Alte cereri. Sentința nr. 370/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 370/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1687/95/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 370/2015
Ședința publică de la 18 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Grefier E. A. B.
Pe rol judecarea cererii formulată de reclamanta C. I. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Administrația F. Pentru Mediu, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost acordat termen pentru a se completa taxa judiciară de timbru cu suma de 282 lei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada achitării integrale a taxei de timbru datorate, tribunalul, din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări și rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față,
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 02.04.2014 sub nr._, reclamanta C. I. a chemat în judecată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Administrația F. pentru Mediu solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2870 lei reprezentând taxă timbru de mediu, sumă actualizată cu rata dobânzii legale la data plății efective precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt a arătat că a achiziționat un autoturism di Germania și pentru înmatricularea sa în România a fost obligată să achite în cursul anului 2013 la trezoreria municipiului Târgu J. suma de 2870 lei reprezentând timbru de mediu, potrivit chitanței . nr._ din data de 18.12.2013.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în esență că taxa respectivă a fost încasată în mod nelegal, întrucât dispozițiile din dreptul intern care o reglementează sunt contrare dispozițiilor Tratatului CEE și jurisprudenței CJUE.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, alineat 1 și 2 și art. 8, alineat 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 148 din Constituția României și art. 110 TFUE.
În temeiul art. 223 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar, în original, adresa nr. GJ34866/04.03.2014 emisă de AJFP Gorj și în copii certificate pentru conformitate cu originalul cererea adresată pârâtei, decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, chitanța . nr._/18.12.2013, cartea de identitate a vehiculului în limba germană și în traducere legalizată, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit.
P. întâmpinarea depusă la data de 07 mai 2014 pârâta Administrația F. pentru Mediu a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea acțiunii, invocând excepția inadmisibilității acțiunii.
A arătata că, în susținerea acțiunii introductive, reclamanta a menționat o presupusă afectare a dreptului de proprietate de către prevederile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și faptul că aceasta ar aduce atingere anumitor prevederi constituționale și ar veni în contradicție cu jurisprudența CJUE. Astfel, după cum lesne se poate observa, reclamanta își argumentează demersul printr-o pretinsă neconformitate a prevederilor OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule cu normativele europene și, implicit, printr-o pretinsă neconstituționalitate a acesteia.
Altfel spus, vătămarea dreptului sau interesului său legitim s-ar datora în exclusivitate stării de nelegalitate și neconstituționalitate a OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, ceea ce conduce la concluzia că este vorba despre o situație tipică art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În aceste condiții, a analiza conduita organului fiscal impusă de aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 9/2013 și constând în încasarea taxei prevăzute pentru timbrul de mediu este o abordare greșită în condițiile în care organul fiscal nu este emitentul O.U.G. nr. 9/2013, nu are căderea de a examina legalitatea taxei în raport de prevederile dreptului comunitar și nici de a aplica cu prioritate aceste din urma dispoziții, fără a ține cont de legislația internă.
Mai mult decât atât, astfel cum este recunoscut jurisprudențial și doctrinar, în aceste cazuri admisibilitatea acțiunii este condiționată de răsturnarea prezumției de constituționalitate a ordonanței Guvernului pretins vătămătoare: în cazul în care ordonanța de urgență sau dispoziția din ordonanța de urgență ce se consideră vătămătoare nu a fost declarată neconstituțională, acțiunea în contencios administrativ este admisibilă numai împreună cu excepția de neconstituționalitate, în cazul în care acțiunea ce vizează ordonanța de urgență nu este însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiunea în contencios administrativ se respinge ca inadmisibilă.
Regimul juridic al acțiunilor împotriva ordonanțelor Guvernului este stabilit printr-un articol distinct din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a cărui examinare, prin raportare la jurisprudența în această materie a Curții Constituționale și a instanțelor judecătorești, relevă o . particularități, cu precădere în ceea ce privește condițiile acțiunii, obiectul acesteia, incidențe instituției suspendării executării actului administrativ, aspecte ce vor fi analizate în ceea ce urmează:
Persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ în două situații:
a) când este pusă la îndoială prezumția de constituționalitate a unui astfel de act (situație în care art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea trebuie însoțita de excepția de neconstituționalitate).
b) când a fost constatată neconstituționalitatea unei ordonanțe de Guvern, situație în care acțiunea trebuie introdusă în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României.
Or, întrucât interesul de a acționa în justiție, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui aci administrativ a cărui anulare trebuie solicitată de cel ce se consideră păgubit și, totodată, având în vedere că, deși prin prezenta cerere de chemare în judecată se solicită restituirea unei sume încasată în temeiul unui act normativ pretins neconstituțional, nu este formulată și excepția de neconstituționalitate a textului invocat, consideră prezenta acțiune ca fiind inadmisibilă.
