Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1307/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1307/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 2315/263/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE nr. 1307/2015
Ședința publică de la 20 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C.
Judecător: C. B.
Grefier: R. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj împotriva sentinței civile nr.1676 din data de 06.11.2014 pronunțată de J. M., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații petenți J. M. - Biroul Executări Civile și A. B. B., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că apelul este declarat în termen și motivat. S-au depus la dosar de către J. M.-Biroul Executări Civile, note de ședință, prin serviciul registratură, la data de 11.03.2015.
În conformitate cu dispozițiile art.95 alin.2 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea apelului de față a fost efectuată în sistem informatic prin programul ECRIS, astfel că a fost înregistrat la data de 18.12.2014 și repartizat completului C. A03 cu termen recomandat la 25.05.2015. Prin rezoluția privind modificarea datei recomandate prevăzută de sistemul Ecris, s-a dispus din oficiu modificarea datei recomandate de la data de 25.05.2015 la data de 26.02.2015 raportat la dispozițiile Hotărârii Plenului CSM nr.714/2013 și nr.718/2014 coroborat cu Hotărârea Colegiului de Conducere nr.18/2014.
În raport de dispozițiile art.470 NCPC, s-a dispus comunicarea cererii de apel către intimații petenți, cărora li s-a pus în vedere să depună întâmpinare, raportat la dispozițiile art.XV alin.3 din Legea nr.2/2013, în termen de 15 zile de la comunicarea cererii de apel. Nefiind depusă întâmpinare, prin rezoluția din data de 20.05.2015 a fost stabilit de către președintele completului de judecată primul termen de judecată la data de 20.05.2015, pentru când părțile au fost legal citate.
În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art.95 pct.2 NCPC, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr. 2/2001.
Instanța constată că dispozițiile art.366-388 NCPC nu sunt compatibile cu raportul juridic administrativ contravențional dedus judecății, raportat și la decizia nr.266/2014 a Curții Constituționale, pronunțată în ședința publică din 7 mai 2014, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.2 alin.1 și 12 din legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.
În condițiile art.244 alin.1 și 2 NCPC coroborat cu art.34 alin.2 din OG nr.2/2001 se are în vedere faptul că dispozițiile art.242 și 411 NCPC nu se aplică în domeniul raportului administrativ contravențional de față, fostele art.2361 și 405 introduse prin legea nr.76/2012 la momentul publicării în MO nr.545 din 3 august 2012.
În condițiile art.208 NCPC constată că intimații petenți nu a depus întâmpinare la cererea de apel, fiind aplicabilă sancțiunea decăderii acestuia din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În condițiile art.237 și următoarele coroborat cu art.476 și următoarele NCPC constată că părțile nu înțeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față.
Tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art.477 NCPC.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.1676 din 06.11.2014, pronunțată de J. M., în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de către petentul Biroul Executări Civile din cadrul Judecătoriei M., în contradictoriu cu intimații A. R. B. și I. Județean de Poliție Gorj, fiind constatată prescrisă executarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, dispusă prin sentința civilă nr.1615 din 19.06.2012 a Judecătoriei M. pronunțată în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.1615/19.06.2012 stată în dosarul nr._, a fost admisă cererea petentului I.P.J. Gorj și transformată amenda contravențională în sumă de 1.000 lei, aplicată intimatului A. R. B. prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 27.12.2006, în 50 ore activitate în folosul comunității, urmând să presteze cele 50 ore activitate în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului M., jud.Gorj, la activitățile de întreținere a parcurilor și zonelor verzi, locurilor de agrement, creșelor, grădinițelor, școlilor, spitalului și a altor așezăminte culturale de pe raza municipiului.
Conform dispozițiilor art.21 ind.1 din OG nr.55/2002: „executarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității se prescrie în termen de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a aplicat sancțiunea. Dacă până la punerea în executare a mandatului de executare a sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității sau dacă în timpul executării sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, cu executare, sancțiunea contravențională nu se mai execută.”
Având în vedere că intimatul A. R. B. nu a executat mandatul din 30.08.2012, deși au trecut mai mult de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a aplicat sancțiunea obligării acestuia la prestarea unei activități în folosul comunității, instanța urmează să admită sesizarea petentului și să constate prescrisă executarea sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității dispusă față de intimat prin sentința civilă nr.1615 din 19.06.2012, pronunțată de J. M. în dosarul nr._ .
