Anulare act administrativ. Sentința nr. 897/2015. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Sentința nr. 897/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 31-08-2015 în dosarul nr. 2100/95/2015

Dosar nr._

Cod operator 2443/2442

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C. A. ȘI FISCAL

Sentința nr. 897/2015

Ședința publică de la 31 August 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. C.

Grefier R. C.

Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamanta C. E. C. în contradictoriu cu pârâții U. A. Teritorială a județului Gorj, președintele C. Județean Gorj și C. Județean Gorj, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile, reclamanta fiind reprezentată de avocat I. D. Arabella cu împuternicire avocațială ./_ depusă la fila 84 din dosar.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că s-a depus la dosar de către pârâtul C. Județean Gorj, prin serviciul registratură, la data de 25.08.2015, răspunsul solicitat.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și probatorii de administrat, cercetarea judecătorească fiind terminată și cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra fondului cauzei.

Avocat I. D. Arabella, pentru reclamantă, solicită admiterea cererii astfel cum a fost precizată în sensul anulării dispoziției nr. 209/12.03.2013 emisă de președintele C. Județean Gorj cu consecințele arătate în preambulul cererii de chemare în judecată, în sensul unei teze principale, respectiv obligarea autorității la repunerea în funcție a reclamantei, cu acordarea drepturilor prevăzute de lege de la data emiterii actului atacat și până la punerea efectivă în executare a dispozițiilor instanței și într-o teză subsidiară acordarea de despăgubiri constând în daune materiale conform precizării la acțiune, reprezentând drepturile acordate reclamantei în calitate de director medical pe perioada de la data emiterii dispoziției atacate până la momentul repunerii în funcție, precum și daune morale conform precizării la acțiune. A arătat că reclamanta nu a fost informată conform procedurii legale cu privire la măsura ce urma a se lua în ceea ce o privește, reclamanta aflându-se în concediu medical, iar după ce a revenit a aflat întâmplător de măsura ce a fost luată. În consecință, reclamanta a solicitat să i se pună la dispoziție această dispoziție, inclusiv actul unității spitalicești, însă a intrat în posesia acestora după o perioadă lungă de timp și cu mari insistențe. Nefiind informată nu i s-a garantat dreptul la apărare, astfel reclamanta nu a știut motivul care a stat la baza luării măsurii. De fapt, din conținutul dispoziției atacate, precum și din răspunsul înaintat instanței de judecată nu există un motiv pentru luarea acestei măsuri, rezultând că la solicitarea unității spitalicești a fost numit un alt director, o altă persoană în funcția respectivă. A menționat că nu este vorba de o revocare a unui act administrativ pentru că aceasta a intrat în circuitul civil, așa cum a arătat reclamanta a ocupat funcția de director medical în perioada 2011-2014 și dispoziția de numire prevede că reclamanta va ocupa această funcție până la organizarea unui concurs. Acest concurs nu a fost organizat. Fie măsura de numire înceta de drept la organizarea concursului, fie existau alte cauze prevăzute de legea specială, respectiv Legea nr. 95/2006 și anume neîndeplinirea indicatorilor de performanță sau o culpă gravă reținută în sarcina reclamantei. Nici aceste ipoteze nu sunt întrunite întrucât reclamanta nu a fost supusă unui control, unei proceduri specifice de evaluare conform normelor spitalicești și astfel nu poate fi reținută sau invocată o astfel de cauză de încetare a contractului. Faptul că așa zisul motiv care de altfel nici nu este prevăzut de lege în sensul că nu ar fi avut bani să acopere costurile acestei mențineri în funcție nu este un motiv legal întrucât a fost numită o altă persoană pe aceeași funcție care este plătită cu aceeași sumă de bani. În consecință, nu se poate vorbi de costuri suplimentare cu privire la menținerea în funcție a reclamantei pentru că un comitet director al unui spital trebuie să aibă un director medical, funcție pe care ocupa reclamanta. Apreciază că această măsură este nelegală și subliniază că temeiul juridic invocat este unul incert, pe de o parte se spune că a stat la baza acestei dispoziții o solicitare, o adresă a unității spitalicești, însă este adevărat că propunerea de revocare din funcție conform Legii 95/2006, dar în cazul funcției ocupate prin concurs, acest atribut revine managerului spitalului, ipoteză neîntrunită în cauza de față pentru că reclamanta a fost numită printr-un act administrativ, ori asupra unui act administrativ, în condițiile de față, cu caracter irevocabil, nu se mai poate reveni decât printr-un act al instanței, însă acest act de numire nu a fost atacat în instanță, ca atare el își producea în continuare efectele juridice. A intrat în circuitul civil și a produs efecte un timp îndelungat, fiind vorba de 4 ani. Pentru aceste motive a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată și precizată, neavând nici temei legal, nu este motivată și fiind nemotivată este lovită de nulitate absolută. Cu cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față;

