Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 339/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 471/318/2014
Dosar nr._
Cod operator:2443 ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE nr.339/2015
Ședința publică din 04 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S.
Judecător: S. I. T.
Grefier: E. R. P.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G., împotriva sentinței civile nr.1850 din 24 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. R. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelul se află la primul termen de judecată, este motivat, timbrat și declarat în termen precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, intimatul petent a depus întâmpinare.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 1850 din 24 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petentul M. R. G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului G. și a fost anulat procesul verbal ., nr._/29.12.2013.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal . nr._/29.12.2013, petentul a fost amendat cu 320 lei și trei puncte penalizare, întrucât la acea dată conducând autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe . Tg-J., nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers prin viraj stânga spre ., intrând în coliziune cu o autoutilitară cu număr de înmatriculare necunoscut care circula în aceea direcție și intrase în depășire regulamentară a autoturismului petentului, în baza art. 108/1/b/3 coroborat cu art. 100/2 din OUG nr.195/2002.
Instanța de fond a constatat că intimata nu a menționat corect textul legal din actul normativ ce prevede contravenția descrisă, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art.16 din OG nr.2/2001 care prevăd obligativitatea indicării actului normativ (articol, aliniat, literă, punct, număr act normativ și anul emiterii). Astfel, agentul constatator a precizat în procesul verbal că fapta săvârșită este prevăzută de art.100 al.2 din OUG nr.195/2002, care nu are legătură cu contravenția descrisă, iar art.108/1/b /3 din același act normativ prevede doar cele trei puncte de penalizare.
S-a reținut că în considerarea principiilor constituționale - garantarea apărării drepturilor și libertăților umane și prezumția de nevinovăție - legiuitorul a consacrat necesitatea prevederilor legale. Prin aceasta s-a dorit ca tragerea la răspundere a persoanei să intervină numai dacă fapta este prevăzută expres într-un act normativ, emis de autoritățile prevăzute de lege. Astfel, acest litigiu trebuie să confere petentului garanții procesuale recunoscute și garantate de art.6 CEDO coroborat cu art.11 din Constituția României
Pe de o parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. contra României a reținut că procedura de soluționare a plângerilor contravenționale este asimilată procedurii penale, astfel că și în cazul de față contravenientul pornește de la prezumția de nevinovăție, petentului fiindu-i-se recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art.6 CEDO. În aceste condiții, contravenientul nu era obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenindu-i intimatei iar orice îndoială profitând persoanei învinuite de săvârșirea contravenției potrivit principiului in dubio pro reo. În cauza de față, petentul a fost cel care s-a prezentat la poliție pentru a i se elibera o dovadă de reparații, întrucât a fost implicat într-un accident cu un alt autoturism al cărui număr de înmatriculare nu l-a reținut, iar la acel moment a dat o declarație în fața agentului constatator, întocmind și o schiță de producerea accidentului. Agentul constatator nu s-a deplasat la fața locului pentru a constata în concret cele descrise în declarație și nici nu a emis vreo dovadă de reparație pentru a se putea corobora avariile produse cu schița și declarația petentului dată în acea zi.
De altfel petentul declară și în plângere, ca și în declarația dată în fața agentului constatator, că incidentul a avut loc în intersecție în momentul în care semnaliza viraj la stânga, fiind lovit din spate de o autoutilitară, reținând agentul constatator că această autoutilitară l-a depășit regulamentar, situația care nu rezultă din nici document sau declarație dată.
Acest mod defectuos de întocmire a procesului verbal lasă suspiciuni conducătorului auto cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, încălcându-se dreptul acestuia de a cunoaște împrejurările săvârșirii faptei menționate în texte de lege, așa cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa referitoare la noțiunea de prevăzut de lege ce înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern, dar și calitatea legii în cauză: astfel, aceasta trebuie să fie accesibilă persoanei și previzibilă, prin această expresie se înțelege compatibilitatea legii cu principiul preeminenței dreptului, menționat explicit în preambulul convenției (...). Înseamnă că dreptul intern trebuie să ofere o anume protecție împotriva încălcărilor arbitrare ale drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ori, pericolul arbitrarului apare cu o deosebită claritate atunci când o autoritate își exercită în secret atribuțiile. Totodată, Curtea reamintește că o normă este „previzibilă” numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita. În cauza de față, prin întocmirea în mod defectuos a procesului verbal, respectiv, neindicarea actului normativ aplicabil faptei contravenționale reținute, lasă loc arbitrariului.
