Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 909/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 909/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 2064/95/2015
Dosar nr._ Cod operator 2443
litigiu privind funcționarii publici
– Legea nr. 188/1999.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 909/2015
Ședința publică de la 04 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. S.
Grefier M. R.
Pe rol fiind judecarea acțiunii promovată de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâții P. comunei Padeș și P. C. Padeș T. M.-G., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), având ca obiect litigiu privind funcționarii publici – Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că au fost depuse la dosar relațiile solicitate cu adresa nr. 6287/02.09.2015.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul consideră încheiată cercetarea procesului și rămâne în pronunțare asupra acțiunii, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 30.03.2015, sub nr._, reclamanta A. M. a chemat-o în judecată pe pârâta P. C. Padeș prin primar T. M.-G. solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să dispună obligarea acesteia la acordarea drepturilor bănești reprezentând indemnizația de 15 % din salariul de bază pentru perioada 2011-2014, indemnizație ce se acordă persoanelor cu responsabilitate în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului, conform art. II anexa 4 din O.G. nr. 9/2008, actualizată.
În motivarea acțiunii, a arătat că, dreptul pretins este menționat în art. II anexa 4 din O.G. nr. 9/2008, actualizată și că acesta este cuvenit având în vedere postul pe care a funcționat în perioada 2011-2014 în cadrul Primăriei C. Padeș, respectiv persoană cu responsabilitate în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului și al executării lucrărilor de construcții, funcție publică pe care a îndeplinit-o și o îndeplinește și în prezent primind această indemnizație până în anul 2010 și începând cu data de 10.03.2014 prin Dispoziția Primarului C. Padeș nr. 154/2014. A susținut că, pentru a dispune acordarea indemnizației de 15 % s-au avut în vedere prevederile art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, prevederile Legii nr. 188/1999, actualizată, privind statutul funcționarilor publici și prevederile art. II anexa 4 din O.G. nr. 9/2008, actualizată.
A mai arătat că, potrivit art. 42 din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, autoritatea sau instituția publică este obligată să îl despăgubească pe funcționarul public în situația în care a suferit, din culpa autorității sau instituției publice, un prejudiciu material.
Deși prin rezoluția din data de 31.03.2015 i s-a comunicat pârâtei P. comunei Padeș o copie de pe cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. M., cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la primirea copiei de pe cererea de chemare în judecată sub sancțiunea prevăzută de art.208 Cod procedură civilă, pârâta nu a depus întâmpinări la dosarul cauzei.
La termenul din data de 26.06.2015 instanța a stabilit cadrului procesual introducând în cauză, în temeiul art.161 din Legea 554/2004, în calitate de pârât P. comunei Padeș iar în virtutea rolului activ, a dispus emiterea unor adrese către pârâții P. comunei Padeș și P. comunei Padeș prin care li s-a solicitat să comunice întreaga documentație premergătoare emiterii celor două dispoziții contestate, respectiv dispozițiilor nr. 154 din 10.03.2014 și nr. 338 din 15.07.2003, precum și lămuriri privind salarizarea reclamantei și acordarea indemnizației respective.
Prin notele de ședință și adresa nr. 6287/02.09.2015, depusă la data de 28.05.2015 de către pârâți s-a menționat că reclamanta prin funcția pe care a îndeplinit-o și o îndeplinește și în prezent a primit această indemnizație până în anul 2010, iar începând cu data de 10.03.2014 prin dispoziția nr. 154 emisă de P. comunei Padeș s-a acordat indemnizația de 15% reclamantei fiind persoană cu responsabilitate în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului și al executării lucrărilor de construcții. S-a mai arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta arată că între anii 2011 și până la data de 10.03.2014 i s-a luat acest drept reprezentând indemnizația de 15% din salariul de bază fără un motiv întemeiat, acest drept fiind recâștigat prin dispoziția primarului nr. 154 conform OG 9/2008, privind persoana cu responsabilitate în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului și al autorizării executării lucrărilor de construcții. De asemenea, s-a susținut că prin cererea nr 1496/03.03.2014 reclamanta a solicitat Primarului comunei Padeș aprobarea acesteia prin acordarea indemnizației de 15% prevăzută de Ordonanța nr. 9 din 30.01.2008 și Legea nr 188/1999 actualizată, menționând că a fost privată de acest drept deși până în anul 2010 acest drept i-a fost acordat.