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. A. și Fiscal la data de 30 martie 2015 sub nr._, reclamanta C. E. C. a chemat în judecată pârâții U. A. Teritorială Gorj, președintele C. Județean Gorj și C. Județean Gorj, solicitând instanței anularea dispoziției nr. 209 din 12.03.2013 emisă de președintele C. Județean Gorj pentru stabilirea unor măsuri privind funcționarea Comitetului Director al unității sanitare publice Spitalul Județean de Urgență Tg-J., repunerea părților în situația anterioară emiterii dispoziției în sensul obligării autorității să o repună în funcția ocupată și acordarea tuturor drepturilor prevăzute de lege de la data emiterii actului atacat și până la punerea efectivă în executare a dispozițiilor instanței, în teză principală, iar în teză subsidiară, acordarea de despăgubiri constând în daune materiale reprezentând drepturile cuvenite în calitate de director medical pe perioada de la data emiterii dispoziției a cărei anulare o solicită, actualizate conform indicelui de inflație, până la data plății efective, precum și acordarea de daune morale.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin dispoziția nr. 429/31.08.2011 a fost desemnată să facă parte, în calitate de director medical, din Comitetul director interimar al Spitalului Județean de Urgență Tg-J., până la ocuparea prin concurs a funcțiilor de conducere.

Prin dispoziția nr. 523/ 31.08.2011 unitatea spitalicească a dispus numirea sa în funcția de director medical, grad II, clasa 29.

Prin dispoziția nr. 205/13.03.2014 Spitalul de Urgență Județean Tg-J. a dispus încetarea, începând cu data de 12.03.2014, a numirii în funcția de director medical al unității spitalicești, decizia fiind întemeiată pe dispoziția nr. 209/12.03.2014, iar în drept pe dispozițiile art. 179 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, precum și pe prevederile Legilor nr. 284/2010 și nr. 285/2010, ale Regulamentului intern și ale Regulamentului de organizare și funcționare.

Reclamanta a precizat că punerea în aplicare a actului contestat a avut loc în perioada cât se afla în concediu medical, făcându-se însă o conexiune greșită a acestui demers cu contractul individual de muncă suspendat pe perioada exercitării funcției de director medical, apreciindu-se de către unitatea din al cărui consiliu medical a făcut parte că nu ar exista efecte juridice de natură a o prejudicia.

A mai arătat, că anterior emiterii și adoptării măsurii de încetare a mandatului nu a avut loc nici o procedură prealabilă administrativă în cadrul căreia să i se expună motivele care au condus la luarea măsurii și să i se acorde posibilitatea de a-și exercita apărarea în legătură cu măsura ce o viza. Nu a făcut obiectul unei proceduri de evaluarea a indicatorilor specifici de performanță pe perioada anterioară emiterii actului atacat.

Mai mult decât atât, nu i s-a comunicat dispoziția nr. 209/12.03.2014 a C. Județean, deși aceasta o viza direct, practic fiind pusă în fața faptului împlinit.

Consideră evident că în aceste împrejurări, actul emis de Președintele C. Județean îi aduce o vătămare gravă a drepturilor sale, precum și a reputației de care s-a bucurat și se bucură în mediul medical. Măsura nefiind una motivată legal (cu indicarea situației de fapt care ar fi condus la schimbarea din funcție) o consideră abuzivă, aducându-i deopotrivă prejudicii materiale și morale a căror reparare o solicită.

A arătat că anterior sesizării instanței a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 504/2004, iar în această fază, prin adresa nr. 1/_/07.01.2015, președintele C. Județean a invocat argumente-neindicate în dispoziția atacată sau în cea a unității spitalicești, în sensul imposibilității de asigurare a cheltuielilor de personal pentru funcțiile respective, care, în realitate, nu reprezintă motiv legal de încetare a mandatului și care nu implică o culpă personală a sa. Consideră reclamanta că, chiar dacă regimul de numire și de revocare ar fi diferit, nu se poate identifica nici o cauză legală privind încetarea mandatului. Totuși, solicită a fi remarcat punctul de vedere al autorității emitente care înțelege să se raporteze, în funcție de interesele pe care le are de apărat, fie la legea autorității locale, fie la legea specială. A precizat că nici până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată nu a fost organizat încă un concurs pentru ocuparea funcțiilor de manager, respectiv de membru al comitetului director. În oricare dintre ipoteze s-ar situa, consideră că legea a fost încălcată.

Astfel, reclamanta a susținut că nelegalitatea actului administrativ contestat în prezenta cauză rezultă atât din nerespectarea procedurii de formă, cât și a fondului chestiunii. Astfel:

- legea cadru ce reglementează aspectele privind conducerea spitalelor publice este Legea nr. 95/2006, iar acest act normativ face distincție între managerul spitalului și membrii comitetului director. Conform art. 181, atribuțiile managerului sunt stabilite prin contractul de management, pentru ceilalți membrii (între care și directorul medical, funcție ocupată) încheindu-se contracte de administrare (conform art. 183 alin. 5 din lege). A apreciat că distincția pe care o realizează textul de lege este esențială în stabilirea naturii juridice a raporturilor stabilite cu unitatea spitalicească, inclusiv a dispozițiilor legale incidente. Art. 182 alin. 1 identifică în domeniul politicii de personal și al structurii organizatorice, următoarele atribuții în sarcina exclusivă a managerului: numirea și revocarea membrilor comitetului director.