În considerarea celor de mai sus, cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantă, astfel cum a fost formulată, în toate aspectele ei, se dovedește a fi inadmisibilă.
Pe fondul cauzei a considerat neîntemeiate pretențiile reclamantei constând în obligarea pârâtei la restituirea sumei înscrise în actul administrativ contestat și achitată în virtutea O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei și până la presupusul moment, al restituirii ei, pentru următoarele considerente:
La 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o laxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Aceeași soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 N. c. Statul Român.
Totodată, a arătat faptul că în răspunsul dat de către Curte în hotărârea T., la pct. 54, se reține astfel: „(54) În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C-451/99, R., p. 1-3193, par. 40, Hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca, C-464/02, R., p. 1-7929, par. 74, și Hotărârea din 1 iunie 2006. De Danske Bilimportorer, C-98/05, R., p. 1-4945, par. 28)”.
Cu alte cuvinte, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare.
O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovată tocmai din necesitatea de a corela dezideratele naționale în ceea ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabilă instituită de vechea reglementare în domeniu.
În acest context, O.U.G. nr. 9/2013 a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, actul normativ amintit înlăturând discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative. P. actuala lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul „poluatorul plătește”, fiind taxate primordial emisiile generate de mașina. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii si tipul de tehnologie folosit (Euro 1, 2, 3, 4, 5) și reprezintă cu adevărat o taxă de mediu, întrucât se calculează în principal în funcție de emisia de C02, (luata în calcul în întregime pentru timbru, fata de reglementările anterioare), înscrisa în cartea de identitate a mașinii sau documentele de omologare.
De altfel, în preambulul O.U.G. nr. 9/2013 se arată că, prin adoptarea actului normativ, se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.
Sigur, orice metoda de impunere poate să fie de unii agreată, de alții contestată, dar vrem subliniem că. în majoritatea statelor europene, si nu numai, poluarea generata de autovehicule este taxata. Metodele de taxare, precum si valorile, sunt diferite de la tara la tara deoarece la nivel de Uniune nu exista o reglementare care sa instituie o taxa unica.
În acest sens menționează că, în Uniunea Europeana, există mai multe state care își calculează taxa de poluare în principal în funcție de emisia de C02: Franța, Spania, Irlanda, Olanda, Portugalia, Slovenia. In unele tari, precum Franța sau Olanda, cotele sunt mult mai mari decât în România, dar acest lucru este permis de puterea de cumpărare diferita.
În contextul intenției de armonizare europeană, dar și pentru a fi în deplin acord cu directivele europene, România a ales o taxare doar în funcție de emisia de C02 și de gradul de poluare a tehnologiei.
În altă ordine de idei, contrar susținerilor reclamantei, O.U.G. nr. 9/2013 a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului. Astfel, art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule prevede:
„Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unu certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu c fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situație autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plate taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, respectiv indiferent că este vorba de un autovehicul nou, un autovehicul second-hand care se înmatriculează pentru prima dată în România sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România, dar pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule, și pentru care se transcrie dreptul de proprietate”.
P. urmare, pârâta a solicitat instanței să constate că argumentele și așa zisele exemple ipotetice la care recurge reclamanta, nu se pot substitui unei analize pertinente a legalității/nelegalității timbrului de mediu institut prin O.U.G. nr. 9/2013.
A considerat pârâta că nu pot fi reținute nici susținerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea timbrului de mediu s-ar aduce atingere dreptului de proprietate pentru următoarele considerente:
În primul rând, pârâta a subliniat faptul că procesul civil este guvernat de principiul „actori incumbit probatio”, prevăzut de art. 249 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit căruia „cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Pârâta A.F.M. a solicitat instanței să constate că reclamanta NU a făcut vreo dovadă că prin achitarea timbrului de mediu s-ar fi încălcat dreptul de proprietate al acesteia (respectiv acel atribut al dreptului de proprietate ce se referă la prerogativa proprietarului de a dispune de bunul său), nu s-a făcut proba existenței unei legături directe de cauzalitate între fapta achitării taxei și o eventuală încălcare a dreptului de proprietate suferită de partea lezată.
Altfel spus, pentru a se putea antrena răspunderea statului, trebuie verificat dacă pretinsa încălcare a dreptului de proprietate rezultă în mod direct din achitarea timbrului de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013.
