Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 03-06-2015, Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 578/317/2014

Dosar nr._

Cod operator 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE nr. 1413/2015

Ședința publică de la 03 iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. B.

Judecător: C. C.

Grefier: E. D. M.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj împotriva sentinței civile nr.1565 din data de 29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent Ț. F.-D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat.

În conformitate cu dispozițiile art.95 alin2 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea apelului de față a fost efectuată în sistem informatic prin programul ECRIS, astfel că a fost înregistrat la data de 14.01.2015 și repartizat completului C. A03 cu termen recomandat la 23.06.2015. Prin rezoluția privind modificarea datei recomandate prevăzută de sistemul Ecris, s-a dispus din oficiu modificarea datei recomandate de la data de 23.06.2015 la data de 24.03.2015 raportat la dispozițiile Hotărârii Plenului CSM nr.714/2013 și nr.718/2014 coroborat cu Hotărârea Colegiului de Conducere a Tribunalului Gorj nr.18/2014.

În raport de dispozițiile art.470 NCPC, s-a dispus comunicarea cererii de apel către intimatul petent Ț. F., căruia i s-a pus în vedere să depună întâmpinare, raportat la dispozițiile art.XV alin.3 din legea nr.2/2013, în termen de 15 zile de la comunicarea cererii de apel. Nefiind depusă întâmpinare, prin rezoluția din data de 23.04.2015 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 03.06.2015, pentru când părțile au fost legal citate.

În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.

Instanța constată că dispozițiile art.366-388 NCPC nu sunt compatibile cu raportul juridic administrativ contravențional dedus judecății, raportat și la decizia nr.266/2014 a Curții Constituționale, pronunțată în ședința publică din 7 mai 2014, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.2 alin.1 și 1² din legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.

În condițiile art.244 alin.1 și 2 NCPC coroborat cu art.34 alin.2 din OG nr.2/2001 se are în vedere faptul că dispozițiile art.242 și 411 NCPC nu se aplică în domeniul raportului administrativ contravențional de față, fostele art.236¹ și 405 introduse prin legea nr.76/2012 la momentul publicării în MO nr.545 din 3 august 2012.

În condițiile art.208 NCPC constată că intimatul petent nu a depus întâmpinare la cererea de apel, fiind aplicabilă sancțiunea decăderii acestuia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

În condițiile art.237 și următoarele coroborat cu art.476 și următoarele NCPC constată că părțile nu înțeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față.

În condițiile art.244 alin.1 NCPC coroborat cu art.479 NCPC tribunalul declară încheiată cercetarea procesului.

Tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr.1565 din 29.09.2014, pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petentul Ț. F.- D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj, fiind anulat procesul verbal . nr._/5.02.2014 și exonerat petentul de plata amenzii. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001, a căror încălcare atrage nulitatea absolută a actului.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, inclusiv de prezumția de nevinovăție instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și instanței din oficiu și nu petentului.

In privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă. Așadar, orice îndoială profită persoanei acuzate de săvârșirea contravenției potrivit principiului in dubio pro reo. În cauză s-a constatat că organul constatator nu a făcut o minimă cercetare a faptei sancționate, raportul agentului constatator, făcut numai pro causa, neputând constitui dovadă a faptei sancționate în condițiile în care nu se coroborează cu alte probe administrate în condițiile legii.

Cu privire la procesul verbal întocmit ca urmare a intervenției la fața locului, determinată de apelul telefonic al numitului D. I. pentru o altercație cu numitul A. I., altul, deci, decât petentul din cauza de față, instanța a constatat că martorul semnatar al acestuia, respectiv S. V., a declarat în instanță că nu a auzit nici o înjurătură, nu a văzut nici o atitudine a petentului, nici bună, nici rea, că a semnat ceva ce i-a prezentat polițistul, dar nu știe ce, că nu știe nimic decât că l-a văzut pe petent la ea la poartă. Martorul propus de petent, C. V. C., concubina petentului, a confirmat susținerile petentului din plângere. Față de aceste considerente, instanța de fond a reținut că prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost răsturnată, acesta dovedindu-și chiar nevinovăția, situație în care, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța de fond a admis plângerea, a anulat procesul verbal de contravenție și a exonerat petentul de plata amenzii.