- art. 1833 alin. 1 lit. a-o din Legea nr. 95/2006 individualizează situațiile în care poate înceta contractul de management, respectiv contractul de administrare, identificându-se cauze de încetare de drept (la expirarea perioadei pentru care au fost încheiate contractele) și alte cauze de tipul revocării din funcție ori al acordului de voință al părților etc. Trimitere expresă la revocarea din funcție a persoanelor care ocupă funcții specifice comitetului director face lit. b1, din conținutul textului rezultând motivul, și anume nerealizarea indicatorilor specifici de performanță prevăzuți în contractul de administrare, timp de minim 1 an, din motive imputabile celor care ocupă funcția și/sau în situația existenței unei culpe grave ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate.

- art. 186 alin. 9 din lege individualizează atribuțiile principale ale C. de Administrație al spitalului, între care și propunerea de revocare din funcție a managerului și a celorlalți membrii ai comitetului director în cazul în care constată existența situațiilor prevăzute la art. 180 alin. 1 și la art. 1833 alin. 1 lit. f.

Reclamanta a invocat și dispozițiile legale ce reglementează activitatea autorităților locale sub al căror control se află unitățile specifice. Astfel:

- dispozițiile art. 91 alin. 1 lit. a din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale prevăd, între atribuțiile C. Județean, pe cele privind organizarea și funcționarea instituțiilor și serviciilor publice de interes județean, iar la lit. e prevăd atribuții privind numirea, sancționarea, suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condițiile legii, pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes județean. Aceeași lege stipulează faptul că cel care asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind sănătatea este C. Județean (conform art. 91 alin. 5).

- În ceea ce îl privește pe președintele C. Județean, Legea nr. 215/2001 stabilește următoarele: acesta asigură respectarea prevederilor Constituției și punerea în aplicare a legilor (art. 102 alin. 2); are atribuții privind serviciile publice de interes județean (art. 104 alin. 1 lit. e); propune C. Județeannumirea, sancționarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condițiile legii, pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes județean (art. 104 alin. 3 lit. c);

- În exercitarea atribuțiilor sale, președintele C. Județean emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate,după caz.

Enumerarea cadrului legislativ incident nu face decât să dovedească încălcarea acestuia de către emitentul actului administrativ atacat: simpla menționare a unor dispoziții legale nu echivalează cu motivarea măsurii adoptate; dreptul la apărare i-a fost încălcat. Deși Legea nr. 95/2006 recunoaște doar managerului spitalului atribuții în ceea ce privește numirea sau revocarea din funcție a membrilor Comitetului director, totuși înlăturarea sa din funcția de director medical s-a produs ca efect al emiterii unei dispoziții de către președintele C. Județean. Acesta nu a înaintat propunerea sa C. Județean, ceea ce situează acest demers sub semnul arbitrariului, el nefiind supus controlului administrativ imparțial al unei instituții căreia legea îi recunoaște, de altfel, atribuții în acest sens (C. Județean, conform art. 91 alin. 1 lit. e). Consideră că au fost încălcate dispozițiile legii chiar de către cel care trebuie să fie garant al respectării și aplicării lor (conform art. 102 alin. 2 din Legea nr. 215/2001). Față de argumentele legale mai sus invocate, susținerea președintelui C. Județean Gorj potrivit căreia este „atributul exclusiv al conducătorului autorității administrației publice în subordinea căreia se află unitatea sanitară publică să dispună numirea, respectiv revocarea din funcție, pe baza propunerii managerului unității sanitare” nu are susținere legală.

În speță, reclamanta susține că este vorba despre ocuparea cu caracter interimar a unei funcții specifice (director medical) în comitetul director al Spitalului Județean de Urgență Tg-J. până la ocuparea prin concurs organizat, potrivit dispozițiilor legale, de către managerul instituției, a funcțiilor respective. În acest sens invocă dispozițiile art. 179 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 care fac trimitere expressis verbis doar la numirea conducerii interimare, nu și la revocarea sau încetarea din funcție.

