Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 997/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 4303/318/2014
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 997
Ședința publică din 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. S.
Judecător A. S. S.
Grefier C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulată de apelantul intimat Inspectoratul Teritorial de Muncă G., împotriva sentinței civile nr. 4536 din 04.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă Î. I. N. V. I., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic B. A. pentru apelantul intimat Inspectoratul Teritorial de Muncă G., lipsă fiind intimata petentă Î. I. N. V. I., fiind reprezentată de avocat M. B..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul se află la al doilea termen de judecată și că acesta a fost declarat și motivat în termen și că procedura de citare cu părțile la acest termen de judecată este legal îndeplinită.
În condițiile art. 131 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 482 N.C.P.C., tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 N.C.P.C., coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Avocat M. B. pentru intimata petentă Î. I. N. V. I., a depus la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat și probe noi de administrat, tribunalul a constatat cercetarea judecătorească încheiată, acordând cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de apel:
Consilier juridic B. A. pentru apelantul intimat Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului G. a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței, în sensul menținerii procesului-verbal de contravenție în cuantumul în care a fost el aplicat, considerând că situația de fapt a fost cea reținută de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, iar intimata petiționară nu a reușit să facă dovada existenței altei stări de fapt, decât cea reținută în procesul-verbal contestat.
Avocat M. B. pentru intimata petentă Î. I. N. V. I., a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat:
Prin sentința civilă nr. 4536 din 04.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. – secția civilă în dosarul nr._, a fost admisă plângerea formulată de petenta Î. I. N. V. I., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.03.2014 în contradictoriu cu intimatul I.T.M. G..
A fost anulat parțial procesul verbal de contravenție . nr._/12.03.2014, în sensul că a fost înlocuită amenda cu avertismentul.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, petenta Î. I. N. V. I. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimatul I. G. să se dispună înlocuirea sancțiunii aplicate prin procesul - verbal de constatare a contravenției GJ nr._/12.03.2014, cu avertisment
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în data de 11.03.2014, a fost efectuat un control de către o echipă de control a I. G., la punctul de lucru din localitatea Bâlteni, nr. 439, având ca obiectiv, identificarea și constatarea cazurilor de muncă fără forme legale de angajare, ocazie cu care a fost audiat dl. S. C. acesta fiind angajat al Întreprinderii Individuale cu CIM nr. 3/27.09.2013.
Întrucât nu au fost constatate nereguli privind obiectivul controlului a fost invitată a doua zi la sediul I. cu dosarele de personal ale angajaților (S. C., T. M. și N. N.) în vederea verificării înregistrării contractelor de muncă și încheierea procesului verbal de control, însă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei pentru neoperarea în REVISAL a concediilor fără plată acordate salariaților în termen legal.
Prin plângere, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment întrucât contravenția a fost săvârșită fără intenție și nu a fost creat nici un prejudiciu nici salariaților și nici statului, iar menținerea acesteia ar fi creat prejudicii majore asupra activității întreprinderii individuale putând cauza încetarea contractelor de muncă ale angajaților și chiar închiderea activității.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
S-au atașat cererii de chemare în judecată, copie de pe certificatul de înregistrare al societății petente la ORC G., cartea de identitate a administratorului societății, procesul verbal de control nr._/2014 și procesul verbal de contravenție contestat.
În cauză, intimatul I.T.M. G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, ca fiind temeinic și legal, precum și a cuantumului amenzii aplicate.
În motivare, a arătat că în urma controlului documentelor efectuat în data de 12.03.2014 la sediul I. G., a evidenței informatizate și a documentelor de personal (în prezenta titularului de autorizație), N. V. I. Î. I. a fost sancționată contravențional cu amenda de 5.000 lei conform art.9 al 2(b) din H.G 500/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, petentul nu a respectat prevederile art. 4 alin. 1 lit. c din HG 500/2001, în sensul că nu a transmis în termenele prevăzute de lege datele referitoare la suspendarea contractelor de munca ale salariaților N. N., Temereanca M. si S. C., iar cu ocazia controlului au fost găsite mai multe neconformități, pentru care au fost lăsate măsuri de remediere.
A mai arătat că singurul motiv de netemeinicie invocat în plângere l-a constituit faptul că amenda este prea împovărătoare și că nu a creat prejudicii salariaților. Legiuitorul sancționează destul de drastic aceasta fapta considerând-o de o gravitate destul de ridicată.
În apărare au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ. .
Petentul a răspuns la apărările intimatului din întâmpinare, arătând că în luna decembrie și ianuarie, elevii au fost în vacanță, astfel că în acea perioadă nu au mai fost realizate venituri, motiv pentru care angajații au formulat cerere de intrare în concediu fără plată .
