Anulare act administrativ. Sentința nr. 547/2015. Tribunalul GORJ

Comentarii

0

Sentința nr. 547/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 6458/95/2014

Acesta nu este document finalizat

Cod operator 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr._

Sentința nr. 547

Ședința publică din 08 mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. I. T.

Grefier A. C. C.

Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2015 privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul I. C. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de amânare a pronunțării, din data de 24 aprilie 2015, ce face parte integrantă din prezenta sentință.

Deliberând, instanța pronunță următoarea sentință:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față:

Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 14.08.2014 reclamantul I. C., a chemat în judecată pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei de imputare nr. 1103/25.07.2014 emisă de Directorul general Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. și a Raportului de control intern nr. CV13705/30.06.2014 întocmit de Serviciul de control din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., cel care a stat la baza emiterii respectivei decizii de imputare.

În motivarea cererii, a arătat că, în data de 01.08.2014, a ridicat de la Oficiul Poștal, plicul ce conținea Decizia de imputare nr. 1103/25.07.2014 emisă de Directorul general al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C..

A menționat faptul că Raportul de control intern nr. CV13705/30.06.2014 întocmit de Serviciul de control din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., necomunicat, care a stat la baza emiterii Deciziei de imputare nr. 1103/25.07.201,s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 22 din Constituția României coroborat cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 443/2014 pentru aprobarea Procedurii de control intern al activității desfășurate de structurile centrale și teritoriale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală

A invocat aceste aspecte întrucât, fiind funcționar public, are tot dreptul de a formula apărarea, care necesita a fi consemnată în Raportul de control intern nr. CV13705/30.06.2014, raport care a dus de altfel la emiterea Deciziei imputare nr. 1103/25.07.2014 de către Directorul general al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C..

În situația în care Raportul de control intern nr. CV13705/30.06.2014 întocmit de Serviciul de control din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. a constatat încălcări ale legislației, acesta era obligat, conform prevederile legale să-l comunice persoanelor vinovate. Comunicarea era imperios necesară întrucât raport fiind un act de constatare ce prevedea așa zisa încălcare a unor sarcini de în activitatea desfășurată de funcționarii publici, producând astfel efecte asupra sa prin necomunicarea acestuia a fost lipsit de dreptul de apărare, respectiv de contestare a Raportului de control intern nr. CV13705/30.06.2014 la instanța judecătorească contencios administrativ și fiscal.

A mai arătat că emiterea și comunicarea Deciziei de imputare nr. 1103/25.07.2014 se putea face numai după comunicarea Raportului de control intern nr. CV13705/30.06.2014 întocmitde Serviciul de control din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., care însă nu a fost comunicat, ci numai Decizia de imputare 1103/25.07.2014, care, din punct de vedere juridic, consideră că nu poate produce efecte atâta timp cât nu a fost comunicat și Raportul de control intern nr. CV13705/30.06.2014 întocmit de Serviciul de control din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., ca act care a stat la baza emiterii Deciziei de imputare 1103/25.07.2014.

Față de aceste aspecte a solicit instanței să ia act și să dispună anularea Deciziei de imputare nr. 1103/25.07.2014 ca netemeinică și nelegală.

De asemenea, a arătat că emiterea Deciziei de imputare nr. 1103/25.07.2014 este în strânsă legătură cu îndeplinirea sarcinilor de serviciu legate de măsurile de executare silită a debitorului B. P..

Astfel, la data de 15.07.2007 a fost angajat de în funcția de funcția de Șef serviciu în cadrul Serviciului Executare Silită Persoane fizice din cadrul DGFP Gorj - AFP Târgu J., funcție ocupată prin concurs din afara sistemului fiscal până la data de 20.02.2009.

A menționat faptul că, la momentul preluării funcției de Sef serviciu, dosarul de executare silită privind debitorul B. P. se afla în următorul stadiu:

- Situația analitică pe plătitor a contribuabilului cuprindea debite din mai multe surse:

- Debitul a fost comunicat de Serviciul Executare Silită Persoane Juridice în baza Referatului întocmit, verificat și aprobat de conducerea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Târgu-J., anterior numirii sale. Prin urmare, debitul a fost trecut din evidența persoanei juridice în evidența persoanei fizice, în speță administratorului al debitorului ., procedura având la bază referatul susmenționat și Sentința nr. 3/11.01.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. ((nr.465/F/2004(_ număr nou)).

- Tot anterior numirii sale în anul 2006, au fost emise manual Somație și titlu executoriu pentru debitorul B. P., motivat de faptul că sumele provenite din antrenarea răspunderii, introduse în debit pe evidența pe plătitor, erau certe, lichide și exigibile, nefiind de altfel contestat de contribuabil nici titlul de creanță nici forme executare începute de organul fiscal în termen legal;

- Dosarul de executare silită era gestionat de D. M., potrivit atribuțiilor din fișa postului, în calitate de executor fiscal.

A menționat faptul că ,în perioada cât a activat în funcția de Șef de serviciu, având în vedere atribuțiile din fișa postului și raportat la activitatea de executare silită a debitor cauză, au fost derulate următoarele proceduri:

- Dosarul de executare silită a fost gestionat de D. M., potrivit atribuțiilor din fișa postului, în calitate de executor fiscal;

- în cursul anilor 2007 și 2008 au fost întocmit popriri pe conturile bancare ale debitorului, însă în aceste conturi nu existau sume disponibile;

- Urmare analizelor periodice efectuate cu conducerea administrației și direcției județene, ca urmare a creșterii capacității fiscale (creșterea arieratelor fiscale neachitării debitelor, precum și a termenelor de prescripție în dosarele de executare silită a debitorilor gestionate de fiecare salariat în parte, printre celelalte lucrări efectuate de executorii fiscali, s-a solicitat, prin adresă la primăria comunei R. din jud. Gorj, situația bunurilor imobile ale debitorului B. P.;

- Urmare acestei solicitări, s-au comunicat documentele privind dreptul de proprietate ale debitorului pentru două suprafețe de teren, dintre care una cu pădure și una cu vegetație forestieră.

- în baza adresei de răspuns a Primăriei R. și a rezoluției conducătorului administrației fiscale de aplicare a sechestrelor de către executorii fiscali, au fost aplicatedouă sechestre pe teren forestier și nu pe masa lemnoasă aferentă.

Așadar, sechestrele au vizat doar terenul forestier și nu și masa lemnoasă totodată nefiind contestate de către debitor la instanța de judecată în termenul legal de acțiune calculat de la data comunicării proceselor verbale.

A fost aplicat sechestru pe întreaga suprafață de teren forestier și nu pe masa lemnoasă, deoarece dezmembrarea sau dezlipirea unui teren dintr-un titlu de proprietate se face în termen îndelungat și cu cheltuieli suplimentare, fapt ce putea duce la înstrăinarea terenului. Sintagma teren forestier cuprinde terenuri cu destinație forestiere și anume: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor si cele neproductive – stâncării, abrupturi, bolovănișuri, râpe, ravene, torenți - dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice.

După data de 20.02.2009 accesul său la dosarul de executare silită, expunerea punctului de vedere precum și dreptul la acțiune în derularea procedurii de executare nu au mai fost posibile, urmare transferului său la Serviciul Trezoreria Statului.

A subliniat faptul că, la momentul modificării raportului de serviciu, respectiv 20.02.2009, prin transferul din cadrul Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu J., la Serviciul Trezoreria Statului din cadrul Administrației Finanțelor Publice Orășenești Târgu-Cărbunesti, lucrările în dosarul de executare silită privind debitorul B. P. au fost predate, regăsindu-se alături de celelalte lucrări privind alte dosare de executare silită în lucru, la punctul 5 al Procesului verbal/20.02.2009 încheiat între persoana sa și domnul Dănărăcu M. - inspector cu delegare de atribuții și competență în coordonarea Serviciului Executare Silită Persoane Fizice. A precizat că,procesul verbal/20.02.2009, anexat în xerocopie, fost încheiat urmare dispoziției verbale a șefului de administrație.

Reclamantul a arătat că urmare celor menționate, în situația în care se constata de către organele de drept ale Direcției Județene a Finanțelor Publice Gorj și de către cele ale Administrației Finanțelor Publice Tg-J. că, în calitate de funcționar public, a încălcat sarcinile de serviciu, ce i-au fost atribuite prin fișa postului, conform Legii nr. 188/1999 Legea funcționarului public, era obligatoriu ca organele constatatoare să formuleze referat în termenul legal de la emiterea formelor de executare silită, în vederea transmiterii lui la Comisia de disciplină în perioada în care a fost funcționar public ( serviciu) în cadrul Serviciului Executare Silită Persoane Fizice, lucru care nu s-a efect întrucât a respectat în totalitate procedura privind întocmirea formelor de executare silită prevăzute de Codul de procedură fiscală,ducând la îndeplinire sarcinile de serviciu ce i-au revenit prin fișa postului.

A invocat acest aspect întrucât, așa cum a precizat mai sus, a fost numit în funcția de Șef serviciu Colectare Executare Silită Persoane Fizice cadrul Administrației Finanțelor Publice Tg-jiu o perioadă scurtă, perioadă în care și-a îndeplinit sarcinile de serviciu ce au fost prevăzute Fișa postului.

A mai menționat că, de la momentul transferului din cadrul Serviciului Executare Silită Persoane Fizice - Administrația Finanțelor Publice Tg-J. și până în prezent, și-a păstrat calitatea de funcționar public. Prin urmare, organul constatator din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., care a întocmit Raportul de control intern nr. CV13705/30.06.2014, era obligat, în situația în care considera că, pe perioada cât a fost Șef serviciu Colectare Executare Silită Persoane Fizice, nu a respect sarcinile ce îi reveneau conform fisei postului, coroborând cu prevederile art. 110, 13 142, 148, 155, ș.a privind recuperarea, executarea și încasarea creanțelor fiscale din Codul de procedură fiscală, să solicite punctul său de vedere înainte de emitere Deciziei de imputare nr. 1103/25.07.2014.

În situația în care nu se recuperau creanțele fiscale stabilite în baza titlului de creanță pe care l-a găsit la Dosarul de executare al debitorului la momentul preluării postului de Șef serviciu, era sancționat pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, iar pentru că a îndeplinit cu rigurozitate obligațiile de serviciu prin parcurgerea tuturor procedurilor legale în vederea recuperării creanțelor fiscale și bugetare prevăzute în titlul de creanță comunicat de Serviciul Colectare Executare Persoane Juridice (titlu emis în baza Sentinței nr. 3/11.01.2005 a Tribunalului Gorj pronunțată în dosarul nr. 465/F/200 (_ nr. nou) privind antrenarea răspunderii administratorului social până Ia acoperirea întregului pasiv al debitorului ., soluție pronunțată în procedura de insolvență) a fost sancționat, prin emiterea Deciziei de imputare nr.1103/25.07.2014.

Față de punerea în executare a Sentinței Tribunalului Gorj pronunțată în procedura de insolvență a debitorului . se impune a se face câteva preciza din punct de vedere al Codului de procedură fiscală, respectiv:

"Art.136 Organele de executare silită

(6) în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile cap. IV din Legea nr: 85/200 privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile ar 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod."

Prin urmare, organele de executare silită au început urmărirea pentru recuperarea, prin executare silită, atât a creanțelor fiscale cât și a creanțelor celorlalți creditori, pentru întreaga sumă menționată în dispozitivul Sentinței 3/11.01.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 465/F/2004(_ nr. nou) privind antrenarea răspunderii administratorului social până la acoperirea întregului pasiv al debitorului .. Finalizarea procedurii de executare presupune eliberarea și distribuirea sumelor realizate prin executare silită, art.170 din Codul de procedură fiscală reglementând în acest sens ordinea de distribuire, însă aspectele cu privire la cele întâmplate după emiterea proceselor verbale de sechestru asupra bunurilor imobile ale debitorului nu îi sunt cunoscute, motivat de transferul său din cadrul Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu J., la Serviciul Trezoreria Statului din cadrul Administrației Finanțelor Publice Orășenești Târgu Cărbunesti.

Totodată, a menționat și existența, în practica judiciară, a Deciziei nr. 6/2012 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii pe o astfel de problemă. Înalta Curte de Casație și Justiție a admis că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, raportat la art.136 alin. (6) din Codul de Procedură fiscală, executarea hotărârilor judecătorești de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere în condițiile art.138 din Legea nr. 85/2006, se efectuează, în cazul concursului dintre creditorii fiscali și ceilalți creditori ai debitorului, potrivit Codului de Procedură fiscală s.a.

Ulterior transferului său din cadrul Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu J., la Serviciul Trezoreria Statului din cadrul Administrației Finanțelor Publice Orășenești Târgu-Cărbunesti, formele de executare silită întocmite de executorii fiscali din cadrul Administrației Finanțelor Public Tg-J., au fost contestate de debitorul B. P. la instanța competentă, acțiune reclamantului fiind respinsă.

Instanța de judecată a respins acțiunea reclamantului B. P., având ca obiect contestația la executare în dosarul nr._ la Tribunalul Gorj privind excepția de nelegalitate a actelor emise de Administrația Finanțelor Publice Târgu - J., respectiv a somației de plată nr._/2006, a titlului executoriu_/2006, a procesului verbal de sechestru nr._/2007 și a procesului verbal de sechestru nr._/2007, prin sentința nr. 2245/2009 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 541/2010 a Curții de Apel C..

În data de 25.05.2010, în Dosarul nr._ aflat pe rolul Judecători Târgu -J., reclamantul B. P. a formulat cerere de acționare în justiție a Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscal Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj și Administrația Finanțelor Publice Târgu J.. Cererea avea ca obiect formularea de pretenții și era probabil introdusă urma nemulțumirilor acumulate de reclamant datorită unor factori obiectivi și subiectivi, respectiv a debitelor pe care le avea la AFP Târgu -J., atât pe persoană juridică cât pe persoană fizică, a controalelor efectuate de inspecția fiscală, a pretențiilor retrocedarea terenului de sub clădirea DGFP Gorj sau a achitării contravalorii acestuia ș.a.

În aceste condiții, Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj trebuia să solicite delegare de competență, prin mandat special de reprezentare, și totodată punctul de vedere al Direcției Juridice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, conform prevederii normei imperative din cuprinsul alin. (3) al art. 17 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia:

"Statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.

În ceea ce privește acțiunea în pretenții a reclamantului B. P., a subliniat că atât pe fond, la Judecătoria Târgu-J. cât și apel, la Tribunalul Târgu-J., Administrația Finanțelor Publice Târgu-J. și Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj au avut câștig de cauză.

Ulterior, instanța de recurs - Curtea de Apel C., prin decizia irevocabilă 624/23.04.2013 a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor, Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Direcției Generale a Finanțe Publice Gorj șt constatând neprezentarea Administrației Finanțelor Publice Târgu-J., a modificat sentința Tribunalului Gorj, care era favorabilă statului român, obligând astfel Administrația Finanțelor Publice Târgu J. la plata de despăgubiri materiale către reclamantul B. P..

Astfel, lipsa de depunere a tuturor diligentelor necesare reprezentării intereselor instituției, în speță a Administrației Finanțelor Publice Târgu J. și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, prin folosirea tuturor căilor legale de atac prevăzute de lege, precum și prin formularea tuturor apărărilor necesare asigurării intereselor legitime autorităților menționate, are ca finalitate emiterea, în mod arbitrar, a Deciziei de imputare nr. 1103/25.07.2014, decizie emisă de Directorul general al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. pentru suma de 55.914 lei ce cade în sarcina sa.

Cu toate că a respectat și a dus la îndeplinire sarcinile de serviciu ce îi reveneau prin fișa postului, pentru scurta perioadă în care a fost Șef serviciu Colectare Executare Silită Persoane Fizice în cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu-J., se regăsește în situația ca după 7 ani să fie în postura de debitor către bugetul de stat prin Decizia de imputare nr. 1103/25.07.2014 pentru suma de 55.914 lei.

Față de cele relatate, a solicitat anularea Deciziei de imputare nr. 1103/25.07.2014 și a Raportului de control intern nr. CV13705/30.06.2014 întocmit de Serviciul de control din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. care a stat la baza emiterii deciziei de imputare,precum și exonerarea de la plata sumei de 55.914 lei, consemnată în dispozitivul Deciziei de imputare nr. 1103/25.07.2014

Totodată, în Codul de procedură fiscală, la art. 227, sunt reglementate măsuri de protecție în exercitarea atribuțiilor de serviciu a funcționarilor publici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, Agenției Naționale de Administrare Fiscală și unităților administrativ-teritoriale, potrivit cărora, funcționarii publici din cadrul organelor fiscale sunt învestiți cu exercițiul autorității publice și beneficiază de protecție potrivit legii.

În acest sens, în situația în care funcționarii publici din cadrul organelor fiscale, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzează prejudicii contribuabililor, statul și unitățile administrativ-teritoriale vor răspunde patrimonial pentru aceste prejudicii.

Tot în acest sens, sunt de menționat și considerentele Curții Constituționale exprimate în cuprinsul Deciziei nr. 431/2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 227 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Astfel, Curtea Constituțională subliniază că „potrivit art. 76 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, răspunderea juridică a acestora (inclusiv a funcționarilor publici din cadrul unui organ fiscal) nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale și procedurile administrative aplicabile autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea."

Totodată, o altă norma juridică în care se reglementează răspunderea civilă și penală a funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, atât la nivel central, cât și la nivel teritorial este prevăzută la alin. (1) al art. IX din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătățirea procedurilor fiscale și diminuarea evaziunii fiscale, potrivit căreia:

(1) Pe perioada cât își desfășoară activitatea, persoanele care ocupă sau au ocupat funcții de demnitate publică, înalții funcționari publici, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, atât la nivel central, cât și la nivel teritorial, nu răspund civil sau penal, după caz, decât dacă instanțele judecătorești constată îndeplinirea ori omisiunea îndeplinirii de către aceștia cu vinovăție, constând în culpă gravă sau gravă neglijență, a oricărui act ori fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor ce le revin.

În vederea soluționării cauzei cu celeritate a solicitat ca pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. să depună la dosarul cauzei, cele patru dosare conform cu originalul, respectiv:

- dosarul de executare silită al persoanei juridice . cu piesele prin care s-a comunicat debitul la Serviciul Executare Silită Persoane Fizice, respectiv referatul cu Sentinței 3/11.01.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.465/F/2004(_ număr nou) privind antrenarea răspunderii administratorului social până la acoperirea întregului pasiv al debitorului .;

- dosarul de executare silită al debitorului B. P., având în vedere faptul că, în perioada scurtă de timp cât a coordonat Serviciul de Executare Silită Persoane Fizice, a întocmit formele de executare silită conform O.G nr. 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală;

- dosarul nr._ având ca obiect acțiunea contestației la executare;

- dosarul nr._ având ca obiect acțiunea în pretenții împotriva statului român.

