Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 205/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 2903/263/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia nr. 205/2015
Ședința publică de la 27 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. T.
Judecător L. M.
Grefier M. R.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta petentă S.C. U. de A. Termic și Alimentare cu A. S.A. Motru împotriva sentinței civile nr.521 din data de 28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu - Comisariatul Județean Gorj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic P. D. pentru apelanta petentă S.C. U. de A. Termic și Alimentare cu A. S.A. Motru și consilier juridic N. M. C. pentru intimata G. Națională de Mediu - Comisariatul Județean Gorj.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural, după care reprezentantul apelantei intimate depune concluzii scrise într-un singur exemplar iar reprezentantul intimatei delegație de reprezentare într-un singur exemplar.
Consilier juridic P. D. pentru apelanta petentă solicită emiterea unei adrese către Agenția Națională pentru Protecția Mediului prin care aceasta să comunice dacă S.C. UATA Motru S.A. a fost notificată privind scoaterea din procedura de revizuire conform art.17 alin. 1 și 2 din Legea nr. 226/2013.
Consilier juridic N. M. C. pentru intimată, învederează instanței că această solicitare nu se justifică deoarece apelanta petentă nu și-a îndeplinit obligațiile, autorizația a expirat iar apelanta petentă a solicitat o nouă autorizație.
Deliberând, față de cererea de probatoriu formulată de reprezentantul apelantei petente, tribunalul o apreciază ca neîntemeiată având în vedere că solicitarea nu face obiectul cauzei, motiv pentru care o respinge ca atare.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic P. D. pentru apelanta petentă având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Consilier juridic N. M. C. pentru intimată având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond având în vedere că intimata a făcut dovada că cele reținute în procesul verbal de contravenție corespund realității în sensul că această societate își desfășoară activitatea cu impact semnificativ asupra mediului, fără autorizație de mediu și funcționează în continuare fără această autorizație.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 521 din data de 28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta S.C. U. de A. Termic și Alimentare cu A. S.A. Motru, în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu - Comisariatul Județean Gorj.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 23.10.2013 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 30.000 lei în temeiul art. 94 alin. (2) pct. 1 din O.U.G. 195/2005, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 96 alin. (1) lit. a din cuprinsul aceluiași act normativ reținându-se în sarcina acesteia faptul că, în urma controlului planificat și efectuat în perioada 22-23.10.2013 s-a constatat că nu a solicitat și nu a obținut actul de reglementare - autorizație de mediu - pentru desfășurarea activităților cu impact semnificativ de mediu. De asemenea, s-a dispus suspendarea activității agentului economic, în temeiul art. 5 alin. (3) lit. e din O.G. 2/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, instanța a observat că, în cuprinsul art. 96 alin. 2 pct. 1 din O.U.G. 195/2005, constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea obligației de solicitare și obținere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum și a acordului de import/export și a autorizațiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate. De asemenea, art. 94 alin. 1 din aceeași lege, statuează că protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop: „solicită și obțin actele de reglementare, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și a legislației subsecvente”(lit. a).
Instanța a apreciat că fapta săvârșită de petentă, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, a fost corect încadrată în textele legale menționate, iar în ceea ce privește legalitatea sancțiunii principale aplicate, în cuantum de 30.000 de lei, aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării agentului economic, sub aspectul legalității aplicării sale, instanța a înlăturat susținerile petentei, în sensul că O.U.G. 195/2005 – lege specială în materie, nu prevede o astfel de sancțiune, motiv pentru care nu putea fi aplicată. În acest sens, s-a reținut din prevederile art. 97 alin. 3 din O.U.G. 195/2005, care stabilesc că dispozițiile art. 96 referitoare la contravenții se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, iar în cuprinsul art. 5 alin. 3 lit. e din această lege, se evidențiază ca sancțiune complementară și „suspendarea activității agentului economic”, astfel că a fost legal aplicată.
Sub aspectul temeinicieiprocesului-verbal, instanța a apreciat că, fiind întocmit de un agent al statului în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie, sub aspectul constatării stării de fapt, beneficiind în această situație de prezumția de legalitate și temeinicie. O astfel de prezumție, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție, garantată de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil al persoanei sancționate constă în posibilitatea acesteia de a utiliza orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată a fost de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional .
Prin plângerea contravențională, petenta nu a contestat faptul că autorizația de mediu emisă inițial a expirat, însă a susținut că nu s-a aflat în culpă, întrucât la data de 01.11.2010 a solicitat revizuirea acestei autorizații, dar Agenția pentru Protecția Mediului Gorj nu a răspuns acestei solicitări, autorizația nefiind revizuită și nu a fost notificată privind scoaterea din procedura de revizuire.
