Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 756/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 756/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 643/95/2015
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Decizia nr. 756
Ședința publică din 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. S.
Judecător A. S. S.
Grefier C. C.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de către contestatoarea petentă S. M., împotriva deciziei nr. 935/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. și P. Orașului Bumbești-J., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea petentă S. M., asistată de avocat O. D., lipsă fiind intimații P. și P. Orașului Bumbești-J..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat O. D. pentru contestatoare depune la dosar înscrisuri noi care vin în susținerea apelului și nu în susținerea contestației formulate.
Nemaifiind cereri de formulat și probe noi de administrat, tribunalul a constatat cercetarea judecătorească încheiată și a acordat cuvântul pentru dezbateri asupra contestației în anulare:
Avocat O. D. pentru contestatoare solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate, admiterea contestației privind anularea procesului-verbal, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia nr. 935/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost respins apelul declarat de apelanta petentă S. M., CNP_, domiciliată în București, ., nr. 2, ., ., sectorul 1 și reședința în orașul Bumbești-J., ., împotriva sentinței civile nr. 9017 din 10 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat P. Orașului Bumbești-J., cu sediul în orașul Bumbești-J., județul Gorj, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 9017 din 10 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta S. M., în contradictoriu cu intimatul P. Orașului Bumbești-J., împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 4193 încheiat la data de 13.04.2013 încheiat de intimat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție nr. 4193/13.04.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 de lei, reținându-se că în partea de vest a proprietății sale, pe o lungime de 100 de metri a construit un gard din stâlpi de beton, încastrați în pământ, pe care s-a montat plasă de sârmă. Din probele administrate în cauză reiese că fapta reținută în sarcina petentei este conformă situației reale, în sensul că aceasta nu a putut să prezinte o autorizație de construire pentru gardul edificat pe partea terenului care se învecinează cu numita P. F. ( de altfel, persoana care a făcut sesizarea).
De asemenea, instanța de fond a reținut că, în data de 29.06.2012, petenta a solicitat emiterea unui certificat de urbanism, iar în data de 30.07.2012 a solicitat restituirea documentației depusă pentru aprobarea realizării la gospodăria din Curtișoara, nr. 178, a înlocuirii împrejmuirii existente, arătând în cerere că gardul existent a fost înlocuit cu același gen de materiale. Martorii propuși de petentă au declarat că au cunoștință doar de înlocuirea câtorva stâlpi de beton, operațiuni la care au participat, mai mult, martorul D. I. L. a precizat că gardul nou era format din stâlpi de beton cu plasă de sârmă, în schimb, gardul vechi era din stâlpi de lemn si plasă de sârmă.
Deși în declarația dată în fața organelor de urmărire penală petenta Șofronie D. M. a arătat că a construit un gard nou din stâlpi de beton și plasă de sârmă, această lucrare s-a făcut cu acceptul primăriei, aducându-i-se la cunoștință că nu necesită autorizație de construire. Cu toate acestea, instanța de fond a reținut că prin cererea pentru emiterea unui certificat de urbanism petenta descrie lucrările exact în modalitatea descrisă în procesul verbal, respectiv prin amplasarea unor stâlpi de beton, în actele aflate la dosar neregăsindu-se adresă din partea primăriei, în sensul că nu necesită autorizație pentru lucrarea efectuată.
Pentru considerentele ce preced, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, nefiind vorba de reparații efectuate la împrejmuire, ci de o lucrare nouă, pentru care nu există autorizație de construire.
Împotriva sentinței civile nr. 9017 din 10 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, a declarat apel petenta S. M., solicitând modificarea sentinței instanței de fond, anularea procesului verbal de constatare a contravenției, absolvirea de la plata amenzii și a măsurii de demolare a gardului.
În motivarea cererii de apel, a arătat că, prin procesul verbal contestat a fost sancționată în baza art. 26 alin. 2 lit. a din Legea nr. 50/1991, întrucât a construit un gard la reședința sa din Bumbești-J., . fără autorizație de construcție, starea de fapt reținută în procesul verbal nefiind reală.