Totodată, printr-o încheiere de ședință, a solicitat și suspendarea executării Deciziei de imputare nr.1103/25.07.2014 până la soluționarea definitivă și și irevocabilă a acțiunii.

Pe cale de excepție a solicitat admiterea acțiunii și anularea Deciziei de imputare nr.1103/25.07.2014 ca fiind nemotivată în fapt și drept.

Totodată, tot pe cale de excepție, a solicitat constatarea perimării dreptului de a emite decizie de imputare pentru faptele prevăzute în întocmirea formelor de executare silită aplicate în anul 2007.

Față de motivele arătate, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată .

A depus alăturat în xerocopie certificată conform cu originalul plângerea prealabilă întocmită în termen conform alin. (1) al art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și Decizia de imputare nr.1103/25.07.2014 emisă de Directorul general al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. comunicată cu adresa de înaintare nr._/25.07.2014 prin poștă și primită în data de 01.08.2014.

În temeiul art. 411 Cod de Procedură Civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În drept, plângerea a fost formulată pe dispozițiile alin. (1) al art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu Legea nr.188/19S9 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.

Legal citată, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice – C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat suspendarea judecării prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art 413 pct.2 din NCPC, întrucât DGRFP C. - Serviciul de control a formulat plângerea penală nr._/07.07.2014 la P. de pe lângă Judecătoria Tg –J., plângere ce face obiectul dosarului penal nr.3561/P/2014, întocmită în desfășurării acțiunii de control intern la AJFP Gorj(fostă AFP Tg J.), finalizată prin RCI nr. CV_/30.06.2014.

În opinia sa,pârâta a arătat că, prin raportare la cele menționate mai sus, în conformitate cu prevederile art.413 pct.2 din NCPC, s-ar impune suspendarea prezentei cauze, motivat de faptul că există indicii cu privire la săvârșirea unei infracțiuni care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în cadrul prezentului dosar.

Pe fondul cauzei, în ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a invocat obligativitatea DGRFP C. de a comunica Raportul de control intern, a arătat că în cuprinsul OPANAF nr.443/2014 nu se prevede obligația comunicării acestui act de control către persoanele vizate.

În acest sens a fost invocat art.14 alin.2 din OPANAF nr.443/2014,

Cu referire la criticile aduse de reclamant Deciziei de imputare nr.1103/25.07.2014, pârâta a arătat că, la baza emiterii deciziei de imputație au stat următoarele împrejurări:Prin adresa nr.254.169/17.12.2013, Secretarul General al Ministerul Finanțelor Publice solicita verificarea activității funcționarilor publici care au efectuat proceduri de executare silită a debitorului B. P. și în contextul în care faptele săvârșite de respectivele persoane pot angaja răspunderea civilă sau penală a acestora, întreprinderea demersurilor necesare recuperării prejudiciului produs prin activitatea desfășurată.

Ca urmare a acestei adrese a fost întocmit Raportul de control intern_/30.06.2014, cu privire la:

- verificarea activității funcționarilor publici care au derulat procedura executării silite în cazul d.nului B. P., în contextual în care prin Decizia civilă nr 624/23.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Curtea de Apel C. s-a antrenat răspunderea AJFP Tg J. ca urmare a efectuării unei executări nelegale, sub aspectul lipsei de titlu, și mai mult abuzive din punct de vedere al disproporționalității vădite dintre creanța urmărită silit și bunurile supuse executării.

- stabilirea persoanelor cărora, prin faptele săvârșite li se poate angaja răspundea civilă și/sau penală și demersurile necesare recuperării prejudiciului produs prin activitatea desfășurată de acestea din cadrul AJFP Târgu-J. în legătură cu d.nul B. P. și în contextual punerii în aplicare a Deciziei civile nr.624/23.04.2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._,

În cadrul Raportului de control intern nr._/30.06.2014 au fost constatate următoarele:

În urma verificărilor efectuate la AJFP Gorj(fosta AFP Tg J.), cu privire la analizarea modului în care funcționarii publici din cadrul AFP Tg J.(AJFP Gorj) au aplicat și respectat prevederile legale și procedurile privind activitatea de executare silită împotriva debitorului B. P. - CNP_, a fost încheiat Raportul de control intern nr.CV_/30.06.2014 de către Serviciul de control din cadrul DGRFOP C., în care sunt indicați funcționarii publici care sunt vinovați de modul abuziv în care a fos efectuată executarea silită, împotriva debitorului B. P., precum și faptele săvârșite de aceștia.

Titlul executoriu ce a stat la baza urmăririi silite a debitorului persoană fizică B. P. -CNP_ este Sentința nr. 3 din 11.01.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 465/F/2004. Prin această sentință s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului B. P. până la acoperirea pasivului debitoarei S.C Gorj Asociații SA, conform Raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr 4566/20.12.2004.

În Raportul nr. 4566/20.12.2004 s-a menționat că în patrimoniul debitoarei S.C Asociații SA erau înregistrate la data de 30.04.2003 active circulante (creanțe) în cuantum total de_ lei (ROL) și că în urma depunerii situației analitice s-au justificat 99%" din sumele înregistrate, astfel încât administratorul social, respectiv B. P., poate fi răspunzător pentru suma de 494.752 lei (ROL) respectiv 49 lei RON reprezentând diferențe în minus între evidența analitică a conturilor și soldul debitor din balanța de verificare sintetică.

Din analiza documentelor menționate organul de control a constatat că urmare acestui Referat, formele de executare silită s-au exercitat în mod eronat împotrivi debitorului persoană fizică B. P., în condițiile în care împotriva acestuia nu a existat emis nici un titlu de creanță pentru suma totală de 15.571 lei (RON), creditoare; A.F.P.M. Tg. J. urmărind, în mod eronat, creanța deținută împotriva S.C Gorj Asociați SA, așa cum a fost înscrisă în Tabelul creditorilor.

Din cele menționate mai sus rezultă că, antrenarea răspunderii administratorului social B. P. s-a făcut pentru suma de 15.180 lei (RON) plus cheltuielile executare și nu pentru suma de 49 lei (RON), așa cum s-a apreciat în raportul lichidatorului că există răspunderea administratorului .

Funcționarii publici din cadrul A.F.P.M. Tg. J. care au întocmit, au verificat, propus. spre aprobare și au aprobat referatul nr._/07.03.2006, nu au respectat dispozitivul Sentinței nr. 3/11.01.2005 a Tribunalului Gorj, în Dosarul nr. 465/F/2004 în care se menționa clar că antrenarea răspunderii administratorului social B. P. se face până la acoperirea pasivului debitoarei S.C Gorj Asociații SA, conform Raport lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566/20.12.2004 și nu până la acoperirea întregului pasiv, așa cum se menționează, în mod eronat și fără temei legal, in Referatul nr._/07.03.2006 întocmit la nivelul A.F.P.M. Tg. J..

Cu toate acestea, creditoarea A.F.P.M. Tg. J. a urmărit silit pe debitorul persoană fizică B. P. pentru întreaga creanță cu care se înregistrase în Tabelul debitoarei S.C Gorj Asociații SA (15.180 RON) plus cheltuielile de executare.

Având în vedere aspectele menționate mai sus organul de control a constatat că nu au fost respectate atribuțiile de serviciu ale funcționarilor publici de execuție și de conducere din cadrul A.J.F.P.M. Tg J. care nu au aplicat dispozițiile Sentinței Civile nr. 3/11.01.2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 465/F/2004, în condițiile în care la art. 12 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului republicată.

Astfel, executarea silită efectuată fără respectarea dispozițiilor legale. ce a dus la prejudicierea debitorului, așa cum s-a constatat prin prezentul raport a fost stabilită ca fiind abuzivă prin Decizia nr. 624/23.04.2013, pronunțată de Curtea Apel C., în Dosarul nr._ .

Răspunzători de executarea silită efectuată fără respectarea dispozițiilor legale așa cum s-a constatat prin Raportul de control intern nr._/30.06.201 stabilită ca fiind abuzivă prin Decizia nr. 624/23.04.2013 pronunțate de Curte; Apel C., în Dosarul nr._ sunt mai mulți funcționari printre care și I. C. CNP._ în prezent consilier / Direcția G. Legislație Cod Procedură Fiscală, Reglementări Nefiscale și Contabile din cadrul Ministerului Finanțelor Publice;

Cu referire la faptele imputate domnului I. C., a arătat pârâta că având în vedere cele descrise, organul de control a constatat ca prin nerespectarea termenelor, a procedurii și a sarcinilor de serviciu au fost create premisele care au dus la prejudicierea debitorului, așa cum a fost stabilit prin Decizia civila nr.624/23.04.2013 a Curții de Apel C., pronunțată în Dosarul nr. 7._ .

Astfel, Șeful Serviciului C.E.S.P.F. I. C. avea prevăzut, în fișa postului, că asigură numirea custodelui și administratorului de sechestru și propune șefului de administrație, spre aprobare, indemnizația acestora și urmărește activitatea desfășurată de aceștia, precum și faptul că trebuie să se abțină de la orice fapte care ar putea să aducă prejudiciu instituției în care își desfășoară activitatea;

Șeful serviciului C.E.S.P.F. I. C., nu a ținut cont de dispozițiile Sentinței Civile nr. 3/11.01.2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 465/F/2004 de argumentele și documente justificative în soluționarea petițiilor formulate de debitorul B. P., în condițiile în care în fișa postului (Anexa nr.55 ) la (punctul 57 si pune 71 se menționează:

"57. verifică și avizează lucrările efectuate în cadrul serviciului/birouIui pe care conduce; aprobă și semnează lucrările, iar, când este cazul dispune refacerea lor,în condițiile legii;

71. asigură și răspund de soluționarea corespunzătoare și la termen a petiții înregistrate, iar ca și funcționar public nu a respectat, în mod repetat, îndatorirea din fișa postului care menționa că trebuie "să se abțină de la orice fapte care ar putea să aducă prejudiciu instituției în care își desfășoară activitatea"

Organul de control a constatat că odată cu întocmirea Referatului nr. 4425/29.01.2008 A.J.F.P.M. Tg J. recunoștea existența greșelii care a fost comisă în legătură cu executarea silită a debitorului B. P., în ceea ce privește Titlul executoriu în baza căruia s-a început urmărirea acestuia din punct de vedere a recupera creanței fiscale, dar în mod abuziv, așa cum reiese din Decizia nr. 624/23 04.201 pronunțată de Curtea de Apel C., în Dosarul nr._, și fără nici un temei legal, nu a procedat la punerea în aplicare a Referatului nr. 4425/29.01.2008. conținând o executare silita care nu se justifica din punct de vedere al creanței fiscale.

Cu referire la cererea de suspendare a Deciziei de imputat nr.1103/25.07.2014 emisă de directorul general al DGRFP C., în temeiul dispozițiilor art.85 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată,

"(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la onstatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile

(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

(2*1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu."

Pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea cererii de suspendare, motivat de faptul că Decizia de imputare nr.1103/25.07.2014 nu reprezintă titlu executoriu, pentru a se putea dispune suspendarea producerii efectelor sale.

Suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: prima constând în existenta unui caz bine justificat în sensul existentei unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, iar cea de-a doua, constând în prevenirea unei pagube iminente,cu alte cuvinte un prejudiciu material viitor dar previzibil sau, după caz, a unei perturbări previzibile grave a funcționării unei autorități publice ori a unul serviciu public

Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept si o democrație constituțională.

Suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care poate fi acordată de către instanță când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.

A doua excepție invocată de pârâtă este excepția lipsei de interes în promovarea cererii de suspendare, arătând că în susținerea acesteia este de precizat faptul că una dintre condițiile exercitare ale acțiunii civile se referă la necesitatea existenței unui interes, adică a unui folos practic urmărit de cel ce a formulat acțiunea.

Printre altele, interesul juridic trebuie si fie NĂSCUT Șl ACTUAL, deci trebuie să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, în forma concretă de manifestare a acțiunii.

În opinia sa, pârâta a menționat faptul că reclamantul nu poate să invoce nici un prejudiciu produs de decizia de imputare atâta timp cât acesta nu are caracterul juridic al unui titlu executoriu, nefiind producătoare de efecte juridice.

Rezulta astfel ca pentru introducerea prezentei cereri de suspendare, o condiție esențială este aceea a justificării unui interes legitim și că trebuie dovedită existența si încălcarea unui drept subiectiv care sa aparțină reclamantului și să fi fost stabilit prin lege sau prin acte emise pe baza si in executarea.

Astfel, o condiție esențială ce trebuie să fie îndeplinită în prezenta cauză este ca interesul juridic al contestatorului să existe în momentul exercitării acțiunii de față, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.

Această condiție, însă nu este îndeplinită în momentul de față, prin prisma faptului că că reclamantul nu este prejudiciat în niciun fel de Decizia de imputate nr.1103/25 07.201 ce nu are calitatea de titlu executoriu, nefiind producătoare ele efecte juridice, în conformitate cu dispozițiile art.85 din nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată:

A învederat instanței că cererea de suspendare nu este motivată în fapt și drept, nefiind prezentate motivele pentru care reclamantul consideră că sunt întrunite condițiile de suspendare a executării Deciziei nr. 1103/25.07.2014 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.

Reclamantul nu a susținut în niciun fel în ce constă paguba iminenta la care ar fi supus prin executarea actului administrativ fiscal.

În consecință, este evident că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, limitându-se la a indica presupuse vicii de formă și fond ale actului a cărui suspendare o solicită.

Față de apărările de mai sus, pârâta a solicitat în principal suspendarea prezentei cauze în temeiul dispozițiilor art. 413 pct.2 NCPC, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată și nelegală.

În drep, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art 205-208 C.pr.civ.

La data de 17 septembrie 2014 pârâta Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice – C. a formulat COMPLETARE LA ÎNTÂMPINARE, privind acțiunea formulată de I. C. .

Pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea contestării Raportului de control intern nr. CV_/30.06.2014, având în vedere faptul că nu este un act administrativ în sensul art. 2 al.1 lit. c din Legea 554/2004, ci urmează o procedura aparte, prevăzuta de OPANAF nr.443/2014

Potrivit art. 2 al. 1 lit. c din Legea 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind "actul administrativ unilateral cu caracter individual sau normativ emis de, o autoritate publica, în vederea organizării executării legii sau exercitării în concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice...". Or, din cele arătate mai sus, cu privire la procedura de elaborare si întocmire a unui raport de control intern rezulta în mod vădit ca acesta nu întrunește cerințele legii pentru a fi considerat act administrativ.

Acest act nu reprezintă o manifestare a voinței unilaterale prin care o autoritate a administrației publice isi realizează competenta, în regim de putere publică, în structura acestuia regăsind constatări, concluziile pentru fiecare obiectiv de control al acțiunii de control intern, propunerile de măsuri dispuse în sarcina structurilor și persoanelor verificate, propunerile de sesizare a structurilor competente, propunerile de informare a unor autorități publice, instituții publice sau direcții de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice/Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Mai mult, sub raportul consecințelor juridice, raportul de control intern nu produce prin el însuși consecințe juridice dintre cele enumerate la art. 2 al. 1 lit. c din Legea 554/2004, ci doar reflecta si constata o stare de fapt.

De asemenea, raportul de control intern nu poate fi asimilat unui act administrativ deoarece nu are natura juridică a unui act administrativ, ci a unui act premergător unui act administrativ, care nu stabilește niciun raport obligațional, nu dă naștere unui raport juridic, ci doar cuprinde anumite constatări ale organelor de control, constatări efectuate în temeiul prevederilor OPANAF nr.443/2014, în aceste condiții neputând fi controlului instanței de contencios.

]De asemenea, nu se poate solicita și dispune anularea raportului de control intern nr.CV_/30.06.2014, în integralitatea sa, întrucât acest act conține date și informații cu privire la mai multe fapte verificate, constatări cu privire la abateri și deficiențe săvârșite de mai multe persoane, analize cu privire la abateri și deficiențe, concluzii pentru fiecare obiectiv de control al acțiunii, propuneri de măsuri în vederea remedierii deficiențelor constatate, și/sau de prevenire, propunerile de sesizare a structurilor competente, propunerile de informare a unor autorități publice, instituții publice sau direcții de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice/Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin urmare, o . date și informații care nu4 privesc numai pe reclamantul în cauză.

Prin urmare, reclamantul nu poate solicita anularea în totalitate a raportului de control intern, faptele constatate în cuprinsul raportului nu se referă numai la persoana reclamantului.

Pe cale de consecința, nefiind un act administrativ, raportul de control intern nu poate fi contestat potrivit Legii 554/2004, astfel că se impune respingerea acestui capăt de cerere al reclamantului ca inadmisibil.

Având în vedere cele menționate mai sus, vă rugăm să admiteți excepția inadmisibilității, iar pe fond să respingeți contestația ca neîntemeiata și nelegală.

La data de 24.09.2014 reclamantul I. C. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâta Direcția G. regională a Finanțelor Publice Gorj, intitulat ,, precizări”, prin care a reiterat aspecte din cererea de chemare în judecată, în esență solicitând respingerea întâmpinării propriu zise,cât și completările la întâmpinare, depusă ulterior,ca netemeinică și nelegală, întrucât punctele de vedere incriminate în apărarea făcută de pârâtă, sunt nerelevante deoarece a respectat toate prevederile legale din Codul de procedură fiscală privind aplicarea formelor de executare silită prevăzute în titlul de creanță, drept pentru care a solicitat respingerea acestora și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată .

Reclamantul I. C. la data de 24 octombrie 2014 a depus precizări, prin care a invocat excepția prescripției dreptului de emitere a deciziei de imputare(filele 1-31 volumul III).

Potrivit prevederilor art. 85 din L. 188/1999, „Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile."

Astfel, decizia 1103/25.07.2014 a fost emisa cu mult peste termenul de 30 de zile ce curge de la data constatării pagubei.

Despre paguba produsa, pârâta a luat la cunoștință în data de 23.04.2013 când a fost pronunțata dec.civ.nr.624/23.04.2013 a Curții de Apel C.. Mai mult, tot n cursul anului 2013 a fost emis avizul nr.255.292/2013, iar în data de 03.02.2014 prin O.P.498 si 499 a fost achitată suma ce formează obiectul deciziei in litigiu (f.13 din decizia contestata), reprezentând paguba produsa. Data la care in mod efectiv se produce o paguba in patrimoniul paratei este data plații, respectiv 03.02.2014, data de la care (in cel mai rău caz) curge termenul de 30 de zile stipulat de actul normativ menționat mai sus.