În fapt, petenta S.C. UATAA S.A. a deținut autorizația de mediu nr. 150/27.08.2008, pentru desfășurarea de activități conform cod CAEN 3530- Furnizare de abur și aer condiționat și cod CAEN 3511- Producția de energie electrică, valabilă până la data de 27.08.2013.
Din cuprinsul raportul de inspecție nr. 308/22.10.2013, întocmit de persoane abilitate din cadrul intimatei, urmare a controlului efectuat la sediul petentei în perioada 22-23.10.2013, a rezultat faptul că agentul economic a solicitat prin adresa 5651/01.11.2010 revizuirea autorizației având în vedere modificarea tehnologiei de evacuarea a zgurii și cenușii rezultate în urma arderii cărbunelui în cele doua tipuri de cazane, conform prevederilor H.G. nr. 349/2005, anexa 5. S-a arătat, totodată, că până la data expirării actului de reglementare, acesta nu a fost revizuit, iar operatorul economic nu a fost notificat în ceea ce privește scoaterea din procedura de revizuire.
Instanța a constatat că, potrivit art. 12 alin. 1 din O.U.G. 195/2005, privind protecția mediului, desfășurarea activităților existente, precum și începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizației/autorizației integrate de mediu, această autorizație reprezentând actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare ai unei activități existente sau ai unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcțiune(art. 2 pct. 9 din O.U.G. 195/2005).
În ceea ce privește procedura de revizuire a autorizației de mediu, potrivit art. 16 alin. 4 și 5 din actul normativ menționat mai sus, în cazul în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifică condițiile care au stat la baza emiterii lor, autoritatea competentă decide, după caz, pe baza notificării titularului, prevăzută la art. 15 alin. (2) lit. a), menținerea actelor de reglementare sau necesitatea revizuirii acestora, informând titularul cu privire la această decizie, până la adoptarea unei decizii în acest sens, fiind interzisă desfășurarea oricărei activități sau realizarea proiectului, planului ori programului care ar rezulta în urma modificărilor care fac obiectul notificării.
Art. 14 alin. 3 din Ordinul M.M.E.D. nr. 1.798 /19 noiembrie 2007, pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu, statuează că autorizația revizuită este valabilă până la expirarea duratei de valabilitate a autorizației de mediu inițiale, supuse revizuirii.
Având în vedere probele administrate și dispozițiile legale descrise anterior, s-a constatat că susținerile petentei privind culpa exclusivă a Agenției pentru Protecția Mediului Gorj pentru neinformarea cu privire la stadiul procedurii de revizuire sunt neîntemeiate.
Așadar, petenta avea obligația de a solicita reînnoirea autorizației de mediu cu minim 45 de zile înainte de data expirării conform art. 8 alin. 1 din Ordinul M.M.E.D. nr. 1.798/19.11.2007, în condițiile în care chiar dacă ar fi fost revizuită, durata de valabilitate a autorizației rămânea aceeași. Or, petenta nu a îndeplinit această obligație și nu a depus diligențe pentru reînnoirea autorizației de mediu, nici în termenul de 45 de zile și nici ulterior, după momentul expirării termenului de valabilitate, respectiv data de 27.08.2013 și până la momentul efectuării controlului de către organele abilitate. Aceasta a solicitat emiterea unei noi autorizații de mediu la data de 23.10.2013, data sancționării sale contravenționale, înregistrată sub nr. 8682/23.10.2013, așa cum rezultă și din adresele nr.769/04.02.2014 și nr.1761/27.02.2014 înaintate de A.N.P.C. Gorj la dosarul cauzei.
În concluzie, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal contestat.
În privința sancțiunii, agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum de 30.000 de lei, minimul prevăzut de art. 96 alin.2 pct. 1 din O.U.G. nr.195/2005. Totodată, i-a fost suspendată activitatea, cu titlu de sancțiune complementară.
Instanța a avut în vedere că, în baza art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, s-a prevăzut posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului și în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune.
Analizând posibilitatea înlocuirii cu avertisment a sancțiunii amenzii, astfel cum a solicitat petenta, instanța a observat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, privind aplicarea sancțiunii în limitele prevăzute de actul normativ, care trebuia să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, cât și dispozițiile art. 5 alin. 5 și 6, în sensul că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar sancțiunea complementară a fost aplicată în funcție de natura și gravitatea faptei.
Față de situația de fapt reținută în cauză, instanța a constatat că în perioada 27.08._13 petenta a funcționat fără a deține autorizație de mediu valabilă și fără a întreprinde demersuri în vederea reînnoirii autorizației al cărei termen a expirat sau pentru obținerea unei astfel de autorizații.
