Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr. 546/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 546/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 2596/95/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Sentința nr. 546
Ședința publică din 08 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Grefier A. C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta R.N.P. ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ GORJ în contradictoriu cu pârâtele ORAȘUL TG-CĂRBUNEȘTI, și C. L. AL ORAȘULUI TG-CĂRBUNEȘTI, având ca obiect revendicare, disjungere din dosarul_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, reclamanta fiind reprezentată de consilier juridic D. R., iar pârâtele de consilier juridic V. G. A..
Procedura de citare fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța din oficiu a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal în soluționarea prezentei cauze, acordând cuvântul asuora acesteia.
Consilier juridic D. R., pentru reclamantă și Secretar V. A. G., pentru pârâte, având cuvântul au arătat că sunt de acord cu excepția invocată, solicitând admiterea acesteia.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2015 sub nr._ reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Gorj a chemat în judecată pârâtele Orașul Tg-Cărbunești și C. L. TG Cărbunești, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună: constatarea nulității absolute a HCL 58/27.04.2011 și a anexei la HCL, și a actelor subsecvente acesteia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, prin HCL nr. 58/27.04.2011 s-a hotărât, prin fraudarea legii, completarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Tg-Cărbunești, C. local încălcând legea.
A mai arătat că din punct de vedere procedural, această hotărâre a fost adoptată de către C. L. Tg-Cărbunești cu respectarea prevederilor modalității procedurale dispusă de art. 39 și următoarele din Legea 215/2001 a administrației publice locale, cu cvorumul prevăzut de lege, pe baza proiectului de hotărâre înscris pe ordinea de zi a ședinței consiliului local însoțit de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului și de raportul comisiei de specialitate a consiliului.
Cu toate acestea, nu este suficientă procedura formală de adoptare a hotărârilor de consiliu local din moment ce, această hotărâre a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale ce reglementează materia bunurilor proprietate publică. *":
In acest sens, se poate constata că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 213/1998 privind bunurile proprietate publică, domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public.
Art. 3 alin. 4 din același act normativ, prevede că domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.
În ceea ce privește dreptul de proprietate publică, art. 7 din Legea 213/1998, în vigoare la momentul adoptării hotărârii contestate, prevedea că acesta se dobândește:
- a) pe cale naturală;
- b) prin achiziții publice efectuate în condițiile legii;
- c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publică;
-d) prin acte de donație sau legate acceptate de Guvern, de consiliul județean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public;
- e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al stalului sau al unităților administrativ - teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică;
-1) prin alte moduri prevăzute de lege."
In conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din lege, trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București ori a consiliului local.
A menționat faptul că din interpretarea textelor de lege sus menționate, se observă că unitatea administrativ teritorială, în speță orașul Tg-Carbunești putea dispune prin hotărâre a consiliului local, trecerea unor bunuri în domeniul său public, pentru cauză de utilitate publică, însă numai cu condiția ca bunurile respective să facă parte din domeniul privat al său.
Astfel, în cauza de față, C. L. Tg-Cărbunești, prin hotărârea contestată a dispus trecerea în domeniul său public a suprafeței de 51.089 mp teren reprezentând loc de agrement pentru locuitorii orașului Tg-Cărbunești, cu denumirea „ Parc Stejeret", deși această suprafață de teren face parte din domeniul public al statului, suprafața fiind consemnată în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Cărbunești din cadrul RNP Romsilva – Direcția Silvică Gorj ca fiind u.a. 98 B din cadru UP I Scoarța.
In acest sens, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea 231/1998, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege.
La punctul I, poziția 4 din anexa la Legea 213/1998 sunt prevăzute ca făcând parte din domeniul public al statului, pădurile și terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de producție ori de administrație silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier național și nu sunt proprietate privată.
De asemenea, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea 46/2008 - Codul silvic, fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.
Or, așa cum rezultă din adresa nr. 174/03.02.2015 emisă la solicitarea sa, s-a consemnat că terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 51.089 mp, denumit „parcul Stejeret", face parte din fondul forestier național fiind situat în UP I Scoarța, Ocolul Silvic Cărbunești, u.a. 98B% și a făcut obiectul gospodării permanente, în ultimele decenii ca pădure de stat, administrată de Ocolul Silvic Cărbunești, făcând deci parte din domeniul public al statului încă înainte de anul 1948 așa cum rezulta în mod expres din ultimul paragraf al adresei.
