Pretentii. Sentința nr. 121/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 121/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 8976/95/2014
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Sentința nr. 121
Ședința publică din 30 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Grefier A. C. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta G. M. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Inspecție Socială, având ca obiect, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, reclamanta fiind reprezentată de avocat A. C., iar pârâta de consilier juridic M. N. potrivit delegației de reprezentare nr. 899/16.01.2015.
Procedura de citare fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, a învederat faptul că pentru termenul de azi apărătorul reclamantei nu a formulat precizare în scris, așa cum i-a fost pus în vedere la termenul anterior.
Apărătorul reclamantei, avocat A. C. a precizat oral acțiunea, în sensul că reclamata solicită ca pârâta să fie obligată la emiterea unei decizii pentru plata alocației de stat numai pentru perioada 01.06._13, pentru minora G. A. R., dat fiind că obligația pentru restul perioadei menționată în cererea introductivă a fost îndeplinită, respectiv plata alocației pentru minoră a fost reluată prin Decizia nr._ din 14 noiembrie 2014, începând cu data de 01 august 2013.
Reprezentantul pârâtei nu a cerut un nou termen referitor la reducerea câtimii pretențiilor reclamantei.
Nemaifiind cereri de formulat și noi probe de administrat, instanța a constat cercetarea judecătorească încheiată și a trecut la soluționare, acordând cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat A. C., pentru reclamantă, având cuvântul, a solicitat admiterea acțiunii în parte, pentru că pârâta și-a îndeplinit obligațiile în parte, și emiterea unei decizii de plată a alocației pentru minora G. A. R., pentru perioada 01.06._13, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic M. N., pentru pârâtă, având cuvântul, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că pentru perioada 01.06._13 statul Italian era competent pentru plata alocației, conform legislației acestui stat, invocând art.11 alin.3 lit a din Regulamentul CE nr.883/2004.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub nr. _/318/2014, reclamanta G. M. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ, a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata alocației de stat restante până la zi și în continuare, indexată cu coeficientul de inflație la data primirii efective în favoarea minorei G. A. R., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a primit alocație de stat pentru minora G. A. R. până în luna iunie 2012, data la care s-a sistat aceasta pe motiv că reclamanta ar fi desfășurat activități lucrative în Italia.
A mai susținut că, pentru o scurtă perioadă de timp a desfășurat activități lucrative în Italia, însă nu a primit nici un fel de indemnizație pentru minoră.
Mai susține că, de circa un an de zile s-a întors în țară și a făcut nenumărate demersuri prin care a solicitat ca minora să beneficieze de alocația de stat, lovindu-se însă de refuzul nejustificat al pârâtei.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516,1522,1528 C.pr.civ. și art. 194 C.pr.civ.
La data de 13.10.2014, pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătorie Tg J. motivând faptul că din conținutul acțiunii rezultă că aceasta este întemeiată pe Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004, solicitând, pe cale de consecință, admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Tribunalului Gorj.
Prin răspunsul depus la întâmpinarea formulată, petenta a învederat instanței că este de acord cu soluționarea cauzei de către Tribunalul Gorj.
Prin sentința civilă nr. 7038/17.11.2014 pronunțată de Judecătoria tg-J. în dosarul nr._/318/2014 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tg. J., excepție invocată de pârâtă.
A fost declinată competența de soluționare a cererii privind pe reclamanta G. M. cu domiciliul în BUMBEȘTI J., ., . și pe pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ cu sediul în Târgu J., BLD. REPUBLICII, . în favoarea Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, reclamanta a formulat prezenta cerere având ca obiect pretenții prin care a solicitat plata alocației de stat pentru fiica sa minoră G. A. R., alocație pe care a primit-o până în luna iulie 2012, ulterior aceasta fiind sistată.
Conform art. 9 din Legea nr. 61/1993 privind plata alocațiilor de stat „contestațiile formulate împotriva modului de stabilire și de plată a alocației de stat pentru copii se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”.
