Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 08-04-2015, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 182/318/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443 ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizie nr. 971/2015
Ședința publică din 8 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. B.
Judecător: C. C.
Grefier: E. D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G. împotriva sentinței civile nr.4158 din data de 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă . SRL prin reprezentantul legal H. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat.
În conformitate cu dispozițiile art.95 alin.2 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea apelului de față a fost efectuată în sistem informatic prin programul ECRIS, astfel că a fost înregistrat la data de 16.09.2014 și repartizat completului C. A03 cu termen recomandat la 25.03.2015.
Prin rezoluția privind modificarea datei recomandate prevăzută de sistemul Ecris, s-a dispus din oficiu modificarea datei recomandate de la data de 25.03.2015 la data de 12.01.2015 raportat la dispozițiile Hotărârii Plenului CSM nr.714/2013 și nr.718/2014 coroborat cu Hotărârea Colegiului de Conducere nr.18/2014.
În raport de dispozițiile art.470 NCPC, s-a dispus comunicarea cererii de apel către intimata petentă . SRL, căreia i s-a pus în vedere să depună întâmpinare, raportat la dispozițiile art.XV alin.3 din Legea nr.2/2013, în termen de 15 zile de la comunicarea cererii de apel, conform rezoluției din 12.01.2015.
La data de 30.01.2015 s-a constatat că procedura de comunicare a cererii de apel nu a fost îndeplinită conform art.153 și următoarele NCPC, în sensul că fost restituită dovada de înmânare și procesul verbal de înmânare conform dispozițiilor art.164 NCPC, cu mențiunea că destinatarul nu mai locuiește la adresă. S-a dispus recomunicarea cererii de apel la domiciliul reprezentantului legal H. I. și i s-a pus în vedere acestuia că are obligația să depună întâmpinare.
Intimata petentă, prin reprezentantul său legal, nu a formulat întâmpinare și prin rezoluția din data de 27.02.2015 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 08.04.2015, pentru când părțile au fost legal citate.
În condițiile art.131 alin.2 NCPC coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Instanța constată că dispozițiile art.366-388 NCPC nu sunt compatibile cu raportul juridic administrativ contravențional dedus judecății, raportat și la decizia nr.266/2014 a Curții Constituționale, pronunțată în ședința publică din 7 mai 2014, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.2 alin.1 și 12 din legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.
În condițiile art.244 alin.1 și 2 NCPC coroborat cu art.34 alin.2 din OG nr.2/2001 se are în vedere faptul că dispozițiile art.242 și 411 NCPC nu se aplică în domeniul raportului administrativ contravențional de față, fostele art.2361 și 405 introduse prin legea nr.76/2012 la momentul publicării în MO nr.545 din 3 august 2012.
În condițiile art.208 NCPC coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC constată că intimata nu a depus întimpinare fiind aplicabilă sancțiunea decăderii acesteia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În condițiile art.237 și următoarele coroborat cu art.476 și următoarele NCPC constată că apelantul intimat și intimata petentă nu înțeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față.
În condițiile art.244 alin.1 NCPC coroborat cu art.479 NCPC tribunalul declară încheiată cercetarea procesului.
Tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.4158 din data de 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ s-a admis în parte plângerea formulată de petenta S.C. D. T. Expres S.R.L., CUI_, cu sediul în Tismana, . bis, județul G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 10.12.2013, și în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G., C._, cu sediul în Tg.J., ., județul G.; s-a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8000 lei aplicată petentei prin procesul verbal contestat cu sancțiunea „avertismentului” și s-au menținut celelalte măsuri dispuse prin procesul verbal de contravenție.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat în data de 10.12.2013 de către Poliția orașului Rovinari, petenta S.C. D. T. Expres S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 pct.14 din OG nr.37/2007, reținându-se în sarcina acesteia următoarele: numitul P. A. C., angajat al societății petente, a condus autotractorul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, tractând semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare_, pe DN 66, pe raza localității Rovinari, județul G., din direcția Tg.J. spre Turceni, având dovada de verificare a tahografului expirată din data de 09.12.2013. Procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei, fiind semnat la rubrica martor asistent chiar de conducătorul vehiculului, P. A. C..