De asemenea, a precizat că a depus la P. Bumbești-J. documentația necesară în vederea eliberării autorizației de construcție, la data de 29.06.2012, dar ulterior, la data de 10.09.2012 a fost invitată la compartimentul urbanism, ocazie cu care i s-a comunicat că pentru lucrări de reparații la împrejmuire nu este nevoie de autorizație în conformitate cu art. 11 pct. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991. Cu acea ocazie a fost completat un formular pe care l-a semnat. A mai arătat că și anterior intenționând să repare gardul respectiv, a solicitat autorizație de construcție, iar P. Bumbești-J., prin adresa nr.6024/17.06.2009 ( pe care a depus-o la dosar) i-a comunicat că pentru asemenea lucrări nu este necesar a fi eliberat autorizație.
Pentru a dovedi instanței ca lucrările efectuate de apelanta petentă erau de reparații și nu necesitau autorizație de construcție, a solicitat proba testimonială cu doi martori, care au făcut lucrarea. Instanța i-a admis aceasta proba, dar a dispus și audierea martorei D. I. L., menționată în procesul verbal de sancționare contravențională de către organul constatator, dar în scopul de a dovedi că apelanta petentă nu a fost prezentă la data întocmirii acestuia așa cum prevăd dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001. S-a opus audierii martorei respective deoarece știa că este mama numitei P. F. (ulterior stabilindu-se că este sora sa) cea care a sesizat P. Bumbești-J. și organele de politie că a construit gardul fără autorizație și cu care este în litigii de mai mulți ani.
Cu toate acestea, instanța de judecată a audiat-o pe D. I. L., care a declarat că gardul vechi era pe stâlpi de lemn, iar gardul nou a fost edificat pe stâlpi de beton. Aceasta declarație trebuia apreciată ca subiectiva, având în vedere gradul de rudenie precum și prohibiția prevăzută de art. 309 pct. 1 și 3 Cod procedură civilă și în totală contradicție cu declarațiile martorilor B. A. și A. M., care au făcut efectiv lucrarea. Astfel, aceștia au declarat că au fost rugați de apelanta petentă să înlocuiască câțiva stâlpi din beton și plasa de sârmă ce erau degradate, pe structura unui gard vechi și existent.
Motivarea instanței că a construit un gard nou, deoarece anterior a solicitat certificat de urbanism în vederea obținerii autorizației a fost greșită, întrucât aceasta a solicitat eliberarea autorizației în condițiile în care o considerau necesară, ulterior ajungându-se la concluzia că, pentru lucrări de reparații la împrejmuire nu trebuie eliberată. Acest lucru poate fi dovedit și prin adresa nr. 6024/17.06.2009 a Primăriei Bumbești-J..
Așadar, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că din prudența a făcut demersurile necesare pentru eliberarea autorizației de construcții dar constatându-se că nu este nevoie pentru asemenea lucrare nu au eliberat-o. Cele afirmate au fost dovedite cu declarațiile martorilor B. A. și A. M. că lucrarea efectuată nu era a unui gard nou ci de reparație a celui existent și care se încadrează în situația prevăzută de dispozițiile legale mai sus arătate. Mai mult de atât, s-a reținut în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, pe care l-a contestat, a arătat că a construit gardul nou pe porțiunea de vest al proprietății sale, în realitate, așa cum a rezultat din toate probele, aceasta a făcut reparații la gardul din partea de sud a proprietății sale, proprietate ce se învecinează cu a numitei P. F..
Pentru aceste motive, apelanta petentă a solicitat, în baza art. 480 alin. 2 C.pr.civ., admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate, anularea procesul-verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii și a măsurii de demolare a gardului.
Prin întâmpinarea formulată la data de 23 octombrie 2014, intimatul a solicitat respingerea apelului ca netemeinică și nelegală.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că apelanta a invocat în cuprinsul cererii că starea de fapt reținută în procesul-verbal nu este reală, că a depus la P. orașului Bumbești J. documentația necesară în vederea eliberării autorizației de construire însă a considerat că lucrările efectuate erau de reparații care nu necesitau autorizație de construire. De asemenea a susținut că, din declarațiile martorilor propuși de ea, a rezultat faptul că au fost înlocuiți câțiva stâlpi degradați. În ceea ce privește susținerea apelantei referitoare la faptul că lucrările efectuate au fost doar lucrări de reparații realizate la o împrejmuire deja existentă și că acest aspect a rezultat din declarațiile martorilor B. A. M. și A. V.-M. pârâtul a făcut următoarele precizări: prin cererea înregistrată la P. Bumbești-J. cu nr.6897/29.06.2012 Șofronie M. a solicitat emiterea certificatului de urbanism, scopul obținerii certificatului, declarat de solicitantă fiind „înlocuire gard (stâlpi lemn și sârmă) cu stâlpi de beton cu plasă sârmă”. Ulterior, apelanta a solicitat să-i fie restituită documentația depusă în vederea emiterii certificatului de urbanism motivându-și cererea prin faptul că urma doar să înlocuiască împrejmuirea existentă, degradată.