Având în vedere aceste dispoziții, văzând și faptul că prin prezenta cerere petenta este nemulțumită de faptul că nu a mai primit alocația de stat pentru fiica sa minoră, instanța, în condițiile art. 132 alin.3 C. pr.civ. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tg. J., excepție invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta G. M. în favoarea Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 25.11.2014 sub nr._ , fixându-se termen de judecată prin rezoluția judecătorului din data de 27.11.2014 la data de 16.01.2015.
Părțile au fost legal citate.
La data de 15.01.2015 prin compartimentul registratură pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Fiscală Gorj a depus concluzii scrise.
A arătat pârâta că așa cum a precizat și în întâmpinare, începând cu data de 01.08.2008, reclamanta a beneficiat de alocație de stat pentru minora Gosa A. R., alocația de stat reprezintă o forma de ocrotire a statului acordata tuturor copiilor, fără discriminare.
A mai arătat că beneficiază de alocație de stat copiii in vârsta de pana la 18 ani.
Alocația de stat pentru copii se plătește unuia dintre părinți pe baza acordului acestora sau, în caz de neînțelegere, pe baza deciziei autorității tutelare ori a hotărârii judecătorești, părintelui căruia i s-a încredințat copilul spre creștere si educare.
Potrivit art.7 alin. l din Lg. 61/1993, persoanele cărora li se face plata alocației de stat pentru copii sunt obligate să comunice orice schimbare în privința componentei familiei sau a domiciliului /reședinței care poate determina încetarea sau modificarea acordării drepturilor de alocație de stat pentru copii, în termen de cel mult 15 de la apariția acesteia, inclusiv situația în care cetățenii romani își stabilesc rezidența în altă țară împreuna cu copii lor.
Potrivit art.4 alin. 7 din lege, în cazul în care achitarea drepturilor de alocație de stat pentru copii se face prin mandat poștal, plata acesteia se suspenda dacă timp de 3 luni reprezentantul legal al copilului nu a încasat drepturile cu titlu de alocație de stat. Reluarea în plată, inclusiv cu plata drepturilor restante, se face pe baza de cerere scrisa întocmită de reprezentantul legal al copilului, care se înregistrează la agenția teritorială.
La data de 01.08.2012, plata alocației pentru minora Gosa A. R. a fost suspendata întrucât reprezentantul legal al minorei, d-na Gosa M. a fost plecata din țară.
Alocațiile europene reprezintă o formă de prestații familiale care au ca scop asigurarea securității sociale pentru salariații și lucrătorii independenți și membrii familiilor acestora, care au reședința într-un alt stat membru al Uniunii Europene și desfășoară o activitate salariala sau independența în unul dintre aceste state.
Aceste alocații se acorda pentru copiii avuți în îngrijire, ca si alocațiile care se acordă în România. Diferența consta în faptul ca, urmare a desfășurării unei activități salariale, aceasta alocație poate avea un cuantum mai mare. Acest cuantum depinde de legislația statului respectiv .
Potrivit art.73 din Reg.1408/71, indiferent de statul membru de reședința al lucrătorului migrant și al membrilor familiei sale, acesta are dreptul la prestațiile din statul în care își desfășoară activitatea .
Prevederile regulamentului Consiliului nr. 1408/71 au acoperire generala, aplicându-se tuturor statelor membre ale Uniunii Europene și reprezintă cele mai importante instrumente europene de securitate sociala .
De asemenea, potrivit art.l 1 alin 1 din Reg. 883/2004, persoanele cărora li se aplică regulamentul sunt supuse legislației unui singur stat membru, iar aceasta legislație se stabilește conform art.l 1 alin. 3 lit. a din Reg.883/2004 care prevede: " persoana care desfășoară o activitate salariala sau independenta într-un alt . legislației din statul membru respectiv ".
Având în vedere cadrul legal expus, din interpretarea acestuia rezulta că, statul care plătește beneficiile familiale pe baza angajării sau a unei activități independente are prioritate fata de statul care plătește beneficiile pe baza reședinței.
Rezulta ca, în cazul cetățenilor români care desfășoară activități profesionale într-un alt stat membru al UE, indiferent de locul de reședința al membrilor de familie aceștia au dreptul la prestațiile familiale pentru copii, acordate de statul membru în care își desfășoară activitatea, neputând beneficia concomitent de beneficii sociale din doua țări diferite, pentru același membru de familie.