Atribuțiile specifice funcției ocupate au fost stabilite prin fișa postului. Textul de lege face distincție între contractul de management și cel de administrare, această din urmă ipoteză fiind incidentă în cazul său. Trebuie subliniat faptul că nu este vorba despre un contract de management propriu-zis sau de mandat civil/comercial. Analiza atribuțiilor, dar și a reglementărilor legale specifice (Legea nr. 95/2006) fac trimitere la dispoziții de dreptul muncii (fișa postului, drepturi salariale, salariu de bază etc.). Chiar dispozițiile invocate în dispoziția de aplicare a actului atacat trimit la regulament intern, regulament de organizare și funcționare. Mai mult decât atât, Ordinul nr. 1628/ 2007 privind aprobarea modelului contractului de administrare a spitalelor publice din rețeaua Ministerului Sănătății Publice (ce face trimitere la dispozițiile art. 183 alin. 5 și 8 din Legea nr. 95/2006 și ale H.G. nr. 862/2006) identifică atribuții generale și specifice ce atrag incidența dispozițiilor de dreptul muncii. Toate acestea impuneau parcurgerea unor etape obligatorii încetării raporturilor, și anume: nefiind vorba despre o încetare de drept ca efect al ajungerii la termen a contractului (acesta fiind prelungit tacit, de comun acord, peste termenul limită prevăzut de lege pentru organizarea unui concurs pentru ocuparea posturilor), o încetare a raporturilor cu intimata putea avea loc, conform acelorași dispoziții legale, doar în anumite ipoteze, clar determinate. întrucât nu i-au fost aduse la cunoștință aspecte privind neîndeplinirea indicatorilor de performanță, măsura este una abuzivă. Imputarea neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu presupunea parcurgerea procedurii prealabile a cercetării disciplinare. Dispoziția atacată, cât și actele premergătoare nu fac referire la un asemenea aspect. Simpla menționare generică a unei legi, fără indicarea concretă a cazului aplicabil, nu conferă legalitate măsurii adoptate. În oricare dintre ipotezele legale în care s-ar afla (cea a conformării unei dispoziții cu caracter administrativ, a unui mandat civil/comercial ori a incidenței unor dispoziții specifice dreptului muncii) condițiile legale privind încetarea contractului trebuiau respectate.

Raporturile sale cu unitatea spitalicească din al cărei comitet director a făcut parte se supuneau rigorilor legii atât în ceea ce privește nașterea raportului juridic, cât și în ceea ce privește modificarea acestuia. Legea nr. 95/2006 menționează expres că raporturile membrilor comitetului director se stabilesc în baza unui contract administrativ. Prevederile acestuia pot fi asimilate unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, ceea ce ar atrage incidența dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii. Astfel, temeiul încetării unui contract de acest tip trebuie să fie o cauză reală și serioasă, neindicată concret în ceea ce o privește. Pe de altă parte, încetarea efectelor acestui tip de contract pe perioada cât se afla în incapacitate temporară de muncă, conform celor consemnate în certificatul medical din 03.03.2014, atrage nelegalitatea actului. Adoptarea măsurii în acest context este de natură a o prejudicia grav, fiind lipsită de posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare raportat la măsura ce urma a fi aplicată. Trebuie subliniat că măsura adoptată de către C. Județean și invocată catemei al măsurii inserate în actul atacat a fost luată în urma adresei Spitalului Județean. Nu era necesară emiterea unei noi dispoziții „de punere în aplicare” a dispoziției președintelui C. Județean. Nu trebuie omis faptul că situația de interimat la conducerea Spitalului s-a perpetuat, astfel încât nu poate fi vorba despre o încetare prin ajungere la termen a contractului. Nu poate fi invocată nici neîndeplinirea obligațiilor asumate, reclamanta nefăcând obiectul unor proceduri de evaluare din care să rezulte un astfel de aspect.

Chestiunea stabilirii naturii juridice a raporturilor cu unitatea spitalicească este esențială. Chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia că tipul contractului este administrativ, notificarea prealabilă cu privire la încetarea raporturilor stabilite este obligatorie, consecința nerespectării dispozițiilor legale atrăgând sancțiunea nelegalității actului ce conține măsura adoptată. Prin prisma deciziilor recente ale instanței supreme care apreciază că medicul aflat în relații contractuale cu o unitate spitalicească publică are calitatea de funcționar public, se poate aprecia asupra naturii administrative a contractului. Prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale s-a statuat că modalitatea de conducere pe baza unui contract de management-deși raporturile sale cu intimata nu s-au născut în baza unui astfel de contract-nu echivalează cu transferarea activității din sfera dreptului public în cea a dreptului privat.

În oricare dintre ipoteze s-ar situa se are în vedere încălcarea unor clauze publice al căror conținut nu poate fi negociat și a căror încălcare este de natură a atrage nulitatea absolută întrucât au ca efect lezarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 95/2006 și ale Legii nr. 215/2001 individualizate ca atare în cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și pe cele ale Legii nr. 504/2004.

În dovedire reclamanta a depus, în fotocopie, următoarele înscrisuri: dispoziția nr. 209 pentru stabilirea unor privind funcționarea Comitetului Director al unității sanitare publice Spitalul Județean de Urgență Tg-J. (fila 9); adresa nr. 1/_/07.01.2015 emisă de către C. Județean Gorj către reclamantă (filele 10-11); dovada de confirmare (fila 12-13); contestația formulată de reclamantă împotriva dispoziției nr. 209/12.03.2014 (filele 14-15) și numărul de înregistrare al contestației-_/16.12.2014 (fila 16).

