Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 539/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 539/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 197/318/2014
Acesta nu este document finalizat
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE nr. 539
Ședința publică din 18 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Judecător I. S.
Grefier A. C. C.
Pe rol judecarea cererilor de apel formulate atât de apelanta petentă . Tg J. cât și apelanta intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală--DGAF, împotriva sentinței civile nr.3924 din 16.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect anulare proces verbal de contravenție, apelurile se află la primul termen de judecată, sunt declarate în termen și motivate, apelul declarat de apelanta petentă . fiind timbrat, precum și faptul că, în cadrul procedurii prealabile, apelanta petentă . a depus întâmpinare la apelul declarat de apelanta intimata ANAF.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată, apreciază apelurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora, conform dispozițiilor art.477 NCPC.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 3924 din 16.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. L. . în Tg-J., ..1, județul Gorj, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 31.12.2013, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – DGAF București, cu sediul în București, ., sector 5.
A fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit. c) din OUG 28/1999 cu sancțiunea „avertismentului”.
Au fost menținute celelalte măsuri dispuse prin procesul verbal de contravenție.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că,prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, petenta S.C. L. ., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – DGAF București, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 31.12.2013, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție pentru fapta prevăzuta de art.41 din Legea nr.82/1992 și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment pentru fapta prevăzuta de art.10 din OUG 28/1999 republicată.
În motivarea plângerii, s-a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 6000 reținându-se în sarcina sa săvârșirea a două fapte contravenționale la punctul de lucru amplasat în Complexul Comercial "P.", și anume că nu au fost întocmite registrele de casă și rapoartele de gestiune, precum și editarea eronată de către casa de marcat fiscală a orei pe bonurile fiscale, fiind un decalaj de o oră.
Petenta a considerat netemeinic și nelegal procesul-verbal de contravenție pentru următoarele considerente:
În primul rând, a apreciat că se impune anularea procesului-verbal de contravenție ca urmare a neconcordanței dintre faptele reținute în procesul-verbal de contravenție și temeiul legal înscris în procesul-verbal de contravenție, respectiv pentru prima faptă contravențională constând în neîntocmirea raportului de gestiune și a registrului de casă s-a reținut încălcarea dispozițiilor 41 pct.2 litera e din Legea nr.82/1991 republicată, text de lege care sancționează neîntocmirea în termen a situațiilor financiare anuale, iar cât privește Ordinul Ministrului Finanțelor Publice 3510/2008 menționat în procesul-verbal de contravenție, acesta nu există, Ordinul prin care se stabilește regimul documentelor financiar contabile fiind Ordinul 3512/2008.
Pe fondul cauzei, petenta a arătat faptul că deține la sediul societății toate registrele și jurnalele prevăzute în Ordinul nr.3512/2008, fiind ținute în format electronic și evidențiate în documentele financiar-contabile (ex. registru jurnal, registru inventar, rapoarte de gestiune).
În legătură cu a doua sancțiune contravențională aplicată, urmare a tipăririi eronate a orei pe bonul fiscal de către aparatul de marcat fiscal a apreciat petenta că nu a fost produs niciun prejudiciu bugetului de stat și nu a prezentat un pericol social concret pentru buna desfășurare a operațiunilor economice, ora fiind decalată cu o oră, urmare a trecerii de la ora de vară la ora de iarnă.
În drept, au fost invocate disp. OG 2/2001.
In dovedire, petenta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu expertiză contabilă si proba cu martorul R. D. M..
A fost atașat plângerii, în copie, procesul – verbal contestat (fila 4), iar în etapa regularizării cererii de chemare în judecată petenta a depus, în copie, decizia nr. 413 din 28.11.2013, proces - verbal de consemnare a rezultatelor inventarierii din 30.11.2013, declarație de inventar, lista de inventariere 30.11.2013, registru casă din 27.12.2013 și 28.12.2013 (filele 12-18).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei (fila 11).
În cauză intimata a formulat întâmpinare (filele 23 – 28), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție contestat ca temeinic și legal.