Așadar, părinții vor beneficia de prestațiile oferite de un singur stat, eventual primind o diferența de la instituția competenta din statul care acorda prestații mai mari.
Cuantumul acestor alocații diferă de la un stat la altul și se acorda conform legislației existente în țara în care lucrătorul migrant își desfășoară activitatea.
Procedura consta în depunerea cererii de către persoana interesata urmata de completarea formularului E 411 în dublu exemplar, reprezentând solicitarea de informații privind dreptul la prestații familiale în statul de reședința al membrilor familiei și depunerea acestuia la instituția abilitata.
Următorul pas fiind stabilirea statului competent care va acorda alocația, in funcție de natura activității desfășurate de catre părinți pe teritoriul României si/sau al statului respectiv .
Indiferent care este statul competent, procedura de obținere a alocației este aceeași: completarea formularului E411.
Statul de activitate al părintelui va fi statul competent cu plata prestațiilor familiale pentru copilul care are reședința in România, conform legislației acelui stat.
In acest sens, instituția pârâtă a demarat procedura completării formularului E411, înregistrat cu nr._/19.09.2014.
Urmare transmiterii de catre instituția pârâtă catre instituția competenta din Italia, respectiv Instituto Naționale Previdenza Sociale ( INPS ), spre completare a formularului E411, privind dreptul la beneficii familiale pentru minora Gosa A. R., la data de 03.11.2014 a primit acest formular completat, cu mențiunea că reclamanta a desfășurat activitate lucrativă în Italia, în perioada 01.06._13.
In același timp, INPS-ul a răspuns că nu exista nici o cerere înregistrată prin care reclamanta să-și solicite drepturile in Italia, pe baza activității lucrative din acest stat . Statul italian, la partea B a formularului, cap 6, pct.6 a precizat că nu exista nici un fel de cerere din partea reclamantei prin care să fi solicitat acest tip de beneficii statului italian.
Astfel, statul de activitate al părintelui va fi statul competent cu plata prestațiilor familiale pentru copilul care are reședința în România, ori în speța de față, pe baza informațiilor transmise de statul italian rezultă ca acesta are prioritate la plata acestor beneficii pentru perioada 01.06._13, însă reclamanta nu a solicitat aceste drepturi. Rezultă clar ca reclamanta nu a formulat cerere de acordare a acestor drepturi, iar acordarea acestei alocații este condiționată de depunerea cererii din partea persoanei interesate .
Urmare răspunsului primit din partea INPS, instituția pârâtă a procedat la reluarea plații dreptului reprezentând alocație de stat pentru copii pentru doamna Gosa M., începând cu data de 01.08.2013, fiind emisa decizia nr._/14.11.2014.
În conformitate cu prevederile regulamentului CE 883/2001, privind coordonarea sistemelor de securitate socială, statul care plătește beneficiile familiale pe baza angajării sau a desfășurării unei activități independente are prioritate față de statul care plătește beneficiile pe baza reședinței.
Astfel, doamna Gosa M. are dreptul la prestațiile familiale pentru copii acordate de statul membru de activitate, neputând beneficia concomitent de beneficii sociale în doua țări diferite, pentru același membru de familie.
A apreciat că, vând în vedere prevederile legale de acordare a prestațiilor sociale pentru lucrătorii migranți și pe baza răspunsului oficial venit din partea INPS, statul competent cu plata prestațiilor familiale pentru minora Gosa A. R. pentru perioada 01.06._1-este Italia și pe cale de consecința este necesara demararea procedurii de către doamna Gosa M. în acest stat.
Pentru aceste motive a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanta Gosa M. ca nefondată .
Au fost depuse la dosar: copie a formularului E 411 înregistrat la nr._/19.09.2014 si copie a deciziei nr ._/14.11.2014 emisa de instituția pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma celor invocate și a probelor administrate, Tribunalul constată și reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății, așa cum aceasta a fost precizată în fața instanței, în ședința publică din 30 ianuarie 2015, prin apărător, reclamanta G. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ DE PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ GORJ (AJPIS) ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la emiterea unei decizii pentru plata alocației de stat și la plata efectivă a acestei alocații, pentru minora G. A. R., n. la data de 16 august 1997, pentru perioada 01 iunie 2012-31 iulie 2013, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a primit alocație de stat pentru minora G. A. R. până în luna iunie 2012, data la care s-a sistat plata acestui drept al fiicei sale minore, cu motivarea că ea, mama, a desfășurat activități lucrative în Italia.