Împotriva sentinței civile nr.1676 din 06.11.2014, pronunțată de J. M., în dosarul nr._, a declarat apel apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea cererii de apel a susținut faptul că, contestația a fost formulată de Biroul executări civile al Judecătoriei M. care are, în consecință, în cauză, calitatea de contestator. în raport de prevederile art. 56, alin. 1 din Codul de procedură civilă, „poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile". În speța de față, contestatoarea nu are personalitate juridică. De asemenea, aceasta nu justifică vreun interes în promovarea acțiunii, o astfel de cerere putând fi formulată, în opinia noastră, doar de persoana obligată la prestarea activității în folosul comunității. De asemenea, niciun act normativ nu prevede posibilitatea formulării de către Biroul Executări Civile a unei astfel de contestații, pentru a se putea aprecia că ne aflăm în situația prevăzută la art.37 din codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, conform prevederilor art.17 alin.1 și 2 din OG nr.55/2002, „primarul are obligația sa aducă la îndeplinire mandatul de executare, în executarea mandatului primarul stabilește de îndată conținutul activității ce urmează să fie prestata de contravenient, condițiile în care acesta executa sancțiunea, precum și programul de lucru, încunoștințând despre masurile luate unitatea la care se va presta activitatea". Conform alin.1 al art.19 din același act normativ, „supravegherea executării sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității se asigura de către primarul localității sau de către primarii sectoarelor municipiului București, prin persoane împuternicite în acest sens, cu sprijinul unității de politie, în a căror raza teritoriala se executa sancțiunea."
În aceste condiții, o astfel de cerere trebuia soluționată în contradictoriu cu instituția primarului, instituție căreia îi revine obligația de a pune în executare mandatul. D. în acest cadru procesual, instanța putea verifica, solicitând relații instituției primarului dacă mandatul a fost sau nu pus în executare. Așadar I.PJ. Gorj nu are calitate procesuală pasivă în cauză neavând relevanță în ceea ce privește punerea în executare a mandatului faptul că amenzile contravenționale înlocuite cu muncă în folosul comunității ar fi fost aplicate de agenți constatatori din cadrul I.PJ. Gorj. Față de considerentele expuse, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii contestației.
În condițiile art.205 și următoarele coroborat cu dispozițiile art.482 NCPC, intimatul petent Biroul Executări Civile din cadrul Judecătoriei M. a formulat note de ședință prin care a arătat următoarele aspecte: analiza excepției lipsei calității procesuale active presupune stabilirea caracterului juridic al prescripției instituită de art.21 ind.1 din OG nr.55/2002. Caracterul juridic al acestei prescripției are o importanță covârșitoare întrucât acest caracter conduce atât la analiza începutului termenului de prescripție cât și la stabilirea eventualelor motive de întrerupere ori suspendare respectiv la stabilirea regulilor, private sau publice, aplicabile. Actele normative care conturează regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității sunt OG nr.2/2001 și OG nr.55/2002.
Prestarea unei activități în folosul comunității, constituie una dintre sancțiunile contravenționale principale prevăzute de alin.2 al art.5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (art.5 alin.2 lit.c), alături de avertisment (art.5 alin.2 lit.a) și amendă (art.5 alin.2 lit.b). Potrivit art.9 din aceeași ordonanță a guvernului, prestarea unei activități în folosul comunității poate fi stabilită numai prin lege, numai pentru o anumită durată și alternativ cu amenda. In condițiile aceluiași text de lege, înlocuirea amenzii cu prestarea unei activități în folosul comunității se face de către instanța de judecată, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite. înlocuirea sancțiunii amenzii se face cu citarea contravenientului, căruia i se oferă, la cerere, un termen de 30 de zile în vederea achitării amenzii. In plus, executarea acestei sancțiuni, care poate fi aplicată numai de instanța de judecată, este strict reglementată de lege, respectiv de Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității.
Din examinarea prevederilor legale care conturează regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității rezultă că aceasta se aplică în urma constatării încălcării unor dispoziții legale, în scopul de a sancționa și a contribui la educarea și reabilitarea contravenientului care nu are resurse bănești suficiente pentru a achita o amendă contravențională. Faptul că munca prestată în cadrul acestei pedepse are un caracter gratuit nu determină calificarea sa ca muncă forțată, ci constituie elementul de constrângere al pedepsei în cauză, prin intermediul căreia se tinde spre corectarea și reeducarea contravenientului, așa cum se reține în cuprinsul deciziei nr.641/2011 a Curții Constituționale. Prin art.9 alin.3-5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul a înțeles să reglementeze ipoteza juridică prin care contravenientului - care a fost sancționat cu amendă, pe care însă nu a achitat-o și nici nu poate fi executat silit - să i se aplice alternativ munca în folosul comunității.