Față de cele menționate, s-a lăsat soluția la aprecierea instanței de judecată în prezenta cauză.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constatată următoarele:
Reclamanta solicită obligarea pârâților la acordarea drepturilor bănești reprezentând indemnizația de 15 % din salariul de bază pentru perioada 2011-2014, respectiv până la momentul emiterii dispoziției nr. 154/10.03.2014, susținând că această indemnizație se acordă persoanelor cu responsabilitate în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului, conform art. II anexa 4 din O.G. nr. 9/2008.
Pârâții susțin prin notele de ședință și adresa nr. 6287/02.09.2015 că reclamanta are responsabilități în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului și al executării lucrărilor de construcții, aspect confirmat și prin dispoziția nr. 154/10.03.2014, prin care i se acordă drepturi suplimentare pentru aceste responsabilități, fila 5, precum și prin dispoziția nr. 328/15.07.2003, fila 6, prin care reclamanta este numită în funcția publică de referent clasa a III-a, gradul principal, în C. Urbanism, Amenajarea Teritoriului, Control și Disciplină Construcții.
Instanța reține că reclamanta invocă faptul că pentru perioada_14 nu a obținut această indemnizație pentru activitatea desfășurată în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului.
Astfel, art. II anexa 4 din O.G. nr. 9/2008 a prevăzut că persoana cu responsabilitate în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului și al autorizării executării lucrărilor de construcții din cadrul aparatului propriu de specialitate al primarilor de comune beneficiază de o indemnizație de maxim 15%.
De menționat că OG nr. 9 din 2008 a modificat Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la . legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin 232 10 201 0 18>Legea nr. 232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Deci aceste două ordonanțe, OG nr. 6/2007 ( cu excepția unor articole) și OG nr. 9/2008 au avut o aplicare limitată în timp, respectiv până la . legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Astfel, începând cu data de 01.01.2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care la art. 30 prevedea următoarele:
“(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
(2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege.
(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
(4) La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate.
(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
(7) Prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și 24 nu se aplică în anul 2010.”
Totodată, prin art. 48 pct. 13 din Legea nr. 330/2009, s-a aborgat Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la . legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 29 ianuarie 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, cu modificările ulterioare, cu excepția art. 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30 și 33, fiind abrogată implicit și ordonanța de modificare a acesteia, respectiv OG nr. 9/2008.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată la rândul ei prin art. 39 lit. w din Legea- cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vogoare la data de 01.01.2011.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 284/2010, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
Astfel, prin această nouă lege cadru de salarizare, Legea nr. 284/2010, s-a prevăzut, în nota 2 pct. d din anexa I, Cap. I, A. Salarizarea funcționarilor publici, că “salariul de bază al persoanei cu responsabilitate în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului și al autorizării executării lucrărilor de construcții la nivel de comună se majorează cu 4 clase de salarizare succesive pe perioada de exercitare a acestor responsabilități.”, prevedere ce există și în prezent.
Ori, în cauză, instanța este sesizată de către reclamantă cu un al obiect, respectiv acordarea unei indemnizații de 15 % în baza unui act normativ abrogat și nicidecum cu acordarea unor clase de salarizare potrivit notei 2 pct. d din anexa I, Cap. I, A. Salarizarea funcționarilor publici, din Legea nr. 284/2010. Astfel, potrivit art. 22 alin. 6 din codul de procedură civilă instanța este datoare să se pronunțe asupra a ceea ce s-a cerut în cauză, fără a-și depăși limitele învestirii.
Deși se susține că art. II anexa 4 din O.G. nr. 9/2008 este în vigoare și că în baza acestuia reclamantei i s-ar cuveni o indemnizație de 15 % din salariul de bază ca urmare a faptului că are responsabilități în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului, acest fapt nu poate fi reținut de către instanța, întrucât începând cu 01.01.2011 legiuitorul a prevăzut pentru această categorie de funcționari publici majorarea salariului de bază cu 4 clase de salarizare succesive pe perioada de exercitare a acestor responsabilități, fiind evident că nu se poate acorda pentru responsabilitățile din domeniul respectiv două recompense – și indemnizație de 15 % și clase de salarizare, cu atât mai mult cu cât actele normative care prevedeau această indemnizație au fost abrogate.