In aceste condiții, decizia în litigiu este emisă cu mult peste termenul de 30 de zile, fapt ce atrage prescripția dreptului de a emite decizie de imputare, motiv pentru care va solicitam admiterea excepției.

Pe fondul cauzei, față de cele înscrise în raportul de control intern nr. CVI 3705/30.06.2014 întocmit de Serviciul de control din cadrul DGRFP C., care a stat la baza emiterii deciziei de imputare nr. 1103/25.07.2014 a Directorului general al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., ca elemente de incriminare, arătă următoarele:

La data de 15.07.2007, în speța de față, odată cu angajarea sa - șef serviciu, în cadrul organului fiscal - Serviciul Executare Silită Persoane Fizice al Administrației Finanțelor Publice Târgu - J., dosarul de executare silită, cuprindea:

a) Situația analitică din fișa de evidență pe plătitor a debitorului B. P. cuprindea creanțe fiscale datorate bugetului general consolidat din mai multe surse( amenzii, cheltuieli judiciare ,antrenarea răspunderii ,ș.a);

b) Titlul de creanță de 15.571 lei(RON), care era comunicat în 2006 de organul fiscal - Serviciul Executare Silită Persoane Juridice al Administrației Finanțelor Publice Târgu - J., și transmis organului fiscal

- Serviciul Executare Silită Persoane Fizice din Administrația Finanțelor Publice Târgu J. și cuprindea piesele (documente anexate conform cu originalul depuse la dosar):

- referatul nr._/07.03.2006, întocmit, verificat și aprobat de conducere organului fiscal al Serviciului Executare Silită Persoane Juridice din Administrația Finanțelor Publice Târgu J., prin trecerea debitului de pe persoană juridică (cod de identificare fiscală -. SA) pe persoană fizică (Cod Numeric Personal - B. P.);

- Sentința civilă nr. 3 din 11.01.2005, pronunțată în Dosarul nr. 465/F/2004 a Tribunalului Gorj,sentință fundamentată pe baza raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566 din 20.12.2004 ;

- Raportul lichidatorului nr. 4566 din 20.12.2004, care avea menționat și anexat ca fiind depus în xerocopie procesul verbal înregistrat sub nr. 4562/20.12.2014;

- Tabelul definitiv consolidat al creanțelor înscrise la masa credală după efectuarea distribuției pentru suma de_ lei (ROL) ale creditorilor;

- Nota de serviciu nr._/27.02.2006, întocmită și aprobată de conducători organelor de executare silită de înaintare și punere în executare a dispozitivului instanței judecătorești, titlul de creanță fiind cert, lichid și exigibil, reprezentând sume datorate bugetului general consolidat.

_c) Somația de plată nr._/22.11.2006 și titlul executoriu nr._/22.11.2006 emise manual pentru creanțele fiscale de_ lei (ROL) ale Administrației Finanțelor Publice Târgu - J.;

d) Popririi emise de Organul fiscal - Serviciul Executare Silită Persoane Fizice al Administrației Finanțelor Publice Târgu - J. în anul 2007 pe conturile bancare ale debitorului B. P. pe cod numeric personal și nu pe Cod fiscal al . SA,deoarece sumele introduse în debit pe evidența pe plătitor din antrenarea răspunderii debitorului B. P. reprezentând sume datorate bugetului general consolidat, erau certe lichide și exigibile, iar din adresele comunicate de băncii, reieșea că debitorul B. P., nu avea disponibil pe codul numeric personal; e) dosarul de executare silită al debitorul B. P. era gestionat de executorul fiscal Dănâricu M. și de șeful de administrație al Administrației Finanțelor Publice Târgu J. în calitate de conducător al organului fiscal de executare silită.

A menționat că titlul de creanță, Sentința civilă nr. 3/11.01.2005 pronunțată în Dosarul nr. 465/F/2004 de Tribunalul Gorj având la bază Raportul lichidatorului nr. 4566 din 20.11.2004 și tabelul definitiv consolidat al creanțelor după efectuarea distribuțiilor depus de lichidator în baza cererilor creditorilor, nu au fost contestate nici de lichidatorul judiciar ,nici de creditori și nici de debitor, acceptând soluția pronunțată de instanța de judecată.

Totodată, formele de executare silită întocmite de executorii fiscali ai organului de executare silită din cadrul Serviciului Executare Silită Persoane Fizice al Administrației Finanțelor Publice Târgu - J., respectiv somația, titlul executoriu și popririle la băncii, comunicate debitorului B. P., nu au fost contestat la instanța judecătorească de debitor.

A arătat că executorii fiscali ai Organului fiscal - Serviciul Executare Silită Persoane Fizice din Administrația Finanțelor Publice Târgu J., ca organ de executare silită, în având în vedere titlul de creanță comunicat de un alt organ fiscal, în speța de față Serviciul Executare Silită Persoane Juridice al Administrației Finanțelor Publice Târgu -J. precum și prevederile Codului de procedură fiscală, iar în situația în care debitorul nu își plătește de bunăvoie(refuza să achite debitele) obligațiile fiscale datorate la scadență, iar creanțele fiscale sunt certe, lichide și exigibile, reprezentând sume datorate bugetului general (titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată,), au demarat o parte din formele de executarea silită prevăzute, prin emiterea manuală a somației și titlului executoriu precum și a popririlor la băncii și terții în anul 2006-2007 sub îndrumarea, coordonarea și aprobarea șefului de administrație al Administrației Finanțelor Publice Târgu-J., în calitate de conducător al organului fiscal de executare silită, în vederea recuperării creanțelor fiscale prin executare silită.

Atribuțiile organului fiscal al Serviciului Executare Silită Persoane Fizice al Administrației Finanțelor Publice Târgu -J., sunt de întocmirea formelor de executare silită conform Codului de procedură fiscală și de recuperare a debitorilor persoane fizice, prevăzută de Codul de procedură fiscală, iar activitatea era îndrumată, coordonată și aprobată în baza dispozițiilor scrise și verbale date, atăt de șeful de administrație al Administrației Finanțelor Publice Târgu J., cât și de directorul cu probleme de administrarea veniturilor de stat din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, în calitate de conducători ai organului fiscal de executare silită (document anexa conform cu originalul -Fișa postului).

Instanțele de judecată, toate organele fiscale și celelalte instituții ale statului, trimiteau titlurile de creanță sau titlurile executorii emise, care erau certe, lichide și exigibile la organul fiscal al Serviciului Executare Silită Persoane Fizice al Administrației Finanțelor Publice Târgu J., unde debitorul era arondat în evidența fiscală și având în vedere atribuțiile din fișa postului care prevedeau la poziția l,2, 3 și 4, că organul fiscal-Serviciul Executare Silită Persoane Fizice Administrația Finanțelor Publice Tg-J., le analiza dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de reglementările Codului de procedură fiscală și le introducea în evidența pe plătitor, iar pentru fiecare debitor se deschidea un dosar de executaare silită și se asigura punerea în executare în termenul legal pentru încasarea și recuperarea debitelor prin executare silită precum și evitarea prescripției, în limita competențelor și sub îndrumare, coordonarea și aprobarea șefului de administrație -Administrației Finanțelor Publice Târgu căt și a directorul cu probleme de administrarea veniturilor de stat din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj,fiind conducătorii organului fiscal de executare silită.

După 15.07.2007, odată cu preluarea sa a atribuțiunilor de șef de serviciu al organului fiscal- Serviciul Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu J. și ca urmare a faptului că organul fiscal, emisese în 2006 somației și titlului executoriu precum și în 2007 popririi la băncii, comunicate debitorului B. P., iar actele (titlul de creanță) și forme de executare nefiind contestate la instanța de judecată, s-a impus în baza dispozițiilor scrise și verbale date atât de către șeful de administrație al Administrației Finanțelor Publice Târgu J. cât și de către directorul cu probleme de administrarea veniturilor de stat din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, în calitate de conducători ai organului fiscal de executare silită, continuarea măsurile de executare silită prevăzute de legislația fiscală, în vederea recuperării și stingerii creanțelor fiscale precum și evitarea prescripției în dosarului de executare al debitorului B. P..

După aceasta dată s-au continuat procedurile de executare silită, prevăzute de legislația existentă în Codul de procedură fiscală, în vederea recuperări debitului datorat bugetului consolidat al statului de Bumbru P. și evitării prescripției.

a. Acuzația privind cuantumul debitului, în speța de 15.571 lei(RON) a fost transmis în anul 2006 (15.07.2007 angajarea sa) de organul fiscal-Serviciul Executare Silită Persoane Juridice din Administrația Finanțelor Publice Târgu J., având la bază următoarele documente; -Referatul nr._/07.03.2006, întocmit, verificat și aprobat de conducere organului fiscal al Serviciului Executare Silită Persoane Juridice din Administrația Finanțelor Publice Târgu J., prind trecerea debitului de pe persoană juridică (cod de identificare fiscală -. SA) pe persoană fizică (Cod Numeric Personal- B. P.); Sentința civilă nr. 3 din 11.01.2005 pronunțată în Dosarul nr. 465/F/2004 a Tribunalului Gorj,sentință fundamentată pe baza raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566 din 20.12.2004 care avea menționat și anexat ca fiind depus în xerocopie procesul verbal înregistrat sub nr. 4562/20.12.2014;Raportul lichidatorului nr. 4566 din 20.12.2004; Tabelul definitiv consolidat al creanțelor înscrise la masa credală după efectuarea distribuției pentru suma de_ lei (ROL) al creditorilor din care debitul Administrația Finanțelor Publice Târgu J., era de 15.571 lei (RON), reprezentând creanțe fiscale datorate bugetului general consolidat, iar restul creanțelor aparțineau altor creditor; Sentința civilă nr. 3 din 11.01.2005 pronunțată în Dosarul nr. 465/F/2004 a Tribunalului Gorj a avut ca obiect dispozițiile art. 137 lit.c )și d ) din Legea nr. 64/1995- Legea insolvenței ,prin care s-a admis cererea lichidatorului judiciar și a creditorilor menționații in tabelul definitiv al creanțelor, iar soluția atăt în concluziile stabilite și în dispozitivul sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost, dispunerea antrenări răspunderii administratorului social B. P., până la acoperirea pasivului debitoarei . SA R., conform raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566 din 20.12.2004; Sentința civilă nr. 3/11.01.2005 pronunțată în Dosarul nr. 465/F/2004 de Tribunalul Gorj, având la bază Raportul lichidatorului nr. 4566 din 20.11.2004 și tabelul definitiv consolidat al creanțelor după efectuarea distribuțiilor depus de lichidator în baza cererilor creditorilor, nu au fost contestate nici de lichidatorul judiciar și nici de debitor, acceptând soluția pronunțată de instanța de judecată.

Conform dispozițiile art. 137 lit.c )și d ) din Legea nr. 64/1995- Legea insolvenței,astfel:

(1) Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului societății pe acțiuni, al societății cu răspundere limitată sau, după caz, al organizației cooperatiste ori al asociației cooperatiste teritoriale, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una dintre următoarele fapte:

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

Astfel, interpretarea normele juridice imperative menționate mai sus, scot în evidență că instanța de judecată a stabilit ca administratorul social B. P. să suporte întregul pasiv respectiv, suma de_ lei, reprezentând Pasivul - . SA, după radierea acesteia din registrul comerțului.

A menționat că suma de 494.752 lei(ROL), 49 lei(RON) reiese din lecturarea conținutului raportului nr.4566/20.12.2004, că acesta reflectă activitatea desfășurată de lichidator, între termenele stabilite de instanță, raport menționat în Sentința civilă nr. 3/2005, prin care lichidatorul în bilanțul general al lichidării a analizat patrimoniul debitoarei în care erau înregistrate active circulante(creanțe de încasat), sume ce se regăsesc înregistrate în evidența contabilă în ACTIVUL BILANȚULUI CONTABIL-. SA, respectiv a sumelor din conturile analitice(facturile întocmite și depuse la lichidator ) reprezentând contravaloarea creanțele pe care le avea de încasat . SA, de la diveși clienți cărora le-a prestat diverse servicii și între suma din evidența analitică ( facturile emise de agentul economic și puse la dispoziția lichidatorului de administratorul social -B. P.) și suma din evidența sintetică a acelorași conturi din balanța de verificare(totalul facturilor emise de . SA reprezentând sumele de încasat) la data de 20.12.2004 a reieșt diferența de 494.752 lei (ROL),49 lei(RON) menționată de organele de control ,dar care nu are legătură cu cuantumul obligațiilor (cuantumul cranțelor neachitate creditorilor), sume ce se regăsesc înregistrate în evidența contabilă în PASIVUL BILANȚULUI contabil -. SA, în care se regăsesc conturile cu obligațiile neachitate, către furnizori de servicii, creditori diverși și bugetul consolidat al statului,ale căror sume se regăsesc în tabelul general consolidat al crențelor depuse la masa credală de către creditori . SA, sume ce se regăsesc în tabelul definitiv al creanțelor după efectuarea distribuțiilor depuse de creditori anexat, în sumă de_ lei (RON), reprezentând sumele creditorilor conform cererilor depuse la masa credală, menționate în raportul susmenționat și depus în xerocopie, procesul verbal înregistrat sub nr. 4562/20.12.2004 iar în dispozitivul Sentința civilă nr. 3 din 11.01.2005 pronunțată în Dosarul nr. 465/F/2004 a Tribunalului Gorj, ce a avut ca obiect dispozițiile art. 137 lit.c )și d ) din Legea nr. 64/1995- Legea insolvenței, instanța admite cererea lichidatorului judiciar și a creditorilor menționați în tabelul general consolidat al creanțelor iar soluția atât în concluziile stabilite precum și în dispozitivul sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj, dispune antrenarea răspunderii administratorului social B. P., până la acoperirea pasivului debitoarei . SA R., conform raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566 din 20.12.2004.

Diferențele menționate între evidența scriptică și ceea faptică (inventarierea faptică a patrimoniului ) reprezintă faptele care ascundeau o partea din activul persoanei juridice debitoare, astfel se înțelege că au existat acele fapte ilicite de natură contabilă, prin care o parte a activului (patrimoniul ) debitorului au fost deturnate de la destinația lor și au fost ascunse creditorilor.

Astfel, judecătorul sindic a constatat și reținut că administratorul social B. P., a dispus în interesul personal continuarea unei activități care a condus în mod vădit ca CS GORJ ȘI ASOCIAȚII SA, să ajungă în încetarea de plăți fiind ținută totodată o contabilitate fictivă sau neconformă cu Legea contabilității.

S-a constatat legătura de cauzalitate, ca element constitutiv al răspunderii întemeiate pe art. 137 din Legea nr. 64/1995- Legea insolvenței, care scoate în evidență legătura existentă între faptele ilicite și prejudiciul produs, iar în caz de faliment, sumele recuperate prin valorificarea patrimoniului debitoarei vor trebui sa acopere pasivul debitoarei, respectiv sumele din tabelul general al creanțelor depuse de creditori.

A menționat că înainte de 20.12.2004, conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor, suma acestora se ridica la_ lei(ROL), iar la data de 20.12.2004, data depunerii de lichidator a raportului 4566 și urmare a valorificării unei părți din patrimoniul debitoarei și distribuirii acesteia sume ( între cele două date de raportare a activității diferențele menționate,respectiv 25.11.2004 și 20.12.2004), obligațiile din tabelul definitiv consolidat al creanțelor după efectuarea distribuțiilor a rămas la_ lei(ROL) .

Sumele creditorilor înscriși la masa credală, conform Tabelului definitiv consolidat al creanțelor, se regăsesc înregistrate în evidența contabilă în PASIVUL BILANȚULUI CONTABIL -. SA, în conturile sintetice de obligații (furnizori-401,furnizori-imobilizări-404, creditori diverși-462, iar obligații datorate bugetului consolidat al statului se regăsesc în conturile de obligații din grupa 43 și 44 din Ordinul M.F.P nr. 3055/2009), analitic distinct pe fiecare entitate, care este de_ lei (RON).

b. Acuzația corpului de control că s-a pus sechestrul de executorii fiscali ai organului fiscal- Serviciul Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu J., pe o valoare mult mai mare decăt ceea transmisă de 15.571 lei(RON) de organul fiscal- Serviciul Colectare Executare Persoane Juridice al Administrației Finanțelor Publice Târgu- J., legiuitorul a reglementat în Legea insolvenței și in Codul de procedură fiscală că, colectarea creanțelor fiscale privind suma din antrenarea răspunderii administratorului social se face pentru întreaga sumă stabilită, iar în speța de față în baza Referatului nr._/07.03.2006 întocmit și aprobat de conducători organelor de executare silită nr._/27.02.2006 precum și a Sentința civile nr 3/2005 a Tribunalului Gorj în dosarul nr. 456/F/2004 fundamentată pe baza Raportului lichidatorului judiciar nr.4566 din 20.12.2004 și a tabelul definitiv consolidat pentru suma de suma de_ lei( ROL)anexat, iar conform normelor juridice imperative coroborate prevăzute de art. 142 din Legea insolvenței și de art.136 alin. (6 ) din Codul de procedură fiscală, prin măsurile de executare silită aplicate trebuiau recuperata întreaga sumă de_ lei (ROL) stabilită prin Sentința civilă nr.3/2005 pronunțată de Tribunalul Gorj și nu numai partea referitoare la obligațiile fiscale datorate bugetului general consolidate în sumă de 15.571 lei (RON ).

Conform reglementărilor legale, colectarea creanțelor fiscale privind suma din antrenarea răspunderii administratorului social B. P., se face până la acoperirea pasivului debitoarei, în baza unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, conform normei juridice imperative, iar în speță, Titlul de creanță era transmis spre executare de organul fiscal al Serviciului Executare Silită Persoane Juridice din Administrația Finanțelor Publice Târgu J., de punere în executare a dispozitivului a Sentinței civilă nr. 3 din 11.01.2005 pronunțată în Dosarul nr. 465/F/2004 de Tribunalul Gorj, ce a avut ca obiect dispozițiile art. 137 lit.c ) și d ) din Legea nr. 64/1995- Legea insolvenței, sentință fundamentată pe baza raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566 din 20.12.2004 și a tabelului definitiv consolidat al creanțelor după efectuarea distribuției, pentru suma de_ lei (ROL), iar organele de executare silită din cadrul Serviciului Executare Silită Persoane Fizice Administrației Finanțelor Publice Târgu J., în baza normei imperative privind colectarea creanțelor privind suma din antrenarea răspunderii administratorului social B. P., pâna la acoperirea pasivului debitoarei . SA, au procedat conform prevederilor art 136 din Codul de procedură fiscală. Astfel, potrivit art 136 din acest act normativ:

ART. 136 Organele de executare silită

(5-2) Coordonarea executării silite în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit dispozițiilor cap. IV din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, revine organului de executare în a cărui rază teritorială își are/și-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent sau organului de executare competent desemnat potrivit art. 33 alin. (3), după caz.

