Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 14/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 2604/95/2012*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 14/2015
Ședința publică de la 16 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S.
Grefier I. U.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta . contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic P. N. pentru reclamantă și consilier juridic T. I. pentru pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că prin serviciul registratură – arhivă expertul desemnat a depus la dosar răspunsul la obiecțiuni.
Reprezentantul reclamantei a învederat că a observat răspunsul la obiecțiuni.
Nemaifiind cereri de formulat, tribunalul a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei a solicitat respingerea acțiunii și menținerea actelor administrative fiscale emise de organul fiscal.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
P. contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 13.03.2012 reclamanta .. Tg-J. în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 118/20.09.2011 emisă de Direcția Generala a Finanțelor Publice Gorj - Biroul soluționare contestații privind contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. F-GJ 1427/03.06.2011 întocmită în baza Raportului de inspecție fiscala nr.F-GJ692/03.06.2011, solicitând admiterea acesteia, anularea în totalitate a sumei de 123.593 lei și obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea contestației a susținut că în conformitate cu dispozițiile OG nr.92/2003, titlul VII, privind Codul de Procedura Fiscala,in perioada 06.04._10, inspecția fiscala din cadrul DGFP Gorj a verificat activitatea financiara desfășurata de .. Tg-J., fiind finalizata prin Raportul de inspecție fiscala F -GJ nr.692/03.06.2011, in baza căruia s-a emis Decizia de impunere nr. F-GJ nr. 1427/03.06.2011.
După primirea acestor acte, a formulat contestație, nefiind de acord cu suma totala de plata stabilita ca obligații fiscale suplimentare în cuantum de 797.174 lei.
Analizând motivele invocate, Biroul de soluționare contestații din cadrul DGFP Gorj, le-a găsit întemeiate în marea lor majoritate și a emis decizia nr. 118/20.09.2011, prin care a decis respingerea contestației formulate de către .. Tg-J. pentru suma de 123.593 lei, compusa din 71.361 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar de plata din care 33.342 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit suplimentar; 11.029 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugata de plata din care 7.861 lei reprezentând majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata de plata și desființarea deciziei de impunere nr. F- GJ 1427/03.06.2011, pentru suma de 673.581 lei, așa încât obiectul contestației îl reprezintă anularea în totalitate a sumei de 123.593 lei privind obligații suplimentare de plata pe care considera ca nu le datorează.
În ceea ce privește, suma de 71.361 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar de plata a invocat următoarele:
- diferențele suplimentare de impozit pe profit au fost stabilite in sarcina societății ca urmare a considerării de către organele de control a unor categorii de cheltuieli ca fiind nedeductibile la calculul profitului impozabil, respectiv:
- Organul de control nu a acceptat la deducere cheltuielile aferente facturilor fiscale emise in perioada 2007-2009 de către Cabinetul stomatologic dr. S. T. însă aceasta măsura este nelegala deoarece in deducerea acestor cheltuieli s-a ținut cont de dispozițiile art. 21 alin. l din Codul Fiscal, care precizează că sunt cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile (...), neimpunându-se condiția ca aceste cheltuieli sa aibă legătura cu obiectul de activitate al societății ;
- Organul de control a respins fără temei sau prin susținerea unor argumente eronate ca pentru cheltuielile cu servicii medicale stomatologice in suma de 52.744 lei societatea nu a justificat necesitatea efectuării acestor cheltuieli in scopul desfășurării activității proprii si nu a existat intre părți un contract de prestări servicii, lucru neadevărat deoarece s-a făcut dovada ca prestările de servicii s-au desfășurat in baza Contractului nr. 2 din 05.01.2008, care a fost prezentat inspectorilor fiscali însă nu au dat eficienta. Invocarea contractului despre care organul de control susține in decizie si raport ca nu a fost prezentat, nu este reala, deoarece se poate dovedi ca acesta a fost prezentat, mai mult, acest lucru s-a făcut si în scris prin adresa nr. 1737/09.05.2011, înregistrată la D.G.F.P. Gorj sub nr._ din 10.05.2011 la solicitarea acestei instituții, unde la întrebarea nr. 3, s-a precizat: „referitor la înregistrarea in contabilitate a cheltuielilor cu servicii medicale precizam ca aceste cheltuieli au fost efectuate pentru angajații societății conform contractului de prestări servicii nr. 2/05.01.2008”.