A arătat petentul că prin prezenta plângere, înțelege să conteste cuantumul amenzii care este foarte mare în raport de cheltuielile generate de acesta activitate.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul art. 258 alin 1 raportat la art. 255 alin 1 C.pr.civ., instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările existente la dosar instanța de fond a constatat și reținut următoarea stare de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.03.2014 s-a dispus sancționarea petentei cu amendă în sumă de 5000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 4 alin 1 lit. c din HG 500/2011, reținându-se în sarcina acesteia faptul că în urma verificării în data de 12.03.2014 a evidenței informatizate a instituției, s-a constatat faptul că numiții S. C., T. M. și N. N., au beneficiat la cerere, în perioada 16.12._14, de zile de concediu fără plată, însă angajatorul nu a transmis în registrul general de evidență a salariaților, în formă electronică, suspendarea contractelor de muncă ale angajaților mai sus menționați. De asemenea, zilele de concediu fără plată de care au beneficiat cei trei salariați, sunt evidențiate în ore în ștatele de plată a salariilor aferente lunilor decembrie 2013 – ianuarie 2014.
Procedând la verificare potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 a legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește legalitatea, că actul contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanța de judecată.
Cât privește temeinicia procesului verbal de contravenție, a fost de observat că petenta nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute de agentul constatator în procesul verbal de contravenție, martorii propuși de petentă confirmând că au intrat, la cerere, în concediu fără plată deoarece în perioada 16.12._14 vânzările nu mergeau la punctul de lucru al petentei din . de modalitatea efectivă de săvârșire a faptei și de împrejurările care i-au determinat pe angajații petentei să solicite . plată, instanța a apreciat că o amendă în cuantum de 5000 lei este mult prea mare față de gradul de pericol social al faptei săvârșite (netransmiterea în registrul general de evidență a salariaților, în formă electronică, a suspendării contractelor de muncă ale angajaților și evidențierea în ore a salariilor aferente lunilor decembrie 2013 – ianuarie 2014), motiv pentru care, văzând și prevederile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, a admis plângerea contravențională și a anulat parțial procesul-verbal de contravenție . nr._/12.03.2014, în sensul că a înlocuit amenda cu avertismentul.
Împotriva sentinței a declarat apel intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin motivele scrise de apel, apelantul intimat a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței nr. 4536/04.07.2014, în sensul menținerii procesului-verbal de contravenție GJ nr._/12.03.2014, în cuantumul în care a fost el aplicat, considerând că situația de fapt a fost cea reținută de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, iar intimata petiționară nu a reușit să facă dovada existenței altei stări de fapt, decât cea reținută în procesul-verbal contestat.
A considerat apelantul intimat că din probatoriul existent la dosar, a reieșit clar faptul că intimata se face vinovată de netransmiterea în termen legal a suspendării contractelor de muncă în registrul de evidență al salariaților în format electronic, în termenul expres prevăzut de lege (care este un termen imperativ și nu unul de îndrumare), însă instanța de fond a acordat clemență pentru o faptă sancționată în mod imperativ de către legiuitor, recunoașterea de către petentă a faptei, considerând că nu o scutește de a suporta consecințele încălcării ei. Sancțiunea avertisment nu se justifică întrucât, fapta nu a avut un caracter izolat, iar agentul constatator a făcut o individualizare corespunzătoare, în sensul că a aplicat minimul prevăzut de lege pentru faptă.
Totodată, însăși instanța de judecată a apreciat că intimata petentă „a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, apreciind că sancțiunea este prea aspră”.
Că, legiuitorul când a prevăzut acest cuantum al amenzii, s-a raportat inclusiv la gradul social al faptei, motiv pentru care a atribuit un cuantum destul de ridicat pentru această faptă.
Agentul constatator, cu ocazia controlului, a constatat și alte deficiențe pentru care a lăsat doar măsuri de remediere.
În fiecare lună, pentru a face „economii” la plata contribuțiilor la bugetul de stat, salariații „beneficiază de zile libere și neplătite, iar unitatea în care își desfășoară activitatea este deschisă zilnic, acest aspect nemaifiind avut în vedere de către instanța de judecată.
Având în vedere aspectele invocate, apelantul intimat a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul menținerii ca temeinic și legal a procesului-verbal încheiat și a amenzilor aplicate.
Intimata petentă Î. I. N. V. I., prin avocat M. B., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței Judecătoriei Tg-J. ca fiind temeinică și legală, nesolicitând cheltuieli de judecată.
S-a susținut că, având în vedere zona și data începerii activității comerciale, este lesne de înțeles că și clientela era una precară, veniturile petentei fiind unele orientate sub limita minimă.
Că este bine știut că, în lunile decembrie și ianuarie, elevii au fost în vacanță și nu au mai fost realizate venituri, că a fost și perioada sărbătorilor de iarnă și aceste lucruri au reprezentat un motiv pentru care angajații au formulat cerere de intrare în concediu fără plată, în cauză fiind audiați martori care au confirmat cele relatate de către intimata petentă.
A mai arătat intimata petentă că a contestat cuantumul amenzii care este foarte mare în raport de cheltuielile generate de această activitate, susținându-se că agentul constatator, având în vedere atitudinea sa sinceră și că efectiv dintr-o regretabilă eroare nu s-a operat concediul fără plată în REVISAL, avea la îndemână și altă sancțiune respectiv „avertismentul” și nu amenda în cuantum de 5000 lei.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, intimata petentă a considerat că sancțiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Pericolul social al faptei săvârșite de petenta este minim, fapt ce a rezultat din împrejurarea în care a fost săvârșită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări grave, atingerea valorilor sociale legale fiind minimă.