Împotriva sentinței civile nr.1565 din 29.09.2014, pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, în dosarul nr._, a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, criticând-o pentru netemeinicie.

În motivarea cererii de apel a susținut faptul că în fapt, contravenientul a fost sancționat pentru adresarea de cuvinte și expresii jignitoare unei alte persoane. În opinia sa, prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză. Astfel, fapta săvârșită de contravenient a fost constatată, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului. Pe de altă parte, este de părere că declarația martorei audiate la solicitarea petentului nu reflectă realitatea, aceasta fiind concubina petentului. În aceste condiții, a apreciat că prezumția de temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată. Față de considerentele expuse, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii.

Critica nu este întemeiată pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului se constată că instanța de fond a făcut o analiză atât în fapt cât și în drept, precum și raportată la jurisprudența comunitară cu respectarea garanțiilor procesuale, precum și a tuturor principiilor generale ce guvernează procesul civil, astfel că în raport de art.479 alin.1 NCPC se constată că au fost respectate normele de ordine publică, iar cauza a fost examinată sub toate aspectele.

Prin procesul verbal de constatare a contravenției întocmit la data de 5 februarie 2014, în localitatea Jupânești, la sediul Postului de Poliție Bărbătești, agentul constatator menționează că, în ziua de 05.02.2014 ora 16:05, în drumul comunal Vierșani, intimatul petent: „a adresat cuvinte jignitoare fără motiv, numitului D. I., în prezența organelor de poliție, iar la solicitarea polițiștilor de a înceta, acesta aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a început să țipe și să urle, spunând că o să aibă grijă de polițiști și că o să-i reclame…”. fără a se menționa care este efectiv locul săvârșirii faptei contravenționale, prin identificare stradală sau o altă locație, fără a se menționa care a fost injuria sau expresia jignitoare, precum și ce anume a determinat această altercație. De asemenea, din modalitatea de completare a formularului tipizat nu rezultă unde a fost întocmit procesul verbal, respectiv unde se află sediul Postului de Poliție Bărbătești, având în vedere că se menționează localitatea Jupânești și drumul comunal Vierșani.

Ca urmare agentul constatator a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută art.3 pct.1 din legea nr.61/1991 și a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale sumă de 500 lei, conform dispozițiilor art.4 alin.1 lit.b din legea nr.61/1991 cu amendă contravențională în limitele speciale cuprinse între 200-1000 lei

Din cele menționate mai sus rezultă că în realitate agentul constatator nu a respectat dispozițiile art.16 și 17 din OG nr.2/2001, în sensul că nu a menționat în concret locul săvârșirii faptei contravenționale, nu a descris faptele săvârșite de intimatul petent, cu toate aspectele și împrejurările în care s-au realizat acțiunile și gesturile acestuia, redând doar o descriere generică a faptelor respective, descriere menționată de legiuitorul național în actul normativ și care nu poate substitui obligația agentului constatator de a descrie situația de fapt, conform dispozițiilor amintite.

În raport de conținutul actului contestat instanța de fond, raportat la dispozițiile art.205 și următoarele NCPC, în mod corect a constatat că în sarcina petentului s-a reținut săvârșirea faptei contravenționale, fapta fiind constatată în mod direct de agentul constatator, iar din materialul probator depus de intimat nu a rezultat săvârșirea acesteia, și anume, dacă intimatil a săvârșit în public acte sau gesturi obscene, a proferat injurii, expresii jignitoare de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor.