Terenul în cauză cu vegetație forestieră nu putea face parte din domeniul privat al orașului Tg-Cărbunești, întrucât potrivit art. 3 alin. 2 din Legea 46/2008, dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier național se exercită în conformitate cu dispozițiile acestei legi, iar potrivit art. 7 alin. 2 din aceeași lege, „fondul forestier proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale cuprinde pășunile împădurite, incluse în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, care, prin efectul prezentului cod, se includ în fondul forestier național".
Cum terenul în litigiu nu este o pășune împădurită inclusă în fondul forestier național ci o pădure în sensul art. 2 alin. 2 lit. a din Legea 46/2008, este cert că aceasta nu poate face parte din proprietatea privată a orașului Tg-Cărbunești, ci din domeniul public al statului.
Dacă totuși terenul în cauză ar fi fost preluat de către regimul comunist din fostele păduri comunale care au fost trecute în proprietatea publică a statului atunci UAT orașul Tg-Cărbunești putea proceda potrivit art. 47 alin 3 din L. 18/1991 și nu prin procedura ilegală adoptată de consiliul local cu încălcarea normelor de drept în materie.
Având în vedere cele menționate mai sus, urmează ca tribunalul să constate că prin trecerea unui teren din domeniul public al statului în domeniul privat al orașului Tg-Cărbunești, prin hotărâre a consiliului local au fost încălcate dispozițiile art. 9 din legea 213/1998, potrivit cărora „trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului, județean respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz prin hotărâre a Guvernului."
A arătat de asemenea că, într-o speță de același gen Tribunalul Gorj în dosarul nr._ prin Sentința irevocabilă nr. 1990/22.05.2007 a anulat HCL 56/2006 emisă de C. local Tismana și actele subsecvente acesteia.
Față de toate considerentele a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dovedirea celor afirmate a solicitat: proba cu acte, depunând în acest sens HCL contestat și anexa, adresa nr. 174/03.02.2015; proba prin solicitare unei lămuriri de la o autoritate în domeniu și eventual proba prin expertiză silvică precum și orice alte probe pe care instanța le consideră necesare și utile soluționării corecte a prezentei cauze.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 1 din Legea 554/2004, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
La data de 25.02.2015 reclamanta R.N.P. Romsilva a formulat precizare la acțiune prin care a arătat că solicitarea privind anularea actelor subsecvente HCL 58/2011 este o cerere accesorie de principiu, conform principiului de drept ,, Rsoluto iure dantis resolvitur ius accipiens” și nu de facto întrucât nu cunoaște dacă în baza acestei hotărâri au fost emise alte acte, în afară de Încheierea OCPI nr. 5834/06.02.2015 împotriva căreia a formulat cerere de reexaminare, iar procedura de anulare a încheierii în caz de respingere a cererii de reexaminare fiind de competenta Judecătorie Tg J. .
A menționat de asemenea că odată cu depunerea acțiunii, a depus pentru instanță și părți HCL contestat și anexat, precum și adresa nr. 174/03.02.2015 și nu mai are alte acte de depus.
În cadrul procedurii prealabile, la data de 23.03.2015 pârâtele Orașul Tg-Carbunești reprezentat prin ing. jr. M. M. V. și C. L. al Orașului Tg-Cărbunești au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat; respingerea acțiunii în nulitate absolută formulată de reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Gorj, împotriva Hotărârii Consiliului L. Tg-Cărbunești nr.58 din 27.04.2011 și obligarea R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Gorj, să mute borna silvică nr. 154 spre Nord până la limita cu suprafața de_ mp teren cu vegetație forestieră aferentă Parcului Stejeret, suprafață ce face obiectul H.C.L. nr.58/27.04.2011 care a fost delimitată în raportul de expertiză întocmit de experții ing. G. M., ing. Toacsen I., ing. T. M., în dosarul nr._/95/2011* al Tribunalului Gorj, dosar pe care solicită să fie atașat prezentei cauze, în care s-a pronunțat Sentința nr.733 din 14.04.2014 ce a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 6362 din 22.10.2014 a Curții de Apel C. prin care s-a respins recursul formulat de R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Gorj, dosar în care s-a verificat de către instanță, cu putere de lucru judecat, legalitatea H.C.L. Tg-Cărbunești ni58/27.04.2011;
Totodată a solicitat obligarea R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Gorj să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de_ mp teren cu vegetație forestieră aferentă Parcului Stejeret, suprafață ce face obiectul H.C.L. nr.58/27.04.2011 .
