere, se constată că dreptul intern nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcție de proveniența lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor.
Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Importanța distincției dintre discriminarea directă și cea indirectă este dată de faptul că discriminarea directă nu poate fi justificată în vreme ce discriminarea indirectă poate fi permisă dacă există o justificare obiectivă.
Pentru a verifica dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, trebuie stabilit în primul rând dacă aceasta taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză.
În ceea ce privește acest aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
În această privință, Curtea a constatat (cauza T. contra României) că reglementarea națională este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că aceasta taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În al doilea rând, trebuie examinată neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de . taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
Și aceasta întrucât vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național, fără a fi supuse taxei, trebuie considerate produse similare;
Noțiunea de produse similare a fost interpretată de Curte în cauza 168/78 Comisia contra Franței, statuând că trebuie considerate produse similare produsele care prezintă, din perspectiva consumatorilor, proprietăți analoage sau care răspund acelorași necesități.
În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente" (cauza T. contra României).
Stabilirea faptului că între cele 2 categorii de produse există un raport de concurență atrage incidența alineatului 2 al art.110 TCE (fost 90), a cărui funcție este de a include orice formă de protecționism fiscal indirect în cazul produselor care se află într-o relație de concurență, chiar parțială, indirectă sau potențială, cu anumite produse din țara de import.
În privința acestui al doilea aspect al neutralității taxei, se constată că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În consecință, instanța apreciază că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și în cauza N. c. România CJUE a arătat că, aceleași considerații ca și în cauza T. se impun in ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificata prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscală.
Ca atare, și forma O.U.G. nr. 50/2008 în baza căreia reclamanta a achitat taxa este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial, importul produselor provenind din alte state membre, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
Având în vedere cele expuse, constatând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile art.110 TFUE, și față de art.148 din Constituție (autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar), tribunalul va da eficiență dispozițiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
D. urmare, tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamantă o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățită să solicite a-i fi restituită.
Față de toate considerentele ce preced, în baza art. 117 Cod procedură fiscală, instanța constată că cererea de restituire formulată de către reclamanta G. E. L. este întemeiată, urmând să o admită și să oblige pârâtele să restituie reclamantei suma încasată cu titlu de taxă de poluare în cuantum de 1.774 lei.
În ceea ce privește cererea de acordare a dobânzii, tribunalul, având în vedere și considerentele hotărârii din 18.04.2013 pronunțată de CJUE în cauza C-565/11 I. contra AFP Sibiu șu AFM București, o reține ca fiind întemeiată, urmând să oblige pârâtele și la plata dobânzii legale aferentă, de la data plății taxei de poluare
Totodată, în temeiul art. 453 alin.1 Cod de procedură civilă, pârâtele vor fi obligate și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 760 lei reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru, dovedite cu chitanțele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea promovată de reclamanta G. E. L. având CNP_, domiciliată în municipiul Tg-J., .,., județul Gorj și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat C. N. E. cu sediul în municipiul Tg-J., ., județul Gorj, și obligă pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj cu sediul în municipiul Tg-J., ., județul Gorj și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, .. 294, Corp A, Sector 6 să restituie reclamantei suma de 1.774 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante, precum și să-i plătească dobândă la această sumă de bani, calculată de la data de 11.10.2010 și până la data restituirii taxei.
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 760 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. C. | ||
Grefier, M. R. |
Red. C.C./ Tehn. M.R.
5ex/02.02.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 476/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 199/2015.... → |
|---|