De asemenea că, pericolul social minim a rezultat și din circumstanțele persoanele ale petentei, care nu a mai fost niciodată sancționată, este la început de activitate, s-a prezentat în fața instanței și a furnizat informațiile necesare depunând la dosar acte pe care le-a avut asupra sa în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție și a audiat în cauză angajații în calitate de martori, aceștia confirmând starea de fapt susținută de petentă.
Față de aceste împrejurări, intimata petentă a apreciat că fapta are o gravitate redusă și că se impune menținerea sancțiunii aplicate respectiv avertismentul, aceasta sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin.5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Această sancțiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-1 determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
În drept, intimata petentă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă.
Intimata petentă Î. I. N. V. I., prin avocat M. B. a formulat concluzii scrise, prin care a invocat aceleași aspecte arătate și prin întâmpinare.
Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 Cod procedură civilă, tribunalul reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.03.2014 s-a dispus sancționarea petentei cu amendă în cuantum de 5000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 4 alin 1 lit. c din HG 500/2011, reținându-se în sarcina acesteia faptul că în urma verificării în data de 12.03.2014 a evidenței informatizate a instituției,dovezile de transmitere electronică efectuate de către angajator, s-a constatat faptul că salariații S. C., T. M. și N. N., au beneficiat la cerere, în perioada 16.12._14, de zile de concediu fără plată, însă angajatorul nu a transmis în registrul general de evidență a salariaților, în formă electronică, suspendarea contractelor de muncă ale angajaților mai sus menționați. De asemenea, zilele de concediu fără plată de care au beneficiat cei trei salariați, sunt evidențiate în ore în ștatele de plată a salariilor aferente lunilor decembrie 2013 și ianuarie 2014.
Prin plângerea introductivă, intimata petentă a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, arătând că fapta a fost săvârșită fără intenție, iar menținerea sancțiunii aplicate prin actul constatator ar crea prejudicii majore contravenientei.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța de fond a constatat că procesul verbal îndeplinește condițiile de valabilitate reglementate de lege, că sub aspectul temeiniciei, nu s-a făcut dovada contrară stării de fapt reținută prin procesul verbal, și a apreciat că sancțiunea amenzii aplicată petentei poate fi înlocuită cu avertisment.
Prin apelul de față, apelantul intimat a criticat hotărârea tocmai sub aspectul greșitei reindividualizări a sancțiunii, susținând că recunoașterea de către petentă a comiterii faptei nu o scutește pe aceasta de a suporta consecințele încălcării legii și că fapta nu a avut un caracter izolat.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul observă că petenta a fost sancționată contravențional pentru nerespectarea prevederilor art. 4 alin (1) lit. c) din HG 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților.
Potrivit acestor dispoziții, completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor prevăzute la art. 3 alin. (2), și transmiterea registrului se fac după cum urmează: elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. h) ( perioada și cauzele de suspendare a contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale ) se înregistrează în registru în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data suspendării.
În conformitate cu cele prevăzute de art. 9 alin (1) lit. a din același act normativ, constituie contravenție următoarea faptă săvârșită de angajator, persoană fizică sau juridică, netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.
Se reține că aspectele consemnate în procesul-verbal, cu privire la săvârșirea de către petentă a contravenției menționate, au fost recunoscute de acesta în cuprinsul plângerii.
Față de cele expuse, conduita acesteia s-a situat în sfera ilicitului contravențional, totuși, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele actului normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
La aprecierea gradului de pericol social al faptei, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a ținut cont de împrejurarea că fapta nu a produs urmări grave în contextul în care suspendarea contractelor de muncă a avut loc o perioadă relativ scurtă, iar în ceea ce privește circumstanțele personale ale contravenientei, din materialul probator al cauzei reiese că se află la prima abatere în materie, susținerea apelantului intimat că fapta nu a avut caracter izolat nefiind dovedită.
Prin raportare la criteriile de individualizare prevăzute de articolul menționat, într-adevăr sancțiunea contravențională a amenzii de 5000 lei,nu corespunde gradului de pericol social al faptei, apărând ca excesivă, în contextul evocat, precum și faptul că aplicarea unei sancțiuni nepecuniare este susceptibilă de a atrage în mod real atenția contravenientului asupra necesității imperioase de conformare în raport de cerințele legale.
Ținând seama de toate considerentele expuse, dar și de atitudinea sinceră a petentei, tribunalul consideră ca neîntemeiate criticile apelantului intimat, iar apelul de față, ca nefondat, urmând a dispune respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului G., împotriva sentinței civile nr. împotriva sentinței civile nr. 4536 din 04.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata petentă Î. I. N. V. I., cu sediul în comuna Plopșoru, ., județul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08 Aprilie 2015, la Tribunalul G..
Președinte, O. C. S. | Judecător, A. S. S. | |
Grefier, C. C. |
Red. A.S.S.
Tehnored. C.C.
Judecăt. fond P. L.
4 ex./05.06.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 329/2015. Tribunalul GORJ | Pretentii. Sentința nr. 871/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