Pe cale de excepție a invocat puterea de lucru judecat întrucât legalitatea H.C.L. nr.58/27.04.2011 a fost verificată de instanța de judecată în dosarul nr._/95/2011 al Tribunalului Gorj, în care s-a pronunțat Sentința nr.733 din 14.04. d2014 ce a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 6362 din 22.10.2014 a Curții de Apel C. prin care s-a respins recursul formulat de R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Gorj.
În motivare, pârâtele au arătat că în fapt, acțiunea formulată de RNP Romsilva - Direcția Silvică Gorj este nefondată, în cuprinsul acesteia regăsindu-se aceleași motive invocate de reclamantă în perioada 2011-2014 în cadrul dosarului nr._/95/2011 al Tribunalului Gorj, în care la solicitarea reclamantei din prezenta cauză, prefectul județului Gorj a atacat în instanță H.C.L. nr.58/2011, motive ce au fost înlăturate deja de către instanță în Sentința nr.733 din 14.04.2014, sentință ce este opozabilă reclamantei și în care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că H.C.L. nr.58/2011 cu privire la suprafața de_ mp teren cu vegetație forestieră aferentă Parcului Stejeret, fiind legală și temeinică, acest teren fiind prin efectul Legii nr.213/1998 proprietate publică a orașului Tg-Cărbunești, instanța statuând că terenul în litigiu nu face parte din fondul forestier național așa cum a invocat din nou reclamanta.
Acest aspect a rezultat din toate probele administrate în dosarul_/95/2011, ambele cicluri procesuale, precum și din raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat ing. P. S. la dezbaterea fondului cauzei, dar și cel realizat cu ocazia contraexpertizei de către experții ing. G. M., ing. Toacsen I., ing. T. M., contraexpertiză ce a fost solicitată chiar de R.N.P. Romsilva -Direcția Silvică Gorj în al doilea ciclu procesual, rezultând fără echivoc faptul că acest teren în suprafață de_ mp aferent Parcului Stejeret, ce face obiectul H.C.L. Tg-Cărbunești nr.58/2011, nu face parte din pădurea ce aparține domeniului public sau privat al statului administrată de R.N.P. Romsilva prin Direcția Silvică Gorj, dreptul de proprietate asupra acestui teren revenind Orașului Tg-Cărbunești prin însuși efectul Legii nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică, în temeiul art.3 alin.(4) coroborat cu punctul III/2 din anexa la acest act normativ.
De asemenea din probele administrate în dosarul nr._/95/2011 s-a dovedit în mod clar că terenul ce face obiectul H.C.L. Tg-Cărbunești nr.58/2011 nu face parte din Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aprobat prin H.G. nr. 1705/2006 și aflat în administrarea R.N.P. Romsilva prin Direcția Silvică Gorj.
Terenul ce face obiectul H.C.L. Tg-Cărbunești nr.58/2011 în suprafață de_ mp aferent Parcului Stejeret din orașul Tg-Cărbunești este fără echivoc proprietatea publică (și nu privată așa cum eronat a menționat în acțiune reclamanta) a orașului Tg-Cărbunești acest aspect fiind recunoscut și de Prefectul Județului Gorj, reprezentantul Guvernului României în teritoriu, care a confirmat prin adresa nr.1475 din 04.02.2015 că proprietarul terenului este unitatea administrativ - teritorială Tg-Cărbunești administrarea acestui imobil revenind C. L. Tg-Cărbunești și nu reclamantei R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Gorj.