Respingerea capătului de cerere prin care cheltuielile cu servicii medicale de stomatologie în suma totala de 52.744 lei ca fiind nedeductibile la calculul impozitului pe venit motivând că nu a existat contract de prestări servicii, iar cel invocat nu a fost prezentat, este nelegală deoarece rezultă că acest contract a fost prezentat în scris la D.G.F.P. și înregistrat sub nr._ din 10.05.2011, iar actul de control și decizia de impunere au fost emise ulterior, la data de 03.06.2011 deci contractul a fost prezentat cu multe zile înainte, însă fără temei nu a fost luat în considerare de organul de control, așa încât, impozitul pe profit suplimentar este eronat calculat și impus la plata.
În dovedire a depus ca dovada adresa nr._/10.05.2011.
Într-o altă situație similară, organul de control a luat în calcul și a considerat că deducerea facturii fiscale nr. 126/13.08.2008, pentru prestări servicii efectuate în baza contractului nr.267/01.06.2008 este legală ( răspunsul la întrebarea nr.4) in timp ce situația descrieri anterior nu a fost legală, motivând fără temei lipsa unui contract de prestări servicii.
De asemenea mod nelegal organul de control a stabilit și a considerat ca suma de 6.350 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar de plata aferent anului 2007, inclusa in suma totala de 71.361 lei este datorat, ceea ce nu este in concordanta cu realitatea deoarece așa cum s-a explicat și s-a dat răspuns la întrebarea nr.2, sumele declarate sunt corecte iar diferența de 6.350 lei rezulta din faptul ca s-a omis înregistrarea in contabilitate a declarațiilor rectificative nr.6672/25.04.2007, nr.6010/25.07.2007 si nr.5225/25._ ce au fost anexate la adresa înregistrata la DGFP Gorj sub nr._/10.05.2011, deci prezentate in timpul controlului care însă nu au fost luate în calcul, motivându-se că societatea nu aduce argumente în ceea ce privește suma de 6.350 lei, fără însă a face referire la declarațiile rectificative sus
menționate si nici care este motivul înlăturării acestora, respingând capăt de cerere in mod nejustificat ca fiind nemotivat.
Cu privire la considerarea ca nedeductibile fiscal a cheltuielilor in suma de 73.109 lei pentru care a fost calculat un impozit pe profit in suma de_ lei ce reprezintă achiziția unor utilaje de la . C., apreciază că înregistrarea contabilitate a facturii fiscale nr._/17.01.2008, s-a făcut corect în sensul ca s-au cumpărat de la acest furnizor, utilaje necesare activității de alimentație publica la Baza de tratament Țicleni pe care a achiziționat-o, fiind folosite ca piese de schimb pentru utilaje asemănătoare. S-a avut in vedere ca fiecare element are valoare individuala si înregistrarea in contul 6024 „cheltuieli cu piese de schimb” este corecta iar neacceptarea ca si cheltuiala deductibila a sumei de 73.109 lei o consideră nelegală.
Cu privire la capetele de cerere privind impozitul pe profit stabilit suplimentar in suma de 8.072 lei pentru anul 2009 si 11.625 lei pentru anul 2010, consideră ca aceste sume nu sunt datorate deoarece cheltuielile de protocol au fost efectuate cu respectarea normelor Codului fiscal, organul de control nefăcând nici un calcul din care sa rezulte ca limita acestor cheltuieli a fost depășita, si nici nu a luat in calcul faptul ca aceste cheltuieli nu au fost deduse din impozitul pe profit iar prin declarația nr.101 privind impozitul pe profit aferent anului 2009 dar si din balanța de verificare rezultă ca sau înregistrat in contul 623 „ cheltuieli de protocol nedeductibile”si astfel nu a fost influențat impozitul pe profit;
Referitor la cheltuielile cu sponsorizarea acestea au fost efectuate cu respectarea legislației specifice in vigoare in sensul ca au fost respectate dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. p Cod fiscal fiind determinate in limita a 3 la mie din cifra de afaceri si nu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat, în decizie nemotivându-se daca au fost încălcate aceste dispoziții legale si nici nu se menționează modul de calcul, pur si simplu organul de control respingând acest capăt de cerere.