Chiar dacă actul normativ ce trebuia indicat are aplicabilitate largă fiind cunoscut, el trebuie menționat în procesul verbal neavând relevanță sub aspectul legalității procesului verbal, notorietatea aplicabilității actului normativ respectiv. Indicarea articolului 100/2 din OUG nr.195/2002 nu are aplicabilitate în speța de față, nefiind trecută contravenția pentru care s-a aplicat ca măsură principală amenda în cuantum de 320 lei corespunzătoare a 4 puncte amendă pentru o contravenție din clasa a doua.
În consecință, ținând cont de modul defectuos de întocmire a procesului verbal și lipsa eliberării unei dovezii de reparații, coroborate cu cele arătate anterior, dar și faptul că nu s-a făcut dovada existenței unor avarii, în baza art.34 din OG nr.2/2001, instanța de fond a admis plângerea, a anulat procesul verbal contestat și a exonerat petentul de plata amenzii aplicate.
Împotriva sentinței civile nr.1850 din 24 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, a declarat apel intimata Inspectoratul de Poliție al județului G., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, a arătat că petentul a fost sancționat întrucât, conducând un autoturism, nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers prin viraj la stânga, intrând în coliziune cu un alt autoturism care circula regulamentar.
În opinia sa, prima instanță a anulat în mod eronat procesul verbal de contravenție contestat, considerând că agentul constatator nu a menționat corect textul legal din actul normativ care sancționează fapta săvârșită de către petent.
Astfel, pentru fapta săvârșită, petentul a fost sancționat în baza art. 108 alin.1 lit.b pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 102 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Art. 108 alin. l lit. b pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede: „(l) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3. nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale”. Art. 102/2 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede: „(2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b)”.
Astfel, în aceste condiții, apelanta intimată consideră că agentul constatator a încadrat corect fapta săvârșită de către contravenient.
Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.
În temeiul dispozițiilor art.471 Noul cod de procedură civilă, intimatul petent a depus întâmpinare, prin care a arătat că, în data de 29.12.2013, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare GJ47BL2, pe . municipiul Tg-J., s-a încadrat corect pe partea stângă la intersecția străzii pe care rula cu . pentru a efectua virajul la stânga. După ce a semnalizat și a virat la stânga, din spate a venit o autoutilitară în viteză care a efectuat manevra de depășire prin stânga contrar dispozițiilor legale, autoutilitara respectivă i-a acroșat aripa stângă față și a plecat tot în viteză, autoutilitara a efectuat manevra de depășire fără a se asigura că această manevră se poate efectua fără pericol pentru autovehiculul depășit, a efectuat depășirea pe partea stângă deși intimatul petent se încadrase corespunzător și semnalizase intenția de a efectua virajul la stânga.
De asemenea, intimatul petent a considerat că a respectat în totalitate normele de circulație, s-a asigurat corespunzător, dar autoutilitara a executat manevra de depășire contrar dispozițiilor legale și avea o viteză peste limitele legale care sunt prevăzute pe drumurile publice, reținând agentul constatator că această autoutilitară care l-a depășit așa zis „regulamentar”, situația care nu rezultă din nici document sau declarație dată.
Așa cum rezultă din raportul întocmit de către organul de cercetare, acesta s-a deplasat imediat la organul de poliție pentru a anunța, și a solicitat deplasarea la fața locului în vederea constatării realității.