În ceea ce privește cererea reconvențională în temeiul art.209 din codul de procedură civilă a solicitat obligarea reclamantei R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Gorj să mute borna silvică nr.154 spre Nord în exteriorul suprafeței de_ mp teren cu vegetație forestieră aferentă Parcului Stejeret, suprafață ce face obiectul H.C.L. nr.58/27.04.2011, pe fostul amplasament al acesteia situat pe aliniamentul pârâului așa cum era poziționată pe planul silvic întocmit în anul 1999 și cum se precizează în anexa nr.2 la raportul de expertiză întocmit de experții ing. G. M., ing. Toacsen I., ing. T. M., în dosarul nr._/95/2011 al Tribunalului Gorj, în care s-a pronunțat Sentința nr.733 din 14.04.2014 ce a rămas definitivă și irevocabilă, în considerentele căreia se constată cu putere de lucru judecat că în momentul reamenajării în anul 2010 a pădurii aflată în administrarea R.N.P.Romsilva a fost mutată borna silvică din U.P. I Scoarța în exteriorul parcelei U.A. 98 B, în scopul includerii locului de agrement Parcul Stejeret în terenul administrat de R.N.P. Romsilva, mărindu-se astfel în mod abuziv suprafața acestei parcele cu încălcarea Legii nr.46/2008 - Codul Sivic, ocupându-se astfel în mod ilegal suprafața Parcului Stejeret.
Astfel se impune obligarea reclamantei să mute borna silvică nr.154 în locul în care a fost poziționată pe planul silvic din anul 1999 și în amenajamentul aferent acestuia așa cum a fost reprezentat în anexa nr.2 la raportul de expertiză întocmit de experții ing. G. M., ing. Toacsen I., ing. T. M. și să le lase în plină proprietate și liniștită posesie suprafața de_ mp teren cu vegetație forestieră aferentă Parcului Stejeret, suprafață ce face obiectul H.C.L. nr.58/27.04.2011.
Cu privire la principiul securității juridice axat pe principiul echității juridice și puterii lucrului judecat, res judicata, aplicabile în cauza de față, Curtea Europeană a afirmat: "Unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluția definitivă în orice litigiu nu trebuie rediscutată." (Hotărârea B., 28 octombrie 1999) "Reexaminarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra problematicii respective nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză" (Hotărârea L., 4 martie 2008).
Neechivoc, în cauza D. împotriva României, Curtea Europeană a statuat: "(..) Curtea reamintește că motivarea unei hotărâri are același efect obligatoriu ca și dispozitivul dacă, precum în prezenta cauză, aceasta constituie baza ei fundamentală (Hotărârea din 7 februarie 2012). în același sens, Hotărârea P. împotriva Franței, 2004.
De asemenea, în cazul . împotriva României, Curtea Europeană preluând statuarea din cauza Z. și alții împotriva Greciei (Hotărârea din 18 noiembrie 2004), a stabilit, tot neechivoc: "(..) Obligația de a executa o hotărâre judecătorească nu se limitează la dispozitivul acesteia; de fapt, fondul hotărârii este în același timp cel care trebuie respectat și aplicat" (Hotărârea din 3 iunie 2008).
La rândul său, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, în sensul că: "puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta".
Constatarea că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale se atașează nu numai dispozitivului ci și considerentelor pe care se sprijină acesta și că atât considerentele cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept a fost reafirmată și în deciziile ulterioare, de exemplu: nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în M. Of., Partea I, nr. 549/3.08.2011; nr. 414/14.04.2010, publicată în M. Of, Partea I, nr. 291/4.05.2010; nr. 1415/4.11.2009, publicată în M. Of, Partea I, nr. 796/23.11.2009; nr, 415/14.04.2010, publicată în M. Of. Partea I, nr. 294/5.05.2010; Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în M. Of. Partea I, nr. 90/3.02.2012; Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în M. Of nr. 433/28.06.2010.
DE asemenea, a arătat că se impune și observația că Noul Cod de Procedură Civilă conține la art. 430 alin. (2) o reglementare expresă în sensul că "Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acestea se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
În drept, prezenta întâmpinare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208, art.209 din Codul de procedură Civilă și art.430, art.431 - 435 Cod Procedură Civilă.
în concluzie, pentru toate aceste motive a solicitat admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamantei R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Gorj să mute borna silvică nr.154 în locul în care a fost poziționată pe planul silvic din anul 1999 și în amenajamentul aferent acestuia așa cum a fost reprezentat în anexa nr.2 la raportul de expertiză întocmit de experții ing. G. M., ing. Toacsen I., ing. T. M. și să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de_ mp teren cu vegetație forestieră aferentă Parcului Stejeret.