O alta componenta a cheltuielilor considerate nedeductibile fiscal de către inspecția fiscala se refera la cele cu amenzile, despăgubirile si penalitățile, în mod nelegal organul de control considerând nedeductibile aceste cheltuieli întrucât nu a făcut o departajare a acestor tipuri de cheltuieli, cat sunt amenzi, cat sunt despăgubiri si penalități, fiind luate toate la un loc ceea ce este nelegal, considerând ca deducerea penalităților plătite ca sancțiune pentru neîndeplinirea prevederilor contractuale este legala dat fiind diversele situații apărute in derularea contractelor, fiind prevăzute in mod expres ca excepție la pct. 23 lit. d din Normele metodologice date in aplicarea prevederilor art. 21 alin 1 din Codul fiscal.
De asemenea, în mod eronat inspecția fiscală a considerat că acele cheltuieli nu sunt deductibile deoarece societatea a respectat dispozițiile legale procedând la deducerea acestora în limita a 2% aplicată asupra tuturor cheltuielilor cu salariile personalului, limită pe care organul de control nu a calculat-o si nici nu a scăzut-o din cuantumul acestora, pentru ca în actul de control nu se face nici o referire, ca limita prevăzuta a fost depășita, ceea ce este nelegal. Respingerea acestui capăt de cerere nu are susținere este nefondata, întrucât limita de 2% este prevăzută în mod legal de art. 21 alin. 3 lit. c din codul fiscal și se aplică asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului ori nu există nici un calcul din care să rezulte cuantumul acestor cheltuieli, în actele de control nefăcându-se nici o referire la modul de calcul și prin urmare concluziile de respingere nu pot fi reținute.
Organul de control nu a acceptat la deducere cheltuieli în suma de 152.324 lei cărora le corespunde un impozit in suma de 24.372 lei și nici cheltuieli în sumă de 5.042 lei cu un impozit pe profit aferent de 806 lei, care nu au o fundamentare legală și nu se sprijină pe motive de fapt fiind invocate numai motive de drept. Deoarece organul de control nu motivează constatarea că sumele de 24.372 lei și 806 lei impuse la plată ca impozit pe profit calculate suplimentar a considerat că nu este legală această impunere.
În concluzie, a solicitat anularea sumei in cuantum de 71.361 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar de plata ca fiind nedatorat și anularea sumei de 33.342 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit suplimentar.
În ceea ce privește suma de_ lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată de plata a învederat că în mod greșit organul de control a calculat această taxă, în cuprinsul deciziei de impunere, echipa de control stabilind o diferență de plată de TVA în cuantum de 11.029 lei și 7.861 lei reprezentând majorări de întârziere la TVA de plată.
Echipa de control a motivat că o . prestatorii de servicii care au emis facturi fiscale nu sunt societăți plătitoare de TVA aspect identificat prin situația privind tranzacțiile din declarația 394 si pe cale de consecință, au înlăturat dreptul de deducere a TVA aferent acestor facturi, măsură pe care a considerat-o nelegală, deoarece nu se sprijină pe probe pertinente, organul fiscal având obligația de a respecta dispozițiile art. 65 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
Dispozițiile menționate se referă la faptul că „Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe baza de probe sau constatări proprii”, care să reflecte adevărul unui fapt, respective a operațiunilor comerciale desfășurate de societate, a înregistrărilor contabile a declarațiilor obligațiilor fiscale.
A solicitat a se observa că măsura dispusă de organul fiscal, respectiv stabilirea diferențelor de plată în sarcina societății, nu este întemeiată întrucât nu este motivată în fapt și nu are la bază probe din care să rezulte ca stabilirea obligațiilor suplimentare de plată, sunt temeinice și legale.
De asemenea, a solicitat a se observa că singura mențiune a echipei de control în susținerea măsurii dispuse, a constat în aceea că prestatorii care au emis facturi fiscale în cursul anului 2008 nu erau plătitori de TVA, aspect identificat prin situația privind tranzacțiile din declarația 394 făcându-se doar o înșiruire de facturi emise de diverse firme.
A considerat că motivația organului fiscal că facturile fiscale nu sunt documente justificative pentru deducerea TVA nu este legală, întrucât au fost respectate dispozițiile art. 155 și 146 din Codul fiscal.
Față de cele prezentate și în raport de probele administrate în cauză a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 118/20.09.2011 privind obligarea la plata sumei de 11.029 lei reprezentând TVA de plata și a sumei de 7.861 lei.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, O.G. nr. 92/2003 și Legea nr. 571/2003.
