Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 916/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 916/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 646/318/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE nr. 916
Ședința publică din 01 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE:I. S.
Judecător: S. I. T.
Grefier: E. R. P.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G., împotriva sentinței civile nr.3637 din 02 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă A. N. M., intervenientul Iecoviță N. și intimatele – asigurător S. de A. Reasigurare Astra SA - Sucursala Petroșani și . Reasigurare SA – Agenția Târgu-J., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intervenientul, personal, lipsind apelanta intimată, intimata petentă și intimatele - asigurător.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la termenul anterior s-a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru introducerea în cauză, în calitate de asigurător, a . Reasigurare SA – Agenția Târgu-J..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC, acordând cuvântul părților.
Intervenientul, având cuvântul, arată că nu este vinovat, deoarece acesta a pierdut controlul direcției autoturismului din cauza poleiului de pe șosea și nu a putut evita obstacolul, întrucât soția acestuia se afla chiar în mijlocul drumului, motiv pentru care s-a produs accidentul, motiv pentru care se consideră nevinovat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 3637 din 02 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petenta A. N. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.12.2013 de Poliția Bumbești-J., și în contradictoriu cu intimații I.P.J. G., Iecovită N. și S. de A. – Reasigurare Astra S.A. – Agenția Petroșani și a fost anulat procesul verbal de contravenție contestat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal . nr._/30.12.2013 întocmit de Poliția Bumbești-J., petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 480 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.123 lit. e) din HG nr.1391/2006 și art.101/1/9 din OUG nr.195/2002, reținându-se în sarcina sa că în data de 30.12.2013, ora 10:40, în timp ce conducea autoturismul Dacia L._ pe DN 66 Bumbești-J., nu a adaptat viteza de deplasare într-o curbă la stânga pe carosabil acoperit cu polei, a pierdut controlul direcției și a acroșat cu partea din față partea dreapta a auto L._ condus de Iecoviță D. care părăsise partea carosabilă și ieșise în afara drumului. S-a făcut mențiunea că A. N. M. este de acord ca autoturismul L._ să se repare pe asigurarea sa, precum și mențiunea că ambele autoturisme erau echipate corespunzător de iarnă.
Petenta a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” a consemnat „am pierdut controlul direcției pe polei și a lovit auto_ în afara drumului”.
În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Verificând legalitatea procesului verbal contestat, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția; (…); posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac si organul la care se depune plângerea”, iar potrivit alin.7 al art.16 „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.
Potrivit art. 17 din OG 2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Potrivit art. 19 din OG nr.2/2001, „(1)Procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (…)(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”
Din analiza coroborată a textelor legale citate mai sus rezultă că prin dispozițiile art.17 din OG nr.2/2001 au fost consacrate în mod expres și limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție, lipsa celorlalte mențiuni fiind sancționată de lege cu nulitatea relativă, în conformitate cu dispozițiile art.175 și art.178 alin.2-4 din Codul de procedură civilă.
În speță, procesul verbal de contravenție nu este afectat de nici o cauză de nulitate absolută din cele care pot fi invocate din oficiu, iar petenta nu a invocat cauze de nulitate relativă, drept pentru care se apreciază că actul sancționator este legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a avut în vedere prevederile art.101/1/9 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni „nereducerea vitezei în cazurile prevăzute de regulament”.
De asemenea, vor fi avute în vedere prevederile art.123 din HG nr.1391/2006, potrivit cărora „Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații: a) la trecerea prin intersecțiile cu circulație nedirijată;b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 m; c) la trecerea pe lângă grupuri organizate, coloane militare sau cortegii, indiferent dacă acestea se află în mers sau staționează pe partea carosabila a drumurilor cu o singură bandă de circulație pe sens; d) la trecerea pe lângă animale care sunt conduse pe partea carosabila sau pe acostament; e) când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă; f) pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare; g) în zona de acțiune a indicatorului de avertizare „Copii” în intervalul orar 7,00-22,00, precum și a indicatorului „Accident”; h) la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare; i) la schimbarea direcției de mers prin viraje; j) când vizibilitatea este sub 100 m în condiții de ceata, ploi torențiale, ninsori abundente.”