Potrivit art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea si temeinicia procesului verbal si hotărăște asupra sancțiunii. Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța de fond a reținută că potrivit dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001: „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția; (…); posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea”, iar potrivit alin.7 al art.16 „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.
Potrivit art.17 din OG nr.2/2001: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată si din oficiu.”. Potrivit art.19 din OG nr.2/2001: “(1)Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (…)(3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”
Din analiza coroborată a textelor legale citate mai sus rezultă că prin dispozițiile art.17 din OG 2/2001 au fost consacrate în mod expres și limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție, lipsa celorlalte mențiuni fiind sancționată de lege cu nulitatea relativă, în conformitate cu dispozițiile art.175 și art.178 alin.2-4 din codul de procedură civilă. Ca și motiv de nelegalitate, petenta a invocat lipsa oricărui martor în cuprinsul actului sancționator, motiv neîntemeiat, dată fiind împrejurarea că procesul verbal de contravenție poartă semnătura, la rubrica martorului asistent, a conducătorului auto al vehiculului. În concluzie, se reține că procesul verbal de contravenție nu este afectat de nici o cauză de nulitate absolută din cele care pot fi invocate din oficiu, iar petenta nu a invocat cauze de nulitate relativă întemeiate, drept pentru care se apreciază că actul sancționator este legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond are în vedere dispozițiile art.8 alin.1 pct.14 din OG nr.37/2007, potrivit cărora reprezintă încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și Consiliului (CE) nr.561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr.3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR, „utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit”, fiind sancționată, conform disp. art.9 alin.1 lit. a) din același act normativ, cu amendă cuprinsă între 8.000 lei și 16.000 lei.
Analizând înscrisurile depuse de părți la dosarul cauzei, instanța de fond reține că starea de fapt descrisă în procesul verbal contestat corespunde realității, constatându-se că la data de 10.12.2013 salariatul petentei, P. A. C., a condus autotractorul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, tractând semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare_, pe DN 66, pe raza localității Rovinari, județul G., din direcția Tg.J. spre Turceni, având dovada de verificare a tahografului expirată din data de 09.12.2013. Instanța de fond apreciază însă că sancțiunea amenzii aplicată în cuantum de 8000 lei este disproporționată în raport de gravitatea faptei și urmările produse. Astfel, conform disp. art. 21 alin.3 din OG 2/2001,,sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”, iar în raport de aceste dispoziții legale sancțiunea este excesivă, fapta neproducând urmări care să atragă o sancțiune de o gravitate deosebită.
Astfel, instanța de fond are în vedere că termenul de valabilitate a verificării aparatului tahograf utilizat de societatea petentă expirase în chiar ziua premergătoare verificării în trafic, iar ulterior controlului petenta și-a conformat de îndată conduita normelor legale, procedând la verificarea aparatului tahograf montat pe auto_ în data de 11.12.2013 (fila 19), confirmându-se că instalația de tahograf corespunde din punct de vedere tehnic. Instanța de fond apreciază că scopul sancțiunii contravenționale, preponderent preventiv și educativ, și abia în subsidiar punitiv, poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde, respectiv sancțiunea avertismentului, având în vedere și circumstanțele personale ale contravenientei, în sarcina căreia nu s-au dovedit alte abateri contravenționale.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii de apel a susținut faptul că în fapt, contravenienta a fost sancționată pentru că autoutilitara Mercedes Benz, cu numărul de înmatriculare_, aparținând acesteia, a fost oprită în trafic de către agenții de poliție și în urma controlului efectuat de către aceștia s-a constatat că dovada verificării aparatului tahograf era expirată. În opinia sa, fapta săvârșită nu are un grad redus de pericol social. Regimul sancționator sever stabilit de lege pentru o astfel de faptă confirmă susținerea sa. În condițiile date, este greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petenta va putea fi determinată ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte. Față de considerentele expuse, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.