În dovedire au fost depuse decizia nr. l 18/20.09.2011, raportul de inspecție fiscală, declarații rectificative, adresa nr. 1737/09.05.2011, contract de prestări servicii nr. 2/05.01.2008, iar în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei și în eventuala lipsă de la dezbateri.
Pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Gorj a formulat întâmpinare la acțiunea formulată de reclamanta și a solicitat respingerea acesteia deoarece este neîntemeiată având în vedere următoarele motive:
Referitor la suma de 52.744 reprezentând cheltuieli cu servicii medicale de stomatologie, a învederat instanței de judecată că, în mod corect nu a fost acceptată la deducere, stabilindu-se un impozit pe profit în cuantum de 8.439 lei.
În acest sens, a arătat instanței de judecată faptul că reclamanta nu a putut justifica necesitatea efectuării acestor cheltuieli în scopul desfășurării activității proprii, al cărui specific este: „lucrări de construcții al drumurilor, autostrăzilor și alte lucrări de construcții”, organele de inspecție fiscală aplicând în mod corect dispozițiile art. 21 alin. 1 coroborat cu prevederile art. 21 alin. 4 lit. I) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:
„(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: alte cheltuieli salariate și/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu excepția prevederilor titlului III.
A solicitat a se reține faptul că agentul economic a înregistrat ca și cheltuieli deductibile, cheltuielile cu serviciile medicale de stomatologie fără a prezenta în susținere un contract încheiat cu furnizorul de servicii medicale, precum și de faptul că, deși a susținut că aceste servicii erau destinate angajaților societății, nu a înregistrat aceste cheltuieli ca și cheltuieli salariale sau asimilate acestora, având obligația reținerii impozitului aferent la angajat.
Față de această situație, a învederat faptul că în mod corect organele de inspecție fiscala au considerat că aceste cheltuieli cu servicii medicale de stomatologie, în sumă totală de 52.744 lei, nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil, motiv pentru care, a solicitat a se constata că soluția adoptată de organele de inspecție este în concordanță cu dispozițiile legale.
Referitor la suma de 6.350 lei ce reprezintă impozit pe profit, s-a învederat că reclamanta nu a arătat motivele argumentate pentru care a considerat că nu datorează această sumă.
Referitor la suma de 11.697 lei reprezentând impozit pe profit calculat suplimentar la suma de 73.109 lei plătită de reclamantă pentru achiziția unor utilaje de la . C., a susținut că în mod corect a fost calculată de organele de inspecție fiscală.
Reclamanta a înregistrat pe cheltuieli, contravaloarea acestei facturi în contul de 6.024 lei „cheltuieli cu piesele de schimb”, fiind o înregistrare eronată, deoarece fiecare din aceste utilaje achiziționate au o valoarea mai mare decât limita stabilita prin hotărâre a Guvernului pentru încadrarea în categoria mijloacelor fixe, la data intrării în patrimoniul societății și prin urmare, aceste utilaje trebuiau să fie înregistrate ca mijloace fixe.
De asemenea, a învederat faptul că organele de inspecție fiscală au procedat în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
Astfel, potrivit Anexei 1 din Ordinul nr. 1752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, Cap. 2 Secțiunea 7 pct. 87 și pct. 88:
Art. 87 - Imobilizările corporale reprezintă active care:
a) sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; și
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Art88. - Imobilizările corporale cuprind: terenuri și construcții; instalații tehnice și mașini; alte instalații, utilaje și mobilier; avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție”.
coroborate cu prevederile art.24 alin.(1) si (2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, care precizează:
„Art. 24 Amortizarea fiscală
(1) Cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.
(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative;
b) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului;
c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an”.
Potrivit art. 1) din Hotărârea nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe „ începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, valoarea minimă de intrare a mijloacelor fixe stabilită în condițiile art. 3 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este de 1.800 lei”.
Întrucât utilajele achiziționate de societatea contestatoare cu factura fiscală nr._/17.01.2008 au fiecare o valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, a solicitat a se constata că în mod corect organele de inspecție fiscală nu au acceptat ca și cheltuială deductibilă suma de 73.109 lei.
Referitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2009 în sumă de 8.072 lei, respectiv în suma de 11.625 lei, pentru anul 2010, a susținut că reclamanta datorează aceste sume întrucât, nu a luat în calcul la determinarea profitului impozabil, unele cheltuieli nedeductibile sau cu deductibilitate limitată, în sumă de 50.450 lei, aferentă anului 2009 și în sumă de 72.656 lei, aferentă anului 2010.