În motivare, intimata a arătat că în urma controlului operativ și inopinat efectuat la punctul de lucru din Tg-J., .. 317-321, Complex Comercial P., stand nr. 3, aparținând petentei, unde își desfășoară activitatea de comercializare cu amănuntul a produselor din tutun, cafelei și băuturilor răcoritoare, s-a constatat că societatea nu întocmește raport zilnic de gestiune și registru de casa, precum și faptul că ora tipărită pe raportul X emisă de AMEF este eronată, nefiind astfel respectate dispozițiile art. 4 alin.1 din O.U.G nr. 28/1999. Pentru faptele săvârșite, petenta a fost sancționată de echipa de control, conform art. 41 pct.2 lit. c, art. 42 alin.1 din Legea nr. 82/1991, cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei și cu amendă în cuantum de 2.000 lei, conform art.11alin. 1 lit. a din O.U.G nr.28/1999.
A arătat intimata că motivele invocate de petentă în susținerea plângerii contravenționale adresate instanței de judecata sunt neîntemeiate și nelegale.
A susținut intimata că textul de lege menționat la încadrarea în drept a faptei contravenționale este art.41 pct.2 lit. c) și nicidecum art. 41 pct.2 lit. e) menționat, în mod eronat, în plângerea contravențională, potrivit art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr.82/1991, constituind contravenție„ Nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finanțelor publice.,..cu privire la:...c) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora…”.
A invocat intimata pct. 35 al anexei nr.2 din OMFP nr. 3512/2008, referindu-se la fișa de cont pentru operațiuni diverse și la raportul de gestiune, arătând că raportul de gestiune se completează pe baza documentelor de intrare și de ieșire a mărfurilor și ambalajelor și de depunere a numerarului din vânzare, iar în fișele valorice (ținute pe gestiuni în cadrul conturilor de mărfuri și ambalaje din contabilitate) înregistrările se fac pe baza acelorași documente. Soldurile valorice ale mărfurilor și ambalajelor aflate în gestiune se verifică pe baza raportului de gestiune predat la contabilitate sau cu ocazia inventarierii, după caz registrul de casă (Cod 14-4-7A) întocmindu-se în două exemplare, manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, zilnic, de către persoanele care au calitatea de casier, pe baza actelor justificative de încasări și plăți.
A mai susținut intimata că din economia textelor legale menționate, rezultă obligativitatea întocmirii zilnice, de către operatorii economici care desfășoară activitatea de vânzare cu amănuntul, a raportului zilnic de gestiune, dar și a registrului de casă, fapt pentru care s-a apreciat sancționarea petentei, pentru neîntocmirea raportului zilnic de gestiune și a registrului de casă, în temeiul dispozițiilor art.41 pct.2 lit. c din Legea nr.82/1991.
A mai arătat intimata că cele menționate în cuprinsul actului de control, sunt confirmate și de către reprezentanta petentei, care prin răspunsul la întrebarea nr. 4 a menționat „la acest punct de lucru nu se întocmesc aceste documente (raport zilnic de gestiune si registrul de casa) și nici nu le deținem”.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție reținută prin procesul-verbal de constatare și sancționare, respectiv emiterea bonului fiscal, fără ca acesta să cuprindă toate datele prevăzute la art.4 alin.1 din O.U.G nr. 28/1999, intimata a reiterat faptul că sancțiunea aplicată în baza constatărilor organului de control este minimul prevăzut de lege pentru faptele prevăzute la art.10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999, și se sancționează cu amendă de la 2.000 la 4.000 lei, fiind avute în vedere și dispozițiile art. 21 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la modul de săvârșire al acesteia și la scopul urmărit, fapt pentru care a apreciat că nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În continuarea motivării, intimata a învederat că actul sancționator îndeplinește toate condițiile de fond și formă prevăzute de art.16 si art.17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001 regimul juridic al contravențiilor, prin urmare nu există motiv de anulare a acestuia.