Așa cum a arătat și prin plângerea formulată, agentul constatator nu a mers la fața locului pentru a întocmi o planșă în vederea stabilirii exacte a cărui conducător auto se face vinovat de săvârșirea contravenției, aceasta dându-i să semneze procesul verbal de contravenție spunându-i că îi va aplica o sancțiune cu avertisment, „deoarece nu poate să-i elibereze dovada pentru reparația autoturismului, tot agentului i-a prezentat și o parte din bara autoutilitarei care l-a lovit întrucât în momentul impactului aceasta a rămas acolo jos”, acesta semnând că nu are obiecțiuni după ce i-a fost înmânat procesul verbal și când l-a citit, a constatat că acesta de fapt l-a sancționat cu sancțiunea principală amendă în sumă de 320 lei și amendă complementară de 3 puncte penalizare.
Față de cele menționate și de actele din dosar, intimatul petent a solicitat respingerea apelului ca nefondat declarat de Inspectoratul Poliției Județului G. și menținerea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Tg-J..
De asemenea, intimatul petent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând apelul declarat, în raport de criticile formulate, tribunalul urmează să îl admită, să modifice sentința și să respingă plângerea contravențională pentru următoarele considerente:
Prin sentința apelată a fost admisă plângerea contravențională și anulat procesul verbal de contravenție, reținându-se că au fost încălcate dispozițiile art.16 din OG nr.2/2001 care prevăd indicarea actului normativ încălcat, fapta nu este descrisă suficient încălcându-se astfel dreptul petentului de a cunoaște împrejurările săvârșite faptei, nu s-a menționat contravenția pentru care s-a aplicat măsura principală amenda în cuantum de 320 lei și 4 puncte de penalizare.
În cererea de apel se arată că petentul a fost sancționat pentru că nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers prin viraj la stânga intrând în coliziune cu un alt autoturism care circula regulamentar și că eronat a fost anulat procesul verbal de contravenție deoarece sancțiunea aplicată a fost art.108 alin.1 lit.b din OUG nr.195/2002 care presupune că săvârșirea unei contravenții atrage și punctele de penalizare în situația în care, dacă prin schimbarea direcției de mers, s-a produs un accident din care a rezultat avarierea unui vehicul precum și art.102 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Din verificarea procesului verbal de contravenție constatat, tribunalul reține că, în procesul verbal de contravenție este menționată starea de fapt, este descrisă fapta contravențională, respectiv aceea de a nu se asigura la schimbarea direcției de mers intrând în coliziune cu un alt autoturism și sunt invocate actele normative încălcate, respectiv art.108 alin.1 lit.b din OUG nr.195/2002 și art.102 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Mai mult, petentul a semnat procesul verbal de contravenție, arătând că nu are mențiuni de efectuat iar din declarația dată în fața organului de poliție cu ocazia săvârșirii contravenției rezultă că acesta a arătat modul de producere al coliziunii și din schița întocmită pe această declarație se observă cum, intenționând să schimbe direcția de mers spre stânga, nu a observat că intrase în depășire o autoutilitară și că avea obligația să se asigure și să permită acesteia să se deplaseze și apoi să efectueze virajul la stânga.
Rezultă așadar din probele existente la dosar că soluția instanței de fond este greșită, că aceasta s-a pronunțat doar pe nelegalitatea procesului verbal de contravenție dar acesta cuprinde actele normative încălcate și pe fondul cauzei petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției așa cum a fost reținută în procesul verbal de contravenție.
Văzând dispozițiile art.480 alin.2 NCPC,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G., cu sediul în Târgu-J., ., județul G., împotriva sentinței civile nr.1850 din 24 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. R. G., CNP_, cu domiciliul în Tg-J., ., nr.4, ., ..
Modifică sentința civilă nr.1850 din 24 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._ și respinge plângerea contravențională formulată de intimatul petent împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/29.12.2013.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 februarie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, I. S. | Judecător, S. I. T. | |
Grefier, E. R. P. |
Red. S.I.
Tehnored. P.R.
Jud. fond: L. M. C.
4 ex./23.02.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 377/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 175/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