II. Instituția pârâtă U. A. Teritorială Gorj, reprezentată prin președintele C. Județean, a formulat întâmpinare (filele 33-36) solicitând respingerea cererii de chemare în judecată cu motivarea că exercitarea de către reclamantă a funcției de director medical al Spitalului Județean de Urgență Tg-J., membru în cadrul Comitetului Director al acestei unități sanitare publice, s-a realizat în perioada 31.08._14, în regim de interimat, în temeiul actelor administrative de numire și de revocare din funcție emise de președintele C. Județean Gorj, în conformitate cu dispozițiile art. 179 alin. 5 din Legea nr. 95/2006.

Menținerea perioadei de interimat în care a funcționat Comitetul Director al Spitalului Județean de Urgență Tg-J. peste termenul prevăzut de lege a fost determinată de motive de ordin obiectiv, în speță imposibilitatea asigurării cheltuielilor de personal pentru funcțiile respective, prin raportare la încadrarea în plafonul cheltuielilor de personal și al cheltuielilor aprobate prin bugetele anuale ale unității sanitare.

Exercitarea funcției în regim de interimat, pe baza unui act administrativ unilateral emis de conducătorul autorității administrației publice în subordinea căreia se află unitatea sanitară publică, implică, sub aspectul numirii/revocării, un regim juridic diferențiat față de funcțiile ocupate prin concurs organizat în condițiile Legii nr. 95/2006.

Existența unei situații de interimat la nivelul Comitetului Director al spitalului a presupus exercitarea atribuțiilor specifice funcțiilor respective exclusiv în baza unui act administrativ emis de către conducătorul autorității administrației publice în subordinea căreia se află unitatea sanitară publică și nu a unui contract de administrare încheiat pe durata stabilită de lege, în cuprinsul căruia trebuia asumată realizarea unor indicatori de performanță, a căror îndeplinire era supusă unor evaluări periodice.

Situația de interimat în care reclamanta a exercitat funcția de director medical are ca efect inaplicabilitatea dispozițiilor din Codul Muncii la care face referire, dispoziții care reglementează raporturile juridice de muncă ale salariaților cu statut de angajat, precum și a actelor normative cu caracter special care reglementează exercitarea funcției de director medical - membru al Comitetului Director constituit la nivelul unui spital public, cu drepturi depline în calitate de titular al funcției.

Susține pârâta că alegațiile cu privire la natura juridică a raporturilor reclamantei cu unitatea sanitară pe fondul exercitării funcției în regim de interimat sunt lipsite de relevanță în contextul inexistenței unei relații contractuale prevăzute de Legea nr. 95/2006 pentru exercitarea funcției de director medical. Funcția de director medical se exercită potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, are temei contractual clar definit în ceea ce privește procedura de numire și încetare, considerând că este evident faptul că exercitarea funcției în regim de interimat presupune revocabilitatea numirii ca urmare a nedobândirii drepturilor titularului selectat prin concurs.

Prin urmare, în perioada exercitării în regim de interimat a funcției de director medical - membru în Comitetul Director al spitalului, era atributul exclusiv al conducătorului autorității administrației publice în subordinea căreia se află unitatea sanitară publică să dispună numirea, respectiv revocarea din funcție, pe baza propunerii managerului unității sanitare, propunere necondiționată de finalizarea unui concurs de ocupare a funcției respective sau de rezultatele unei evaluări care, de altfel nu era posibilă, în absența unui cadru contractual specific exercitării funcției de către un titular selectat prin concurs.

Pentru identitate de rațiune, sub aspectul regimului juridic aplicabil instituției interimatului în general, respectiv interimatului reglementat de Legea nr. 95/2006, pârâta face trimitere la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care statuează, într-o cauză cu obiect similar, în esență, următoarele considerente:

- funcțiile exercitate în regim de interimat la nivelul unităților sanitare publice, nu presupun selectarea persoanelor prin concurs;

- conducătorul autorității administrației publice care exercită managementul unității administrației publice - în speță Președintele C. Județean Gorj - își asumă, determinat de situația excepțională în care se găsește unitatea sanitară, numirea în această funcție a unei persoane, de regulă din cadrul unității sanitare;

- cunoștințele persoanei care exercită interimatul nu pot fi evaluate;

- cu privire la exercitarea funcției de director medical interimar, ca și în cazul managerului interimar al unității sanitare, legiuitorul nu a prevăzut în mod distinct o anume procedură pentru selecționarea acestuia, lăsând la aprecierea conducătorului autorității care exercită managementul unității sanitare publice, ministrul sănătății/președintele consiliului județean, după caz, această numire;

- persoana numită să exercite în regim de interimat funcția de director medical nu încheie cu președintele consiliului județean un contract de management/administrare prin care să se stabilească anumiți indicatori de performanță a activității și care să poată face obiectul unei evaluări, tocmai din cauza caracterului de interimat al funcției astfel ocupate;

- numirea în funcția interimară se întemeiază pe voința unilaterală a conducătorului autorității administrative, voință ce poate fi revocată, avându-se în vedere principiul civil al simetriei actelor juridice, oricând,

- revocarea persoanei din funcția interimară ocupată nu se bazează pe ideea de culpă, ci pe faptul că revocarea mandatului interimar poate fi făcută oricând.