(6) In cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod. (...)

(9) In cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțe fiscale, cât și pentru titluri ce se execută în condițiile prevăzute de alte dispoziții legale, executarea silită se va face, potrivit dispozițiilor prezentului cod, de către organele de executare prevăzute de acesta. Norma juridică imperativă, specifică pentru executarea silită a titlului de creanță dispus din atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, este reglementata de alin. (6) al art. 136 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,deoarece existau si creanțe fiscale si executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod iar punerea in executare de către organul de executare fiscal a unei sentințe judecătorești, impune aplicarea măsurile de executare prevăzute pentru întreaga sumă stabilită în cazul de față din dispozitivul Sentinței nr. 3/2005 a Tribunalului Gorj și a Raporului lichidatorului judiciar nr.4566 din 20.12.2004 precum și a tabelului definitiv consolidat al creanțelor pentru suma de_ lei (ROL), din care debitul Administrația Finanțelor Publice Tg-J. era de 15.571 lei (RON )pronunțată în dosarul nr. 465/F/2004 (_ nr. nou) și nu numai pentru parte referitoare la obligațiile fiscale.

De asemenea, raportat la situația în cauză (Sentința civilă nr. 3/2005 a Tribunalului Gorj și a Raportului lichidatorului judiciar nr.4566 din 20.12.2004 precum și a tabelului definitiv al creanțelor pentru suma de_ lei (ROL), din care debitul Administrația Finanțelor Publice Tg-J. era de 15.571 lei (RON ) pronunțată în dosarul nr. 465/F/2004 (_ nr. nou), a apreciat relevante următoarele prevederi legale: titlul de creanță în speța de față a fost stabilit sub imperiul vechii legii conform prevederile Legii nr. 64/1995 dar au fost preluate in Legea nr. 85/2006; alin. (1) al art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței:

" In cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: - alin. (1) și alin (2) al art. 142 din același act normativ:

" Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă. "

După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator" .

-alin. (6) al art. 136 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:

" In cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod. " Prevederile alin. (6) al art. 136 constituie o normă derogatorie de la textul general cuprins la art. 142 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv faptul că executarea silită se efectuează de către organul de executare în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală în cazurile în care din suma reprezentând pasivul debitorului stabilită în sentința judecătorului sindic prin care acesta a dispus suportarea pasivului de către persoanele cărora le-ar fi imputabile apariția stării de insolvență, fac parte și obligațiile fiscale.

Totodată prevederile alin. (6) al art. 136 stabilesc competența organului fiscal de executare pentru punerea în executare a hotărârii de atragere a răspunderii membrilor de conducere precum și de a recupera creanțele stabilite în sarcina membrilor organelor de conducere numai în situația în care s-a atras răspunderea „și pentru creanțe fiscale"-sume datorate bugetului general consolidat. În cazul de față pentru punerea în executare a unei sentințe judecătorești de către organul de executare fiscal va aplica măsurile de executare prevăzute de Codul de Procedură Fiscală și va recupera întreaga sumă stabilită prin sentință și nu numai pentru parte referitoare la obligațiile fiscale.

Aliniatul 6 al art. 136 din O.G nr 92/2003 este o normă juridică imperativă specială într-un caz special (colectarea ce caracterizează procedura insolvenței) și a principiului conexării executărilor pornite asupra bunurilor ce fac obiectul executării silite atât într-o procedură de urmărire de drept comun, cât și printr-o procedură de urmărire fiscală, astfel încât executarea se face pentru toate creanțele în conformitate cu prevederile Codului de Procedură fiscală, de către organele de executare silită.

Totodată, prevederile alin. (9) al art. 136 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 reglementează:

In cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțe fiscale, cât și pentru titluri ce se execută în condițiile prevăzute de alte dispoziții legale, executarea silită se va face, potrivit dispozițiilor prezentului cod, de către organele de executare prevăzute de acesta.

Raportat la speța în cauză, în cazul în care există un concurs de executări silite, sunt aplicabile prevederile procedurii executării silite a creanțelor fiscale, cât și pentru titlurile ce se execută în condițiile prevăzute de alte dispoziții legale, iar executarea silită se va face potrivit dispozițiilor Codului de Procedură fiscală, de către organele de executare silită prevăzute de acesta.1

Totodată, a menționat și Decizia nr. 6/2012 dată de înalta Curte de Casație și Justiție -Completul competent să judece recursul în interesul legii pe o astfel de problemă, care a admis că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, raportat la art.136 alin. (6) din Codul de Procedură fiscală, executarea hotărârilor judecătorești de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere în condițiile art.138 din Legea nr. 85/2006, se efectuează, în cazul concursului dintre creditorii fiscali și ceilalți creditori ai debitorului, potrivit Codului de Procedură fiscală.

Urmare analizelor periodice efectuate cu conducerea Administrației Finanțelor Publice Târgu J. și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj precum și a dispozițiilor scrise și verbale date în calitate de conducători ai organelor de executare silită și ca urmare a creșterii capacității fiscale, neachitării debitelor datorate bugetului general consolidat precum și a termenelor de prescripție pe dosarele de executare silită a debitorilor, gestionate de fiecare executor fiscal în parte, printre celelalte lucrări efectuate de executorii fiscali s-a solicitat prin adresă la primăria comunei R. din jud. Gorj și situația bunurilor imobile ale debitorului B. P. al căror debit era de circa 2 ani de zile.

Urmare acestei solicitări, s-au transmis documentele privind dreptul de proprietate pentru două suprafețe de teren cu vegetație forestieră.

În baza adresei de răspuns a Primăriei R. și a rezoluției șefului de administrație al Administrației Finanțelor Publice Târgu J., în calitate de conducător al organului de executare silită și a rezoluției de aplicare imediată a sechestrelor de către executorii fiscali precum și a Ordinelor de deplasare emise de conducerea Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj pentru executorii fiscali, s-au aplicat două sechestre pe teren forestier și nu pe masa lemnoasă aferentă, care i-au fost comunicate debitorului B. P..

Cele două procese verbale de sechestru întocmite de executorii fiscali Butulescu G. și D. M. din cadrul Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu-J., aveau drept scop recuperarea creanțelor bugetului consolidat al statului, datorate de debitorul B. P., creanțe stabilite în baza Sentinței civile nr. 3/11.01.2005 a Tribunalul Gorj, pronunțată în Dosarul în dosarul de faliment nr. 465/F/2004, fundamentată pe baza raportului lichidatorului judiciar nr. 4566 din 20.12.2004 și a tabelului definitiv consolidat al creanțelor pentru suma de_ lei anexat, titlu de creanță transmis de organul fiscal - Serviciul Executare Silită Persoane Juridice al Administrației Finanțelor Publice Târgu J. și a notei de serviciu de punere în executare a dispozitivului instanței de judecată, astfel că organele fiscale ale Serviciului Executare Silită Persoane Fizice al Administrației Finanțelor Publice Târgu J., ținând seama că legiuitorul a reglementat în Legea insolvenței și în Codul de procedură fiscală, prin norma juridică imperativă, că, colectarea creanțelor privind suma din antrenarea răspunderii administratorului social se face pentru întreaga sumă stabilită in Sentința civila(titlul de creanță), până la acoperirea întregului pasiv al debitoarei,în speța de față_ lei (ROL).

Cele două procese verbale de sechestru au fost aplicate în anul 2007 de executorii fiscali ai Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu- J., sub îndrumarea, coordonarea și aprobarea șefului de administrație în calitate de conducător al organului de executare silită și a rezoluției de aplicare imediată a sechestrelor de către executorii fiscali, precum și în baza Ordinelor de serviciu aprobate de directorul cu probleme de administrarea veniturilor statului din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, în calitate de conducător al organului de executare silită la nivel județean.

S-a aplicat sechestru pe întreaga suprafață de teren forestier, deoarece dezmembrarea sau dezlipirea unui teren dintr-un titlu de proprietate se face în termen îndelungat și cu cheltuieli suplimentare, ceea ce putea duce la înstrăinarea acestuia.

Cele două procese verbale de sechestru nr._/2007 și nr._/2007 nu au fost semnate de el nici în calitate de executor fiscal, nici de martor (cu toate că figurează cu numele trecut la martor), nici avizate de persoana sa, dar acestea au fost întocmite de executorii fiscali ai organului fiscal al Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu- J. și avizate și aprobate de șeful de administrație în calitate de conducător al organului de executare silită și s-a avut în vedere la aplicarea lor a regulilor juridice special privind executarea silită a unui ansamblu de bunuri ale debitorului, care este reglementată în cazul unui debitor care nu își plătește obligațiile fiscale datorate bugetului general consolidat, de art. 142 și art.158 alin (1) din Codul de procedură fiscală.

Astfel, potrivit art. 142 și art.158 alin (1), din acest act normativ: ART. 142 Reguli privind executarea silită

d) ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 158;

Art.158 Executarea silită a unui ansamblu de bunuri:

(1) Bunurile mobile și/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate individual și/sau în ansamblu dacă organul de executare apreciază că astfel acestea pot fi vândute în condiții mai avantajoase.

Așa cum reiese, masa lemnoasă nu a fost sechestrată, iar debitorul B. P., nici nu a contestat cele două sechestre întocmite de organul fiscal al Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu- J., la instanța de judecată în termenul prevăzut de Codul de procedură fiscală si nici nu a solicitat suspendarea sau anularea acestora.

A mai arătat că în baza adreselor întocmite și aprobate de șeful de administrație în calitate de conducător al organului de executare silită, cele două procese verbale de sechestru au fost comunicate la cadastru pentru înscrierea ipotecii, deoarece erau comunicate în centralizarea DGAFP Gorj si ANAF.

c. În ceea ce privește acuza privind prețul de evaluare menționat de executorii fiscali în procesele verbale de sechestru, acesta este prețul comunicat de Primăria R. ca fiind valoarea din Registrul agricol la care se calculează impozitul pe teren prin aplicarea coeficientului prevăzut în Codul Fiscal și nu prețul stabilit din propria evaluare de executori .

d. Acuzația prin care s-a înaintat prin adresa nr._/23.11.2007 întocmită și aprobată de șeful de administrație al Administrației Finanțelor Publice Tg-J. în calitate de conducător al organului de executare silită, către Regia Națională a Pădurilor Romsilva -Direcția Silvică Tg-J., prin care s-a solicitat ca suprafețele din procesele verbale de sechestru aplicate pe terenurile forestiere ale debitorului B. P., să nu fie înstrăinate prin vânzare, deoarece debitorul are creanțe fiscale neachitate, până când nu se achită suma. Regia Națională a Pădurilor Romsilva -Direcția Silvică Tg-J., nu a răspuns și nici nu a adus la cunoștință că există un contract de împădurire cu persoana care datora obligații la bugetul consolidat al statului.

e. In ceea ce privește acuzele privind încălcarea prevederilor art. 142 și art., 155 din Codul de procedură fiscală, "de regulă în limita a 150%" și "poate numi un administrator sechestru", a menționat că executarea silită a debitorului este reglementată de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

ART. 142 Reguli privind executarea silită

(1) Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare. ART. 155 Instituirea administratorului-sechestru

(1) La instituirea sechestrului și în tot cursul executării silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei și a altor venituri obținute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv.

Normele juridice dispozitive din Codul de procedură fiscală lasă la atitudinea subiecților și nu sunt norme imperativă care să oblige, se poate întinde în limita a 150%, poate numi un administrator sechestru, iar prin decizia in litigiu acestui text de lege i s-a dat o interpretare eronata, ca fiind o norma imperativa si nu una dispozitiva .

Normele juridice dispozitive prevăzute la art. 142 alin. (1) și art. 155 alin. (1) din Codul de procedură fiscală privind sintagma "de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale" cât și "organul de executare poate numi un administrator-sechestru" sunt norme juridice de drept dispozitive-permisive, care suplinesc sau interpretează voința neexprimată sau insuficient exprimată a subiectelor de drept civil, rezultând astfel că acestea permit subiectelor să aibă o anumită conduită, întrucât nici nu impun, nici nu interzic.

Aplicarea lor fiind astfel lăsată la participarea subiectelor la raporturile civile, nefiind normă juridică imperativă așa cum menționează în Decizia de imputare nr. 1103/25.07.2014, decizie emisă de Directorul general al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., deoarece în aplicarea sechestrelor s-a aplicat prevederile normei juridice, specifice pentru executarea silită a titlului de creanță dispus din atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, care este reglementata art. 136 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală ,pentru suma de_ lei (ROL).

În speță, Sentința civilă nr. 3/2005 și a raportul lichidatorului nr. 4566 /20.12.2004 precum și a tabelului de creanțe definitiv pentru suma de_ lei (ROL), până la acoperirea întregului pasiv al debitoarei și nu numai pentru suma aferentă organului fiscal, iar raportul este de circa 180% față de raportul de evaluare întocmit în anul 2012, cu precizarea că procesele verbale de sechestru au fost puse în anul 2007 și au trecut 5 ani de zile și nu cum au menționat de 200 de ori mai mare.

Regia Națională a Pădurilor Romsilva -Direcția Silvică Tg-J., nu a răspuns și nici nu a adus la cunoștință că există un contract de împădurire cu persoana care datora obligații la bugetul consolidat al statului astfel numirea unui administrator sechestru, însemna cheltuieli suplimentare, iar de existența unui contract de prestări servicii Încheiat nu a fost adus la cunoștință organului fiscal al Serviciul Colectare Executare Persoane Fizice din Administrația Finanțelor Publice Tg-J., cu toate că acesta trebuia înregistrat la organul fiscal Serviciul Evidență Fiscală Persoane Fizice din Administrația Finanțelor Publice Tg-J..

Dacă Regia Națională a Pădurilor Romsilva -Direcția Silvică Tg-J., răspundea și aducea la cunoștință că există un contract de împădurire cu persoana care datora obligații la bugetul consolidat al statului, atunci se stabilea un administrator sechestru .

f. Acuzația corpului de control că în Raportul lichidatorului 4566/20.12.2004, s-a menționat că administratorul social ar fi răspunzător pentru suma de 494.752 lei (ROL) - 49 lei(ROL), reprezentând diferențe în minus între evidența analitică a conturilor de clienți și debitori și soldul debitor al acestora din balanța de verificare sintetică din activul patrimoniului debitoarei,este nefondata si lipsită de profesionalism .

A menționat că suma de 494.752 lei(ROL)-49 lei(ROL ) reiese din lecturarea conținutului raportului nr. 4566/20.12.2004, acesta reflectă activitatea desfășurată de lichidator între termenele stabilite de instanță, prin care lichidatorul în bilanțul general al lichidării a analizat patrimoniul debitoarei în care erau înregistrate active circulante (creanțe de încasat), sume ce se regăsesc înregistrate în evidența contabilă în ACTIVUL BILANȚULUI CONTABIL -. SA cu conturile analitice ale creanțelor . SA, pe care le avea de încasat de la diveși clienți cărora le-a prestat diverse servicii și între evidența analitică a cestor conturi și evidența sintetică a acelorași conturi din balanța de verificare a reieșit diferența de 494.752 lei (LEI), 49 lei(ROL), reprezentând diferențe între valorile scriptice și inventarierea faptică deoarece nu a depus toate facturile întocmite la dispoziția lichidatorului, dar care nu are legătură cu cuantumul obligațiilor (cuantumul creanțelor neachitate creditorilor), sume ce se regăsesc înregistrate în evidența contabilă în PASIVUL BILANȚULUI CONTABIL - . SA, în care se reflectă contravaloarea obligațiile(sume datorate)de achitat-plătit către furnizori, creditori diverși și bugetul consolidat al statului, sume ce se regăsesc în procesul verbal înregistrat sub nr. 4562/20.12.2004 anexat în copie xerox și reflectat în tabelul general consolidat al creanțelor neachitate de . SA, deci care nu are legătură cu tabelul definitiv al creanțelor după efectuarea distribuțiilor în sumă de_ lei (RON) reprezentând sumele creditorilor conform cererilor depuse la masa credală în dosarul nr. 465/F72004 și menționate în Sentința civilă nr.3/2005.

Acuzația din raportul de control că debitorul, datora bugetului consolidat al statului numai suma de 494.752 i(ROL)-49 lei nu este fundamentata, deoarece titlul de creanță comunicat în anul 2006 de către organul fiscal -Serviciul Executare Silită Persoane Juridice al Administrației Finanțelor Publice Târgu J., la organul fiscal Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu- J., avea la bază Referatul nr._/07.03.2006, Nota de serviciu nr._/27.02.2006 a conducătorilor organelor de executare silită de înaintare și punere în execuție a dispozitivului instanței de judecată, Sentința civilă nr. 3/11.01.2005 a Tribunalul Gorj pronunțată în dosarul de faliment nr. 465/F/2004, fundamentată pe baza raportului lichidatorului judiciar nr. 4566 din 20.12.2004, Raportul lichidatorului judiciar nr. 4566 din 20.12.2004 precum și Tabelul general consolidat al creanțelor pentru suma de_ lei (ROL) din care debitul Administrația Finanțelor Publice Tg-J. era de 15.571 lei (RON ) iar restul debitelor aparțineau altor creditorii.

Astfel titlul de creanța de 494.752 lei (ROL)-49 lei(RON) a fost comunicat de organul fiscal al Serviciului Executare Silită Persoane Juridice al Administrației Finanțelor Publice Târgu J., la organul fiscal al Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu-J. și a fost stabilită după 3 ani de zile prin Decizia 929/02.10.2008 pronunțată de Curte de Apel C. rămasă definitivă și irevocabilă în dosarul nr._ privind rectificarea sentinței civile nr. 3/2005 a Tribunalului Gorj în dosarul nr. 465/F/2004, și desființat în 02.10.2008.

Acuzația privind Referatul nr 4421/29.01.2008 (document anexat conform cu originalul) la care se face trimitere și transmis de organul fiscal-Serviciul Colectare Executare Persoane Juridice al Administrației Finanțelor Publice Tg-J., la organul fiscal- Serviciul Colectare Executare Persoane Fizice al Administrației Finanțelor Publice Tg-J. cu suma de 15.571 lei (RON) de dat la scădere din evidența pe plătitor a debitorului B. P..

Referatul era un simplu înscris, neînsoțit de un titlu de desființare în care se menționa că debitorul B. P. solicita organului fiscal Serviciul Colectare Executare Persoane Juridice al Administrației Finanțelor Publice Tg-J. scăderea debitului din evidența fiscală pe plătitor, deoarece suma din Raportul lichidatorului nr. 4566/20.12.2004 nu este de 15.571 lei (RON) și că administratorul debitoarei . SA este răspunzător pentru suma de 494.752 lei(ROL), respectiv 49 lei(RON).