După efectuarea lucrărilor de „reparații”, persoanele autorizate din cadrul instituției să efectueze controale cu privire la respectarea disciplinei în construcții au constatat faptul că noul gard a fost construit din plasă de sârmă montată pe stâlpi de beton în timp ce vechiul gard era construit din sârmă montată pe stâlpi de lemn iar aliniamentul gardului nu mai corespundea cu cel vechi în totalitate. În concluzie, nu putea fi vorba de lucrări de reparații la un gard deja existent ci de lucrări noi de construire a unui alt gard.
Faptul că cei doi martori menționați mai sus au declarat că la cererea apelantei au înlocuit trei stâlpi de beton degradați nu are nici o legătură cu fapta contravențională pentru care a fost sancționată numita S. M.. Așa cum au declarat aceștia, gardul existent în momentul de față este din plasă de sârmă și stâlpi de beton în timp ce vechiul gard era, potrivit cererii nr. 6897/29.06.2012, formulată de S. M., din sârmă și stâlpi de lemn.
Că nu au fost simple reparații la un gard existent ci de o construcție nou realizată care nu a mai respectat în totalitate vechiul aliniament o dovedesc sesizările formulate de numita P. F. adresate atât primăriei cât și Poliției orașului Bumbești-J. prin care reclama faptul că vecinii săi au construit un gard pe terenul proprietatea ei.
În procesul-verbal întocmit în data de 12.10.2012 de agentul de poliție G. Jane din cadrul Poliției Bumbești-J. se menționează faptul că, pe o anumită porțiune de teren, gardul dintre proprietățile numitelor S. M. și P. F. se modifică în sensul că a fost identificat la fața locului un gard vechi din plasă de sârmă și ștenepi de lemn așezat spre proprietatea numitei S. M. la 2 m față de aliniamentul gardului nou. Mai exact la data efectuării verificărilor în teren a fost posibilă identificarea atât a gardul nou cât și celui vechi, materialele din care erau executate fiecare precum și faptul că între cele două garduri era o distanță de aproximativ 2 m.
S. M. nu a negat faptul că a montat noul gard pe un alt amplasament și doar a justificat acest lucru arătând că mutarea gardului „are la bază o sentință penală a Tribunalului Gorj”. Martora audiată de instanța de judecată la solicitarea pârâtului nu se încadrează în categoria persoanelor ce nu pot fi ascultate ca martori, nu are nici o legătură de rudenie sau afinitate cu părțile din dosar și potrivit declarației sale, nu se află în relații de dușmănie cu petenta, necunoscând-o pe aceasta.
Declarația sa nu poate fi calificată ca fiind una subiectivă în condițiile în care cele declarate instanței de judecată în legătură cu materialele din care era executat vechiul gard și nerespectarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, corespund întocmai cu susținerile apelantei consemnate în cererea privind eliberarea certificatului de urbanism și în procesul verbal din 12.10.2012.
Singurul demers făcut de apelantă în vederea obținerii autorizației de construire a fost formularea unei cereri în vederea eliberării certificatului de urbanism, cerere la care ulterior a renunțat, solicitând să-i fie restituită întreaga documentație depusă în acest sens. În acest sens, pârâtul a considerat că din probatoriul administrat în dosar rezultă în mod clar că starea de fapt reținută prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.4193/13.04.2013 corespunde realității, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii de apel și menținerea sentinței civile nr. 9017/10.12.2013 ca fiind temeinică și legală.
În dovedirea întâmpinării a depus, în copie, procesul verbal încheiat în 12.10.2012 de un angajat al Poliției orașului Bumbești-J..