În cuprinsul O.U.G. nr. 195/2005 se specifică faptul că protecția mediului reprezintă un obiectiv de interes public major, mediul reprezentând „ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale și spirituale, calitatea vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului” ( art. 1). Mai mult, se evidențiază faptul că protecția mediului constituie obligația și responsabilitatea autorităților administrației publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice (art. 2).
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării activității, instanța a reținut că aplicarea acesteia decurge din înseși dispozițiile art. 14 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, și anume că funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului, sancțiune care subzistă până la momentul obținerii autorizației de mediu.
În aceste condiții, având în vedere importanța valorii protejate de dispozițiile legale în materie, cât și atitudinea petentei, instanța a apreciat sancțiunea amenzii în cuantum de 30.000 lei, minimul prevăzut de lege și sancțiunea complementară a suspendării activității ca fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptei, cu natura și gravitatea acesteia.
Scopul educativ, preventiv al sancțiunii, dar și cel punitiv nu putea fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului sau înlăturarea sancțiunii complementare.
În sprijinul său, petenta a invocat faptul că este o entitate juridică de interes și utilitate publică și a solicitat înlăturarea sancțiunii complementare, întrucât suspendarea activității sale ar fi condus la sistarea alimentării cu apă caldă și încălzirea locuințelor din municipiul Motru.
Luând în considerare natura activității desfășurate de societatea petentă, instanța a apreciat că, dimpotrivă, aceasta avea obligația de a se asigura că funcționează în conformitate cu legislația în vigoare și era obligată să depună toate diligențele pentru a deține autorizație de mediu valabilă. Mai mult, în caz contrar, s-ar fi creat ideea de impunitate în ceea ce o privește, cât și un tratament preferențial față de alte unități private, ce desfășoară activități similare.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța de fond a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate au fost corect individualizate, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 din O.G nr. 2/2001, aceasta nefiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta S.C. U. de A. Termic și Alimentare cu A. S.A. Motru, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele scrise de apel, apelanta intimată a arătat că în data de 23.10.2013 a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 30.000 lei pentru că în urma controlului din datele de 22.10.2013 și 23.10.2013 s-a constatat ca S. C. UATAA S.A. Motru nu a solicitat și nu a obținut autorizația de mediu.
A considerat că instanța de fond a respins în mod greșit plângerea contravențională întrucât în anul 2010 a solicitat prin adresa nr. 5650/1.11.2010 revizuirea autorizației avute, deoarece la punctul 5 de la capitolul 4 din autorizație s-a modificat în sensul că nu se mai folosește tehnologia de eliminare în hidroamestec ci se depune în stare uscată pe un teren special amenajat în incinta unității, chiar reprezentanții intimatei arătând că s-a solicitat revizuirea autorizației și că până în momentul în care autorizația de mediu a expirat aceasta nu a fost revizuită și că unitatea nu a fost notificată în conformitate cu art. 17 alin 2,3 din Legea nr. 226 din 15 iulie 2013 ceea ce privește scoaterea din procedura de revizuire. Această revizuire s-a solicitat și în data de_ .
În aceste condiții a considerat că pericolul social al faptei descrise în procesul verbal este unul minor fără impact semnificativ asupra mediului.
A învederat că societatea a întocmit toate actele în vederea unei noi autorizații de mediu chiar dacă pentru prima autorizație solicitarea de revizuire nu a fost solicitată nici până la momentul de față, culpa aparținând în exclusivitate ACPM Gorj.
Potrivit dispozițiilor art. 96 alin.2, pct. 1 din OUG nr. 195/2005 care prevăd doar aplicarea amenzii contravenționale dar nu și suspendarea activității, intimata a suspendat activitatea petiționarei în baza unui articol din OG nr.2/2001 (legea cadru a regimului contravențional) respectiv art. 5 care arată care sunt sancțiunile principale și complementare, doar enumerându-le.
Atâta timp cât legea specială, OUG nr. 195/2005 nu prevede sancțiunea complementară, aceasta în opinia sa nu se putea aplica.
În condițiile în care se considera că această complementară este aplicabilă a solicitat înlăturarea ei deoarece S.C. UATAA S.A. Motru este o entitate juridica de interes public și utilitate publică conform HG nr. 473/2008 iar suspendarea activității ar conduce la sistarea alimentarii cu apă caldă și încălzirea imobilelor din municipiul Motru în sezonul rece.
De asemenea, a învederat că față de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 ținând seama de pericolul social al faptei ce rezulta din împrejurările concrete, de scopul urmărit, de împrejurarea că nu s-au produs urmări grave, precum și de scopul regimului sancționator în materie contravențională care este în primul rând de reeducare și prevenirea săvârșirii de noi fapte a apreciat că aplicarea sancțiunii avertismentului era suficientă pentru prevenirea săvârșirii pe viitor a unei astfel de contravenții.