Referatul nu avea anexat o hotărâre a instanței de judecată de desființare, așa cum se prevede în Codul de procedură fiscală privind scăderea din evidențele fiscale, care se face in baza unui titlu de creanță de scădere sau rectificare emis de organele abilitate.

h. Acuzația adusă că organul fiscal al Serviciului Colectare Executare Persoane Fizice Administrația Finanțelor Publice Tg-J. a răspuns prin adresa nr.7075/12.02.2008 debitorului B. P., aprobată de șeful de administrație al Administrației Finanțelor Publice Tg-J. în calitate de conducător al organului de executare silită, că sumele din titlul de creanță comunicat de către organul fiscal Serviciul Executare Silită Persoane Juridice al Administrației Finanțelor Publice Târgu, privind sentința civilă nr. 3/2005 a Tribunalului Gorj in dosarul de faliment privind Legea insolvenței nr. 64/1995 fundamentată pe baza raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566 din 20.12.2004, precum și a tabelului general consolidat al creanțelor anexat pentru suma de_ lei (ROL), din care debitul Administrația Finanțelor Publice Tg-J. era de 15.571 lei (RON), iar restul debitelor aparțineau altor creditorii conform Tabelului definitiv, creanțele fiind certe, lichide și exigibile și nu se pot ridica sechestrele aplicate.

Astfel titlul de creanța de 49 lei a fost comunicat de organul fiscal al Serviciului Executare Silită Persoane Juridice al Administrației Finanțelor Publice Târgu J. la organul fiscal al Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu-J. și a fost stabilită după 3 ani de zile prin Decizia 929/02.10.2008 pronunțată de Curte de Apel C. rămasă definitivă și irevocabilă în dosarul nr._ privind rectificarea sentinței civile nr. 3/2005 a Tribunalului Gorj în dosarul nr. 465/F/2004. și desființată în data de 02.10.2008.

În data de 08.02.2008 Biroul juridic al Administrației Finanțelor Publice Târgu J. (care nu avea calitate procesuală în gestionarea dosarului de faliment al . SA ) -calitate procesuală în gestionarea debitului o avea Biroul juridic la D.G.F.P Gorj, care a și comunicat debitul în anul 2006 dispozitivul instanței- a formulat cererea de îndreptare a erorii materiale,cu o întârziere de 3 ani de zile, prin care s-a cerut instanței de judecată să rectifice dispozitivul Sentinței civile nr. 3/2005 a Tribunalului Gorj în dosarul de faliment nr. 465/F/2004, iar această rectificare solicitată, nu a avut în vedere faptul că titlul de creanță comunicat în anul 2006 de organul fiscal fiscal - Serviciul Executare Silită Persoane Juridice al Administrației Finanțelor Publice Târgu J., la organul fiscal al Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din Administrației Finanțelor Publice Târgu- J., cu întreaga documentație întocmită, vizată și aprobată de conducătorul organului de executare silită, de înaintare și de punere în executare a dispozitivului stabilit de instanța de judecată și neținând seama că executorii fiscali ai organului fiscal- Serviciul Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu- J. demarată în perioada_ procedurile de punerea in executare a Sentinței civile nr. 3 /2005 a Tribunalului Gorj în dosarul de faliment nr. 465/F/2004, fundamentată pe baza raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566 din 20.12.2004 la care era anexat tabelului general consolidat pentru suma de_ lei (ROL), din care debitul reprezentând sume datorate bugetului general consolidat a Administrației Finanțelor Publice Târgu J. era de_ lei RON, iar restul debitelor aparțineau altor creditorii conform Tabelului definitiv al creanțelor și a notei de serviciu nr._/27.02.2006, sume datorate de debitorul B. P., prin parcurgerea procedurile de executare silită prevăzute de Codul de procedură fiscală prin emiterea somație, popririlor pe conturile bancare si aplicarea sechestrelor pe bunurile debitorului, pentru recuperarea creanțelor din dispozitivul instanței de judecată.

Prin adresa nr. 990/28.02.2008 lichidatorul judiciar . ,în dosarul nr. 465/F/2004 a analizat activitatea desfășurată, respectiv ACTIVUL -BILANȚULUI CONTABIL al . SA în cele două rapoarte menționate respectiv nr.4190/25.11.2004 și nr 4566/20.12.2004, și a formulat următoarele concluzii:

-a solicitat prin numeroase adrese administratorului social B. P. să pună la dispoziție facturile emise către prestatorii de servicii evidențiate în conturile analizate, iar acesta cu rea credință a refuzat; -a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți;

- a ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; -suma de_ lei (ROL) menționată în raportul lichidatorului nr. 4190/25.11.2004 și după o lună de zile respectiv 49 lei (RON) menționată în raportul lichidatorului nr. 4566/20.12.2004, reiese ca fiind diferența intre evidența analitică și inventarierea faptică activului patrimoniului debitoarei respectiv a facturilor emise terților de . SA; -înainte de depunerea raportului lichidatorului nr. 4566/20.12.2004,valoarea creanțele neachitate creditorilor erau în sumă de_ lei (ROL);

-în data de 20.12.2004, în urma valorificării unei părți din patrimoniul debitoarei și distribuțiilor efectuate și conform bilanțului general al lichidării, cuantumul creanțelor neachitate (obligațiile debitoarei . SA către creditorii menționații în dispozitivul sentinței civile nr. 3/11.01.2005) sunt de_ lei (ROL) având la bază procesul verbal anexat la raportul lichidatorului nr. 4566/20.12.2004 înregistrat sub nr. 4562/20.12.2004 și tabelul definitiv consolidat al creanțelor după efectuarea distribuțiilor;

-tabelul definitiv consolidat al creanțelor după efectuarea distribuțiilor la data de 20.12.2004 era de_ lei(ROL), și era componentă a raportului privind activitatea desfășurată de lichidator și înregistrat sub nr. 4566/20.12.2004.

La data de 23.05.2008 în baza adresei menționate mai sus, lichidatorul judiciar supune atentei judecătorului sindic și creditorilor prezentul raport privind activitatea desfășurată în bilanțul lichidării, respectiv patrimoniul debitoarei în care erau înregistrate active circulante (creanțe de încasat), sume ce se regăsesc înregistrate în evidența contabilă în ACTIVUL -Bilanțului contabil al . SA, prin care administratorul social B. P. al . SA nu pune la dispoziție facturile emise clienților cu sumele ce le are agentul economic de încasat, dar face trimitere la cuantumul obligațiilor (cuantumul creanțelor neachitate creditorilor în sumă de_ lei (ROL), sume ce se regăsesc înregistrate în evidența contabilă în PASIVUL -Bilanțului contabil al . SA, în care se reflectă contravaloarea obligațiile (sume datorate) de achitat-plătit către furnizori, creditori diverși și bugetul consolidat al statului, astfel reprezintă o neînțelegere a instanței de judecată cu efecte în hotărârea exprimată prin încheiere anexată împreună cu raportul lichidatorului nr.4190/25.11.2004, iar concluzia lichidatorului a fost că întrunește condițiile prevăzute de art. 124 alin .1 litera c) si d) din Legea insolvenței nr.64/1995,astfel: (1) Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului societății pe acțiuni, al societății cu răspundere limitată sau, după caz, al organizației cooperatiste ori al asociației cooperatiste teritoriale, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere -administratori, directori, cenzori - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una dintre următoarele fapte:

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;în baza încheierii de Ședință din 23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 465/F/2004 (nr. nou_ ), rămasă definitivă și executorie, instanța de judecată dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinței civile nr. 3/11.01.2005 în sensul că raportul în baza căruia este antrenată răspunderea administratorului social B. P. este 4190/25.11.2004 și nu raportul 4566/20.12.2004, cum eronat s-a redactat.

In concluziile încheierii de ședință din 23.05.2008 în dosarul nr. 465/F/2004, Tribunalul Gorj a recunoscut că nu sunt recuperate creanțele în sumă de_ lei (ROL), aparținând creditorilor nominalizați în tabelul definitiv consolidat al creanțelor după efectuarea distribuțiilor.

Totodată, instanța de judecată a reținut că administratorul social al . SA a pus la dispoziția lichidatorului o parte din acte și pentru că erau diferențe mari între valorile scriptice (total facturi emise și clienților și neîncasate reflectate în balanța de verificare și inventarierea) si faptice (facturile emise către diverși clienți de la care avea de încasat sume de bani puse la dispoziție de administratorul social) au fost solicitate debitoarei documentele justificative, care însă nu au fost prezentate.

Lecturând raportul lichidatorului nr. 4190/25.11.2004, reiese că lichidatorul în bilanțul general al lichidării a analizat la data de 25.11.2004 activitatea desfășurată până la acest termen privind modul de valorificare a patrimoniului debitoarei în care erau înregistrate active circulante (creanțe de încasat), sume ce se regăsesc înregistrate în evidența contabilă în ACTIVUL -. SA al conturile analitice ale creanțelor pe care le avea de încasat . SA acordând termene pentru depunerea facturilor emise cu sumele de încasat de la diverși clienți cărora le-a prestat diverse servicii și menționează că în lipsa documentelor financiar contabile, lichidatorul judiciar a fost pus în imposibilitate să formuleze acțiuni în justiție pentru recuperarea sumei de_ lei (ROL), pentru faptul că administratorul refuză să pună la dispoziția lichidatorului facturile emise clienților cu sumele de încasat, dar care nu are legătură și nici nu face trimitere la cuantumul obligațiilor (cuantumul creanțelor neachitate creditorilor), sume ce se regăsesc înregistrate în evidența contabilă în PASIVUL BILANȚULUI CONTABIL - . SA, în care se reflectă contravaloarea obligațiile de achitat către furnizori, creditori diverși și bugetul consolidat al statului, sume ce se regăsesc analizate de lichidator și menționate în Bilanțul general al lichidării - raportul de activitate nr. 4566/20.12.2004 și în procesul verbal înregistrat sub nr. 4562/20.12.2004 anexat în copie xerox și care reflectată în tabelul general consolidat al creanțelor neachitate de . SA ,respectiv tabelul definitiv al creanțelor după efectuarea distribuțiilor în sumă de_ lei (RON) reprezentând sumele creditorilor conform cererilor depuse la masa credală în dosarul nr. 465/F/2004 și menționate în Sentința civilă nr.3/2005.

Ulterior prin Decizia irevocabilă nr. 929 din 02.10.2008, în dosarul nr._ Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de B. P. și a respins cererea privind îndreptarea erorii materiale și a stabilit răspunderea materială a administratorului social pentru suma de 49 lei(RON), în sensul că raportul lichidatorului în baza căruia se face antrenarea administratorului social B. P. este 4566/20.12.2004 și nu raportul lichidatorului nr.4190/25.11.2004, cum a fost menționat în încheierea din 23.05.2008 a Tribunalului Gorj.

A menționat că în Sentința civilă nr. 3 din 11.01.2005 pronunțată în Dosarul nr. 465/F/2004 a Tribunalului Gorj a avut ca obiect dispozițiile art. 137 lit.c )și d ) din Legea nr. 64/1995- Legea insolvenței, prin care s-a admis cererea lichidatorului judiciar și a creditorilor menționații în tabelul definitiv al creanțelor, iar soluția atăt în concluziile stabilite și în dispozitivul sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost, dispunerea antrenări răspunderii administratorului social B. P., pâna la acoperirea pasivului debitoarei . SA R., conform raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566 din 20.12.2004 și a tabelului general al creanțelor datorate creditorilor .

De asemenea a menționat că atât în raportul lichidatorului nr. 4190 /25.11.2004, cât și nr. 4566/20.12.2004, lichidatorul a analizat la termenele stabilite activitatea desfășurată respectiv în 25.11.2004, cât și în bilanțul general al lichidării a analizat activitatea desfășurată la data de 20.12.2004, privind modul de valorificare a patrimoniul debitoarei în care erau înregistrate active circulante (creanțe de încasat),sume ce se regăsesc înregistrate în evidența contabilă în ACTIVUL BILANȚULUI CONTABIL al . SA, respectiv a conturilor analitice ale creanțele care le avea de recuperat-încasat . SA de la diverși clienți .

Astfel, dispunerea antrenării răspunderii administratorului social B. P., conform dispozițiilor art. 137 lit.c) și d) din Legea nr. 64/1995 - Legea insolvenței, prin care s-a admis cererea lichidatorului judiciar și a creditorilor menționați în tabelul definitiv al creanțelor, presupune acoperirea pasivului debitoarei . SA R., pasiv care este stabilit în tabelul definitiv al creanțelor prezentat în anexă la raportul lichidatorului judiciar nr. 4566/20.12.2004, iar faptul că instanța a stabilit antrenarea răspunderii administratorului social B. P. pâna la acoperirea pasivului debitoarei conform raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566 din 20.12.2004 și a procesului verbal nr.4562/20.12.2004 nu poate conduce decât la soluția potrivit căreia acoperirea întregului pasiv al debitoarei cade în sarcina administratorului, pasiv care, așa cum a arătat mai sus, a fost cuprins în tabelul definitiv al creanțelor anexat la raportul lichidatorului nr.4566/20.12.2004 care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 3/2005 de Tribunalul Gorj.

Astfel titlul de creanța de 49 lei a fost comunicat de organul fiscal -Serviciului Executare Silită Persoane Juridice al Administrației Finanțelor Publice Târgu J. la organul fiscal al Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu-J. și a fost stabilit cu o întârziere de 3 ani de zile în baza Deciziei 929/02.10.2008 pronunțată de Curte de Apel C., potrivit căreia s-a dispus că raportul lichidatorului în baza căruia este antrenată răspunderea administratorului social B. P. este 4566/20.12.2004 și nu raportul 4190/25.11.2004.

Instanța de judecată a stabilit în data de 02.10.2008 rectificarea dispozitivului Sentinței nr. 3/2005 pronunțată de Tribunalului Gorj în dosarul nr. 465/F/2004 în sensul că raportul în baza căruia este antrenată răspunderea administratorului social B. P. este Raportul nr. 4566 din 20.12.2004 pentru suma de 49 lei (ROL) și nu pentru suma de 15.571 lei ( RON), conform Tabelului definitiv al creanțelor depus în copie xerox, cu procesul verbal înregistrat sub nr. 4562/20.12.2004.

Conchizând, în data de 02.10.2008 a fost comunicat la organul fiscal-Serviciul Colectare Persoane Fizice al Administrației Finanțelor Publice Tg-J. referatul însoțit de soluția instanțelor de judecată definitivă și irevocabil în dosarul nr. nr. 465/F/2004.

Scăderea din evidența fiscală și încetarea formelor de executare silită sunt reglementate de prevederile art.148 alin (4 )din Codul de Procedură fiscală conform cărora s-au efectuat în baza Referatului la care era anexat dispozitivul instanței de judecată de desființare a titlului de creanță, transmis de organul fiscal al Serviciul Colectare Persoane Juridice din Administrația Finanțelor Publice Tg-J. la organul fiscal Serviciul Colectare Persoane Juridice din Administrația Finanțelor Publice Tg-J., având temei legal încheierea definitivă și irevocabile a Tribunalului Gorj, în dosarul nr. 465/F/2004, din data de 02.10.2008,i ar scăderea din evidența pe plătitor a fost efectuată în baza deciziilor date de șeful de administrație în calitate de conducător al organului de executare silită la nivel județean.

Urmare acestui fapt se poate constata că toate acțiunile de executare silită întreprinse de Administrația Finanțelor Publice Tg-J. -Serviciul Colectare Executare Persoane Fizice, au respectat întru totul cele dispuse de instanța de judecată, atât la momentul pronunțării Sentinței civile nr. 3 din 11.01.2005 a Tribunalului Gorj cât și la momentul rectificării dispozitivului acestei sentințe.

Totodată, a menționat că procesele verbale de sechestru întocmite de executorii fiscali din Administrația Finanțelor Publice Târgu- J. -Serviciului Executare Silită Persoane Fizice nu au produs efecte, în sensul că nu au fost valorificate. Astfel, diminuarea sumelor pentru care s-a atras răspunderea debitorului B. P. cu data de 02.10.2008 prin rectificarea sentinței civile nr. 3/2005 a Tribunalului Gorj în dosarul nr. 465/F/2004 rămasă definitivă și irevocabilă în baza Deciziei 929/02.10.2008 pronunțată de Curte de Apel C. ,în dosarul nr._ a avut ca efect printre altele formularea de către B. P. a acțiunii în pretenții îndreptate împotriva Administrației Finanțelor Publice Tg-J. în Dosarul nr._ .

Urmare celor menționate mai sus, atât în situația în care se constata de către organele de control- Curtea de conturi a României ( verificare anuală) sau de organele de drept ale Direcției Județene a Finanțelor Publice Gorj (Serviciul de audit care a verificat în ianuarie -februarie 2009 situația dosarelor de executare silită existente ale debitorilor administrați de Serviciului Executare Silită Persoane Fizice ș.a ), cât și de către cele ale Administrației Finanțelor Publice Tg-J. că subsemnatul, în calitate de funcționar public, am încălcat sarcinile de serviciu, ce mi-au fost atribuite prin fișa postului, conform Legii nr. 188/1999 Legea funcționarului public, era obligatoriu ca organele constatatoare să formuleze referat în termenul legal de la emiterea formelor de executare silită, în vederea transmiterii lui la Comisia de disciplină în perioada în care am fost funcționar public (șef serviciu) în cadrul Serviciului Executare Silită Persoane Fizice, lucru care nu s-a efectuat întrucât a respectat în totalitate procedura privind întocmirea formelor de executare silită în recuperarea sumelor datorate bugetului general consolidat, prevăzute de Codul de procedură fiscală și am dus la îndeplinire sarcinile de serviciu ce îmi reveneau prin fișa postului precum și a celorlalte dispoziții scrise și verbale ale conducerii Administrației Finanțelor Publice Tg-J. și Direcției Județene a Finanțelor Publice Gorj în calitate de conducători ai organelor de executare silită căt și în situația în care nu se recuperau sau se prescriau creanțele fiscale stabilite în baza titlului de creanță ,reprezentând sume datorate bugetului general consolidat pe care l-am găsit la Dosarul de executare al debitorului la momentul preluării postului de Șef serviciu, eram sancționat de conducerea Direcției Județene a Finanțelor Publice Gorj și de către conducerea Administrației Finanțelor Publice Tg-J. pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu.