În raport de toate aceste probatorii administrate de apelantul intimat la instanța de fond, în mod corect s-a reținut că situația de fapt prezentată de agentul constatator este infirmată de probatoriile administrate, cu atât mai mult cu cât din actul contestat nu rezultă locul săvârșirii faptei contravenționale. În consecință, instanța de fond în mod corect a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție, întrucât starea de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției a fost răsturnată chiar de probatoriul și documentația depusă de apelantul intimat în susținerea procesului verbal de constatare a contravenției, iar conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.2/2001, întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției, se realizează în anumite condiții, urmând să cuprindă o . elemente obligatorii, pentru ca acesta să reprezinte un act probator și de asemenea un act administrativ conform dispozițiilor art.34 din O.G. nr.2/2001.

De asemenea, conform dispozițiilor art.17 din aceeași ordonanță, procesul verbal trebuie să cuprindă faptele săvârșite de către contravenient, respectiv descrierea faptei contravenționale prin prezentarea tuturor împrejurărilor și aspectelor, precum și a modalităților în care a fost săvârșită aceasta, pentru că, numai în astfel de situații se poate realiza un control al instanței de judecată și se poate asigura prezumția de veridicitate și legalitate instituită de legiuitorul național, prezumție care are un caracter relativ și nu absolut, până la proba contrară.

În raport de dispozițiile art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, se constată faptul că procesul verbal nu a fost completat cu elementele obligatorii care să definească aspectele și împrejurările în care s-au produs faptele, menționând-se generic conținutul faptei contravenționale reglementat de legiuitorul național, fără însă a se prezenta în mod concret și cu o analiză corespunzătoare, chiar sumară a tuturor acestor detalii, ca atare, instanța de fond în mod corect a reținut că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina lui, în condițiile în care din probele administrate, nu rezultă cu certitudine care este fapta contravențională săvârșită de acesta.

Procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția legalității și reprezintă un mijloc de probă, raportat la dispozițiile art.329 NCPC, care se referă tocmai la îndeplinirea condiției ca prezumția să aibă o greutate și puterea de a naște probabilitatea, însă toate acestea se pot avea în vedere până la proba contrarie conform dispozițiilor art.249 NCPC

În raport de dispozițiilor art.33 și următoarele din OG nr.2/2001 instanța de apel apreciază că nu poate fi reținută prezumția relativă de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției, cu privire la aceste fapte, deoarece situația de fapt a fost infirmată de prin administrarea probei testimoniale. Constatările personale ale agentului constatator, de regulă, sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, astfel că procesul verbal reprezintă și un mijloc de probă și în consecință se impunea așa cum s-a menționat anterior, administrarea tuturor probelor necesare și utile cauzei de față ce cad în sarcina reclamantului, contraprobă ce nu s-ar fi impus a fi administrată, întrucât procesul verbal de constatare a contravenției nu se mai bucura de prezumția relativă a veridicității.

Din cele două declarații rezultă cu certitudine că intimatul petent că aflându-se pe drumul public sătesc din comuna Jupânești, . nu a proferat injurii, expresii jignitoare și amenințări cu fapte de violențe la adresa lucrătorilor de poliție de natură a le leza demnitatea și onoarea. De asemenea, nu a tulburat fără drept liniștea locuitorilor prin strigăte și larmă. Totodată nu a împiedicat organele de poliție să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, astfel că situația de fapt menționată în actul contestat de agentul constatator nu a putut fi confirmată, pentru a se putea reține răspunderea contravențională a acestuia, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a menționat anterior această modalitate de descriere generică a faptee contravenționale reprezintă o lipsă a descrierii acțiunilor ilicite.

Instanța de fond raportat la dispozițiile art.34 din OG nr. 2/2001 avea obligația de a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și de a respecta atât principiul oficialității cât și principiul proporționalității, cu respectarea prezumției de nevinovăție, în sensul că sarcina acesteia este de a se verifica scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și pe de altă parte de a folosi toate mijloacele necesare și utile cauzei pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Dincolo de excesivitatea și imposibilitatea obiectivă de realizare a acestei cerințe, mai ales atunci când agentul constatator consemnează în procesul verbal rezultatul propriilor sale constatări, această concluzie ar face ca în materia contravențională sarcina probei să fie mult mai împovărătoare decât în materia dreptului penal, unde, de exemplu, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante este un mijloc de probă necontestat. Or, sarcina instanței de judecată a fost de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