Pentru o astfel de situație, considerând că starea de insolvabilitate a contravenientului nu trebuie să conducă la lipsirea de eficiență a sancțiunii aplicate, legiuitorul a instituit modalitatea alternativă de executare a sancțiunii amenzii, prin posibilitatea înlocuirii acesteia cu obligația de prestare a unei activități în folosul comunității. Operațiunea juridică de înlocuire a sancțiunii are loc în faza de executare și vizează exclusiv stabilirea altei modalități de executare a sancțiunii cu amenda deja aplicată, schimbarea modalității de executare fiind determinată de faptul că amenda nu a fost achitată în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nici nu există posibilitatea executării silite. Deci nu se poate considera, sub acest aspect, că ar fi nesocotit principiul de drept al legalității incriminării și sancțiunii ("nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege") înscris și în prevederile art.7 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Referirea la dispozițiile art.7 din Convenția europeană a drepturilor omului este realizată în considerentele deciziei nr.7 din 20 septembrie 2010 privind recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.9 alin.3-5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art.9 alin.1 și 2 din același act normativ și la art.1 din Ordonanța Guvernului nr.55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, aprobată prin legea nr.641/2002, cu modificările și completările ulterioare, asupra posibilității de a se dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității. In mod evident munca în folosul comunității conține elemente de constrângere care limitează drepturile celui obligat la o asemenea activitate, regimul de executare căpătând astfel un pronunțat caracter de oficialitate.
In același sens CEDO, în mai multe hotărâri, a stabilit că procedura contravențională este asimilată procedurii penale datorită scopului punitiv al pedepselor aplicabile și a caracterului general a normei de incriminare situație în care devin active garanțiile specifice materiei penale. În respectarea celor două decizii arătate mai sus legiuitorul a stabilit că dispozițiile OG
2/2001 se completează cu dispozițiile codului penal și codului de procedură civilă ( art.47 din OG 2/2001 ).
În ceea ce privește o eventuală aplicabilitate a dispozițiile art.705 c. proc. civ., acest text de lege privește o executare civilă pornită în temeiul unui titlu executoriu definit de art.632 c.proc.civ., fără existența unui element de oficialitate; executarea silită civilă având caracter eminamente privat. Acest caracter privat al normei prevăzute, de codul de procedură civilă exclude aplicabilitatea dispozițiilor art.705 c.proc.civ. în materia executării silite contravenționale, atâta timp cât potrivit dispozițiilor art.37 din OG nr.2/2001 procesul verbal neatacat în termen ori hotărârea judecătorească definitivă este titlu executoriu, iar potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.55/2002 sancțiunea prestării unei activități in folosul comunității se pune in executare de către prima instanță de judecata prin emiterea unui mandat de executare.
Față de cele ce preced, în mod evident prescripția prevăzută de art.21 ind.1 din OG nr. 55/2002 are caracter oficial inspirat din materia penală, urmând să i se aplice dispozițiile art.161 și următoarele cod penal, prescripția executării pedepsei ca instituție de drept penal substanțial. Prescripția executării pedepsei este o cauză care stinge dreptul statului de a impune executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească, în cazul de față muncă în folosul comunității, înlăturând executarea acestei munci. În codul penal instituția este prevăzută de dispozițiile art.161 și următoarele, termenul de prescripție a executării muncii în folosul comunității fiind prevăzut de OG nr.55/2002, art.21 ind.1. Art.163 c. pen. stabilește modalitățile de întrerupere a cursului prescripției executării, iar art.164 din același cod modalitățile de suspendare, ultimul articol făcând trimitere expresă la dispozițiile codului de procedură penală.
In același timp potrivit dispozițiilor art.39 ind.1 alin.4 din OG nr.2/2001 urmărirea punerii în executare a sentințelor se realizează de către Serviciul de executări civile de pe lângă judecătoria în a cărei rază s-a săvârșit contravenția, textul de lege dovedind încă odată caracterul oficial al procedurii stabilind astfel, indirect, aplicabilitatea dispozițiilor art.163 cod penal în privința prescripției executării sancțiunii contravenționale.