Deși se susține în cauză că reclamanta a beneficiat de această indemnizație până în anul 2010, instanța apreciază că acest precedent nu este relevant în cauză, în situația expusă. In acest sens, instanța are în vedere și raționamentul juridic expus de Curtea Constituțională prin decizia nr.1325/04.12.2008, prin care a reținut că Parlamentul și prin derogare legislativă în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, instanțele judecătorești neavând o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția potrivit art.126 alin.1 din Constituție, adică de a soluționa aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective.
Tribunalul are în vedere, totodată, considerentele și raționamentul juridic al Curții Constituționale arătate în decizia nr.1601 din data de 09.12.2010, publicată în MO nr.91 din 4 februarie 2011, pronunțată cu privire la constituționalitatea altor dispoziții legale, respectiv art. 50 din Legea nr. 330/2009, într-o situație similară, respectiv aceea a neacordării printr-o lege de salarizare ulterioară a unor drepturi salariale suplimentare. Astfel, instanța constituțională statuează că, „invocarea art. 969 din Codul civil poate fi făcută în raporturile dintre angajatorul public și angajat numai într-o anumită măsură, respectiv numai cu privire la cuantumurile sau marja în interiorul cărora legiuitorul permite angajatorului public să aibă o anumită independență decizională. Însă, în măsura în care legea elimină sporurile pe care chiar angajatorul le putea acorda chiar în temeiul legii, acordarea ulterioară a acestora nu se va realiza decât cu încălcarea legii.Drepturile salariale suplimentare, deși sunt protejate de dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție, acestea nu se opun competenței legiuitorului național de a reforma sistemul de salarizare, de a reașeza bazele de calcul, coeficienții sau valorile de referință, astfel că protecția acordată se întinde în timp, atât cât subzistă temeiul și baza legală a acordării lor. Că, sporurile, stimulentele, adaosuri acordate la salariul/indemnizația/solda de bază nu intră în sfera de protecție a art. 41 alin. (1) din Constituție. Astfel, chiar dacă legiuitorul suprimă un astfel de drept salarial suplimentar nu angajează incidența art. 41 alin. (1) din Constituție.”
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale potrivit căruia, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional", așa cum se poate observa, încetarea acordării în continuare a acestei indemnizații, a avut loc în temeiul și în condițiile legii, nefiind încălcate dispozițiile convenției.
Nu se poate reține că această indemnizație ar reprezenta un drept câștigat din momentul în care legiuitorul național nu a mai reglementat în legile cadru de salarizare acest drept salarial sub forma unei indemnizații procentuale, înțelegând ca pentru categoria de funcționari din domeniul urbanism și amenajarea teritoriului încadrat în aparatul propriu al primarilor de comune să prevadă majorarea salariului de bază cu 4 clase de salarizare.
În cauză, reclamanta formulează critici cu privire la modul de majorare a salariului sau de reîncadrare ca urmare a adoptării legilor de salarizare unitară.
Tribunalul apreciază că deși drepturile de natură salarială intră în sfera dreptului de proprietate reglementate de art.1 din Primul Protocolul adițional la Convenție, CEDO face o distincție esențiala intre dreptul de a continua să primești in viitor un salariu . și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioada in care munca a fost prestată ( Lelas c. Croatiei din 20 mai 2010, par. 58), astfel că acordarea acestei indemnizații procentuale pentru anii solicitați nu mai poate fi acordată atât timp cât dispozițiile legale ce au prevăzut acordarea ei nu mai sunt în vigoare.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 109 din Legea 188/1999, cu raportare la Legea-cadru nr. 284/2010, constatând neîntemeiată acțiunea de față,o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. M. având CNP_ și domiciliul în comuna Padeș, ., în contradictoriu cu pârâții P. C. Padeș și Primar T. M. – G., ambii cu sediul în comuna Padeș, ..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. C. S. | ||
Grefier, M. R. |
Red. S.M.C./ Tehn. M.R.
5ex/29 Septembrie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1432/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 746/2015.... → |
|---|