Cu privire la acțiunea în anularea H.C.L nr.58/2011 a solicitat admiterea excepției puterii de lucru judecat, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Gorj și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată conform art.453 din Codul de Procedură Civilă coroborat cu art.21 alin.(4) din Legea .215/2001 - a administrației publice locale, republicată.
În conformitate cu prevederile art.223 și art.411 din Codul de Procedură Civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În susținerea prezentei a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând alăturat următoarele :Sentința nr.733 din 14.04.2014 ce a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 6362 din 22.10.2014 a Curții de Apel C. ;Raportul de expertiză întocmit de experții ing. G. M., ing. Toacsen I.. ing. T. M., în dosarul nr._/95/2011* al Tribunalului Gorj ; Adresa nr.1475 din 04.02.2015 emisă de Instituția Prefectului - Județul Gorj ; Extras de carte funciară din care se atestă dreptul de proprietate publică al orașului Tg-Cărbunești asupra Parcului Stejeret.
La data de 1 aprilie 2015 reclamanta R.N.P. ROMSILVA - Direcția Silvică Gorj a formulat răspuns la întâmpinare prin care, urmare a susținerilor din întâmpinarea pârâților a solicitat introducerea alături de D.S. Gorj și proprietarul terenului Statul Român prin Ministerul Finanțelor, înlăturarea susținerilor din întâmpinare și cererea reconvențională ca netemeinice și nefondate, precum și respingerea cererii reconvenționale.
În motivare, reclamanta a arătat că în primul rând, având în vedere că terenul ce face obiectul prezentei acțiuni este proprietate publică a statului și este administrată de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Gorj, în calitate de administrator al fondului forestier proprietate publică a statului, conform prevederilor art.ll, al.l din Legea 46/2008(Codul silvic), a solicitat introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, potrivit disp. art. 75-78 C.pr.civ ,invocând prevederile art.865 din Codul civil.
Cu privire la întâmpinarea și cererea reconvențională a pârâților este de remarcat faptul că nu se delimitează motivele de fapt și de drept ale întâmpinării reglementată de art. 205-208 C.p.c. față de motivele de fapt și de drept ale cererii reconvenționale reglementată prin art. 209 C.p.c.
Ba mai mult, prin cererea reconvențională s-a solicitat mai întâi grănițuirea unui teren prin obligarea sa, să mute o bornă ca și capăt principal de cerere și apoi un alt petit subsidiar revendicarea terenului de_ m.p. teren cu vegetație forestieră, dar niciunul din cele două petite contradictorii nu se bazează pe un act de proprietate care să fi fost consemnat prin întâmpinare, ci pe o HCL emisă ilegal și bazată pe acte și fapte contrare legii așa cum a menționat prin acțiunea sa, aspecte care nu au fost antamate în nici un fel prin întâmpinare.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională motivate împreună de-a valma s-a invocat și motivat doar excepția puterii de lucru judecat prin prisma dosarului nr._/95/2011* fără a se fi tăcut vreo referire la aspectele de nulitate absolută a HCL 58/2011 emisă prin fraudă la lege și cu încălcarea grosolană a dreptului de proprietate publică a statului.
Față de Direcția Silvică Gorj nu poate fi invocată excepția autorității de lucru judecat sau a puterii de lucru judecat din moment ce în dosarul_/95/2011* s-a dispus respingerea acțiunii față de Direcția Silvică Gorj ca fiind lipsită de calitate procesuală pasivă pe motivul că are posibilitatea să formuleze acțiune în anularea HCL în nume propriu (pag. 3 paragraf ultim din Sentința nr.733/2014) dar, o eroare judiciară care s-a săvârșit în dosarul de mai sus este aceea că nu a fost introdus în cauză statul în calitate de proprietar și că nu s-a cuprins în citativ persoana juridică R.N.P. Romsilva prin Direcția Silvică Gorj, ultima fiind unitate fără personalitate juridică din subordinea Romsilva.