Din cele menționate anterior, rezultă totodată că fapt nu a fost descrisă de agentul constatator, neconținând elementele constitutive ale faptelor contravenționale în funcție de prevederile textelor legale care sancționează contravențiile, astfel că acest mod de redare a faptei se circumscrie lipsei descrierii acțiunii ilicite, ceea ce aduce atingere prezumției de nevinovăție a intimatului petent, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin constatarea nulității exprese și relative prevăzută de dispozițiile ordonanței, întrucât prin nedescrierea faptelor comise se provoacă o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.

În consecință, pe viitor agentul constatator are obligația de a descrie situația de fapt ce se constată la momentul controlului, descriere ce trebuie efectuată atât în mod concret și în funcție de prevederile textului legal invocat, arătându-se pe scurt elementele de fapt care pot conduce la concluzia că s-a produs o faptă contravențională, întrucât descrierea în formă generică echivalează cu o nedescriere a contravenției prevăzută de legiuitor.

Instanța de apel va în vedere și principiul in dubio pro reo care profită intimatului petent, întrucât apelantul intimat nu a făcut dovada certitudinii, situație de fapt dincolo de orice îndoială în ceea ce privește întrunirea elementelor constitutive ale contravenției prevăzută de art.3 pct.1 din legea nr.61/1991, raportat la faptul că și în aceste acuzații civile, oricărei persoane trebuie să i se aplice garanțiile procesuale penale care au implicații sub aspectul sarcinii probațiunii.

În situația sancționării unor contravenții constând în fapte comisive de nerespectare a unor prevederi legale, cum este contravenția reținută în cauza de față, procesul verbal poate constitui un mijloc de probă și poate dovedi doar o situație de fapt care a dus la încheierea acestuia, fără însă a stabili vinovăția intimatului petent, întrucât în situația de față petentul a invocat dubii serioase de lipsă de obiectivitate asupra constatărilor personale ale agentului constatator, astfel că acestea nu mai pot da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului și în cazul de față procesul verbal nu poate constitui un mijloc de probă și ca atare nici nu se impunea administrarea de probatorii din partea petentului, atâta timp cât apelantul intimat nu a prezentat un mijloc de probă care să facă dovada unei aparențe de legalitate și temeinicie ce circumscrie prezumției relative de veridicitate a procesului verbal de constatarea a contravenției.

În consecință înainte de a trece la analiza elementelor care trebuia să le cuprindă un proces verbal de constatare a contravenției, instanța de fond avea obligația să fii verificat elementele obligatorii ale acesteia, întrucât în lipsa unuia, cum sunt lipsa descrierii faptei și a locului săvârșirii faptei, dispare unicul act probator al săvârșirii unei contravenții, măsura în care procesul verbal este lovit de nulitate, temeiul juridic fiind dispozițiile art.17 din OG nr.2/2001, deoarece în lipsa menționării locului săvârșirii faptelor și a lipsei descrierii faptelor, evident instanța de judecată este pusă în imposibilitatea obiectivă de a verifica dacă fapta a fost descrisă, unde a fost săvârșită și dacă răspunderea contravențională a fost angajată în condițiile garanțiilor procesuale.

Cu privire la aspectele privind condițiile de fond și de formă ale procesului verbal de constatare a contravenției, tribunalul reține că de regulă acesta reprezintă atât un act administrativ, cât și un act procedural prin care se constată săvârșirea contravenției, astfel că atât ad validitatem, cât și ad probationem trebuie întocmit în formă scrisă, urmând să respecte elementele obligatorii prevăzute în art.16-19 din OG nr.2/2001, așa cum de altfel s-a reținut și în Decizia nr.XXII/2007 a ÎCCJ („În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor (art.17 din OG nr.2/2001) în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.”), lipsa celorlalte elemente care nu sunt prevăzute în mod expres de lege ca fiind lovite de nulitate absolută, urmează să fie calificate ca nulități relative cărora le sunt aplicabile dispozițiile art.105 și următoarele c.pr.civ. și analizate de la caz la caz.