În situația în care nu se recuperau sau se prescriau creanțele fiscale stabilite în baza titlului de creanță reprezentând sume datorate bugetului general consolidat pe care l-a găsit la Dosarul de executare al debitorului la momentul preluării postului de Șef serviciu, era sancționat de conducerea Direcției Județene a Finanțelor Publice Gorj și de către conducerea Administrației Finanțelor Publice Tg-J. pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, iar pentru că am îndeplinit obligațiile de serviciu prin parcurgerea tuturor procedurilor legale în vederea recuperării creanțelor fiscale și bugetare prevăzute în titlul de creanță, comunicat de organul fiscal - Serviciul Colectare Executare Persoane Juridice Administrației Finanțelor Publice Tg-J., titlul de creanță emis în baza Sentinței nr. 3/11.01.2005 a Tribunalului Gorj pronunțată în dosarul nr. 465/F/2004 (_ nr. nou) și a Raportului lichidatorului judiciar nr. 4566 din 20.12.2004 precum și a tabelului general consolidat pentru suma de_ lei (ROL)anexat, din care debitul Administrației Finanțelor Publice Tg-J. era de 15.571 lei (RON), reprezentând sume datorate bugetului general consolidat, privind antrenarea răspunderii administratorului social până la acoperirea întregului pasiv al debitorului ., și corectat de instanța de judecată după 3 ani de zile prin Deciziei 929/02.10.2008 pronunțată de Curte de Apel C. în dosarul nr._, cu efecte în hotărârea exprimată și neținând seama de efectele care au fost generate ulterior, sunt sancționat, prin emiterea Deciziei de imputare nr. 1103/25.07.2014 de Directorul general al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., cu toate că dispozitivul sentinței civile a instanței de judecată prevedea antrenarea răspunderii administratorului social B. P., pâna la acoperirea pasivului debitoarei . SA R., conform raportului lichidatorului judiciar înregistrat sub nr. 4566 din 20.12.2004 care era necontestat de contribuabil sau de lichidatorul judiciar, iar erorile judiciare produse de instanțele de judecată au favorizat o îndreptată după 3 ani de zile,respectiv in 02.10.2008.

La momentul modificării raportului de serviciu, respectiv 20.02.2009, prin transferul din cadrul Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu J., la Serviciul Trezoreria Statului din cadrul Administrației Orășenești Târgu-Cărbunesti ca entitate distinctă, accesul meu la dosarul de executare silită, expunerea punctului de vedere precum și dreptul la acțiune în derularea procedurii de executare nu au mai fost posibile.1

A subliniat faptul că, la momentul modificării raportului de serviciu, respectiv 20.02.2009, prin transferul din cadrul Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu J., la Serviciul Trezoreria Statului din cadrul Administrației Orășenești Târgu-Cărbunesti ca entitate distinctă, în baza deciziei nr. 84 din 18.02.2009 a Directorului general al Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, lucrările în dosarul de executare silită privind debitorul B. P. au fost predate-primite, regăsindu-se alături de celelalte lucrări privind alte dosare de executare silită în lucru, la punctul 5 al Procesului verbal de predare-primire din 20.02.2009 încheiat între persoana sa și domnul D. M. - inspector, cu delegare de atribuții și competență în coordonarea serviciului Serviciului Executare Silită Persoane Fizice(document anexat conform cu originalul).

A menționat că procesul verbal de predare -primire din 20.02.2009 a fost încheiat urmare dispoziției verbale ale șefului de administrație, fără să fie avizat de conducătorul organului fiscal de executare silită.

Totodată, a arătat pe toată perioada cat a fost Șef serviciu-Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu J., nu s-au contestat în termen formele de executare silită, respectiv somația, titlul executoriu si cele două procese verbale de sechestru întocmite de Serviciului Executare Silită Persoane Fizice din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgu J. la instanțele de judecată, conform Codului de procedură fiscală .

În data de 21.04.2009 reclamantul B. P. a formulat contestație la formele de executare silită întocmite de Administrației Finanțelor Publice Târgu J., respectiv somația de plată nr._/2006, a titlul executoriu_/2006 și a proceselor verbale de sechestru nr._/2007 și nr._/2007, care nu erau în termen legal (termenul fiind de 15 zile de la comunicarea acestora).

Instanțele de judecată au respins acțiunea reclamantului B. P., având ca obiect contestația la executare silită, în dosarul nr._ la Tribunalul Gorj privind excepția de nelegalitate a actelor emise de Administrația Finanțelor Publice Târgu - J., respectiv a somației de plată nr._/2006, a titlului executoriu_/2006, a procesului verbal de sechestru nr._/2007 și a procesului verbal de sechestru nr._/2007, prin sentința nr. 2245/2009 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 541/2010 a Curții de Apel C.(documente anexate conform cu originalul),considerând ca sunt legale si corecte.

În data de 25.05.2010 în Dosarul nr._ pe rolul Judecătoriei Târgu-J., reclamantul B. P. a formulat cerere de acționare în justiție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj și Administrația Finanțelor Publice Târgu J., acțiune în pretenții ,îndreptată ca urmare (în primul rând) a rectificării dispozitivului sentinței nr. 3/2005 a Tribunalului Gorj, care era fundamentat pe baza Raportului nr. 4566 din 20.12.2004 și a tabelului general al creanțelor pentru suma de_ lei (ROL), din care debitul AFP Tg-J. era de 15.571 lei ( RON), având la bază cererea acesteia de îndreptare a erorii materiale (cu toate ca nu avea personalitate juridica si nici mandat din partea DGFP Gorj) și care s-a efectuat cu o întârziere de 3 ani de zile, respectiv în data de 02.10.2008 în baza Deciziei 929/02.10.2008 pronunțată de Curte de Apel C. și implicit ca urmare a diminuări sumelor pentru care s-a atras răspunderea debitorului B. P. în baza sentinței nr. 3/2005 a Tribunalului Gorj. Promovarea cererii de îndreptare eroare materiale de către AFP Tg-J. își are originea în alte cauze care aveau ca obiect și concursul nemulțumirilor acumulate datorită unor factori obiectivi și subiectivi pe care reclamantul le-a acumulat în decursul unui interval de timp în stabilirea debitelor pe care le avea la AFP, pretențiilor în retrocedarea terenului de sub clădirea Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj sau neachitării contravalorii in suma solicitata.

Din cuprinsul deciziei instanței de recurs 624/2013 rezultă că Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj nu a solicitat delegare de competență prin mandat special de reprezentare și nici punctul de vedere al Direcției Juridice din cadrul Ministerului de Finanțe în întâmpinarea formulată conform normei imperative prevăzute în cuprinsul alin. (3) al art. 17 din Codul de procedură fiscală, iar Curtea de Apel C. a admis excepția lipsei de calitate procesuala pasiva a paraților Ministerului de Finanțe, Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj și pe cale de consecința, a fost respinsă acțiunea formulate de parații, iar Administrația Finanțelor Publice Târgu -J. nu a fost reprezentata de biroul juridic, necunoscându-se motivul,cu toate ca juristul a fost informat pentru prezentarea la instanța.

Prin urmare, a considerat că Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj nu a întreprins aceste acțiuni, care îi reveneau, ceea ce a condus la încălcarea normei imperative din cuprinsul alin. (3) al art 17 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia:

"Statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică. "

Administrația Finanțelor Publice Târgu J. a formulat contestație în anulare în nume propriu (document anexat conform cu originalul), însă contestația în anulare a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1084/20.06.2013 irevocabilă în dosarul nr._ a Curții de Apel C. ,ca urmare a faptului că nu are personalitate juridică de reprezentare, deoarece reprezentarea statului in teritoriu conform normei juridice imperative din cuprinsul alin. (3) al art 17 din Codul de procedură fiscală, prevede "Statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică deci în cazul de față Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj avea personalitate juridică de reprezentare și nu Administrația Finanțelor Publice Târgu J. așa cum s-a susținut.

În concluzie, a apreciat că întâmpinările formulate atât de Biroul juridic al Administrația Finanțelor Publice Târgu J., cât și cel al Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, nu a folosit toate căile ordinare și extraordinare în această speță, iar apărările formulate în cauza nu au scos în evidență următoarele aspecte:

-a) formele de executare au fost aplicate în baza Sentinței nr. 3/2005 a Tribunalului Gorj în dosarul nr.. 465/F/2004 fundamentat pe baza Raportului lichidatorului judiciar nr. 4566 din 20.12.2004 și a tabelului general cu creanțele creditorilor pentru suma de_ lei (ROL) din care debitul Administrației Finanțelor Publice Tg-J. era de 15.571 lei (RON), reprezentând sume datorate bugetului general consolidat; -b) nu s-au invocat prevederile normele juridice speciale privind antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere în procedura de faliment din Codul de procedură fiscală, astfel:

-c)prevederile normei juridice speciale din Codul de procedură fiscală, privind executarea silită a debitorului invocate de art. 136, in cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod;

-d)prevederile normei juridice speciale din Codul de procedură fiscală ,privind executarea silită a debitorului invocate de art. 136 In cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțe fiscale, cât și pentru titluri ce se execută în condițiile prevăzute de alte dispoziții legale, executarea silită se va face, potrivit dispozițiilor prezentului cod, de către organele de executare prevăzute de acesta.

-e)rectificarea dispozitivul inițial în 02.10.2008 al Sentinței nr. 3/2005 a Tribunalului Gorj în dosarul nr.. 465/F/2004 nu a scos în evidență situația consacrată.

Atât biroul juridic al Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, cât și cel al Administrației Finanțelor Publice Târgu -J., aveau obligația să comunice în scris, conform procedurilor operaționale și de sistem aprobate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj, la organul fiscal - Serviciul Executare Silită Persoane Juridice din Administrația Finanțelor Publice Târgu J., cât și la organul fiscal - Serviciul Executare Silită Persoane Juridice din Administrația Finanțelor Publice Târgu J., cererile de îndreptare a erorilor materiale, stadiile dosarelor de executare silite aflate pe rolul instanțelor de judecată, ș.a ,astfel în situația de față nu se cunoștea care debitor a contestat formele de executare silită întocmite și nici soluțiile formulate de instanțele de judecată

Astfel, lipsa de depunere a tuturor diligentelor necesare reprezentării intereselor instituției și neprezentarea la termenele dispuse în instanțele de judecată în speță a Administrației Finanțelor Publice Târgu J. și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, precum și nefolosirea tuturor căilor legale de atac prevăzute de lege, precum și prin formularea tuturor apărărilor necesare asigurării intereselor legitime ale autorităților menționate, are ca finalitate pierderea procesului in instanța si emiterea, în mod arbitrar, a Deciziei de imputare nr. 1103/25.07.2014, decizie emisă de Directorul general al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. pentru suma de 55.914 lei ce cade în sarcina sa, iar persoanele care nu a întreprins toate diligentele sau care nu sau prezentat in plenul instanței si ale căror sarcini le reveneau conform fisei postului nu răspund cu toate ca formele de executarea silita, așa cum a constatat instanțele de judecata au fost întocmite corect.

Totodată, funcționarii publici care s-a perindat, atât de execuție care au gestionat dosarul de executare silită al debitorului B. P., cât și cei de conducere, după transferul său, cu toate că au formulat diverse opinii scrise favorabile sau nefavorabile Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj - Administrația Finanțelor Publice Târgu J., nu li s-au imputat sume prin decizia de imputare susmenționată din cauze subiective sau obiective.

De asemenea, a apreciat că Raportul de expertiză reprezentând prejudiciului stabilit ca urmare a aplicării sechestrelor, care a fost întocmit, reprezintă o eroare, iar în realitate biroul juridic nu a adus la cunoștință acest element prin care să fie supus contestației sau să solicite o contraexpertiză ținând seama că sintagma "teren forestier" înseamnă terenuri cu destinație forestieră, și anume: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrare silvică, terenurile destinate împăduririlor și cele neproductive - stâncării, abrupturi, bolovănișuri, rape, ravene, torenti, dacă sunt cuprinse in amenajamentele silvice, iar raportat în timp au trecut 5 ani, respectiv 2007 aplicarea sechestrelor, iar 2012 întocmirea raportului de evaluare,condițiile fiind altele.

Normele juridice speciale prevăzute la art 75 și art. 76 Capitolul 8-Sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici din Legea nr. 188 / 1999 privind Statutul funcționarilor publici,republicată cu modificările și completările ulterioare ,prevăd;

ART. 75

Încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz. ART. 76

(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanței judecătorești, în condițiile legii, împotriva autorității sau instituției publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.

(2) In cazul în care acțiunea se admite și se constată vinovăția funcționarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituția publică.

(3) Răspunderea juridică a funcționarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale și procedurile administrative aplicabile autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. Conform normei juridice speciale, în condițiile în care mi-am îndeplinit obligațiile de serviciu prin parcurgerea tuturor procedurilor legale în vederea recuperării creanțelor fiscale și bugetare prevăzute în titlul de creanță comunicat de organul fiscal al Serviciul Colectare Executare Persoane Juridice de Administrației Finanțelor Publice Tg-J., la organul fiscal al Serviciului Colectare Executare Persoane Fizice al Administrației Finanțelor Publice Tg-J., răspunderea juridică a funcționarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale și procedurile administrative aplicabile autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.

A considerat că nu a săvârșit o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu în dauna instituției intimate si nici nu exista o legătura de cauzalitate intre activitatea desfășurată și paguba creată.

Cu toate ca nu a fost sancționat disciplinar, a fost sancționat civil (în cadrul răspunderii civile delictuale). Antrenarea răspunderii civile este o consecința directa a sancțiunii disciplinare sau penale, însă pentru a fi incidența ultima ar trebui să existe o hotărâre de condamnare care sa stabilească vinovăția sa.

Însă, acțiunea în răspundere civilă delictuală, trebuie sa îndeplinească condițiile cumulative si imperative prevăzute de art. 998,999 c.civil raportat la dispozițiile din L. 188/2000. Nu in ultimi rând, trebuie avut in vedere faptul ca la data emiterii deciziei în litigiu,nu mai avea calitatea de angajat in cadrul instituției, fapt ce atrage nulitatea acesteia. Dupa cum a expus situația de fapt anterior raportat la înscrisurile pe care le-a anexat prezentei, în cauza nu sunt îndeplinite condițiile antrenării acestei răspunderi în persoana petentului, motiv pentru care a solicitat admiterea acțiunii cu precizările formulate ulterior.

La precizare au fost anexate următoarele înscrisuri certificate pentru conformitate:referat întocmit la data de 3.03.2006, sentința nr. 3 din 11.01.2005,stată în dosarul nr. 465/F/2004 pronunțată de Tribunalul Gorj,, Raportul de activitate, tabelul definitiv consolidat al creanțelor după efectuarea distribuțiilor, fișa postului, referat întocmit la data de 29.01.2008, concluzii scrise depuse în dosarul nr._, , încheiere din data de 23 mai_ stată în dosarul nr._, raportul de activitate nr. 4190/25.11.2004 stat în dosarul nr. 465/F/2004, sentința nr. 2245/30.11.2009, Proces verbal încheiat la data de 20.02.2009,, sentința nr. 130/7 iunie 2012 stată în dosarul nr._, decizia nr. 9 din 19.11.2012 stată în dosarul nr._, încheierea din data de 16.04.2013 stată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., Decizia nr. 624/23 aprilie 2013 stată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., copia motivării contestației în anulare formulată de AFP Tg J..

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2014 a fost admis capătul de cerere privind suspendare efecte act administrativ, formulată de reclamantul I. C., domiciliat în Tg J.,.. 5A, ., ., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C.,.. 2, județul D..

S-a dispus suspendarea efectelor Deciziei de imputare nr. 1103 din 25 iulie 2014, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze, ce formează obiectul dosarului de față, nr._ .

A fost acordat termen de fond 7 noiembrie 2014.

A fost prorogată discuția cu privire la suspendarea cauzei pe fond, până când se va depune la dosar o copie de pe plângerea penală formulată de către pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C..

La data de 5 noiembrie 2014 pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a formulat note de ședință filele 127-130- Volumul III din dosar.

Prin notele de ședință a invocat excepția tardivității depunerii cererii de modificare a cererii de chemare în judecată, potrivit art. 204 din C.pr.civ și plecând de la dispozițiile articolului, termenul imperativ și de decădere, până la care reclamantul își putea modifica cererea de chemare în judecată este numai până la primul termen la care acesta a fost legal citat.

Cu referire la excepția invocată privind decăderea DGRFP C. din termenul procedural de 30 de zile, în care trebuia emisă decizia sau ordinul de impunere, conform dispozițiilor art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

A arătat pârâta că decizia de imputație nr. 1103/25.07.2014 a fost dată cu respectarea termen ului de 30 de zile, de la constatarea pagubei, respectiv a fost emisă la data de 25.07.2014, in interiorul termenului de 30 de zile, calculat în intervalul 30.06._14.

Referitor la fondul cauzei, în esență pârâta a arătat că susținerile reclamantului sunt contrazise de fișa postului, menținute și de prevederile Regulamentului de organizare și funcționare.

De asemenea, a menționat faptul că funcționarii publici de execuției și de conducere din cadrul A.F.P.M. Tg J.-S.C.E.S.P.F nu și-au respectat atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului în condițiile în care au continuat executarea silită împotriva debitorului B. P. și după aprobarea referatului nr. 4425/29.01.2008 prin care urma scăderea din evidență a sumei de 15.571 lei (Ron) și debitarea sumei de plată în sumă de 50 lei, aceasta fiind foarte mică în raport cu valoarea bunurilor imobile și a productelor (masa lemnoasă) indisponibilizate prin PVSBI nr._/23.10.2007,PVSBI nr._/02.11.2007 și Adresa nr. 79.801/23.11.2007,către Regia Națională a pădurilor Romsilva-Direcția Silvică.

În consecință a solicitat admiterea excepției tardivității cererii de modificare a cererii de chemare în judecată și respingerea excepției prescripției dreptului de a emite decizia de imputare, iar pe fondul cauzei respingerea contestației ca neîntemeiată și nelegală.

La data de 7 noiembrie 2014 reclamantul a depus la dosar note de ședință (filele 134-139-Volumul III ) prin care a arătat în esență că Raportul de control nr._/30.06.2014 întocmit de Serviciul de control intern al D.R.F.P. C. a fost întocmit cu încălcarea principiilor fundamentale, generale și speciale de fond și formă ale actelor normative prezentate în note, invocând nulitatea documentelor întocmite și anularea Raportului de contro intern nr._/30.06.2014 întocmit de Serviciul de control intern al D.R.F.P. C..

La data de 4 decembrie 2014 reclamantul a depus note de ședință (filele 148-158- Volumul III), prin care a solicitat respingerea ca nefondată a excepției tardivității depunerii cererii de modificare a cererii de chemare în judecată, invocată de DGRFP C., întrucât termenul din data de 24.10.2014 a fost chiar primul termen de judecată când a formulat o cerere precizatoare, care constituie o modificare a cererii introductive.