La acea dată Romsilva nu a fost citată și nu a putut formula apărările pe fond dispuse de lege și în acest fel prin constarea lipsei calității procesuale pasive a D.S. Gorj încă de la fondul cauzei nu s-au putut invoca în condițiile legii aspectele de nulitate absolută a HCL 58/2011 iar, aspectele pe fond de nulitate absolută, invocate prin acțiunea sa nu coincid cu cele invocate de prefect în dosarul_/95/2011 * și în atare situație nu poate fi vorba despre putere de lucru judecat.
A mai arătat că suprafața de teren în cauză a fost totdeauna cuprinsă în amenajamentele silvice încă de la prima amenajare din anul 1950 și până astăzi efectuate periodic la circa 10 ani, ca fiind proprietatea publică a statului, în toate hărțile amenajamentelor din anul 1950 și până astăzi fiind cuprinsă borna nr. 154 invocată de pârâți, iar borna silvică nu reprezintă un punct de grănițuire a proprietăților cum eronat s-a înțeles până acum ci un punct de orientare parcelară silvică.
Ba mai mult, în amenajamentul silvic din anul 1977 se prevede în mod expres la punctul „istoricul proprietății și a modului de gospodărire înainte de anul 1948" că suprafața de teren din u.a. 98 a fost „pădure de stat", iar pentru faptul că este amplasată în apropiere de orașul Tg Cărbunești la amenajarea din anul 1998 i s-a atribuit în plus un rol de agrement față de rolul principal de producție, alte păduri fiind doar cu rol de protecție consemnate prin amenajamente însă niciodată nu s-a schimbat proprietarul arborii de pe suprafața în cauză atingând vârsta de peste 180 ani pădurea fiind evident o pădure din categoria fostelor păduri CAPS.
De fapt, Romsilva administrează potrivit HG 229/2009 proprietatea publică a statului și prestează servicii de pază pentru proprietățile private în baza unor contracte iar dacă, statul ar fi luat din administrarea Romsilva suprafața în cauză ar fi emis o hotărâre de guvern potrivit L.213/1998.
Pentru ca pădurea să fi fost trecută prin HCL în proprietate publică a orașului Tg Cărbunești trebuia ca mai întâi să fi fost proprietate privată a orașului așa cum impune textul de lege invocat prin acțiune, ori prin întâmpinare și cererea reconvențională nu se face dovada că pădurea a fost proprietate privată a orașului pentru a se putea cere grănițuirea și revendicarea, aceasta fiind una din condițiile principale ale celor două petite.
D. pentru care, a solicitat admiterea acțiunii și respingerea cererii reconvenționale.
În drept, și-a întemeiat prezentul răspuns pe dispozițiile art. 201 alin. 2 C.p.c.
În ședința publică din data de 24 aprilie 2015 a fost pusă în discuție disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâtă și formarea unui nou dosar, având obiectul cererii, respectiv revendicare imobiliară și obligația de a face, cu termen de judecată la data de 8 mai 2015.
A fost format dosarul cu nr._ cu termen de judecată la data de 8 mai 2015, pentru când părțile au fost legal citate.
În ședința publică din data de 8 mai 2015 a fost invocată din oficiu excepția necompetentei materiale a Tribunalului Gorj – secția C. Administrativ și Fiscal.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma celor invocate și a înscrisurilor depuse, Tribunalul reține următoarele:
În baza disp.art. 129 și urm. Cod procedură civilă, instanța va analiza, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj, invocată de instanță din oficiu.
Cu privire la aceasta, instanța reține că obiectul prezentului dosar în constituie cererea reconvențională din dosarul nr._ al Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj, din care aceasta s-a disjuns prin Încheierea de ședință din data de 24 aprilie 2015, așa cum arătat mai sus.
Prin respectiva cerere, reclamantele Orașul Târgu Cărbunești și, respectiv C. L. al Orașului Târgu Cărbunești au solicitat obligarea pârâtei R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Gorj, să mute borna silvică nr. 154 spre Nord, până la limita cu suprafața de 51.089 mp teren cu vegetație forestieră, aferentă Parcului Stejeret, suprafață ce face obiectul H.C.L. nr.58/27.04.2011, a Consiliului L. ala Orașului Târgu Cărbunești, care a fost delimitată în raportul de expertiză întocmit de experții ing. G. M., ing. Toacsen I., ing. T. M., în dosarul nr._/95/2011* al Tribunalului Gorj.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtei R.N.P. Romsilva - Direcția Silvică Gorj să lase în deplină proprietate și liniștită posesie Orașului Târgu Cărbunești suprafața de 51.089 mp teren cu vegetație forestieră, aferentă Parcului Stejeret, suprafață ce a făcut obiectul H.C.L. Târgu Cărbunești nr.58/27.04.2011.