Față de cele precizate, a apreciat, cu titlu de principiu, că măsura revocării din funcție este de esența instituției interimatului aceasta regăsindu-și aplicabilitatea și în contextul reglementărilor Legii nr. 95/2006, prin raportare la circumstanțele concrete ale litigiului dedus judecății.

În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 C.pr.civ. corelate cu dispozițiile art. 201 alin. 1 C.pr.civ., iar în susținerea întâmpinării a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, dispoziția nr. 209 pentru stabilirea unor măsuri privind funcționarea Comitetului Director al unității sanitare publice - Spitalul Județean de Urgență Tg-J. (fila 37), decizia nr. 523 pronunțată la data de 01 Februarie 2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 789/2/200 (filele 38-41).

III. Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (filele 44-46), solicitând înlăturarea apărărilor formulate de către pârâta U. A. Teritorială Gorj, cu motivarea că este lipsit de relevanță argumentul pârâtei în sensul că s-a aflat în imposibilitatea asigurării cheltuielilor de personal pentru funcțiile specifice raportat la plafonul cheltuielilor de personal și la bugetele anuale ale unității sanitare deoarece documentele de angajare sau de plată relevă chiar creșteri salariale pentru funcțiile în discuție.

De asemenea, reclamanta a solicitat să se constate că, deși se invocă constant dispozițiile Legii nr. 95/2006, dar și natura juridică a actelor de numire/revocare, pârâta pretinde că mandatul său nu ar fi unul specific unui contract administrativ, ignorând faptul că exercitarea funcției de director medical, membru al Comitetului director, se desfășoară în acord cu dispozițiile legii cadru (Legea nr. 95/2006 a sănătății), legea care se completează, când este cazul, și cu dispoziții din Codul Muncii.

Poziția adoptată de către pârâtă este una contradictorie în argumentație, afirmându-se, pe de-o parte, că nu ar exista o relație contractuală între reclamantă și unitatea spitalicească, iar pe de altă parte, că funcția pe care a exercitat-o este guvernată de dispozițiile legii speciale mai sus enunțate, „pe un temei contractual clar definit”. Este eronată ideea potrivit căreia exercitarea mandatului în regim de interimat ar atrage revocabilitatea numirii ca efect „al nedobândirii drepturilor titularului selectat prin concurs". Pârâta adaugă la textul de lege, refuzând să observe că singura diferență ce caracterizează cele două tipuri de mandate (cel interimar și cel obținut în urma organizării unui concurs pentru ocuparea funcțiilor specifice Comitetului director) este perioada în care se desfășoară o astfel de funcție. Drepturile și obligațiile ce incumbă membrilor Comitetului director, indiferent de funcția pe care o ocupă în cadrul acestuia, se stabilesc potrivit Legii nr. 95/2006 indiferent dacă mandatul este unul interimar sau unul obținut prin concurs. D. managerul spitalului este desemnat de către unitatea administrativ teritorială în a cărei jurisdicție se află, membrii Comitetului director fiind propuși/desemnați de către manager. Cutumele ce caracterizează activitatea unității spitalicești în discuție, dincolo de limitele stabilite prin lege, nu conferă legitimitate susținerilor pârâtei.

Decizia instanței supreme invocată în apărare nu este una pronunțată în recurs în interesul legii, astfel încât să devină obligatorie sub aspectul aplicabilității. Este vorba despre jurisprudență care nu constituie izvor de lege potrivit reglementărilor în vigoare. Situația analizată în decizia invocată vizează postul de manager, precum și o încetare a mandatului înainte de expirarea termenului pentru care fusese acordat, situație neîntrunită și neinvocată în prezenta cauză. Ceea ce a invocat vizează încetarea mandatului fără a se fi arătat cauzele care au condus la o astfel de măsură. Argumentele din decizie nu pot fi reținute în prezenta cauză atâta vreme cât situația de fapt analizată de instanța supremă nu este similară cu cea a reclamantei. De altfel, instanța supremă reține că revocarea din funcție poate interveni oricând în perioada legală de interimat, or, în prezenta cauză această limită a fost depășită. Pârâta nu poate invoca o situație excepțională la care legea nu face trimitere expresă. Mandatul acordat, chiar și unul interimar, trebuie să se desfășoare într-un cadrul legal, cu drepturi și obligații pentru ambele părți.