Din actele dosarului rezultă că, într-adevăr, în perioada 01 iunie 2012-31 iulie 2013, reclamanta G. M., mama minorei G. A. R., n. la data de 16 august 1997, a desfășurat activitate lucrativă, cu forme legale de angajare, în Italia.
Astfel, plata alocației de stat pentru fiica sa a fost sistată începând cu data de 01 iunie 2012, aceasta fiind reluată la reîntoarcerea în România a reclamantei, începând cu data de 01 august 2013, prin Decizia nr._ din 14 noiembrie 2014.
Sub aspect normativ, plata alocației de stat este supusă regulilor impuse prin dispozițiile Legii nr.61/1993.
Astfel, conform disp. art. Art. 1 din actul normativ: „ (1) Se instituie alocația de stat pentru copii ca formă de ocrotire a statului acordată tuturor copiilor, fără discriminare.
(2) Beneficiază de alocație de stat pentru copii toți copiii în vârstă de până la 18 ani.
(3) Alocația de stat pentru copii se acordă și tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învățământului liceal sau profesional, organizate în condițiile legii, până la terminarea acestora.
(4) Tinerii prevăzuți la alin. (3) care repetă anul școlar nu beneficiază de alocație de stat, cu excepția celor care repetă din motive de sănătate, dovedite cu certificat medical.”
De asemenea, art.6 din Lege prevede că:
„(1) Stabilirea dreptului de alocație de stat pentru copii se face pe baza cererii și a actelor din care rezultă îndeplinirea condițiilor de acordare a acestui drept.
(2) Cererea se face, în numele copilului, de către persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) - (3).
(3) După împlinirea vârstei de 14 ani, cererea se poate face și de către copil, cu încuviințarea reprezentantului său legal.
(4) Dreptul la alocația de stat pentru copii se stabilește începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul, iar plata drepturilor se face începând cu luna următoare depunerii cererii.
(5) În cazul în care cererea este înregistrată ulterior lunii în care s-a născut copilul, plata alocației de stat pentru copii se poate face și pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.
(6) Dreptul la alocația de stat pentru copii încetează începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de acordare.
(7) În cazul în care achitarea drepturilor de alocație de stat pentru copii se face prin mandat poștal, plata acesteia se suspendă dacă timp de 3 luni reprezentantul legal al copilului nu a încasat drepturile cu titlu de alocație de stat. Reluarea în plată, inclusiv cu plata drepturilor restante, se face pe bază de cerere scrisă întocmită de reprezentantul legal al copilului, care se înregistrează la direcția teritorială”.
Art. 7 prevede și că „ (1) Persoanele cărora li se face plata alocației de stat pentru copii sunt obligate să comunice orice schimbare în privința componenței familiei sau a domiciliului/reședinței care poate determina încetarea sau modificarea acordării drepturilor de alocație de stat pentru copii, în termen de cel mult 15 zile de la apariția acesteia, inclusiv situația în care cetățenii români își stabilesc rezidența în altă țară împreună cu copiii lor”.
Această normă a fost aplicată pentru sistarea plății alocației către minoră, în momentul plecării mamei reclamante la muncă în Italia.
La revenirea sa în țară, i-a fost respinsă cererea de plată pentru perioada începând cu data de 01 iunie 2012, cu motivarea că reclamanta a desfășurat activitatea de salariat în Italia și respectivul stat are prioritate în ce privește dreptul de alocație al minorei din cauza dedusă judecății.
Ulterior, plata alocației a fost reluată prin Decizia nr._ din 14 noiembrie 2014, dar începând cu data de 01 august 2013, drept pentru care reclamanta, prin apărător, în ședința publică din 30 ianuarie 2015, a precizat acțiunea, în sensul reducerii cuantumului pretențiilor doar pentru perioada 01 iunie 2012-31 iulie 2013.