În motivarea apelului formulat în mod succint, I. G. nu a menționat decât că fapta nu ar avea un grad redus de pericol social și că este necesară o sancțiune mai severă pentru ca în viitor să nu mai săvârșească contravenientul o astfel de faptă. A apreciat că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, considerând că trebuie avută în vedere și atitudinea duplicitară a petentei, reflectată în plângerea contravențională, aceasta solicitând în principal anularea procesului verbal și doar în subsidiar aplicarea unei sancțiuni mai blânde.
Critica este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului se confirmă situația de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției, situație recunoscută de către intimata petentă, încă de la motivarea plângerii contravenționale, iar instanța de fond a procedat, în condițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, la o reindividualizare a sancțiunii aplicate, în raport de conduita contravenientei, precum și în funcție de împrejurările în care s-a comis fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale intimatei petente.
Conform dispozițiilor art.8 alin.1 pct.14 din OG nr.37/2007: „(1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr.561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr.3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: 14. utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit;”.
De altfel, conform dispozițiilor art.1 din OG nr.37/2007: „(1) Prezenta ordonanță stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier și amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 și Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 și abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), denumit în continuare Acordul AETR. (2) Prezenta ordonanță stabilește cadrul de aplicare a regulilor privind utilizarea aparatelor de înregistrare a perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto, denumite în continuare tahografe sau tahografe digitale, așa cum sunt acestea definite în anexa nr. I și în anexa nr. IB la Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 privind echipamentul de înregistrare în transportul rutier, cu modificările și completările ulterioare.”.
Conform dispozițiilor art.1 și 2 din Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier și amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 și Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 și abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), denumit în continuare Acordul AETR: „Prezentul regulament stabilește normele referitoare la perioadele de conducere, de repaus și la pauzele care trebuie respectate de către conducătorii auto ce asigură transportul rutier de mărfuri și de călători în vederea armonizării condițiilor de concurență între modurile de transport terestru, în special în ceea ce privește sectorul rutier și a îmbunătățirii condițiilor de lucru și a siguranței rutiere. De asemenea, prezentul regulament prevede promovarea unor mai bune practici de control și de aplicare a normelor de către statele membre și a unor metode mai bune de lucru în sectorul transportului rutier.”; „(1) Prezentul regulament se aplică transportului rutier: (a) de mărfuri cu vehicule, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a căror masă maximă autorizată depășește 3,5 tone sau (b) de călători cu vehicule care sunt construite sau amenajate în mod permanent pentru a putea asigura transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto și care sunt destinate acestui scop. (2) Prezentul regulament se aplică, indiferent de țara de înmatriculare a vehiculului, transporturilor rutiere efectuate: (a) exclusiv în interiorul Comunității sau (b) între Comunitate, Elveția și țările părți la Acordul privind Spațiul Economic European. (3) AETR se aplică, în locul prezentului regulament, operațiunilor de transport internațional efectuate în parte în afara zonelor prevăzute la alineatul (2), pentru: (a) vehiculele înmatriculate în Comunitate sau în țările care sunt părți la AETR, pentru tot traseul; (b) vehiculele înmatriculate într-o țară terță care nu este parte AETR, numai pentru acea parte a traseului situată pe teritoriul Uniunii Europene sau al țărilor care sunt părți AETR. Dispozițiile AETR ar trebui armonizate cu cele ale prezentului regulament astfel încât dispozițiile principale ale prezentului regulament să se aplice, prin intermediul AETR, acestor vehicule pentru toată partea traseului care se efectuează în interiorul Comunității.”.
Obligația pe care legea o impune intimatei petente este de a utiliza tahografe omologate, sigilate, calibrate și în termenul de valabilitate al verificării periodice, pe timpul deplasării pe drumurile publice, în calitatea sa de operator de transport, întrucât aceasta nu a invocat, atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, faptul că s-ar încadra în una din excepțiile menționate de legiuitorul național în regulament sau că ar fi existat o cauză de înlăturare a răspunderii contravenționale conform dispozițiilor art.11 din OG nr.2/2001.