Sub aspect probator, instanța de fond a observat următoarele:
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, inclusiv prezumția de nevinovăție. Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Pe de altă parte, interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă, de asemenea, de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. În acest sens, în jurisprudența Curții s-a reținut că forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În concluzie, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.
S-a reținut că în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a României, subliniind în Decizia nr.70/21.02.2013 că „procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului”.
În speță, intimatul nu a propus nici un fel de probe în dovedirea stării de fapt reținute în sarcina petentei, depunând la dosar doar raportul agentului constatator, aceasta în condițiile în care raportul agentului constatator este un act ulterior întocmirii procesului verbal, care nu poate completa procesul verbal și nu poate fi avut în vedere de instanță, având caracterul unui înscris pro causa.
S-a reținut că intimatul ar trebui să probeze faptul că petenta nu a redus viteza sub limita impusă de art.123 din HG nr.1391/2006, deci implicit că a circulat cu o viteză peste limita legală de 30 km/h în localități, respectiv 50 km/h în afara localităților, or potrivit dispozițiilor art.121 alin.2 din HG nr.1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, urmând ca aceste mijloace tehnice - aparate video radar să îndeplinească cerințele prevăzute de Ordinul nr. 301/2005. În speță, săvârșirea contravenției nu a fost constatată cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, neexistând nici perceperea personală a agentului constatator, ci săvârșirea contravenției în sarcina petentei a fost reținută de către agentul constatator doar în baza unei prezumții simple, însă dată fiind valoarea probatorie a prezumțiilor, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția petentei, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Împotriva sentinței civile nr. 3637 din 02 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._ a declarat apel intimata Inspectoratul de Poliție al județului G., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii de apel a arătat că petenta a fost sancționată pentru că, în timp ce conducea autoturismul Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe DN 66 Bumbești-J., nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a pierdut controlul direcției, a părăsit partea carosabilă și a lovit un alt autoturism.
În opinia sa, prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză.
Astfel, fapta săvârșită de contravenient a fost constatată, în urma verificărilor efectuate, de către agentul de poliție prezent la fața locului.
De asemenea, petenta a recunoscut fapta, semnând procesul verbal de contravenție cu mențiunea „am pierdut controlul direcției pe polei și am lovit auto_ în afara drumului”.
Pe de altă parte, în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte contrariul celor consemnate în procesul verbal de contravenție contestat.
În aceste condiții, a apreciat că prezumția de temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Față de considerentele de mai sus, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 30, alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientei, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30, alin. 2 din același act normativ, instituția apelantă intimată este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În baza art. 411, alin. 1, pct. 2, teza a doua Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În temeiul dispozițiilor art.471 Cod procedură civilă, intimata petentă A. N. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat în cauză de I. G. cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile nr.3637/2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J. la data de 02.06.2014.
Intimata petentă a arătat că a fost sancționată prin procesul verbal de contravenție atacat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.101 alin.1 pct.9 din OUG nr.195/2002, apreciindu-se de către agentul constatator că ar fi încălcat dispozițiile art.123 lit.f din HG nr.1391/2006.
Art.101 alin.1 pct 9 din OUG nr. 195/2002 sancționează ca și contravenție „nereducerea vitezei în cazurile prevăzute de regulament”. Art.123 din HG nr.1391/2006, prevede obligativitatea conducătorilor auto de a circula cu o viteză maximă de 30km/h în localități și cu o viteză maximă de 50km/h în afara localităților, una dintre situațiile în care această obligație trebuie respectată fiind ipoteza trasată de lit. f) a acestui articol, respectiv „când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă”.
Agentul constatator deși nu a fost prezent la fața locului în momentul în care s-a produs evenimentul rutier, făcându-și simțită prezența abia la 2 ore ulterior acestui moment a decis sancționarea sa cât și a conducătorului autovehiculului care circula în fața sa pentru faptul că nu a fi redus viteza sub 50km/h, locul producerii accidentului fiind situat în afara localității.
Este evident că agentul constatator nu putea avea la îndemână nici un mijloc, fie el omologat sau neomologat, pentru a putea stabili viteza cu care circula din cauza simplului fapt că nu a fost prezent la fața locului.
Legea sancționează deplasarea cu o viteză mai mare de 50km/h pe un drum acoperit cu polei și nu deplasarea cu o viteză care să asigure evitarea producerii de evenimente rutiere.