Revocarea desemnează operațiunea juridică prin care organul emitent dispune retragerea propriului act fie din proprie inițiativă, fie ca urmare a dispozițiilor organului ierarhic superior. În ipoteza în care actul a intrat în circuitul civil producând efecte prin executare, emitentul său nu mai poate reveni asupra sa decât în condițiile unei dispoziții a instanței judecătorești. Dacă s-ar acredita ideea potrivit căreia emitentul poate revoca oricând actul său, ar însemna că, după ce actul administrativ a fost executat ori a intrat în sfera altor raporturi juridice, inclusiv în circuitul civil, producând alte efecte juridice, organul administrativ emitent, fără nici un control jurisdicțional, să-și poată revoca actul, desființând situațiile juridice nou create, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar principiului stabilității raporturilor juridice și ordinii de drept.

De la regula revocabilității actelor administrative există și excepții vizând actele administrative cu caracter individual, pe baza cărora s-au născut raporturi juridice civile, de muncă sau procesuale și care în mod obișnuit dau naștere unor drepturi subiective garantate prin posibilitatea acțiunii în fața instanței de judecată. Actele administrative pot genera raporturi de drept civil, de drept al muncii, raporturi procesuale etc. Odată născute aceste raporturi, actele care le-au generat devin irevocabile. Rațiunea excluderii unor astfel de situații de la principiul revocabilității actelor administrative constă în grija legiuitorului de a asigura stabilitatea acestor raporturi care nu înseamnă nimic altceva decât o protejare a persoanei fizice participante la aceste raporturi.

Analiza celor de mai sus relevă faptul că se găsește în situația intervenirii unor cauze de tipul celor invocate pentru a atrage sancțiunea rezilierii contractului. Concret, din preambulul actului administrative atacat a rezultat că decizia încetării mandatului s-a luat având în vedere adresa managerului spitalului. Ca atare, decizia nu este un act de voință proprie al emitentului, nici consecința unui interes public (căci acesta impune funcționarea în regim de continuitate), nici o culpă a ocupantului postului de vreme ce aceasta nu a fost constatată printr-un act de control specific. Nu se pune problema unei executări ce ar fi devenit prea împovărătoare pentru ocupantul postului. Perioada pentru care s-a dispus numirea în funcția de director medical (conform art. 3 din dispoziția Președintelui C. Județean Gorj nr. 429/31.08.2011), și anume „până la ocuparea prin concurs a funcțiilor de conducere care fac parte din comitetul director”, nu expirase, astfel încât nu erau îndeplinite condițiile încetării numirii în funcție. Încetarea efectelor actului administrativ de numire poate interveni numai în ""situații limitativ prevăzute de lege: au produs efectele pentru care au fost emise, a expirat perioada pentru care au fost emise, au fost înlăturate cauzele care au determinat adoptarea sau emiterea actului, cel în favoarea căruia a fost emis a renunțat la el sau a decedat.

Chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia actul de numire în funcție ca fiind un act de gestiune având în vedere că membrii Comitetului director asigură buna funcționare a unității spitalicești aflate în subordinea C. Județean Gorj, acest tip de acte nu poate fi revocat decât în condițiile prevăzute pentru reziliere (pentru neexecutare sau executare necorespunzătoare) și nu pot suferi modificări decât prin acordul părților care se supun efectelor lui.

Pentru argumentele expuse, a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtei și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.

IV. Reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură, la data de 03.06.2015, completare la acțiune (fila 49) în sensul solicitării de despăgubiri materiale în cuantum de 62.500 lei reprezentând drepturi salariale pe perioada de la data revocării dispoziției de numire pe postul de director medical și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, sumă actualizată la data plății efective, precum și daune morale în cuantum de_ lei.

A anexat în fotocopie următoarele înscrisuri: contract individual de muncă nr. 77/05.09.2009 (filele 50-51); dispoziția nr. 1568/01.07.2010 emisă de managerul Spitalului Județean de Urgență Tg-J. (fila 52); act adițional la contractul individual de muncă nr. 5/01.07.2015 (fila 53); dispoziția nr. 523/31.08.2011 emisă de Spitalul Județean de Urgență Tg-J. (fila 54); act adițional la contractul individual de muncă nr. 7/01.06.2012 (fila 55); act adițional la contractul individual de muncă nr. 8/01.12.2012 (fila 56); act adițional la contractul individual de muncă nr. 77/07.09.2009 (filele 57-59); act adițional la contractul individual de muncă nr. 10/01.06.2014 (filele 60-62); evaluarea performanțelor profesionale în perioada ianuarie-noiembrie (filele 63-64); dispoziția nr. 453/02.06.2014 emisă de Spitalul Județean de Urgență Tg-J. (fila 65).

V. Instituția pârâtă U. A. Teritorială - Județul Gorj, reprezentată prin președintele C. Județean, a formulat note de ședință (filele 80-81) reiterând motivele invocate prin întâmpinarea formulată, susținând că actul prin care s-a dispus ocuparea unui post de conducere vacant, pe o perioadă temporară specifică regimului de interimat, este similară unei numiri cu delegație, nu în sensul prevăzut de legislația muncii, fără a susține în prealabil un examen în acest sens, examen care să-i confere drepturi și obligații proprii funcției și care poate fi revocat fără nici un motiv de către emitent, inclusiv înainte de încadrarea unui titular al postului respectiv de conducere, persoana numită temporar (interimarul) neavând un drept câștigat pentru deținerea funcției; având în vedere că prin actul de numire temporară nu s-au creat drepturi definitive în favoarea celui numit, consideră că acest act este pe deplin revocabil.