Conform dispozițiilor art.9 alin.1 lit.a din OG nr.37/2007: „(1) Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: a) cu amendă de la 8.000 lei la 16.000 lei - faptele prevăzute la alin.1 pct.12, 14, 17, 21, 27, 33 și 34, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;.”.
Instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că sancțiunea amenzii aplicată de apelanta intimată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, deoarece pericolul social al faptei a fost apreciat de la momentul aplicării sancțiunii ca fiind scăzut, în raport de amenda aplicată în limita minimă prevăzută de legiuitor. Din considerentele hotărârii instanței de fond rezultă că atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei procesul verbal a fost corect întocmit, raportat la dispozițiile art.16 și următoarele din OG nr.2/2001, însă în urma probatoriului administrat în cauză instanța de fond, raportat la criteriile menționate anterior, a apreciat în mod corect faptul că amenda contravențională aplicată încalcă principiul proporționalității, reglementat de legiuitor în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmările produse și scopul sancționator al amenzii aplicate, în sensul că acest scop vizează în primul rând reeducarea și prevenirea săvârșirii de noi fapte, astfel că aplicarea sancțiunii contravenționale cu avertisment respectă principiul amintit anterior și realizează în totalitate scopul regimului sancționator.
Nu se poate reține faptul că instanța de fond ar fi favorizat intimata reclamantă pe motiv că aceasta s-a bucurat deja de clemența agentului constatator care a aplicat minimul amenzii întrucât așa cum agentului constatator legiuitorul a permis acestuia să aplice cuantumul amenzii prin aprecierea gravității faptei și, implicit, a cuantificării sancțiunii, tot astfel legiuitorul a prevăzut în art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 ca instanța să poată aprecia în raport de împrejurările concrete de săvârșire a faptei contravenționale, aplicarea sancțiunii contravenționale care poate fi avertisment sau amendă contravențională, astfel că soluția pronunțată nu poate fi reținută ca fiind netemeinică sau nelegală.
Instanța de fond a motivat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului raportat la atitudinea intimatului, precum și la gradul scăzut de pericol social și în consecință a respectat dispozițiile art.7 din OG nr.2/2001, care menționează că: avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, că acesta se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă și că se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Este contrar spiritului legii și intenției legiuitorului să se susțină că numai agentul constatator poate aprecia asupra cuantumului unei amenzi contravenționale și că instanța de judecată, in calitate de cenzor al activității agentului constatator, nu ar avea această posibilitate. Articolul 34 alin.1 prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile, ci și la tot ceea ce presupune legalitate sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.
În urma probatoriului administrat, instanța de fond a reindividualizat sancțiunea aplicată în condițiile art.7 alin.3 din OG nr.2/2001 având în vedere totodată prevederile art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001, în sensul aplicării sancțiunii contravenționale cu avertisment, reținându-se că în conformitate cu principiul proporționalității raportat la gradul redus de pericol social al faptei săvârșite și ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
De asemenea, au fost avute în vedere circumstanțele atenuante raportate la conduita intimatei petente, în sensul că aceasta nu este cunoscută cu antecedente contravenționale, precum și raportat la aspectele și împrejurările în care s-a produs fapta, reținute de instanța de fond în considerentele hotărârii, că la dosarul cauzei nu sunt dovezi cu privire la cazierul contravențional al petentei care să conducă la concluzia unor încălcări repetate a normelor referitoare la circulația autovehiculelor pe drumurile publice, iar circumstanța de fapt constând în faptul că inspecția tehnică periodică a autoturismului era expirată doar din data de 29 martie 2013, pentru ca ulterior constatării faptei contravenționale, această să se programeze la RAU- R.A. cu sediul din Calea Griviței nr.391, sector 1, București, pentru data de 8 aprilie 2013, așa cum rezultă din factura . RAR nr._ din aceeași dată, aflată în copie xerox la fila nr.7 din dosarul instanței de fond.