Referitor la nerespectarea atribuțiilor din fișa postului a arătat că dosarul de executare silită al debitorului B. P. a fost format din anul 2006,în baza documentelor transmise de organul fiscal-Serviciul de executare silită persoane juridice la organul fiscal Serviciul de executare silită persoane fizice și cuprindea pe lângă titlu de creanță și alte documente de executare silită întocmite de executorii fiscali ai serviciului până în 15.07.2007, și care era gestionat de executorul fiscal D. M. și de șeful de administrație.

A arătat că la angajarea sa în 15.07.2007, nu a preluat sub semnătură gestiunea dosarelor de executare silită existente în cadrul serviciului, prin proces verbal de predare –primire, de la șeful de administrație sau de la persoana desemnată anterior.

A depus alăturat regulamentul de organizare și funcționare al Administrațiilor Finanțelor Publice Municipale,

La data de 28 ianuarie 2015 pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a formulat note de ședință (filele 228-229-Volumul III),pin care a solicitat ca instanța să se pronunțe cu privire la suspendarea cauzei întrucât DGRFP C.- Serviciul de control a formulat plângere penală nr._/07.07,2014 la P. de pe lângă Judecătoria Tg J., plângere ce face obiectul dosarului penal nr.3561/P/2014,întocmită în urma desfășurării acțiunii de control intern la AJFP Gorj, finalizată prin RCI nr. CV13705/30.06.2014.

În acest sens a invocat ca și practica judiciară, încheierea din data de 16.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ privind pe reclamantul T. I. G. și încheierea din data de 23.01.2015 privind pe D. M..

Prin încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2015 s-a dispus emiterea unei adrese către Administrația Județeană a finanțelor Publice Gorj pentru a înainta dosarul de executare silită nr. 56/2007.

La data de 20.01.2015 reclamantul I. C. a depus la dosar notă de probatorii prin care a solicitat comunicarea în copie certificată;toate dosarele de executare silită de la Serviciul Executare Silită Persoane Juridice în ceea ce o privește pe debitoarea . SA; toate dosarele de executare silită de la Serviciul Executare Silită Persoane Fizice în ceea ce îl privește pe debitorul B. P. ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 3/11.01.205 în cadrul dosarului nr. 465/F/2004 al Tribunalului Gorj;cererea de îndreptare eroare materială formulată de Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj către Tribunalul Gorj, în baza cărei s-a pronunțat încheierea nr. 23.05.2008 în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului Gorj, cât și copia mandatului de reprezentare au peroanelor ce au semnat cererea adresată instanței de judecată; în concluzie solicitând toate dosarele de executare silită cu privire la debitorii . SA și B. P..

La data de 12.03.2015 reclamantul I. C. a depus la dosar note de ședință (filele 81-90 volumul VI) dosar la care au fost atașate decizia nr. 243 din 14.08.2007 și decizia n.-84/18.02.2009 și o notă de probatorii.

La data de 26.03.2015 Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj a depus la dosar înscrisurile solicitat de către instanță ca urmare a notei de probatorii formulată de reclamant (filele97-254 volumul VI).

La data de 6 mai 2015 pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a formulat și depus concluzii scrise, prin care a solicitat instanței să analizeze cu prioritate asupra cereri de suspendare formulată în temeiul dispozițiilor art. 413 pct.2 din NCPC întrucât DGRFP C.- Serviciul de control a formulat plângere penală nr._/07.07,2014 la P. de pe lângă Judecătoria Tg J., plângere ce face obiectul dosarului penal nr.3561/P/2014,întocmită în urma desfășurării acțiunii de control intern la AJFP Gorj, finalizată prin RCI nr. CV13705/30.06.2014.

În ceea ce privește precizarea depusă de reclamantul I. C. a invocat excepția tardivității precizării depuse la termenul din data de 24.10.2014 de către reclamatul I. C., motivat de prevederile art.204 din NCPC, solicitând a se constata că reclamantul este decăzut din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată.

De asemenea a invocat excepția inadmisibilității contestării Raportului de Control intern nr. CV_/30.06.2014, având în vedere faptul că nu este un act administrativ în sensul art.2 alin. 1 lit. c din legea 554/2004, ci urmează o procedură aparte, prevăzută de OPANAF nr. 443/2014.

În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a invocat obligativitatea DGRFP C. de a comunica Raportul de control intern, a arătat faptul că în cuprinsul OPANAF nr. 443/2014 nu se prevede obligația comunicării acestui act de control către persoanele vizate.

Față de motivele arătate a solicitat în principal suspendarea prezentei cauze, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată și nelegală.

La data de 7 mai 2015, reclamantul a depus la dosar Concluzii scrise, prin care a reiterat, în esență, motivarea din cererea de chemare în judecată și din notele scrise de la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma celor invocate de părți, a înscrisurilor depuse de acestea și a probelor administrate, Tribunalul reține următoarele:

Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună anularea Deciziei de imputare nr. 1103/25.07.2014 emisă de Directorul General Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. și a Raportului de Control Intern nr. CV13705/30.06.2014 întocmit de Serviciul de control din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., cel care a stat la baza emiterii respectivei decizii de imputare, cu exonerarea sa de plata sumei imputate, în cuantum de 55.914 lei, con semnată în cele două acte.

Reclamantului i s-a imputat suma de 55.914 lei, în baza art.255 alin. 2 Codul muncii coroborat cu art.117 din Legea nr.188/1999, iar ca temei de drept al angajării răspunderii materiale, s-au reținut dispozițiile art. 84 lit. a) și lit. c) din Legea nr. 188/1999.

În primul rând, dat fiind că pârâta insistă și prin Concluziile scrise, să se dispună suspendarea judecării cauzei, în baza disp.art.413 pct.2 Cod procedură civilă, Tribunalul se va pronunța, cu prioritate, asupra acesteia.

Cu referire la respectiva cerere, așa cum s-a motivat și în Încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2015 (fila nr.85 din dosar, volumul IV), prin care de asemenea, s-a solicitat suspendarea judecării cauzei în baza acelorași prevederi legale, instanța constată că acesta nu este întemeiată.

Astfel, în conformitate cu disp. art. 413 Cod procedură civilă: „Instanța poate suspenda judecata:

...2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, dacă legea nu prevede altfel”.

În cauza de față, Tribunalul apreciază că, dată fiind natura juridică a actelor a căror anulare se solicită, nu se impune suspendarea judecății.

Analizarea Deciziei de imputare și a Raportului de Control Intern contestate de reclamant trebuie făcută cu celeritate, ele fiind acte administrative ce au dat naște la raporturi juridice specifice dreptului administrativ și ce țin de raportul de serviciu dintre reclamant și pârâtă.

De asemenea, această concluzie se impune și prin prisma disp. Legii nr.554/2004, care arată expres în art. art. 17, denumit ” Judecarea cererilor”, că:

„(1) Cererile adresate instanței se judecă de urgență și cu precădere în ședință publică, în completul stabilit de lege…”.

De menționat că actul normativ nu face distincție între cererile adresate instanței de contencios administrativ, ci se referă la toate acțiunile ce-i sunt adresate, cu privire la care impune obligația de cercetare a legalității și temeiniciei actului administrativ, cu celeritate și cu precădere, în raport de orice altă cauză adresată instanțelor de judecată.

Reținând și aplicând aceste prevederi legale imperative, coroborate cu disp. art. 413 pct.2 din Codul de procedură civilă, care prevede chiar și în cazul acțiunilor de drept comun, posibilitatea instanței de a suspenda judecata și nu o obligație în acest sens, rezultă că cererea de suspendare a judecării prezentei cauze nu este întemeiată, motiv pentru care se va respinge.

În ce privește excepțiile invocate în cauză, de către reclamant, respectiv de către pârâtă, Tribunalul le va analiza cu prioritate și se va pronunța mai întâi asupra acestora, în cele ce urmează:

Referitor la excepția invocată de reclamant prin acțiunea introductivă, referitoare la prescripția dreptului conducătorului de a emite decizia de imputare contestată, se constată și se rețin următoarele:

Reclamantul invocă aspectul conform căruia operează prescripția dreptului conducătorul instituției pârâte de a emite Decizia de impunere contestată, respectiv decăderea acestuia din dreptul de a emite actul de imputare, datorită nerespectării termenului de 30 de zile prev. art.84-85 din Legea nr.188/1999.

Referitor la respectiva excepție, se reține că aceasta nu este întemeiată, prin prisma următoarelor considerente:

Decizia ce face obiectul cauzei a fost emisă la data de 25 iulie 2014.

Sub acest aspect, disp. art. 84 din Legea nr.188/1999, așa cum era în vigoare la data emiterii deciziei de analizat, respectiv la 25 iulie 2014:

„Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”.

Art. 85 prevedea de asemenea, că:

„ (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

(2 indice 1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.

La baza acestei decizii ce se cere analizată în cauza dedusă judecății, a stat Raportul de Control Intern nr. CV_ din 30 iunie 2014, prin care s-a constatat de către instituția pârâtă, o pagubă în patrimoniul său, urmare a despăgubirilor acordate numitului B. P. prin decizia civilă nr.624 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C..

Astfel, în ce privește termenul de 30 de zile, invocat de către reclamant, a fost respectat ca urmare a emiterii Raportului de Control Intern din 30 iunie 2014, Decizia de imputare nr.1103 fiind emisă la data de 25 iulie 2014.

Pe de altă parte, decizia de imputare a fost emisă în termenul de prescripție de 3 ani de la data constatării pagubei, respectiv de la pronunțarea deciziei nr.624 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel C..

Deci, ambele termene speciale prevăzute de Legea nr.188/1999 au fost respectate, fiind astfel întemeiate apărările pârâtei în acest sens, cu privire la excepția invocată de reclamant.

Pe de altă parte, instanța apreciază că această excepție, a decăderii pentru nerespectarea termenului de 30 de zile, ar avea relevanță doar pentru aplicarea disp. art.84 alin.1 lit. a din Legea citată, fiindcă decizia de imputare a fost emisă, cu motivarea că ea se întemeiază pe prevederile art. 84 alin.1 lit. a și c din Legea nr.188/1999. Mai mult, numai art.84 lit. a și b se referă la termenul de 30 de zile, nu și art.84 alin.1 lit. c din Lege, drept pentru care, referitor la această normă nu se poate reține acest termen de 30 de zile.

Deci, aplicarea disp. referitoare la decădere sau la prescripția dreptului de a emite decizia de impunere poate fi pusă în discuție doar în ce privește aplicarea disp. art. 84 lit. a din actul normativ citat, menționată în cuprinsul Decizie de imputare.

Pentru considerentele arătate, excepția nu este întemeiată, fiind respectat termenul de 30 de zile de emiterea a deciziei, dacă se ia ca referință constatarea pagubei prin Raportul de Control Intern din 30 iunie 2014.

Pe de altă parte, Decizia de imputare a fost motivată, în drept, și pe disp. art. 84 alin.1 lit. c din Legea nr.188/1999.

Astfel, art.84 din Legea arată că: „1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

(21) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.

Astfel, referitor la art. 84 lit. c, se face vorbire doar de termenul de 3 ani, respectiv „ c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”.

Din interpretarea tuturor acestor normal egale, rezultă că nu este întemeiată excepția invocată.

Privind excepția decăderii reclamantului din dreptul de a-și modifica și completa acțiunea introductivă, invocată de pârâtă, se constată că aceasta nu este întemeiată, întrucât acesta a respectat disp.art. 204 Cod procedură civilă - Modificarea cererii de chemare în judecată - conform cărora:

„(1) Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.

(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță când:

1. se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii;

2. reclamantul mărește sau micșorează cuantumul obiectului cererii;

3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului;

4. se înlocuiește o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă.

(3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților”.

Verificând actele dosarului, rezultă că primul termen de judecată, pentru care părțile au fost legal citate, a fost cel din data de 24 octombrie 2014, stabilit prin Rezoluția de stabilire termen din 25 septembrie 2014 (fila nr.174 din dosar, volumul I), așa cum rezultă din Încheierea de ședință din respectiva zi, când instanța s-a pronunțat și asupra cererii reclamantului, de suspendare a efectelor Deciziei de imputare ce face obiectul cauzei (filele nr.101-116 din dosar, Volumul al III-lea).

Din acestea rezultă, fără dubiu, că reclamantul a depus Precizare la acțiune, la primul termen de judecată, respectiv în data de 24 octombrie 2014, astfel că excepția decăderii sale din dreptul de completa și modifica acțiunea, invocată de pârâtă, nu este întemeiată și va fi respinsă.

În fine, referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, în ce privește Raportul de Control Intern nr. CV_ din 30 iunie 2014, Tribunalul constată că și aceasta este neîntemeiată, dat fiind chiar conținutul și natura juridică a acestui document, contestat în cauză, alături de Decizia de imputare nr.1103 din 25 iulie 2014.

Referitor la acest Raport, instanța apreciază că sunt aplicabile, ca și față de Decizia de imputare, prevederile Legii nr.554/2004, privind contenciosul administrativ.

Conform disp. art. 1 din Legea nr.554/2004, denumit „Subiectele de sesizare a instanței”: (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.

În conformitate cu disp. art. 2 din aceluiași act normativ denumit „Semnificația unor termeni”: „(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;

b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;

c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;

d) act administrativ-jurisdicțional - actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială;

e) jurisdicție administrativă specială - activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale;

f) contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.

Verificând Raportul de Control Intern contestat, în raport de aceste prevederi legale, Tribunalul constată că el îndeplinește condițiile de act administrativ unilateral, emis de instituția publică pârâtă, în executarea în concret a legii, în vederea producerii de efecte juridice specifice.

Astfel, din cuprinsul Raportului de Control Intern nr.CV13705 din 30 iunie 2014, atașat în copie la filele nr.3-30 din dosar, Volumul al II-lea, rezultă că el a fost emis în vederea producerii de efecte juridice cu caracter administrativ, respectiv prin acesta s-au dispus unele măsuri față de reclamant și față de ceilalți colegi, funcționari publici cărora li s-au imputat sume de bani, urmare a executării sentinței menționată în prezentele considerente, pentru despăgubirea numitului B. P..

Capitolul IV al Raportului de control Intern cuprinde, așa cum rezultă din cuprinsul acestuia, Concluzii și Măsuri, dispuse în urma verificărilor efectuate ca urmare a plăților făcute către B. P., în urma executării deciziei civile nr.624 din 23 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ .

Așa fiind, nu se poate reține că acest Raport de Control Intern nu are caracterul unui act administrativ, fie el emis în cadrul procedurilor de control intern și care stă la baza Deciziei de imputare, ca act final al procedurii de verificare.

Aceeași concluzie rezultă din Notele de ședință depuse de reclamant la dat de 07 noiembrie 2014 și atașate la filele nr.134-139 din volumul al III-lea al dosarului.

Apar ca fondate afirmațiile reclamantului din respectivele Note, astfel că Tribunalul reține că raportul de Control Intern nr.CV_/2014 a fost întocmit urmare a controlului intern dispus de instituția pârâtă, în conformitate cu prevederile Ordinului ANAF nr.258/2008 privind aprobarea Procedurii de control intern și revizie a activității desfășurate de structurile centrale și teritoriale al ANAF, ordinul ANAF nr.946 din 2005 pentru Aprobarea Codului controlului intern/managerial, precum și OG nr.119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv.

Aceasta rezultă fără dubiu chiar din Capitolul I al Raportului de Control Intern contestat (fila nr.3 din volumul al II-lea al dosarului), unde echipa de control intern a consemnat că efectuarea controlului intern s-a desfășurat conform OG nr.119/1999, conform Ordinului nr.946/2005 și conform Ordinului nr.258/2008.

Pe de altă parte, conform disp. art. 6 alin.3 din Ordinul Președintelui ANAF nr.258/2008, actele de control intern prin care s-a atras răspunderea civilă sau contravențională, se comunică persoanelor vinovate de încălcarea normelor legale, iar actul de inspecție încheiat în urma controlului intern trebuie atacat de cei interesați, la organul emitent, în 15 zile de la comunicare, decizia pronunțată în contestația prealabilă putându-se contesta, conform Legii nr.554/2004, în fața instanței de contencios administrativ, în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

Interpretând aceste norme legale, coroborat cu prevederile Codului de procedură civilă, Tribunalul apreciază că raportul de Control Intern este act administrativ, care a dat naștere la efecte juridice specifice în cadrul raportului de serviciu dintre reclamant și pârâtă.

Ca urmare a acestui fapt, rezultă că atât Raportul de Control Intern, cât și Decizia de imputare ce fac obiectul cauzei reprezintă acte administrative unilaterale emise de pârâtă, prin care s-au luat măsuri de natură administrativă față de funcționarii considerați vinovați de paguba pricinuită pârâtei prin despăgubirea numitului B. P..

Dacă s-ar adopta o altă concluzie, reclamantul nu ar mai avea dreptul de acces la instanță, pentru verificarea legalității și temeiniciei acestor acte, sustrăgându-se controlului judiciar tocmai actul ce a stat la baza imputării sumelor de la funcționarii considerați vinovați de producerea pagubei suportată de pârâtă, ceea ce ar fi inadmisibil.

Prin urmare, excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, cu privire la caracterul și natura juridică a Raportului de Control Intern, nu este întemeiată și, pentru acest motiv, va fi respinsă.

Pe fondul cauzei, se rețin următoarele:

Reclamantul solicită anularea parțială, cu referire la el, a Deciziei de imputare nr.1103 din 25 iulie 2014, precum și anularea Raportului de Control Intern nr.CV13705 din 30 iunie 2014, ambele emise de instituția pârâtă, prin care i se impută suma de 55.914 lei, urmare a achitării către numitul B. P. a unor daune materiale și morale în conformitate cu decizia nr.624/2013 a Curții de Apel C., cu exonerarea de la plata acesteia.

Din lecturarea Deciziei de imputare, și a Raportului de Control Intern nr. CV_ din 30 iunie 2014, sub aspectul legalității acestora, Tribunalul reține că acestea reprezintă acte administrative unilaterale, emise de pârâtă, prin care se impută mai multor funcționari publici din cadrul AJFP Gorj, fostă DGFP Gorj, suma totală de 495.519 lei, reprezentând despăgubirea plătită în baza deciziei susmenționate, a Curții de Apel C., defalcată pentru fiecare în parte dintre funcționarii publici considerați vinovați, reclamantului imputându-i-se, în concret, suma de 55.914 lei.