Nu în ultimul rând, a subliniat faptul că din sumele colectate cu titlu de timbru de mediu se finanțează programe pentru protecția mediului. în baza OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, astfel: Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități; Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto național: Programul de stimulare a înnoirii Parcului național de tractoare și mașini agricole autopropulsate; Programul de realizare a pistelor pentru bicicliști; Programul de dezvoltare și optimizare a Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului, precum și multe alte proiecte, cum ar fi: reducerea impactului asupra atmosferei, apei și solului, inclusiv monitorizarea calității aerului; conservarea biodiversității și administrarea ariilor naturale protejate; educația și conștientizarea publicului privind protecția mediului; monitorizări, studii și cercetări în domeniul protecției mediului, pădurilor și apelor privind sarcini derivate din acorduri internaționale, directive europene sau alte reglementări naționale sau internaționale, precum și cercetare-dezvoltare în domeniul schimbărilor climatice. De altfel, indiferent de forma pe care taxa a îmbrăcat-o (taxă de primă înmatriculare/taxe pe poluare/timbru de mediu), prin aplicarea acestei masuri fiscale, pe lângă proiectele și programele finanțate de A.F.M. s-a derulat încă din anul 2005 „Programul Rabla”, fiind scoase din uz un număr de 410.238 autovehicule vechi si poluante, astfel: 2005 - 14._.110; 2007 - 16.444: 2008 - 30.466; 2009 - 32.327;_;_ 2012- 25.000.
Pe lângă aceste cantități de emisii care au fost reduse, prin casarea autovehiculelor au fost eliberate suprafețe in localități de cea 10 mp/autovehicul, a fost introdusă o cantitate de cca 650 Kg/autovehicul de deșeu metalic în sistemul de reciclare, realizându-se astfel și obiectivele de mediu conform Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L 269 din 21 octombrie 2000.
În considerarea celor ce preced, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care dispună respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj nu au depus întâmpinări deși prin rezoluția din data de 10 aprilie 2014 s-a comunicat câte o copie de pe cererea de chemare în judecată, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la primirea copiei de pe cererea de chemare în judecată sub sancțiunea prevăzută de art.208 Cod procedură civilă conform căruia nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții în afara celor de ordine publică.
D. urmare, conform art. 201 și art. 203 alineat 1 Cod procedură civilă a fost fixat termen de judecată la data de 25 iunie 2014, fiind citate părțile.
La termenul din 25 iunie 2014, în temeiul art. 413 alineat 1, punct 1 Cod procedură civilă, a fost suspendată judecarea cauzei privind pe reclamanta C. I. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și Administrația F. pentru Mediu, până la pronunțarea de către CJUE în cauza C- 331/13- I. N. N..
Având în vedere că s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C- 331/13- I. N. N., tribunalul, din oficiu, a repus cauza pe rol pentru reluarea judecării procesului conform art. 415 alineat 3 Cod procedură civilă, fiind citate părțile pentru termenul din data de 4 martie 2015, când s-a constatat că cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu suma de 5 lei în loc de 287 lei așa cum prevăd dispozițiile art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. S-a procedat la citarea pârâtei cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu diferența de 282 lei, obligație pe care reclamanta nu a îndeplinit-o.
La termenul de judecată din data de 18 martie 2015 instanța a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată.
În temeiul art. 237 alin.(2) pct.1 C.proc.civ. tribunalul va analiza cu prioritate excepția invocată.
Taxa de timbru datorată în materia contenciosului administrativ, în cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei, potrivit dispozițiilor art. 16 lit. b) din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, iar reclamanta a depus la dosar împreună cu cererea de chemare în judecată chitanța . nr._ din data de 23.03.2014, pentru suma de 5 lei din totalul de 287 lei datorat cu titlu de taxă judiciară de timbru, cuantumul sumei solicitate a se restitui fiind potrivit cererii introductive de 2870 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin (1) din OUG nr. 80/2013, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată și taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat în temeiul dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, iar potrivit alin. (2), neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Întrucât taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, instanța a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a achita diferența de 282 lei datorată până la termenul stabilit de instanță pentru data de 18 martie 2015.
În cauză, deși reclamanta a fost legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul arătat, la dosar nu există dovada executării obligației de plată a acesteia și întrucât cererea nu este legal timbrată, excepția timbrării este întemeiată și va fi admisă.
În lipsa achitării integrale a taxei de timbru, tribunalul nu poate rezolva alte aspecte ale cauzei, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (2) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru va anula ca netimbrată cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția insuficientei timbrări.
Anulează ca insuficient timbrată cererea formulată de reclamanta C. I., CNP_, cu domiciliul procesual ales la avocat P. C., cu sediul în municipiul Târgu J., ., județul Gorj în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. cu sediul în municipiul C., ..2, județul D., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, cu sediul în municipiul Târgu J., ., județul Gorj și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2015.
Președinte, L. M. | ||
Grefier, E. A. B. |
Red. L.M./ tehn. E.B.
6 ex./ 19 aprilie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 330/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