Cu privire la sancțiunile aplicate, intimata a subliniat faptul că la momentul stabilirii acestora, organul de control a avut în vedere toate cauzele și împrejurările care au determinat modul de individualizare a pedepsei și de aplicare a sancțiunii, iar amenda prevăzută de legiuitor nu este destinată acoperirii unui prejudiciu, ci are ca scop prevenirea săvârșirii altor fapte și sancționarea contravenientului.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205 Cod procedura civila.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluția din data de 01.04.2014 s-a fixat de către instanță primul termen de judecată la data de 05.05.2014.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat petentei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și cu martorul R. D. M., iar intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 16.06.2014, instanța, a luat act că petenta a înțeles să renunțe la administrarea probei cu martorul R. D. M..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 31.12.2013, întocmit de către Direcția Regională Antifraudă Fiscală Tg-J., petenta S.C. L. .. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.41 pct.2 lit. c) din Legea 82/1991 și cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit. c) din OUG 28/1999, reținându-se în sarcina petentei că la punctul de lucru din Tg-J., ..317-321, Complex Comercial P., stand nr.3, unde se desfășoară activitate de comerț cu amănuntul al produselor de tutun, al cafelei și băuturilor răcoritoare, nu sunt întocmite rapoartele de gestiune zilnice și nici registrul de casă, contrar prevederilor OMFP nr.3512/2008. S-a făcut mențiunea că cele consemnate rezultă din nota explicativă dată de angajata punctului de lucru, R. D. M.. S-a reținut, de asemenea, că ora tipărită pe raportul X din AMEF este eronată, iar în urma consultării rolei martor a rezultat că toate bonurile fiscale emise în cursul zilei de 31.12.2013 conțin date eronate în ceea ce privește ora emiterii acestora, contrar prevederilor art.4 alin.2 din OUG 28/1999.
Procesul verbal a fost semnat, în calitate de reprezentant al petentei, de R. D. M., care la rubrica alte mențiuni a consemnat „nu am obiecțiuni, cele constatate fiind reale”.
In conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea si temeinicia procesului verbal si hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că, potrivit disp. art. 16 alin.1 din OG 2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția; (…); posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea”, iar potrivit alin.7 al art.16 „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.
Potrivit art. 17 din OG 2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată si din oficiu.”
Potrivit art. 19 din OG 2/2001, “(1)Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (…)(3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”
Din analiza coroborată a textelor legale citate mai sus rezultă că prin dispozițiile art.17 din OG 2/2001 au fost consacrate în mod expres și limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție, lipsa celorlalte mențiuni fiind sancționată de lege cu nulitatea relativă, în conformitate cu dispozițiile art.175 și art.178 alin.2-4 din Codul de procedură civilă.
Petenta a invocat, ca și cauză de nelegalitate a actului sancționator, neconcordanța între prima faptă contravențională reținută în sarcina petentei și textul normativ indicat de agentul constatator care incriminează și sancționează această faptă.
Instanța a înlăturat ca neîntemeiată această susținere a petentei, constatând următoarele:
În fapt, s-a reținut în sarcina petentei că nu întocmește rapoartele de gestiune zilnice și nici registrul de casă la punctul de lucru din Tg-J., ..317-321, Complex Comercial P., stand nr.3, iar în drept fapta a fost încadrată în disp. art.41 pc.2 lit. c) din Legea 82/1991, potrivit cărora constituie contravenție „nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la (…) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse”, rezultând că există concordanță între fapta contravențională reținută în sarcina petentei și textul normativ indicat de intimată prin agenții săi constatatori.
În concluzie, procesul verbal de contravenție nu este afectat de nici o cauză de nulitate absolută din cele care pot fi invocate din oficiu, iar petenta nu a invocat cauze de nulitate relativă, drept pentru care se apreciază că actul sancționator este legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a avut în vedere disp. art.41 pc.2 lit. c) din Legea 82/1991, potrivit cărora constituie contravenție „nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la (…) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse”, fapta fiind sancționată cu amendă cuprinsă între 300 lei și 4000 lei.
De asemenea, au fost avute în vedere disp. art. 10 lit. c) din OUG 28/1999, potrivit cărora constituie contravenție, dacă, potrivit legii penale, nu este considerată infracțiune “emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1)”, fapta fiind sancționată cu amendă cuprinsă între 2000 lei și 4000 lei.
Din susținerile părților și înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța a retinut că starea de fapt consemnată în actul sancționator corespunde realității, în sensul că la punctul de lucru din Tg-J., ..317-321, Complex Comercial P., stand nr.3, aparținând petentei, unde se desfășoară activitate de comerț cu amănuntul al produselor de tutun, al cafelei și băuturilor răcoritoare, la momentul controlului nu erau întocmite rapoartele de gestiune zilnice și nici registrul de casă, iar bonurile fiscale conțineau date eronate, respectiv ora tipărită pe bonurile fiscale nu corespundea realității.