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimatul P. Orașului Bumbești-J., depus la data de 07 noiembrie 2014, apelanta petentă a arătat că, în întâmpinarea formulată de P. orașului Bumbești-J. se arată că procesul verbal de contravenție nr.4193 din 13.04.2013 pe care apelanta petentă l-a contestat, s-a reținut o situație reală, care ar fi dus la aplicarea temeinică și reală a sancțiunii contravenționale. Ca răspuns la întâmpinarea mai sus arătata, a precizat faptul că pentru efectuarea unor lucrări de reparații la gardul respectiv, a depus cerere însoțită de documentația necesară la P. Orașului Bumbești-J. în vederea obținerii certificatului de urbanism și a autorizației de construire.
Cu ocazia deplasării i s-a răspuns de către funcționarul de specialitate de la compartimentul urbanism, că nu este necesar a fi eliberată autorizație pentru asemenea gen de lucrări în conformitate cu dispozițiile art.11 pct.1 lit.a din Legea nr.50/1991.
Dovada faptului că nu a edificat un gard nou, a făcut-o la instanța de fond cu martorii B. A. și A. M., care au confirmat că lucrările efectuate au fost de reparație și nu de edificarea unui gard nou. Apelanta petentă a mai arătat faptul că a invocat instanței de fond, că se opune audierii martorei D. I. L. deoarece audierea sa este prohibită conform art.309 pct. 1 și 3 Cod Procedură Civilă.
Așadar susținerile din întâmpinare au fost nefondate, sancționarea sa contravențională fiind făcută în scop de răzbunare ca urmare a faptului că a sesizat mai multe abuzuri comise de reprezentanții Primăriei Orașului Bumbești J. în ceea ce privește respectarea legislației în domeniul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri.
Analizând apelul de față, prin prisma celor invocate și aplicând dispozițiile art.460 și urm. Cod procedură civilă, tribunalul a constatat și reținut următoarele:
S-a reținut că, prin sentința atacată, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta S. M., în contradictoriu cu intimata Instituția Primarului Orașului Bumbești-J. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. 4193 încheiat la data de 13.04.2013, acesta fiind menținut, ca legal și temeinic.
Se constată că, prin procesul verbal de contravenție nr. 4193/13.04.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 de lei, reținându-se că în partea de vest a proprietății sale, pe o lungime de 100 de metri a construit un gard din stâlpi de beton, încastrați în pământ, pe care s-a montat plasă de sârmă.
Astfel, s-a reținut în sarcina petentei apelante contravenția prev. de art. 26 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 50/1991, fapta fiind constatată în urma controlului la fața locului, din data de 13 Martie 2013, ora 10.45.
Prin cererea de apel, apelanta a invocat aceleași aspecte ca cele reiterate în cuprinsul plângerii formulate, în sensul că apreciază nevinovăția sa, în ce privește fapta reținută de agentul constatator.
De asemenea, a invocat aspectul conform căruia instanța ar fi audiat-o în mod greșit pe numita D. I. L., martorul din procesul verbal de contravenție, dat fiind că aceasta este mama numitei P. F., cea care a făcut sesizarea la P. Orașului Bumbești J., în urma căreia a fost sancționată contravențional.
Cu privire la aceste aspecte, tribunalul a apreciat că cele invocate de apelantă nu sunt fondate, prin prisma faptului că, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, este chiar obligatorie citarea și audierea martorului din oficiu, aceasta pentru a se verifica legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție.
Aceasta se impune chiar cu titlu de obligație pentru judecătorul învestit cu soluționarea plângerii, dat fiind că aceasta are plenitudine de competență pentru a verifica în ansamblu toate condițiile de fapt și de drept în care petenta a fost sancționată.
Pe de altă parte, nefiind în grad prohibit de lege, nimic nu a împiedicat instanța de fond să asculte respectiva persoană, sub prestare de jurământ, conform regulilor de procedură.
Mai mult, din depoziția martorei D., a rezultat că ea este sora numitei P. F., ea confirmând încheierea procesului verbal în lipsa petentei, dar făcând declarații și cu privire la starea de fapt, respectiv la construirea gardului în litigiu.
Așa fiind, cele invocate de apelantă în cererea de apel, cu privire la acest aspect nu sunt întemeiate, nefiind interzisă prin procedura civilă în vigoare, audierea acestei persoane și cu atât mai mult cu cât depoziția sa a fost coroborată cu celelalte probe administrate în cauza dedusă judecății și nefiind singura probă pe care instanța de fond și-a fundamentat soluția pronunțată.