Față de acest fapt, s-a solicitat a se reține că, cele constatate de organele de inspecție fiscală sunt în concordanță cu dispozițiile legale în materie.
Astfel, potrivit prevederilor art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (3) lit. c) și alin. (4) lit. p) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, se precizează:
„(1) Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare, coroborate cu prevederile art. 17 din același act normativ, care prevede. „C. de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil care este de 16%, cu excepțiile prevăzute la art. 38”.
„(3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:
c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare. Intră sub incidența acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile și protezele, precum și cheltuielile pentru acționarea corespunzătoare a unor activități sau unități aflate în administrarea contribuabililor; grădinițe, creșe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale și al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști, precum și pentru școlile pe care le au sub patronaj. În cadrul acestei limite, pot fi deduse și cheltuielile reprezentând: tichete de creșă acordate de angajator în conformitate cu legislația în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori și salariaților, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul, pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariații care au suferit pierderi în gospodărie și contribuția la fondurile de intervenție ale asociației profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din școli și centre de plasament”.
„(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
p) cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări și/sau acte de mecenat potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, și ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă totalul acestor cheltuieli îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
1. este în limita a 3 la mie din cifra de afaceri;
2. nu depășește mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat”.
Referitor la TVA în cuantum de 11.029 lei se învederează că organele de inspecție fiscala au reținut că acestea conțin date eronate privind codul de înregistrare al persoanelor impozabile care au emis facturile, respectiv faptul ca societățile înscrise la rubrica emitent, nu figurează in categoria plătitorilor de taxa pe valoarea adăugata existenți in baza de date a Ministerului Finanțelor Publice.
Potrivit art. 146 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare: „Condiții de exercitare a dreptului de deducere:
(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5);
coroborate cu prevederile art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare:
„Factura fiscală trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele informații: [...]
c) denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare prevăzut la art. 153, după caz, ale persoanei impozabile care emite factura.
În sensul constatărilor organelor de inspecție fiscală este și Decizia V din data de 15.01.2007 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - publicată în Monitorul Oficial nr.732 din 30 octombrie 2007 se prevede:
„Taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA”.
Conform prevederilor art.1 alin.(1) din Ordinul nr.2226 din 27 decembrie 2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată:
„Începând cu data de 1 ianuarie 2007, conținutul minimal obligatoriu pentru formularul de factură este cel prevăzut la art. 155 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal”.
Față de cele de mai sus, s-a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamanta .., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa
Reclamanta .. Tg.-J. a depus la dosar o cerere de probatorii solicitând a fi încuviințate:
A). - Proba cu înscrisurile ce au fost anexat la contestație, respectiv decizia nr. 118 din 20.09.2011, raportul de inspecție fiscală, declarațiile rectificative, contractul de prestări servicii nr. 2/05.01.2008, adresa nr. 173 7/09.05.2011.
B). - Proba cu expertiza tehnica de specialitate financiar-contabilă.
De asemenea, a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. 118/20.09.2011, a deciziei de impunere nr. F-GJ 692/03.06.2011 și a sumei de 123.593 lei.
A considerat că suma de 71.361 lei reprezentând impozit suplimentar pe profit de plată, suma de 11.029 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată cu majorările aferente, nu le datorează, a învederat instanței ca atât organul de control fiscal, cât și expertiza de specialitate au formulat concluzii contradictorii motivând că deducerea sumelor nu a avut la baza contracte încheiate între părți deși a depus aceste acte atât la organul de control fiscal cât și la dispoziția expertei contabile care nu le-a luat în considerare.
A făcut mențiunea că încuviințarea unei noi expertize contabile efectuată cu trei experți ar fi fost de natură să clarifice cu certitudine realitatea obligațiilor de plata către stat.
În opinia sa condițiile impuse de către art. 21 alin. 4 lit. 1 din Legea nr. 571/2003 erau îndeplinite fiind necesar și suficient existența unui contract între părți de prestarea unor servicii ca să se deducă cheltuielile de acest gen. Ori cum acest document există și a făcut dovada ca organul de control fiscal a luat cunoștință despre el, se impunea deducerea acelor cheltuieli care au ca efect exonerarea de plata sumei de 71.361 lei.