În acest sens, instanța a avut în vedere că starea de fapt a fost stabilită pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, fiind confirmată de gestionara petentei, R. D. M., care a făcut mențiunea în chiar actul sancționator „nu am obiecțiuni, cele constatate fiind reale”.
De asemenea, s-a reținut că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei petenta nu a reușit să facă dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută de agentul constatator în sarcina sa, cu privire la cea de-a doua contravenție chiar recunoscând săvârșirea faptei contravenționale.
În ceea ce privește însă sancțiunea aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit. c) din OUG 28/1999, instanța a apreciat că, raportat la disp. art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea amenzii în cuantum de 2000 lei este excesivă în raport de gravitatea faptei, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei si de circumstanțele personale ale contravenientei.
Reținând că scopul sancțiunii contravenționale este în principal unul educativ, și abia într-un plan secundar unul punitiv, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului pentru contravenția menționată este suficientă pentru a determina formarea unei conduite corecte a petentei față de normele legale.
Pentru considerentele expuse, instanța a admis în parte plângerea și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit. c) din OUG 28/1999 cu sancțiunea „avertismentului”, cu menținerea celorlalte măsuri dispuse prin procesul verbal de contravenție contestat.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel, apelanta petentă S.C. L. .. și apelanta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, apelanta petentă S.C. L. ..a arătat că, în opinia sa,a combătut susținerile din procesul-verbal de contravenție chiar cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv, inventare și registrul de casa, înscrisuri aflate la sediul societății, ținute in format electronic.
Astfel, în extrasul registrului de casă, depus la dosarul cauzei se pot observa toate operațiunile de la punctul de casa respectiv, toate intrările si ieșirile, nefiind necesară evidențierea acestora într-un al raport zilnic.
De altfel, în Ordinul Ministrului Finanțelor, reținut ca și temei legal pentru aplicarea sancțiunii contravenționale, nu prevede în mod expres deținerea la punctul de lucru a rapoartelor de gestiune în condițiile in care, evidențierea intrărilor și ieșirilor se face la sediul societății.
Față de motivele expuse, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul de a fi admisă plângerea contravenționala în totalitate și exonerarea societății de la plata amenzii în cuantum de 4000 lei.
., a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul reducerii amenzii în cuantum de 4000 lei, către minimul prevăzut de lege, respectiv la suma de 300 lei, având în vedere inexistenta unui pericol social concret.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.466-482 C.pr.civ.
În motivarea apelului, apelanta intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-DGAF a solicitat admiterea apelului,schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale ca nefondată.
Cu privire la soluția de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, hotărârea atacată este nelegală.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție reținută prin procesul verbal de constatate și sancționare, respectiv emiterea bonului fiscal, fără ca acesta să cuprindă datele prevăzute la art. 4 alin.1 din OUG nr. 28/1999,a arătat faptul că sancțiune aplicată în baza constatărilor organului de control este minimul prevăzut de lege pentru faptele prevăzute șa art.10 lit c din OUG nr. 28/1999 și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 4000 lei.
Apelanta intimata a arătat că instanța de fond, în mod eronat, a considerat că.....sancțiunea amenzii in cuantum de 2.000 lei este excesiva în raport de gravitatea faptei, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei si de circumstanțele personale ale contravenientei".
Cu referire la „gravitatea faptei", a menționat că la aplicarea amenzii contravenționale, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la modul de săvârșire al acesteia și la scopul urmărit, fapt pentru care a apreciat că nu se justifica înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
De altfel, apelanta intimată a solicitat a se reține că, chiar reclamanta a făcut mențiunea, în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în cauza, „nu am obiecțiuni, cele constatate fiind reale".
De asemenea a arătat că Judecătoria Târgu J., în cuprinsul sentinței atacate, a reținut, în mod greșit, că „scopul sancțiunii contravenționale este in principal, unul educativ, si abia ., unul punitiv.......", desi a constatat existenta contravenției săvârșite de reclamanta . ce privește cea de-a doua contravenție reținuta prin procesul verbal de constatare si sancționare.
A considerat că amenda aplicată, în cuantum minim, nu este excesiva, ci corectă prin raportare la situația de fapt și la dispozițiile legale aplicabile în materie, amenda contravențională fiind aplicată în cuantumul prevăzut de legiuitor ( spre minimul acesteia).