Referitor la motivarea apelului, cu privire la starea de fapt, tribunalul a constatat că, din probele administrate în cauză, a rezultat că fapta reținută în sarcina petentei este conformă situației reale, în sensul că aceasta chiar a edificat un grad nou, fără a deține în prealabil autorizație de construire emisă de către autoritatea publică locală, respectiv P. Orașului Bumbești-J..
Așa fiind, sesizarea numitei P. F. a fost confirmată prin probatoriile administrate, faptele fiind cercetate și într-un dosar penal deschis pe numele petentei apelante.
Din toate acestea a rezultat fără dubiu construirea unui nou gard, pe alt amplasament decât cel inițial și nu despre lucrări de refacere a unui grad vechi, ceea ce confirmă existența contravenției reținută de organul de control din cadrul instituției intimate.
Reținând toate aceste considerente, apelul declarat apare ca nefondat, sub toate aspectele, motiv pentru care, în baza disp. art. 480 Cod procedură civilă, acesta fiind respins, iar sentința instanței de fond, menținută ca legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petenta S. M., pentru motivele prevăzute de art. 503 al. 2 pct. 2 și 4 raportat la art. 503 al. 3 C.P.Civ., solicitând admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate, de asemenea, intimata să fie obligată să-i plătească cheltuielile de judecată pe care le va face cu acest proces.
Prin motivele scrise ale contestației, s-a arătat faptul că prin decizia civilă nr. 935/28.11.2014 i-a fost respins apelul introdus împotriva sentinței civile nr. 9017/10.12.2013, hotărâre împotriva căreia a formulat prezenta contestație pentru că: dezlegarea dată a fost rezultatul unei greșeli materiale în sensul că gardul construit de către contestatoarea petentă în anul 2009 a fost reparat în anul 2012, iar amplasamentul acestui gard a fost cel vechi, care nu a fost modificat, mai ales că din procesul-verbal de contravenție, nu rezultă când a fost executat gardul, iar organele de control din cadrul instituției intimatei, pentru a aduce bani la bugetul acesteia, au făcut un abuz privind atribuțiile lor de serviciu și nu au completat așa cum prevede legea acest proces-verbal de contravenție care nu a fost comunicat nici în termen legal de 30 de zile contestatoarei, conform art. 14 din OG nr. 2/2001 și nu conține data săvârșirii faptei conform art. 17 din OG nr. 2/2001.
În mod eronat instanța de apel a considerat că martora Doicanu I. L., deși este sora vecinei sale, poate să i se ia declarație în instanță privind situația de fapt a gardului construit de către contestatoarea petentă, în 2009 și refăcut în 2012, ca nefiind în grad prohibit de lege când art. 313 C.P.Civ. indică că nu pot fi ascultați ca martori rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv.
A considerat contestatoarea petentă că instanța de apel prin confundarea unor elemente importante (că martora este rudă de gradul doi cu P. F., cea care a făcut plângere la intimata P. Bumbești-J.) și a unor date materiale, în sensul că anul construirii acestui gard este 2009, iar în 2012 acest gard a fost refăcut a comis greșeli de fapt ce pot să fie îndreptate pe calea contestației în anulare.
Așa fiind situația de fapt ce a prezentat-o, a considerat că sesizarea numitei P. F. nu a fost confirmată prin probatoriu administrat în această cauză, mai ales că faptele acestea au fost cercetate și de organele de urmărire penală și finalizate prin neînceperea urmăririi penale față de numita Șofornie M..
În drept, contestatoarea petentă și-a întemeiat contestația în anulare pe disp. art. 503 al. 2 și 3 C.pr.civ., dovada acestei contestații făcând-o cu înscrisurile ce le-a depus la dosar, rezervându-și dreptul de a mai dezvolta aceste motive expuse în prezenta contestație.
Intimatul P. Orașului Bumbești-J. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de către contestatoarea S. M..
Că, prin cererea formulată contestatoarea S. M. a solicitat anularea deciziei civile nr. 935/28.11.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, considerând că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale cu privire la momentul realizării construcțiilor și că în mod greșit instanța pe judecată a permis audierea martorei D. I. L. care era în grad prohibit de lege, fiind rudă de gradul II cu P. F..