Acest principiu al oficialității la care s-a făcut referire mai sus implică nu numai posibilitatea sesizării cu verificarea îndeplinirii prescripției prevăzută de art.21 ind.1 din OG nr.55/2002 ci și obligativitatea organelor judiciare de a verifica îndeplinirea condițiilor prescripției pentru a evita aplicarea unor măsuri coercitiv-punitive în afara cadrului legal, atribuțiile executărilor civile în această materie, a prescripției executării unei sancțiuni cu un evident caracter coercitiv-punitiv, fiind similare cu cele menționate la art.554 alin.2 c. proc.pen. Așa fiind, se apreciază că verificarea îndeplinirii cerințelor prescripției trebuie realizată din oficiu altfel s-ar ajunge la situația de neadmis ca mandatul de executare a muncii în folosul comunității să aibă o aplicabilitate sine die încălcând principiile prescripției unei măsuri punitive de natură contravențională sau penală, prescripție care duce la stingerea dreptului statului la impunerea executării pedepsei.
In același sens aplicarea unei măsuri de restrângere a unor drepturi ca urmare a inacțiunii organului judiciar obligat la urmărirea executării sancțiunii duce la încălcarea art.7 din CEDO, text a cărei aplicabilitate a fost stabilită în această materie prin decizia nr.7 din 20 septembrie 2010 a ICCJ, recurs în interesul legii. In aceste condiții scopul muncii în folosul comunității este unul punitiv și nu compensatoriu căpătând un caracter cvasipenal. Față de cele arătate mai sus a apreciat că principiul oficialității conferă calitate procesuală activă Biroului executări civile.
Critica nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de apel, și anume, faptul că această contestație a fost formulată de o persoană care nu are personalitate juridică raportat la dispozițiile art.56 alin.1 din codul de procedură civilă, tribunalul urmează să-l respingă ca nefondat, în primul rând pentru că, această excepție nu a fost invocată în condițiile art.208 alin.2 din codul de procedură civilă la instanța de fond, iar în al doilea rând obiectul litigiului de față îl reprezintă un raport juridic administrativ cu caracter contravențional, care este un raport juridic de drept public unde subiectele de drept public nu pot fi confundate cu autoritățile, instituțiile sau organele de stat care nu capacitate procesuală de folosință și exercițiu și nici personalitate juridică, ci doar competențe și atribuții reglementate în mod expres prin actele normative, în baza cărora aceste entități își desfășoară activitatea.
Raportul juridic administrativ este un raport juridic în cadrul căruia autoritatea publică este orice organ de stat care acționează în regim de putere publică, neavând relevanță existența sau inexistența personalității juridice, întrucât așa cum s-a menționat anterior doar subiectele de drept public au personalitate juridică, și anume: județe, municipii, orașe sau comune, respectiv unitățile teritorial administrative definite de legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, întrucât ceea ce interesează este dacă entitatea are capacitate administrativă în condițiile legii speciale și nu capacitatea de folosință și exercițiu reglementată de dreptul comun și care sunt de esența existenței persoanei fizice sau juridice definită de codul civil.
În cazul de față Biroul de executări civile al Judecătoriei M. este organul de stat care a acționat în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public conform dispozițiilor art.2 lit.b din legea nr.554/2004 coroborat cu dispozițiile art.57 din Hotărârea CSM nr.387/2005 în care se menționează: „(1) Grefierul delegat la biroul executări contravenționale are următoarele atribuții: a) efectuează înregistrările corespunzătoare în registrele de punere în executare a hotărârilor judecătorești privind sancțiuni contravenționale; b) întocmește și expediază în termen mandatele de executare a sancțiunii contravenționale privind munca în folosul comunității, cu respectarea dispozițiilor legale; c) comunică organelor financiare și organelor de poliție măsurile dispuse prin hotărârile judecătorești; d) participă, în calitate de grefier de ședință, la ședințele de judecată, conform dispozițiilor președintelui instanței; e) rezolvă corespondența compartimentului de executări contravenționale și răspunde de expedierea ei; f) asigură păstrarea în bune condiții a dosarelor și registrelor. (2) Grefierul delegat la biroul executări contravenționale îndeplinește orice alte atribuții stabilite de președintele instanței, conform legii.”.