Referitor la elementul de extraneitate ivit, Tribunalul reține că aceste aspecte sunt prevăzute expres în Regulamentul CE nr.883/2004, care arată următoarele, în Titlul II, denumit chiar „Stabilirea legislației aplicabile”, respectiv în art.11, invocat în întâmpinare de către pârâtă:
„Articolul 11 - Reguli generale -:
(1) Persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislației unui singur stat membru. Această legislație se stabilește în conformitate cu prezentul titlu.
(2) În aplicarea prezentului titlu, persoanele cărora li se acordă o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a desfășurării unei activități salariate sau independente se consideră că desfășoară activitatea menționată. Această dispoziție nu se aplică în cazul pensiei de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaș, sau al indemnizațiilor pentru accidente de muncă, boli profesionale sau al prestațiilor de boală în numerar, care acoperă tratamentul pentru o perioadă nelimitată.
(3) Sub rezerva articolelor 12-16:
(a) persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației din statul membru respectiv;
(b) funcționarii se supun legislației din statul membru de care aparține administrația ai căror salariați sunt;
(c) persoana care beneficiază de ajutor de șomaj în conformitate cu articolul 65, în temeiul legislației statului membru de reședință, se supune legislației statului membru respectiv;
(d) persoana convocată sau concentrată pentru îndeplinirea obligațiilor militare sau efectuarea serviciului civil într-un stat membru se supune legislației statului membru respectiv;
(e) orice altă persoană căreia nu i se aplică literele (a)-(d) se supune legislației statului membru de reședință, fără a se aduce atingere altor dispoziții din prezentul regulament, care îi garantează prestații în temeiul legislației unuia sau mai multor state membre.
(4) În sensul prezentului titlu, activitatea salariată sau independentă care se desfășoară în mod obișnuit la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru se consideră activitate desfășurată în statul membru respectiv. Cu toate acestea, un salariat care își desfășoară activitatea la bordul unei nave sub pavilionul unui stat membru și care este remunerat pentru această activitate de către o întreprindere sau de către o persoană al cărei sediu sau domiciliu se află în alt stat membru, se supune legislației celui de-al doilea stat membru, în cazul în care își are reședința în statul membru respectiv. Întreprinderea sau persoana care plătește remunerația se consideră angajator în sensul legislației menționate”.
De asemenea, articolul 12 din Regulament, intitulat „Reguli speciale”, prevedea, la data pentru care se solicită alocația de stata pentru minoră:
„(1) Persoana care desfășoară o activitate salariată într-un stat membru, pentru un angajator care își desfășoară în mod obișnuit activitățile în acest stat membru, și care este detașată de angajatorul respectiv în alt stat membru pentru a lucra pentru angajator continuă să fie supusă legislației primului stat membru, cu condiția ca durata previzibilă a activității să nu depășească douăzeci și patru de luni și să nu fi fost trimisă să înlocuiască o altă persoană.
(2) Persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate independentă într-un stat membru și care se deplasează în alt stat membru pentru a desfășura o activitate similară continuă să fie supusă legislației primului stat membru, cu condiția ca durata previzibilă a activității să nu depășească douăzeci și patru de luni”.
La fel, articolul 13 prevede, sub titlul ”Desfășurarea de activități în două sau mai multe state membre”:
„(1) Persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre se supune:
(a) legislației statului membru de reședință, în cazul în care desfășoară o parte substanțială a activității sale în statul membru respectiv sau în cazul în care depinde de mai multe întreprinderi sau de mai mulți angajatori al căror sediu sau loc de desfășurare a activității se află în state membre diferite
sau
(b) legislației statului membru în care este situat sediul sau locul de desfășurare a activității întreprinderii sau angajatorului al cărui salariat este, în cazul în care persoana nu desfășoară o parte substanțială a activităților sale în statul membru de reședință.
(2) Persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate independentă în două sau mai multe state membre se supune:
(a) legislației statului membru de reședință, în cazul în care exercită o parte substanțială a activității sale în statul membru respectiv sau
(b) legislației statului membru în care este situat centrul de interes al activităților sale, în cazul în care nu își are reședința într-unul din statele membre în care desfășoară o parte substanțială a activității sale.