În consecință instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii raportat la dispozițiile menționate anterior, având în vedere atât rolul sancțiunii juridice, cât și al scopului urmărit prin stabilirea și aplicarea caracterului punitiv al sancțiunii reindividualizate, apreciindu-se în mod corect că și prin sancțiunea contravențională cu avertisment se poate îndeplini scopul și rolul acesteia ce poate determina îndreptarea intimatei petente a acestei atitudini de neglijență în ceea ce privește obligația legală de a efectua în termen util inspecția tehnică periodică, conform dispozițiilor legale în vigoare.Situația de fapt prezentată de agentul constatator nu a putut fi infirmată în timpul cercetării judecătorești, însă în raport de aspectele și împrejurările de fapt, instanța de fond a procedat la reindividualizarea sancțiunii în condițiile art.7 din OG nr.2/2001 apreciind că sancțiunea amenzii contravenționale nu corespunde gradului de pericol social al faptei, încălcându-se astfel principiul proporționalității în raport de circumstanțele reale ale contravenției prin prisma cărora se poate aprecia întinderea și intensitatea aduse obiectului juridic al contravenției.
În art.7 se menționează următoarele: „Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.”. Sancțiunea juridică are un dublu rol: rol educativ (se aplică o singură dată) pentru că urmărește îndreptarea celui vinovat și preventiv determină abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale și un rol represiv, de pedepsire a celor ce nesocotesc dreptul. Sancțiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecințele nerespectării dispoziției normei juridice. Sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție, se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și ea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșirea acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum rezultă și din prevederile art.21 al.3 din OG nr.2/2001.
Tribunalul reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art.6 din Convenție. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia). Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art.31-36 din O.G. nr.2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Conform dispozițiilor art. 470 NCPC: “Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt cât și în drept”, astfel că apelul este o cale de atac ordinară, cu caracter devolutiv și reformator, iar atunci când se solicită rejudecarea fondului, limitele rejudecării sunt stabilite de către apelant prin cererea și motivele de apel. Cu privire la judecarea apelului în sine, în fața instanței de apel nu se pot invoca alte “motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare“, cu excepția situației în care necesitatea administrării dovezilor decurge din dezbateri.
Instanța de fond a făcut o analiză atât în fapt cât și în drept raportată la jurisprudența comunitară, cu respectarea garanțiilor procesuale, precum și a tuturor principiilor generale ce guvernează procesul civil, astfel că în raport de dispozițiile art. 477 raportat la dispozițiile art. 479 alin.2 NCPC se constată că au fost respectate normele de ordine publică, iar cauza a fost examinată sub toate aspectele de fapt și de drept ale hotărârii atacate.
În raport de toate aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.470 și următoarele NCPC, tribunalul constată că nici unul dintre motivele invocate de apelantul intimat nu se încadrează în motivele prevăzute de articolele menționate anterior, deoarece în cazul în care s-ar reține contrariul s-ar încălca principiul general ce guvernează poziția părților în căile de atac, și anume, principiul non peiorationem in appellatione, cu excepția celor două derogări de la această regulă, și anume, cazurile în care apelantul însuși consimte expres la o înrăutățire a propriei situații sau în cazurile anume prevăzute de lege, urmând ca în condițiile art.480 alin.1 NCPC să respingă apelul de față ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul intima I. G. cu sediul în Tg-J., ., județul G. împotriva sentinței civile nr.4158 din data de 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă . SRL, cu sediul în Tismana, . bis, reprezentată legal de H. I., domiciliat în comuna Sura M., . A, județul Sibiu.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2015 la Tribunalul G..
Președinte, C. B. | Judecător, C. C. | |
Grefier, E. D. M. |
Red.C.B.
Tehnored.E.D.M.
08.05.2015/4 ex./j.f.L.M.P.
| ← Pretentii. Sentința nr. 871/2015. Tribunalul GORJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