Codul fiscal nu face distincție ca aceste cheltuieli să fie deduse după natura lor cum în mod eronat a susținut expertiza contabilă că acele cheltuieli stomatologice nu sunt făcute pentru realizarea obiectului de activitate al societății. În practică există această posibilitate ca societatea să suporte astfel de cheltuieli pentru salariați, ceea ce legea permite.
De aceea, a considerat că suma de mai sus nu o datorează.
Conform prevederilor Codului fiscal, societățile pot efectua cheltuieli cu deductibilitale limitată pentru protocol în limita a 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile însă nici organul de control fiscal și nici expertiza contabilă nu a calculat ponderea acestor cheltuieli și cele cu sponsorizarea care erau deductibile și astfel nu se impunea plata impozitului suplimentar pe profit.
P. decizia nr. 1497 din 06 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 3562 din 26 aprilie 2013, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, cauza a fost reînregistrată la data de 21 martie 2014 sub nr._ .
În cauză s-a dispus efectuarea unei contraexpertize, fiind stabilite următoarele obiective:
1 - să se verifice dacă suma de 71.361 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar de plata este corect calculată, având în vedere motivația paratei ca pentru cheltuielile cu serviciile medicale in suma de 52.744 lei nu exista justificare deoarece nu exista un contract de prestări servicii deși acesta a fost predat organului de control; daca majorările de întârziere aferente impozitului pe profit suplimentar în suma de 33.342 lei erau datorate;
2 - daca suma de 6.350 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar de plata aferent anului 2007, este datorată, raportat la declarațiile rectificative nr.6672/25.04.2007,6010/25.07.2007,si 5225/25.01.2008, depuse la dosar;
3 - daca suma de 11697lei reprezentând impozit pe profit calculata la suma de 73.109 lei privind achiziționarea unor utilaje de la . C. este corect calculata si daca este datorata de reclamanta;
4 - daca impozitul pe profit stabilit suplimentar in suma de 8.072 lei pentru anul 2009 si 11.625 lei pentru anul 2010, este calculat corect si daca este datorat de reclamantă,care este modalitatea de calcul din care au rezultat sumele sus menționate.
5 - daca cheltuielile de protocol si cheltuielile de sponsorizare, amenzile ,despăgubirile si penalitățile au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât parata nu motivează modul de calcul si nici cum s-au stabilit sumele de plata;
6 - daca suma de 11.029 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugata si 7.861 lei majorări de întârziere la TVA de plata, este corect calculată si datorata de reclamanta;
7 - expertiza sa stabilească in concluzie daca suma contestată de 123.593 lei, este datorată.
Cu privire la obiectivul nr. 1 experții au arătat că suma de 71.361 lei reprezentând impozit suplimentar de plată nu este corect calculată și va fi recalculată la obiectivul nr. 5, datorită faptului că în cadrul acestui obiectiv impozitul pe profit va fi diminuat, identificându-se în documentația solicitată ., cheltuieli deductibile de care echipa de control fiscal nu a ținut cont.
Cu privire la obiectivul nr. 2 experții au concluzionat că suma de 6350 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar de plată aferent anului 2007 este datorată de către reclamantă.
În ce privește obiectivul nr. 3 experții au considerat că suma de_ lei este corect calculată și reprezintă impozit pe profit datorat de reclamantă.
Referitor la obiectivul nr. 4 concluzia experților este aceea că impozitul pe profit stabilit suplimentar în sumă de 11.125 lei este datorat de reclamantă și este corect calculat conform modalității de calcul prezentate mai sus.
Cu privire la obiectivul nr. 5 experții au arătat că în ce privește cheltuielile de protocol și cheltuielile de sponsorizare, echipa de control a avut în vedere aceste cheltuieli, însă au apreciat în mod corect conform dispozițiilor legale, respectiv prevederile art. 21 din Legea nr. 571/2003, că aceste cheltuieli au deductibilitate limitată la calculul impozitului pe profit.
Că echipa de control fiscal a respectat legislația și nu a considerat deductibile doar acele cheltuieli car au depășit limitele prevăzute în codul fiscal.
Referitor la obiectivul nr. 6 experții au considerat că suma de 11.029 lei reprezintă taxa pe valoarea adăugată și suma de 7861 lei reprezintă majorări aferente și sunt datorate de reclamantă.
Cu privire la obiectivul nr. 7 suma totală datorată de reclamantă este de 117.291 lei.