În consecință nu se poate reține afirmația apelantului intimat că nu ar exista o legitimare procesuală în condițiile art.29 și următoarele NCPC coroborat cu dispozițiile art.1 din legea nr.554/2004 și art.39 din OG nr.2/2001, nefiind incidente dispozițiile art.37 NCPC, întrucât așa cum s-a menționat anterior una din atribuțiile biroului de executări civile este de a emite, urmări și supraveghea derularea mandatelor privind executarea sancțiunilor contravenționale și care includ și aspectele procesuale reglementate de OG nr.2/2001.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, și anume, faptul că cererea de față trebuia soluționată în contradictoriu cu instituția primarului căruia îi revine obligația de a pune în executare mandatul privind executarea sancțiunii contravenționale este de asemenea nefundat. În primul rând, în cauza de față nu au fost incidente dispozițiile art.17 alin.1 și 2 din OG nr.55/2002, deoarece aplicarea, respectiv înlocuirea, sancțiunii contravenționale s-a făcut în condițiile art.39 din OG nr.2/2001, iar faptul că instituția primarului execută mandatul de executare emis de intimatul petent nu conferă acesteia calitate procesuală în condițiile art.36 NCP coroborat cu dispozițiile din OG nr.55/2002. În realitate în cauza de față, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor OG nr.55/2002 în condițiile art.5 NCPC, care instituie obligația de principiu a judecătorului de a primi și de a soluționa orice cerere de competența instanțelor judecătorești, ce reprezintă în fapt obligația corelativă a dreptului la un proces echitabil, drept ce cuprinde inclusiv pe cel de acces la instanța de judecată, acesta regăsindu-se în art.6 din CEDO, art.21 din Constituția României și art.6 NCPC.
În ceea ce privește cel de al treilea motiv de apel, și anume, faptul că apelantul intimat IPJ Gorj nu ar avea calitate procesuală pasivă și acesta este nefondat în raport de dispozițiile art.36 NCPC, întrucât emiterea mandatului de executare a prestării activității în folosul comunității, de patru ore în Parcul comunal din ., s-a emis în baza sentinței nr.2889 din 30 noiembrie 2011, hotărâre prin care s-a admis cererea formulată de petentul IPJ Gorj ce a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 100 lei, aplicată contravenientului Bamboloi C. prin procesul verbal seria . mai 2011 emis de Poliția municipiului M., cu sancțiunea contravențională privind prestarea unei activități în folosul comunității. În al doilea rând, cadrul procesual de față este stabilit în raport de dispozițiile art.39 și 13 din OG nr.2/2001 și care vizează prescripția executării sancțiunii contravenționale și nu modalitatea de punere în executare a mandatului care se poate verifica într-un alt cadru procesual reglementat de OG nr.55/2002.
De asemenea, conform dispozițiilor art.32 și 39 din OG nr.2/2001 instanța de judecată este competentă să soluționeze orice aspect de fapt sau de drept privind, atât aplicarea sancțiunilor contravenționale, cât și executarea acestora: „art. 32 - (1) Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. (2) Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1).”; „art. 39 - (1) Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face astfel: a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut de lege; b) de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri. (2) În vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel: a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică; b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unităților subordonate Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică. (3) Executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale. (4) Împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii.”.
În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.480 alin.1 NCPC, tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat și să mențină soluția instanței de fond prin care s-a constatat prescrisă executarea sancțiunii în condițiile art.5 alin.2 și 3 NCPC, care statuează că judecătorul poate apela la dispoziții legale privitoare la situații asemănătoare conform cerințelor echității, în sensul aplicării prescripției executării sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității la împlinirea termenului de doi ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești în condițiile art.211 din OG nr.55/2002, întrucât dispozițiile art.39 din OG nr.2/2001 nu reglementează această excepție procesuală, astfel că judecătorul poate apela la dispoziții legale privitoare la situații similare având în vedere și dispozițiile art.1 alin.2 NCPC care reglementează obiectul și scopul dreptului procesual civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție Județean Gorj cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj împotriva sentinței civile nr.1676 din data de 06.11.2014 pronunțată de J. M., în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul petent A. B. B., cu domiciliul în M., ., ., jud. Gorj și Biroul Executări Civile din cadrul Judecătoriei M., cu sediul în M., ., județul Gorj, ca nefondat.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 mai 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. C. | Judecător, C. B. | |
Grefier, R. C. |
Red.B.C./Tehnored.C.R.
j.f. O. P. D.
4 ex./ 07 Iunie 2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 737/2015. Tribunalul GORJ | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 469/2015.... → |
|---|