Conform deciziei nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nulitățile absolute sunt cele prevăzute în art.17 din OG nr.2/2001 arătându-se că: „situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță.”, astfel că invocarea altor aspecte privind întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției pot fi asimilate unor nulități relative în condițiile art. 105 c.pr.civ., și ca atare intimatul petent avea obligația să invoce și să facă dovada unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actelor îndeplinite.

Ca atare raportat la aspectele privind condițiile de fond și de formă ale procesului verbal de constatare a contravenției contestat, tribunalul nu mai poate reține că acesta reprezintă un act administrativ sau un act procedural prin care s-a constatat săvârșirea contravențiilor, astfel că acesta atât din punct de vedere al validității, cât și din punct de vedere al probațiunii se constată că nu mai respectă elementele obligatorii prevăzute în art.16-17 din OG nr.2/2001 și totodată nu se mai bucură de prezumția relativă de veridicitate și legalitate în condițiile art.34 din OG nr.2/2001.

Conform dispozițiilor art.470 NCPC: “Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt cât și în drept”, astfel că apelul este o cale de atac ordinară, cu caracter devolutiv și reformator, iar atunci când se solicită rejudecarea fondului, limitele rejudecării sunt stabilite de către apelant prin cererea și motivele de apel. Cu privire la judecarea apelului în sine, în fața instanței de apel nu se pot invoca alte “motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare“, cu excepția situației în care necesitatea administrării dovezilor decurge din dezbateri.

Instanța de apel a făcut o analiză atât în fapt, cât și în drept, raportată la jurisprudența comunitară, cu respectarea garanțiilor procesuale, precum și a tuturor principiilor generale ce guvernează procesul civil, astfel că în raport de dispozițiile art.477 raportat la dispozițiile art.479 alin.2 NCPC se constată că au fost respectate normele de ordine publică, iar cauza a fost examinată sub toate aspectele de fapt și de drept ale hotărârii atacate.

Instanța de fond raportat la dispozițiile art.34 și urm. din OG nr.2/2001 și-a îndeplinit obligația de a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și de a respecta atât principiul oficialității, cât și principiul proporționalității, cu respectarea prezumției de nevinovăție, în sensul că sarcina acesteia de a se verifica scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și pe de altă parte de a folosi toate mijloacele necesare și utile cauzei pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, a fost realizată.

Cu privire la judecarea apelului în sine, în fața instanței de apel nu se pot invoca alte “motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare“, cu excepția situației în care necesitatea administrării dovezilor decurge din dezbateri.

În raport de toate aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.470 și următoarele NCPC, tribunalul constată că nici unul dintre motivele invocate de apelantul intimat nu se încadrează în motivele prevăzute de articolele menționate anterior, deoarece în cazul în care s-ar reține contrariul s-ar încălca principiul general ce guvernează poziția părților în căile de atac, și anume, principiul non peiorationem in appellatione, cu excepția celor două derogări de la această regulă, și anume, cazurile în care apelantul însuși consimte expres la o înrăutățire a propriei situații sau în cazurile anume prevăzute de lege, raportat și la faptul că intimatul petent nu a formulat apel incident în condițiile art.472 NCPC, urmând ca în condițiile art.480 alin.1 NCPC să respingă apelul de față ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj împotriva sentinței civile nr.1565 din data de 29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent Ț. F.-D. cu domiciliul în comuna Jupânești, ., ca nefondat.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2015, la Tribunalul Gorj.

Președinte,

C. B.

Judecător,

C. C.

Grefier,

E. D. M.

Red.B.C./Tehnored.C.R.

j.f. R. M.

4 ex./ 03.07.2015

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 897/2015. Tribunalul GORJ		Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1040/2015.... →

Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 03-06-2015, Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 03-06-2015, Tribunalul GORJ