Intimata petentă a susținut că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale contravenției, apelanta nefăcând dovada că aceasta s-a deplasat cu o viteză superioară plafonului de 50km/h impus de lege, fapt care de altfel nici nu s-a întâmplat. Ori în lipsa acestei dovezi este evident că soluția instanței de fond este temeinică și legală, simpla încheiere a unui proces verbal de contravenție nefăcând dovada vinovăției în lipsa oricărei probe obiective în acest sens, astfel cum prevede chiar textul de lege în baza căruia a fost sancționată, actul normativ stabilind obiectiv limita de viteză, limită care trebuia să fie depășită de aceasta pentru a săvârși contravenția reținută.
Contrar susținerilor apelantei, intimata petentă a precizat că nu trebuia să producă nici o probă în sprijinul susținerilor sale atâta timp cât agentul constatator a sancționat-o pentru săvârșirea unei contravenții pe care nu avea cum să o constate în lipsa unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Pentru considerentele expuse mai sus, intimata petentă a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
În prezenta cauză intervenientul și intimatele – asigurător nu au formulat întâmpinare.
Analizând apelul de față, prin prisma celor invocate, Tribunalul constată și reține următoarele:
Prin sentința atacată, a fost admisă plângerea formulată de petenta A. N. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 30.12.2013 de Poliția Bumbești-J., și în contradictoriu cu intimații I.P.J. G., Iecovită N. și S. de A. – Reasigurare Astra S.A. – Agenția Petroșani și a fost anulat procesul verbal de contravenție contestat.
Prin procesul verbal, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 480 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.123 lit. e) din HG nr.1391/2006 și art.101/1/9 din OUG nr.195/2002, reținându-se în sarcina sa că, în data de 30.12.2013, la ora 10:40, în timp ce conducea autoturismul Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe DN 66 din Orașul Bumbești-J., nu a adaptat viteza de deplasare într-o curbă la stânga pe carosabil acoperit cu polei, a pierdut controlul direcției și a acroșat cu partea din față partea dreapta a auto L._ condus de Iecoviță D. care părăsise partea carosabilă și ieșise în afara drumului.
Tribunalul constată că sentința de fond este legală și temeinică, starea de fapt fiind cea reținută de către judecătorul învestit cu soluționarea plângerii, aceasta fiind stabilită pe baza întregului probatoriu administrat în cauză.
În mod corect a considerat instanța de fond că intimata nu a reușit să dovedească, dincolo de orice îndoială, vinovăția petentei, respectiv că aceasta a condus vehiculul fără să respecte normele legale în materia circulației pe drumurile publice, în condițiile prev. de art. 123 din HG nr.1391/2006, coroborate cu cele ale art. 101 alin.1 pct.9 din OUG nr.195/2002.
Astfel, nu poate fi reținută motivarea apelantei, din cererea de apel, în sensul că petenta nu a administrat probe din care să rezulte contrariul celor consemnate în procesul verbal, dat fiind că în materie contravențională incumbă tocmai obligația inversă, de probare, de către agentul constatator, a vinovăției celui acuzat și, respectiv a comiterii faptei ilicite de către acesta din urmă.
Cum în cauză, nu s-a îndeplinit această obligație, nefiind dovedită fapta prin nicio probă, de către intimata apelantă, apelul acesteia apare ca nefondat, urmând să fie respins, în baza disp. art. 480 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul, declarat de apelanta intimată Inspectoratul de Poliție al județului G., cu sediul în Tg-J., ., județul G., împotriva sentinței civile nr.3637 din 02 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă A. N. M., având CNP_, cu domiciliul în A. I., ., ..12, județul A., intervenientul Iecoviță N., având CNP_, cu domiciliul în Petroșani, ., ., județul Hunedoara și intimatele – asigurător S. de A. Reasigurare Astra SA - Sucursala Petroșani, cu sediul în Petroșani, județul Hunedoara și . Reasigurare SA – Agenția Târgu-J., cu sediul în Târgu-J., ., ., ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, I. S. | Judecător, S. I. T. | |
Grefier, E. R. P. |
Red. S.T.
Tehnored. P.R.
Jud. fond: M. P.
7 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1562/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1029/2015.... → |
|---|