P. răspunsul la obiecțiuni experții au arătat că își mențin opinia formulată în raportul de contraexpertiză, și anume că suma totală datorată de reclamantă este de 117.291 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:
Cu privire la suma de 71.361 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar de plată tribunalul constată că pârâta a calculat corect această sumă, aceasta rezultând din documentele existente la dosarul cauzei, suma fiind compusă din 8.439 lei reprezentând impozit pe profit deoarece a rezultat din neaceptarea ca și cheltuieli deductibile a serviciilor medicale efectuate de reclamant în sumă de 52.774 lei.
Aceste cheltuieli cu serviciile medicale au rezultat din facturile emise de către Cabinet Stomatologic Dr. S. T. SRL București precum și din contractele de prestări servicii stomatologice încheiate cu această societate, privind următoarele sume:_ în data de 12.11.2007, 27.208 în data de 09.01.2008, 21.04.2008 și 20.06.2008 și suma de 7.021 lei în data de 05.11.2009.
Respectivele cheltuieli nu sunt înregistrate în evidența cotabilă ca fiind cheltuieli de natură salarială și nu se încadrează în excepțiile prevăzute la Titlul III din Codul fiscal.
Nu au fost prezentate situații de lucrări sau procese verbale de recepție din care să rezulte existența unor facturi de prestări servicii precum și a contractelor de prestări servicii, necesitatea efectuării prin natura activităților desfășurate a unor astfel de cheltuieli nu sunt deductibile potrivit art. 21 alin. 2 lit. b din Codul fiscal.
De asemenea, chiar dacă s-au încheiat contracte de prestări servicii cu cabinetul stomatologic nu s-a făcut dovada că serviciile medicale sunt de natură să prevină bolile profesionale potrivit Legii nr. 319/2006, serviciile medicale fiind prestate doar pentru șapte salariați care fac parte din conducerea societății și nu pentru întreg personalul.
Suma de 11.697 lei este calculată corect și reprezintă impozit pe profit datorat de reclamantă, considerându-se că casarea mijloacelor fixe ale societății indiferent dacă această casare are loc înainte sau după expirarea duratei normate de viață a acestora pentru a putea fi deductibile trebuie să îndeplinească punctul 716 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, în sensul că trebuie întocmit proces verbal de scoatere din funcțiune, dezmembrarea acestora și valorificarea părților componente rezultate prin vânzare sau prin folosirea în activitatea curentă a contribuabilului.
Din listele de inventariere și din procesul verbal trebuia să rezulte situația bunurilor cu denumire, cantitate, preț și motivul pentru care este scos din gestiune etc.
Din balanțele de verificare la datele de 31.12.2009 și 31.12.2010 s-a constatat că reclamanta datorează un impozit pe profit la sfârșitul anului 2009 de 62.224 lei, iar reclamanta prin formularul 101 a menționat doar 58.546 rezultând astfel o diferență de 3678 lei impozit pe profit și nu de 8072 lei atât cât s-a stabilit de către organul fiscal.
Cu privire la anula 2010 se consideră că impozitul pe profit stabilit suplimentar de 11.125 lei este corect calculat de către pârâtă și acesta este datorat de reclamantă.
Referitor la cheltuielile de protocol, sponsorizare, amenzi, despăgubiri și penalități tribunalul constată că acestea nu sunt deductibile calculându-se în mod corect sumele prin decizia contestată.
Referitor la suma de 6350 lei impozit pe profit suplimentar aferent anului 2007 se consideră că această sumă este datorată, de asemenea, suma de_ lei reprezentând TVA și suma de 7861 lei reprezentând majorări sunt de asemenea taxe datorate de către reclamantă.
Pe ansamblu, tribunalul constată că suma datorată de către reclamantă nu este cea de 123.593 lei, așa cum se menționează în decizie, ci de 117.291 lei așa cum a stabilit expertul în raportul de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de reclamanta . sediul în Tg-J., .. 150, județul Gorj și prin lichidator judiciar Feaconsult IPURL cu sediul în Tg-J., ., ., . în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, județul D..
Anulează în parte decizia nr. 118/20.09.2011 emisă de pârâtă pentru suma de 6302 lei.
Menține decizia nr. 118/20.09.2011 pentru suma de 117.291 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 ianuarie 2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, I. S. | ||
Grefier, I. U. |
Red. I.S./tehnored. I.U.
5 ex/26 Ianuarie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 263/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 133/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