În cuprinsul răspunsului la întâmpinare sunt invocate ipoteze care exced statutului modalității de exercitare în concret a funcției din regim de interimat, acestea regăsindu-și o posibilă aplicabilitate doar în cazul în care reclamanta ar fi exercitat funcția în calitate de titular, corespunzător unui drept de ocupare a postului prin parcurgerea procedurilor prevăzute de Legea nr. 95/2006.

VI. Pentru cercetarea procesului, instanța a dispus administrarea probei cu înscrisuri, solicitând depunerea actelor care au stat la baza emiterii dispoziției nr. 209 din data de 12.03.2013 contestată de reclamantă, fiind depusă în fotocopie adresa nr. 8886/06.03.2014 emisă de Spitalul Județean de Urgență Tg-J. către C. Județean Gorj (fila 89).

VII. Analizând contestația formulată de către reclamantă raportat la obiectul cererii, temeiul legal operant, cererile și apărările formulate de către pârâte, înscrisurile depuse în susținerea cererilor, tribunalul constată și reține următoarele:

Prin dispoziția nr. 523 din 31.08.2011 a managerului Spitalului Județean de Urgență Tg-J. reclamanta a fost numită în funcția de director medical până la ocuparea funcției de conducere prin concurs (fila 54).

Numirea reclamantei în funcția de conducere s-a făcut, așadar, cu caracter de interimat, având în vedere dispoziția nr. 429/31.08.2011 a președintelui C. Județean Gorj prin care s-au stabilit măsuri pentru funcționarea Comitetului Director Interimar al Spitalului Județean de Urgență Tg-J..

Ulterior, prin dispoziția nr. 209 din 12.03.2014 a președintelui C. Județean Gorj (fila 9), având la bază propunerea managerului Spitalului Județean de Urgență Tg-J. exprimată prin adresa nr. 8886 din 06.03.2014, s-a dispus încetarea calității reclamantei de membru în Comitetul Director al Spitalului Județean de Urgență Tg-J. și, în consecință, încetarea funcției de director medical interimar; prin același act de dispoziție a fost desemnată o altă persoană pentru ocuparea, tot în condiții de interimat, a postului de director medical până la ocuparea acestuia prin concurs.

Potrivit art. 177 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, până la ocuparea prin concurs a funcțiilor de conducere care fac parte din comitetul director, conducerea interimară a spitalelor publice din rețeaua Ministerului Sănătății se numește prin ordin al ministrului sănătății, iar pentru ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie, respectiv pentru autoritățile administrației publice locale prin act administrativ al ministrului de resort, al conducătorului instituției respective sau prin act administrativ al primarului unității administrativ-teritoriale, al primarului general al municipiului București sau al președintelui consiliului județean, după caz.

De asemenea, potrivit art. 177 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, managerul interimar și ceilalți membri ai comitetului director interimar se numesc în condițiile prevăzute la alin. 5, până la revocarea unilaterală din funcție, dar nu mai mult de 6 luni.

Așadar, dispozițiile legale prevăd că interimatul funcției de conducere este limitat în timp, având o limită superioară ce atrage de drept încetarea, fără a fi necesară existența altor cauze de încetare, fiind fără relevanță evaluarea performanțelor profesionale, cu atât mai mult cu cât cel aflat în interimat nu încheie un contract cu unitatea pe care o conduce.

Prin dispozițiile art. 177 alin. 5 și 6 din Legea nr. 95/2006 s-a creat cadrul desemnării unilaterale a unei persoane în funcție provizorie de conducere, sub condiția neocupării prin concurs a funcției.

Așa fiind, cum reclamanta nu și-a modificat statutul de la director medical interimar la director medical – funcție obținută prin concurs, solicitările acesteia de a fi menținută în funcție pe baza unor criterii și dispoziții legale ce nu au fost avute în vedere la desemnarea acesteia, precum și cu nerespectarea caracterului limitat al interimatului, nu poate fi întemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. E. C., CNP_, cu domiciliul în Tg-J., ., ., . în contradictoriu cu pârâții U. A. Teritorială Gorj, prin Prefect, Președintele C. Județean Gorj și C. Județean Gorj, toți cu sediul în Tg-J., .-4, județul Gorj.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunțată în ședința publică din 31 August 2015, la Tribunalul Gorj.

Președinte,

C. C.

Grefier,

C. R.

Red. C.C./Tehnored. C.R.

6 ex./21 Septembrie 2015

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 896/2015. Tribunalul GORJ  Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 897/2015. Tribunalul GORJ