Contestatoarea S. M. a susținut faptul că instanța de apel a confundat anumite date materiale, în sensul că împrejmuirea a fost construită în anul 2009, iar în anul 2012 a fost refăcută, considerând contestatoarea că nu poate exista o astfel de confuziune pentru simplu fapt că în motivarea deciziei contestate, Tribunalul Gorj nu face nicio referire la un așa-zis moment al construirii gardului respectiv al refacerii acestuia.
Plângerea contravențională cu care S. M. a învestit instanța de judecată, era întemeiată pe faptul că lucrările de construire pentru care a fost sancționată contravențional erau de fapt lucrări de reparații pentru care Legea 50/1991 prevede că pot fi executate fără autorizație de construire, acestea fiind aspectele dezbătute și probate în soluționarea cauzei. Mai departe, motivele de apel susținute de S. M. nu fac nicio trimitere la un anumit an al construcției gardului sau al refacerii acestuia. Pentru aceste motive, a considerat contestatoarea că instanța de apel nu putea fi în eroare și nu putea confunda aceste date pentru faptul că nu au constituit obiectul dezbaterilor.
În ceea ce privește audierea martorei D. I.-L., atât instanța de fond, cât și instanța de apel au justificat audierea acesteia, stabilind faptul că persoana în cauză nu se află într-un grad prohibit de rudenie cu niciuna din părțile dosarului.
Pentru aceste motive, intimatul a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile limitative prevăzute de art. 503 Cod procedură civilă pentru promovarea unei contestații în anulare, drept pentru care a solicitat respingerea acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că este nefondată contestația în anulare, sub următoarele considerente:
Prin decizia nr. 935/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost respins apelul declarat de apelanta petentă S. M., împotriva sentinței civile nr. 9017 din 10 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-J., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat P. Orașului Bumbești-J., ca nefondat.
A reținut instanța de control judiciar că, din probele administrate în cauză, a rezultat că fapta reținută în sarcina apelantei petente este conformă situației reale, în sensul că aceasta chiar a edificat un grad nou, fără a deține în prealabil autorizație de construire emisă de către autoritatea publică locală, respectiv P. Orașului Bumbești-J., rezultând totodată fără dubiu construirea unui nou gard, pe alt amplasament decât cel inițial și nu despre lucrări de refacere a unui gard vechi, ceea ce confirmă existența contravenției reținută de organul de control.
Prin contestația în anulare s-a motivat faptul că instanța de apel a pronunțat decizia nr 935/26.11.2014 ca urmare a unei erori materiale, în sensul că gardul construit de către contestatoarea petentă în anul 2009 a fost reparat în anul 2012, iar amplasamentul acestui gard a fost cel vechi, care nu a fost modificat, că din procesul-verbal de contravenție, nu rezultă când a fost executat gardul, organele de control nu au completat așa cum prevede legea acest proces-verbal de contravenție care nu a fost comunicat nici în termen legal de 30 de zile contestatoarei, conform art. 14 din OG nr. 2/2001 și nu conține data săvârșirii faptei conform art. 17 din OG nr. 2/2001.
Se observă că aspectele invocate nu pot fi interpretate ca fiind o eroare materială a instanței de apel, în sensul dispozițiilor art. 503 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă, fiind apărări de fond care au fost analizate de către instanța de fond dar și de către instanța de apel, neputându-se pune în discuție prin calea de atac a contestației în anulare modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de judecată.
Pe de altă parte, aspectele privind greșita audiere în calitate de martor a numitei D. I. L., pe motiv că este rudă cu persoana care a sesizat P. Bumbești-J., respectiv P. F. și că faptele sesizate de aceasta din urmă nu au fost confirmate prin probatoriul administrat nu pot constitui greșeli materiale în sensul dispozițiilor prevăzute de art. 503 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Față de considerentele enunțate, urmează a se respinge contestația în anulare formulată de către contestatoarea petentă S. M., împotriva deciziei nr. 935/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. și P. Orașului Bumbești-J..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatoarea petentă S. M., identificată prin C.N.P._, domiciliată în București, ., nr. 2, ., ., sectorul 1 și reședința în orașul Bumbești-J., ., împotriva deciziei nr. 935/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. și P. Orașului Bumbești-J., cu sediul în Bumbești-J., ., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Martie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, O. C. S. | Judecător, A. S. S. | |
Grefier, C. C. |
Red. S.O.C.
Tehnored. C.C.
6 ex./30 Martie 2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 866/2015. Tribunalul GORJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 694/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