(3) Persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată și o activitate independentă în state membre diferite se supune legislației statului membru în care desfășoară o activitate salariată sau, în cazul în care exercită o astfel de activitate în două sau mai multe state membre, legislației stabilite în conformitate cu alineatul (1).
(4) Persoana angajată ca funcționar într-un stat membru și care desfășoară o activitate salariată și o activitate independentă în unul sau mai multe state membre se supune legislației statului membru de care aparține administrația al cărei angajat este.
(5) În sensul legislației stabilite în conformitate cu aceste dispoziții, persoanele prevăzute la alineatele (1)-(4) sunt tratate ca și cum și-ar desfășura toate activitățile salariate sau independente și și-ar realiza toate veniturile în statul membru interesat”.
Deși pârâta invocă, pentru refuzul de plată a alocației de stat pentru minoră doar dispozițiile generale ale art.11 din Regulamentul CE nr.883/2004, Tribunalul reține că dreptul solicitat de reclamantă pentru fiica sa se supune regulilor Capitolului 8 al acestuia, denumit „Prestații familiale” care, în Articolul 67, prevede expres următoarele:
„Membrii de familie care își au reședința într-un alt stat membru”:
Persoana are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care își au reședința în alt stat membru, ca și cum aceștia și-ar avea reședința în primul stat membru. Cu toate acestea, titularul unei pensii are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent pentru pensia sa”.
Articolul 68 – „Reguli de prioritate în caz de cumul”:
„(1) În cazul în care, pentru aceleași perioade și pentru aceiași membri de familie, se prevăd prestații în legislația a mai mult de un stat membru, se aplică următoarele reguli de prioritate:
(a) în cazul prestațiilor ce se plătesc de către mai mult de un stat membru cu titluri diferite, ordinea de prioritate este după cum urmează: în primul rând, drepturile dobândite în temeiul unei activități salariate sau independente, în al doilea rând, drepturile dobândite în temeiul primirii unei pensii și, în ultimul rând, drepturile dobândite în temeiul rezidenței;
(b) în cazul prestațiilor ce se plătesc de către mai mult de un stat membru cu același titlu,ordinea de prioritate se stabilește cu trimitere la următoarele criterii subsidiare:
--(i) în cazul drepturilor dobândite în temeiul unei activități salariate sau independente, locul de reședință al copiilor, cu condiția să existe activitatea menționată și, în subsidiar, după caz, cea mai mare valoare a prestațiilor prevăzută de legislațiile conflictuale. În acest din urmă caz, costul prestațiilor se împarte în conformitate cu criteriile definite în regulamentul de aplicare;
--(ii) în cazul drepturilor dobândite în temeiul primirii unei pensii: locul de reședință al copiilor, cu condiția să se plătească o pensie în temeiul legislației sale și, în plus, în cazul în care este necesar, cea mai lungă perioadă de asigurare sau de rezidență realizată în temeiul legislațiilor conflictuale;
--(iii) în cazul drepturilor dobândite în temeiul rezidenței: locul de reședință al copiilor.
(2) În cazul cumulului de drepturi, prestațiile familiale se acordă în conformitate cu legislația desemnată ca având prioritate în conformitate cu alineatul (1). Drepturile la prestații familiale acordate în temeiul altei sau altor legislații conflictuale se suspendă până la valoarea prevăzută de prima legislație și se acordă, după caz, sub forma unui supliment reprezentând diferența, pentru partea care depășește această valoare. Nu este însă necesar ca această diferență suplimentară să fie acordată copiilor care sunt rezidenți într-un alt stat membru, dacă dreptul la prestațiile în cauză se întemeiază exclusiv pe locul de reședință.