A mai precizat că, agentul constatator a ținut seama de prevederile art. 21 din O.G. nr. 2/2001, apreciind că, fapta a fost corect individualizată, gradul de pericol social fiind evaluat în mod corespunzător, astfel că sancțiunile aplicate societății petente sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (amenda a fost stabilita la minimul prevăzut de lege, respectiv, 2.000 lei).
Aplicarea unor sancțiuni care sunt cuprinse pe o plaja de amenzi cuantificate în sume minime și maxime se face din analiza efectuata de inspectorii antifraudă, la momentul controlului, în funcție de specificul activității agentului economic, de cifra de afaceri a acestuia și de gradul de risc fiscal ce îl comporta activitatea desfășurata de acesta.
Pericolul social pe care astfel de fapte pot să îl genereze este evident și prin modul în care legiuitorul a înțeles să sancționeze acest gen de fapte contravenționale.
Normele imperative încălcate au fost edictate de către legiuitor tocmai în scopul disciplinării agenților economici, în sensul conștientizării gradului de pericol social pe care faptele de acest gen îl au față de întreaga societate, iar nu numai față de un grup izolat de persoane, aspect care nu le conferă posibilitatea de a le respecta sau nu, fiind obligați la conformare, iar în caz contrar, fiind nevoiți să suporte sancțiunile care li se aplică.
Dacă unul sau mai multe acte normative care impun o anumită conduită sunt ignorate de cei care ar trebui să le respecte și să le aplice, iar în momentul în care se aplică sancțiuni pecuniare pentru încălcarea lor se susține că pericolul social este minim sau inexistent, este evident că în acest mod se creează un precedent periculos din toate punctele de vedere în sensul că agenții economici la adăpostul unor astfel de posibile soluții vor continua după bunul plac să ignore și să încalce dispozițiile legale, beneficiind de clemența instanțelor de judecată.
În concluzie, față de cele expuse mai sus a solicitat instanței de judecata admiterea apelului, schimbarea, în parte, a sentinței civile nr. 3924/16.06.2014, pronunțată de Judecătoria Targu J. - Secția Civila, în dosarul nr._, cu consecința respingerii plângerii contravenționale și menținerii în totalitate a procesului - verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 și urm Cod procedura civila si dispozițiile art.223 alin.3 privind judecarea in lipsa.
La data de 05.12.2014 apelanta petentă S.C.L. . a formulat întâmpinare la apelul declarat de către apelanta intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat.
A arătat prin întâmpinare că, instanța de fond a dat o apreciere corectă și obiectivă faptei contravenționale reținute în sarcina societății sale, dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul .
De asemenea, a menționat faptul că existența unui decalaj de o oră pe bonul fiscal nu echivalează cu o neemitere de bon fiscal, acest decalaj datorându-se trecerii de la ora de vară la ora de iarnă, neexistând posibilitatea electronică a actualizării orei la aparatul de marcat fiscal și că aplicarea unei amenzii în cuantum de 2000 lei pentru o astfel de faptă este exagerată.
A mai arătat că apelanta intimată și-a făcut o reputație prin aplicarea unor sancțiuni exagerate,sancțiuni ce nu pot conduce decât la închiderea agenților economici, care abia mai pot face față regimului de fiscalitate impus de Statul Român.
Față de motivele invocate a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-208 C.pr.civ.
Analizând apelurile de față, prin prisma celor invocate, Tribunalul constată și reține următoarele:
Prin sentința atacată, a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. L. .-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 31.12.2013, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – DGAF București, cu sediul în București, ., sector 5.
A fost înlocuită sancțiunea amenzii contravenționale, în cuantum de 2.000 lei aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit. c) din OUG 28/1999 cu sancțiunea „avertismentului” și au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal, respectiv sancțiunea amenzii, de 4.000 lei, pentru contravenția prev.de art. 41 pct.2 lit. c din Legea nr.82/1991 republicată.