Astfel, Tribunalul reține că, în conformitate cu disp. art. 1 din Legea nr.554/2004, denumit „Subiectele de sesizare a instanței”: (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.
În conformitate cu disp. art. 2 din aceluiași act normativ denumit „Semnificația unor termeni”: „(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;
b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ;
d) act administrativ-jurisdicțional - actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială;
e) jurisdicție administrativă specială - activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale;
f) contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.
Se constată că, în cauză, este vorba despre cererea reclamantelor Orașul Târgu Cărbunești și C. L. al orașului Târgu Cărbunești, entități juridice distincte, prin care acestea solicită obligarea pârâtei RNP ROMSILVA – Direcția Silvică Gorj în sensul menționat mai sus, respectiv:
- să mute borna silvică nr. 154 spre Nord, până la limita cu suprafața de 51.089 mp teren cu vegetație forestieră, aferentă Parcului Stejeret, suprafață ce face obiectul H.C.L. nr.58/27.04.2011, a Consiliului L. ala Orașului Târgu Cărbunești, care a fost delimitată în raportul de expertiză întocmit de experții ing. G. M., ing. Toacsen I., ing. T. M., în dosarul nr._/95/2011* al Tribunalului Gorj;
- - să lase în deplină proprietate și liniștită posesie Orașului Târgu Cărbunești suprafața de 51.089 mp teren cu vegetație forestieră, aferentă Parcului Stejeret, suprafață ce a făcut obiectul H.C.L. Târgu Cărbunești nr.58/27.04.2011.
Conform disp.art. 94 Cod procedură civilă, „Judecătoriile judecă:
1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească;
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe;
i) cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști; …
3. căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competența lor”.
De asemenea, conform disp. art. 563 Cod civil, denumit „Acțiunea în revendicare”:
„(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
(2) Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.
(3) Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.
(4) Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă fără dubiu că Judecătoria Târgu Cărbunești este competentă material să soluționeze prezenta acțiune și nu Secția C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj, care soluționează, așa cum am arătat mai sus, contestațiile celor ce se consideră vătămați prin emiterea sau adoptarea unor acte administrative sau administrativ-fiscale, așa cum acestea sunt definite prin art. 1 și 2 din Legea nr.554/2004.
Acțiunea de față se referă, pe de o parte, la obligarea pârâtei să lase în deplină proprietatea și liniștită posesie terenul ce a făcut obiectul HCL nr.58/2011, iar pe de altă parte, să mute borna de hotar pe alt amplasament.
Toate cele solicitate de reclamante în cuprinsul acțiunii țin de competența instanței de drept comun, respectiv Judecătoria Târgu Cărbunești, stabilită în conformitate cu prevederile art. 94 Cod procedură civilă citate mai sus, coroborate cu disp. art. 117 Cod procedură civilă, - Cererile privitoare la imobile -, conform cărora: -
„(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.
(2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.
(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune”.
Astfel, cele reiterate în acțiune nu pot fi soluționate sub imperiul dispozițiilor din Legea nr.554/2004.
Așa fiind, excepția invocată din oficiu, apare ca fiind întemeiată și va fi admisă, iar competența de soluționare va fi declinată în favoarea Judecătoriei Târgu-Cărbunești, Județul Gorj, în a cărei rază teritorială de află terenul revendicat de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantele ORAȘUL TÂRGU-CĂRBUNEȘTI, și C. L. AL ORAȘULUI TÂRGU-CĂRBUNEȘTI, ambele cu sediul în Orașul Târgu Cărbunești, ., Județul Gorj și pârâta R.N.P. ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ GORJ, cu sediul în Municipiul Târgu-J., . P., nr. 3, Județul Gorj, în favoarea Judecătoriei Târgu-Cărbunești.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 08 mai 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. I. T. | ||
Grefier, A. C. C. |
Red.S.I.T/tehnored.A.C.C.
3 ex.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1149/2015.... → |
|---|