(3) În cazul în care, în temeiul articolului 67, se prezintă o cerere de prestații familiale către instituția competentă dintr-un stat membru a cărui legislație se aplică, dar nu pe baza dreptului de prioritate, în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol:
(a) instituția respectivă înaintează fără întârziere cererea către instituția competentă din statul membru a cărui legislație se aplică cu prioritate, informează persoana în cauză și, fără a se aduce atingere dispozițiilor regulamentului de aplicare cu privire la acordarea provizorie de prestații, furnizează, dacă este necesar, un supliment reprezentând diferența, prevăzut la alineatul (2);
(b) instituția competentă din statul membru a cărui legislație se aplică cu prioritate tratează cererea ca și cum i-ar fi fost prezentată direct, iar data la care această cerere a fost prezentată primei instituții se consideră data prezentării sale la instituția prioritară”.
Se apreciază că, în cauza dedusă judecății, sunt îndeplinite cumulativ aceste criterii impuse prin art.67 și urm. din Regulamentul CE nr.883/2004, respectiv referitor al prestațiile familiale.
Astfel, din actele dosarului rezultă că, pentru perioada solicitată inițial, prin acțiunea introductivă, începând cu data de 01 iunie 2012 și până în promovarea acțiunii în fața instanței, 12 septembrie 2014, reclamata era îndreptățită să solicite autorității române plata alocației de stat pentru fiica sa minoră și nu de la autoritățile italiene, de vreme ce aceasta a desfășurat temporar și pentru o perioadă scurtă de timp, respectiv doar un an, activitatea lucrativă în respectivul stat al Uniunii Europene, iar în legislația românească există activitate simulară, așa cum prevăd disp. art. 68 alin.1 lit. b, pct. i din Regulament.
Această stare de fapt rezultă și din Formularul E411, depus în copie la filele nr.31-34 din dosarul nr._/318/2014 al Judecătoriei Târgu-J., în care s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj, pe rolul căreia s-a înregistrat sub nr. de față nr._, iar pe de altă parte s-a dovedit, de către reclamantă, că minora a avut permanent reședința în România, în perioada desfășurării activității, de către mamă, în Italia.
Astfel, interpretând toate aceste dispoziții comunitare, coroborate cu cele din Legea nr.61/1993, și aplicându-le la situația de fapt, rezultă că minora are dreptul, în ordinea priorității, conferită de art.67 și 68 din Regulamentul CE nr.883/2004, la alocație de stat de la autoritățile române și nu de la cele italiene, inclusiv pentru perioada 01 iunie 2012-31 iulie 2013, cât mama sa a desfășurat activitate salarială în Italia.
Așa fiind, prezenta acțiune, așa cum a fost precizată ulterior, sub aspectul reducerii cuantumului pretențiilor doar la perioada 01 iunie 2012-31 iulie 2013, este pe deplin întemeiată și dovedită, urmând în consecință, să fie admisă.
Corelativ, va fi obligată pârâta să emită decizia pentru plata alocației de stat pentru această perioadă, precum și să plătească efectiv acest drept reclamantei G. M., pentru minora G. A.-R., n. la 16 august 1997.
Suma va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pentru că numai în acest fel se va acoperi prejudiciul efectiv suferit de minoră, prin privarea sa de aceste drept pentru perioada în care nu a beneficiat de alocația de stat garantată fără discriminare tuturor copiilor din România, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
De asemenea, pârâta fiind cea căzută în pretenții, în baza disp.art.453 Cod procedură civilă, aceasta ava fi obligată și la plata către reclamantă a sumei de 650 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ales și dovedite prin chitanța depusă la fila nr.6 în dosar nr._/318/2014, al Judecătoriei Târgu J., în care s-a declinat competența de soluționate în favoarea Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea, formulată de reclamanta G. M., CNP_, domiciliată în oraș Bumbești-J., ., scara 1, apartament 25, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Gorj, cu sediul în Târgu-J., strada ., așa cum aceasta a fost precizată ulterior.
Obligă pârâta să emită Decizia pentru plata alocației de stat pentru copii, pentru minora G. A.-R., n. la data de 16 august 1997, pentru perioada 01 iunie 2012-31 iulie 2013, precum și să plătească respectivele sume cuvenite, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta la 650 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 30 ianuarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. I. T. | ||
Grefier, A. C. C. |
Red.S.I.T./tehnored.A.C.C.
4 ex.
| Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 539/2015.... → |
|---|