Se reține că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 31.12.2013, întocmit de către Direcția Regională Antifraudă Fiscală Tg-J., petenta S.C. L. .. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.41 pct.2 lit. c) din Legea nr. 82/1991 și cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit. c) din OUG nr. 28/1999, reținându-se în sarcina petentei că, la punctul de lucru din Tg-J., ..317-321, Complex Comercial P., stand nr.3, unde se desfășoară activitate de comerț cu amănuntul al produselor de tutun, al cafelei și băuturilor răcoritoare, nu sunt întocmite rapoartele de gestiune zilnice și nici registrul de casă, contrar prevederilor OMFP nr.3512/2008. S-a făcut mențiunea că cele consemnate rezultă din nota explicativă dată de angajata punctului de lucru, R. D. M.. S-a reținut, de asemenea, că ora tipărită pe raportul X din AMEF este eronată, iar în urma consultării rolei martor a rezultat că toate bonurile fiscale emise în cursul zilei de 31.12.2013 conțin date eronate în ceea ce privește ora emiterii acestora, contrar prevederilor art.4 alin.2 din OUG 28/1999.
Cu privire la apelul declarat de petentă, se reține că aceasta invocă în cererea sa de apel că sentința este netemeinică în ce privește menținerea procesului verbal pentru fapta prev. de art. 41 pct.2 lit. c din Lege anr.82/1991, solicitând anularea acestuia pentru respectiva faptă sau aplicarea, în subsidiar, a avertismentului, în raport de gardul de pericol social la contravenție reținute.
Din probele cauzei rezultă însă vinovăția petentei și cu privire la fapta reglementată de această normă legală, instanța de fond apreciind corect că societatea avea obligația impusă de art. 41 pct.2 lit. c din actul normativ citat, care prevedea, la momentul controlului, următoarele: constituie contravenție „Nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice …cu privire la.: …c) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care de referă, păstrarea și arhivarea acestora…”.
Din actele dosarului se reține că această dispoziție se completează cu art.35 al Anexei nr.2 a Ordinului MFP nr.3512/2008, care face vorbire despre raportul de gestiune și registrul de casă.
Cum petenta apelantă desfășoară activitate și la Punctul de lucru din Complexul P., aceasta avea obligația întocmirii tuturor acestor documente și pentru respectiva incintă, astfel că apelul său este nefondat.
Nu se justifică anularea procesului verbal cu privire la această faptă, dar nici înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, dat fiind că fapta de a nu înregistra toate operațiunile contabile cerute de dispozițiile legale în vigoare, în speță de art.41 pct.2 lit. c din Legea nr.82/1999, respectiv neîntocmirea documentelor contabile prevăzute expres, prezintă un grad ridicat de pericol social concret, dat fiind că prin aceasta se aduce atingere gravă relațiilor sociale ocrotite de norma de drept, respectiv celor privind efectuarea de operațiuni comerciale de către agenții economici, inclusiv la punctele de lucru ale acestora, declarate, conform legii.
Cu privire la apelul intimatei, se reține că nici acesta nu este întemeiat, aspect rezultat din actele dosarului.
Apelanta intimată invocă aspecte ce țin de gradul concret de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei apelante, prev. de art.10 lit. c din OUG nr.28/1999, pentru care s-a înlocuit amenda aplicată, în cuantum de 2.000 lei, cu avertisment, prin hotărârea de fond.
Tribunalul constată că cele arătate în cererea de apel, sub acest aspect, nu pot fi reținute, instanța de fond acționând conform dispozițiilor legale, respectiv în baza OG nr.2/2001, apreciind în concret gardul de pericol social, în raport de împrejurările de comitere a acestei fapte de către petentă.
Se reține astfel ca pertinentă motivarea din considerentele hotărârii de fond.
Așa fiind, în mod corect și în raport de actele dosarului, instanța a reținut că sunt aplicabile disp.art.5 și 21 din OG nr.2/2001, din moment ce înlocuirea sancțiunii amnezii, pentru fapta prev. de art.10 lit. c din OUG nr.28/1999 nu atrage un grad extrem de ridicat de pericol social, iar împrejurările de fapt conduc la concluzia atingerii scopului educativ preventiv al sancțiunii, care apare chiar împovărătoare, în raport de circumstanțele cauzei.
Pentru aceste considerente, și această cerere de apel este nefondată.
Reținând toate aspectele expuse, în baza disp. art. 480 Cod procedură civilă, ambele apeluri vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul, declarat de apelanta petentă . Tg J., cu sediul în Tg-J.,.. 1, județul Gorj, RO_,J_ și de apelanta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală-DGAF, CUI_, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.3924 din 16.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. I. T. | Judecător, I. S. | |
Grefier, A. C. C. |
Red.S.I.T/Tehnored.A.C.C.
Judecător L.M.P.
4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 121/2015. Tribunalul GORJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 115/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