Referitor la Decizia de imputare nr.1103 din 25 iulie 2014:

Se constată că Decizia de imputare este fundamentată, în drept, pe disp. art. 84 alin. lit. a și c din Legea nr.188/1999 și, respectiv pe disp. art. 85 alin.1 din același act normativ.

Așa cum citat anterior, conform disp. art. 84 din actul normativ, așa cum acesta era în vigoare la data emiterii deciziei de imputare, respectiv la 25 iulie 2014, dar și în prezent:

„Art.84: „Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”.

Art. 85 prevedea de asemenea, că:

„ (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

(2 1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.

Tribunalul constată că apărarea reclamantului, în ce privește aspectele de nelegalitate ale acestei decizii sunt întemeiate și vor fi reținute.

Astfel, din lecturarea art.84 din Legea nr.188/1999, rezultă că legiuitorul a prevăzut trei posibilități de angajare a răspunderii civile a unui funcționar considerat vinovat de anumite pagube în patrimoniul instituției publice în care-și desfășoară activitatea profesională, în cadrul raporturilor de serviciu cu aceasta.

Astfel, s-a prevăzut expres și enumerativ, dar limitativ totodată, prin prevederile art.84 din Legea citată, că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează, pentru trei situații, respectiv:

a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”.

De asemenea, prin art.85 din Lege, au fost prevăzute mijloacele concrete prin care instituția publică îți poate recupera paguba prilejuită de funcționarul public vinovat, astfel:

Art.85:

„ (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.

(2 indice1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.

(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.

Așa fiind, întrucât în cauza de față, Decizia de imputare nr.1103 are ca temei legal atât art.84 lit. a, cât și art.84 lit. c din Legea nr.188/1999, aceasta apare ca nelegală, cele două cazuri de angajare a răspunderii civile excluzându-se reciproc.

Astfel, din interpretarea celor două norme legale, rezultă că angajarea răspunderii civile prin emiterea deciziei sau a ordinului de imputare sau, după caz, a angajamentului de plată, este diferită și exclude angajarea răspunderii civile a funcționarului, în situația prev. de lit. c a art.84 alin.1, atunci când paguba a fost pricinuită de achitarea, de către entitatea publică, a despăgubirilor datorate printr-o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță legal constituită.

În cauza de față, suma totală de 495.519 lei, din care reclamantului i se impută suma de 55.914 lei, a fost plătită de AJFP Gorj numitului B. P., în baza hotărârii judecătorești nr.624 din 23 aprilie 2013, prin ordinul de plată nr.498 și prin ordinul de plată nr.499 din 03 februarie 2014, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Astfel, Tribunalul constată că, în mod greșit, pârâta a emis Decizia de imputare nr.1103 din 25 iulie 2014, prin care se impută funcționarilor publici suma achitată persoanei nominalizate prin Decizia civilă nr.624/2013 a Curții de Apel C., din moment de Legea nr.188/1999 prevede expres că, în situația de față, răspunderea civilă a funcționarilor considerați vinovați de prejudiciul respectiv se poate angaja doar prin pronunțarea unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile (conform art. 84 alin.1 lit. c din Legea nr. 188/1999), și nu prin emiterea deciziei de imputare (conform disp. art. 84 alin.1 lit. a din același act normativ).

Emiterea unui astfel de titlu de poate face doar pentru cazurile prev .de art. 84 lit. a și b din Lege, nu și pentru cel prevăzut de lit. c a normei citate.

În consecință, rezultă concluzia conform căreia cele două modalități de angajare a răspunderii civile a celor vinovați nu sunt cumulative, ci distincte, în cazurile prev. de lit. a și b emițându-se act administrativ de imputare față de funcționarul public vinovat de pagubă, iar în cazul prev. la lit. c, acesta din urmă fiind chemat în judecată, pentru a i se stabili vinovăția și a se stabili, în concret, față de el, valoarea prejudiciului pe care trebuie să-l suporte personal.

În acest sens este și doctrina și jurisprudența în materie, conform cărora întinderea răspunderii civile a funcționarilor publici pentru pagubele rezultând din plata unor despăgubiri, în baza unor hotărâri judecătorești, către terțe persoane, se poate face tot în temeiul unor titluri de aceeași valoare, respectiv prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, așa cum cer expres și cu titlu obligatoriu disp. art. 84 lit. c din Legea nr.188/1999, prin care să se stabilească, cu certitudine, față de fiecare funcționar vinovat în parte, întinderea prejudiciului pe care să-l suporte personal, în funcție de culpa fiecăruia.

Dacă legiuitorul ar fi dorit cumularea celor trei modalități de angajare a răspunderii civile a funcționarilor vinovați, acestea nu ar fi fost defalcate în trei modalități distincte prin art.85 alin.1, citat.

Concluzionând, per ansamblul acțiunii, cele reiterate de reclamant, în susținerea contestației ce face obiectul cauzei deduse judecății, apar ca întemeiate, motiv pentru care acțiunea sa este întemeiată și dovedită, decizia de imputare contestată fiind nelegală.

Așa fiind, aceasta va fi admisă și se va dispune anularea parțială a Deciziei de imputare, respectiv cu privire la reclamant.

D. fiind că respectiva decizie va fi anulată parțial, doar cu privire la reclamant și pentru considerentele arătate, celelalte aspecte invocate de părți, referitoare la fondul răspunderii civile a acestuia, nu vor mai fi analizate, ceea ce se poate face doar în cadrul unei acțiuni judiciare promovată conform disp. art. 84 alin.1 lit. c din Legea nr.188/1999.

Referitor la Raportul de Control Intern nr. CV_ din 30 iunie 2014, emis de pârâtă:

Din actele dosarului rezultă că acesta a fost emis, cu nerespectarea procedurii de control intern, stabilită expres prin OG nr.119/1999, prin Ordinul Președintelui ANAF, nr.946/2005 și, respectiv Ordinul Președintelui ANAF, nr.258/2008.

Această stare de fapt rezultă din probele de la dosar.

Astfel, activitatea de control intern, finalizată prin raportul CV_/2014, a fost desfășurată conform disp.art.5 alin.2 din Ordinul Președintelui ANAF, nr.258 din 20 februarie 2008, privind aprobarea Procedurii de control intern și revizie a activității desfășurate de structurile centrale și teritoriale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 163 din 3 martie 2008 și care a fost abrogat prin Ordinul nr.443/2014.

Din Anexa privind PROCEDURA de control intern și revizie a activității desfășurate de structurile centrale și teritoriale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, se rețin următoarele:

Art. 1 al procedurii prevedea la data controlului intern, intitulat „Desemnarea structurii de control intern și revizie. Definirea controlului intern în Agenția Națională de Administrare Fiscală”, prevedea că:

„ Activitatea desfășurată de structurile centrale și teritoriale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală va fi verificată de Inspecția generală din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, denumită în continuare Inspecția generală, în conformitate cu atribuțiile și competențele stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare, aprobat prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.

Art. 2 - Atribuțiile Inspecției generale – arăta de asemenea, că: „ Inspecția generală are următoarele atribuții principale:

a) controlează, verifică și monitorizează activitatea desfășurată de structurile centrale și teritoriale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală sub aspectul legalității, oportunității, integrității profesionale și morale.

Acțiunea de control reprezintă ansamblul activităților și operațiunilor destinate elucidării unui obiectiv, iar obiectul controlului îl reprezintă activitatea specifică, de natură instituțională, a unei structuri din aparatul central sau teritorial, în scopul evaluării obiective a rezultatelor, a competenței și capacităților managerilor, al identificării și corectării deficiențelor constatate.

Acțiunea de verificare reprezintă ansamblul activităților și operațiunilor destinate să clarifice aspectele semnalate prin sesizări, scrisori, petiții, informații din mass-media sau ca urmare a autosesizării conducerii Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu privire la activitatea sau comportamentul funcționarilor publici.

Acțiunea de monitorizare reprezintă ansamblul măsurilor, operațiunilor și activităților destinate să verifice în timp real modul și gradul de conformare a unei activități sau a unui comportament la o normă prestabilită;

b) solicită date, informații și documente referitoare la aspectele care fac obiectul activității de control și/sau de verificare, inclusiv de la persoanele fizice și juridice aflate în legătură cu structura/persoana controlată;

c) întocmește, ca urmare a activității specifice desfășurate, acte de control sau de verificare (rapoarte, rapoarte de revizie, procese-verbale de inspecție, procese-verbale de contravenție, note de control, note de constatare, sinteze, informări etc.), care sunt înaintate spre avizare și aprobare directorului general al Inspecției generale și președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și ulterior, de la caz la caz, pentru informare și/sau luarea măsurilor legale care se impun, altor structuri centrale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv altor autorități competente cu atribuții complementare, în vederea valorificării constatărilor;

d) în cazul în care constată abateri de la legalitate, aplică măsuri pentru protejarea fondurilor publice și a patrimoniului public, precum și pentru repararea prejudiciului produs, în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările ulterioare, stabilește persoanele responsabile și propune măsuri de atragere a răspunderii disciplinare, contravenționale, civile sau penale, după caz, a persoanelor găsite vinovate de încălcarea prevederilor legale;

e) efectuează controale prin personalul propriu sau împreună cu personalul specializat din cadrul altor structuri ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ținând cont de specificul activității fiecăreia dintre acestea, precum și cu reprezentanții altor instituții de specialitate, în limitele dispozițiilor legale în vigoare, cu avizul directorului general și în baza mandatului acordat de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.

Art. 5 din actul normativ citat, denumit „Declanșarea și derularea activității de inspecție”, prevedea expres că:

„ (1) În baza dispoziției Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală se emite ordinul de serviciu, conform modelului prezentat în anexa la prezenta procedură. Ordinul de serviciu reprezintă mandatul acordat de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și stă la baza oricărei acțiuni desfășurate de Inspecția generală.

(2) De regulă, acțiunea de control sau de verificare se realizează de către o echipă constituită din minimum două persoane.

(3) În raport de aspectele sesizate se va proceda la întocmirea tematicii de control sau de verificare, cu stabilirea punctuală a obiectivelor acțiunii.

(4) În funcție de complexitatea obiectului acțiunilor de control sau de verificare, cu aprobarea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în componența echipelor pot fi atrase și alte persoane din cadrul structurilor centrale sau teritoriale, precum și din cadrul altor instituții publice cu atribuții similare.

(5) Reprezentanții structurii supuse acțiunii de control sau de verificare ori, după caz, persoana verificată sunt obligați să pună la dispoziția organelor de inspecție toate documentele, informațiile și datele pe care le dețin și/sau care au legătură cu exercitarea sarcinilor de serviciu, precum și de a colabora cu echipa de inspecție, refuzul constituind abatere disciplinară, contravențională sau penală, după caz.

(6) Pe parcursul derulării acțiunii de control sau de verificare se pot solicita explicații scrise, note de relații, se pot întocmi note de constatare și se pot ridica copii de pe orice document justificativ.

(7) Anunțarea prealabilă a entității ce urmează a fi supuse acțiunii de control sau de verificare nu este obligatorie”.

De asemenea, în baza disp. art. 6 din Ordinul nr.258/2008 - Materializarea rezultatelor acțiunii de inspecție - arăta că:

„(1) Inspecția generală întocmește, ca urmare a activității specifice desfășurate, acte de control sau de verificare (rapoarte, rapoarte de revizie, procese-verbale de inspecție, procese-verbale de contravenție, note de control, note de constatare, sinteze, informări etc.).

(2) Rezultatele acțiunii de control sau de verificare vor fi consemnate într-un act scris, la întocmirea căruia se vor avea în vedere toate informațiile furnizate de entitatea supusă inspecției, constatările, concluziile și măsurile propuse de echipa de inspecție, precum și fundamentarea legală a acestora.

(3) Actele de control prin care s-a atras răspunderea civilă sau contravențională se comunică persoanelor găsite vinovate de încălcarea prevederilor legale”.

Verificând în cauză aplicarea acestor prevederi ale Ordinului care stabilea, la momentul controlului intern, procedura de desfășurare a acestuia, Tribunalul constată că apare ca întemeiată afirmația reclamantului, din Notele de ședință din data de 07 noiembrie 2014 (filele nr.134-139 din volumul al III-lea al dosarului) în sensul că echipa de control intern a fost formată doar dintr-o singură persoană, în timp ce Ordinul stabilea, ca regulă, echipa formată din minim două persoane, acest aspect nefiind motivat în cuprinsul Raportului de Control Intern, nefiind expuse motivele care au determinat aplicarea excepției de la regula de formare a echipelor de control intern.

Astfel, apare un prim element de nelegalitate a formării echipei de control intern, nerezultând motivele pentru care nu a fost verificată activitatea funcționarilor din cadrul AJFP Gorj, cu o echipă constituită conform regulilor de procedură stabilite tocmai de către Președintele ANAF prin Ordinul nr.258/2008.

După cum după cum rezultă din actele dosarului, echipa formată din minim doi funcționari cu atribuții de control intern este regula de drept comun în materie de control intern la structurile teritoriale ale ANAF, ceea ce în cauză nu s-a realizat.

Pe de altă parte, este întemeiată apărarea reclamantului, în sensul că Raportul de Control Intern nu a fost comunicat persoanelor considerate vinovate de producerea pagubei, deși procedura prevedea aceasta cu titlu de obligație, aspect care rezultă de asemenea din actele dosarului, pârâta nedepunând la dosar dovezi de comunicare în acest sens.

Așa fiind, Tribunalul reține o a doua neregularitate a acestui Raport de Control Intern, astfel că cei considerați vinovați nu au avut posibilitatea de contestare prealabilă a acestui act, care-i privește direct și exclusiv, cu atât mai mult cu cât este vorba despre imputarea unor sume de bani extrem de mari.

Prin necomunicarea Raportului de Control Intern către funcționarii considerați vinovați de producerea pagubei, pe parcursul controlului intern, și prin neluarea unor eventuale note explicative, conform prevederilor imperative ale regulilor de procedură stabilite chiar de către Președintele ANAF prin Ordinele susmenționate, dreptul la apărare al acestora a fost încălcat, astfel că și din acest punct de vedere, Raportul de Control Intern contestat apare ca afectat de vicii.

Pe de altă parte, nu poate fi reținută, ca întemeiată motivarea neregularității Raportului de Control Intern, referitoare la motivarea sa, pe un Ordin abrogat la data emiterii Raportului.

Tribunalul reține ca neîntemeiată motivarea reclamantului în sensul că, la baza motivării actului de control intern, a stat un act normativ ce fusese abrogat la data întocmirii Raportului de Control Intern ce face obiectul cauzei.

Astfel, se reține că raportul de Control Intern este fundamentat, din punct de vedere juridic, pe prevederile Ordinului nr.258/2008, Ordin care fusese abrogat prin Ordinul Președintelui ANAF, nr.443 din 12 martie 2014, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 216 din 26 martie 2014.

Raportul de Control Intern a fost emis la data de 30 iunie 2014, pe când Ordinul nr.258 fusese deja abrogat prin Ordinul nr.443 din data de 12 martie 2014.

Această stare de fapt conduce la concluzia că Raportul de Control Intern nu este motivat, în drept, pe normele legale în vigoare la dat emiterii acestuia.

Însă, în cauză, are relevanță data efectuării controlului intern și nu data întocmirii actului final al acestuia care, în mod clar, este ulterioară verificării realizate.

Astfel, din actele dosarului rezultă că acest control intern s-a desfășurat la sediul DRGFP C. – Serviciul de control, persoana desemnată pentru efectuarea controlului deplasându-se la sediul AJFP Gorj la data de 04 februarie 2014, în vederea solicitării tuturor documentelor necesare soluționării adresei Ministerului Finanțelor Publice - Serviciul Secretar General nr._ din 17 decembrie 2013.

Așa fiind, controlul a fost dispus și a fost efectuat în baza Ordinului nr.258/2008, așa cum acesta era în vigoare la data respectivă, chiar dacă Raportul de Control contestat a fost întocmit și emis ulterior.

Aceste norme de procedură, din respectivul Ordin al Președintelui ANAF au fost aplicate la emiterea Raportului de Control Intern contestat, fiind în vigoare la momentul controlului, astfel că cele invocate de reclamant, cu privire la Ordinul abrogat apar ca nefondate.

Astfel, rezultă că cel de-al treilea motiv de nelegalitate a Raportului de Control Intern nr. CV_ din 30 iunie 2014, nu este fondat.

Însă, reținând cele arătat mai sus, cu privire la vătămările produse reclamantului prin emiterea Raportului de Control Intern, fără respectarea obligației de comunicare a acestuia către persoanele considerate vinovate, respectiv cu neregularitățile enumerate de Tribunal mai sus, rezultă că acest act administrativ nu poate fi reținut ca îndeplinind toate condițiile de valabilitate, legalitate și temeinicie, motiv pentru care apare ca nelegal, urmând să fie admisă acțiunea și față de el și să fie anulat parțial, respectiv cu referire la reclamant, alături de Decizia de imputare nr.1103/2014.

Concluzionând, urmează ca reclamantul, urmare a anulării parțiale, față de el, a Raportului de Control Intern și a Deciziei de imputare nr.1103/2014, pentru motivele expuse în prezentele considerente, să fie exonerat de plata sumelor imputate, respectiv 55.914 lei.

De asemenea, ca urmare a căderii pârâtei în pretenții, în baza disp. art. 453 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată la plata către acesta, a sumei de 1.500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ales și dovedite prin chitanțele depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei, solicitată de pârâtă.

Respinge excepția invocată de reclamant.

Respinge excepția decăderii reclamantului din dreptul de a-și completa și modifica acțiunea, invocată de pârâtă.

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, în ce privește Raportul de Control Intern contestat, invocată de pârâtă.

Admite în parte acțiunea, formulată de reclamantul I. C.,CNP_, domiciliat în Târgu-J., .. 5A, .,. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C.,.. 2, județul D., așa cum aceasta a fost precizată ulterior.

Anulează parțial Raportul de Control Intern nr. CV_ din 30 iunie 2014, întocmit de către Serviciul de control din cadrul DGRFP C., respectiv cu privire la reclamant.

Anulează parțial Decizia de imputare nr.1103 din 25 iulie 2014, emisă de pârâtă, respectiv cu privire la reclamant.

Exonerează reclamantul de plata sumei menționate, cu privire la el, în Decizia de imputare.

Obligă pârâta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunțată în ședința publică din 08 mai 2015, la Tribunalul Gorj.

	Președinte, S. I. T.
	Grefier, A. C. C.

Red.S.I.T/tehnored.A.C.C.

4ex.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 263/2015....		Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1365/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1365/2015. Tribunalul GORJ Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 768/2015. Tribunalul GORJ Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1430/2015. Tribunalul GORJ Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 875/2015. Tribunalul GORJ