Față de aspectele arătate, a solicitat admiterea apelului și în consecință admiterea plângerii contravenționale prin anularea procesului verbal de contravenție nr._ din_ .
Prin întâmpinare intimata G. Națională de Mediu - Comisariatul Județean Gorj a precizat că în perioada 22-23.10.2013 comisari din cadrul Gărzii Naționale de Mediu Comisariatul Județean Gorj au efectuat un control planificat apelantei petente unde au constatat faptul că, aceasta desfășura activitate fără să solicite și să obțină autorizație de mediu.
A învederat faptul că apelanta petentă desfășoară activitatea cod CAEN 3530 – respectiv, furnizarea de abur și aer condiționat și activitatea CAEN 3511- respectiv, producția de energie electrică, activități care în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr.1798/2007 sunt activități cu impact semnificativ asupra mediului.
Motivul invocat de apelanta petenta în sensul că, la data constatării faptei se afla în procedura de autorizare și că pericolul social al faptei era unul minor fără impact semnificativ faptei aceasta nu se afla în procedura de autorizare și mai mult decât atât nici până la această dată nu a obținut autorizație de mediu.
A menționat că depozitul de hidroamestec ce aparține societății apelante trebuia să sisteze activitatea în data de 06.07.2009 conforma H.G. nr. 349/2005 care transpune în legislația națională Directiva de depozitare a deșeurilor și termenul impus de respectiva directivă, făcând parte din obligațiile asumate de România în urma negocierii Capitolului 22 - Mediu.
La momentul aderării, statul român și-a luat angajamentul să respecte legislația comunitară, iar închiderea depozitelor neconforme face parte din obligațiile asumate.
În cazul în care, un stat membru nu se conformează, Comisia Europeană având puterea de a determina statul respectiv să respecte normele încălcate iar atunci când este necesar se poate adresa Curții de Justiție pentru soluționarea cazului declanșând astfel procedura de infringement.
Sistarea activității de depozitare a fost și este obligatorie, indiferent dacă există sau nu sursa de finanțare pentru închidere, indiferent dacă a fost realizat sau nu un alt depozit.
Continuarea activității fără acte de reglementare conduce la declanșarea procedurii de infrigement ceea ce atrage sancționarea statului român.
În conformitate cu dispozițiile art. l2, alin. l din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, modificările și completările ulterioare, desfășurarea activităților existente precum și începerea activităților noi, cu posibil impact semnificativ asupra mediului, se realizează în baza autorizației mediu, potrivit dispozițiilor art. 14, alin.2 „ Funcționarea fără autorizație de mediu, este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare, din punct de vedere al protecției mediului”.
În ceea ce privește aplicarea sancțiunii complementare conform art. art. 97 alin. 3 dispozițiile art. 96 referitoare la contravenții se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea 180/2002 cu modificările și completările ulterioare.
A susținut că solicitarea apelantei petente de înlăturarea măsurii complementare nu poate fi admisă, aceasta procedură încetând de drept la obținerea autorizației de mediu. Faptul că apelanta petentă a solicitat la APM autorizație de mediu nu are nicio relevantă, în condițiile în care legiuitorul menționează clar prin art. art. 14, alin.2 că „ Funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare, din punct de vedere al protecției mediului”. Cererea prin care apelanta petentă a solicitat autorizație de mediu nu ține loc de act de reglementare. Dacă apelanta petentă ar fi îndeplinit condițiile de mediu ar fi obținut până la aceasta data autorizație de mediu.
Apelanta petentă nu se afla la prima abatere în ceea ce privește respectarea legislației de mediu.
Față de cele precizate mai sus a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond ca temeinică și legală.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe art.205 din Codul de procedură civilă, OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta petentă . Termic și Alimentare cu A. SA Motru a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea apelului ca fiind temeinic și legal, casarea sentinței și trimiterea cauzei la rejudecare. Așa cum a arătat și în plângerea contravențională la data de 23.10.2013 a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 lei pentru că în urma controlului din 22.10.2013 și 23.10.2013 s-a constatat ca .. Motru nu a solicitat și nu a obținut autorizația de mediu.
A arătat faptul că autorizația de mediu s-a obținut în anul 2008 cu valabilitate de 5 ani.
În anul 2010 a solicitat prin adresa nr. 5650/01.11.2010 revizuirea autorizației avute deoarece la punctul 5 de la capitolul 4 din autorizație s-a modificat în sensul că nu se mai folosește tehnologia de eliminare în hidroamestec ci se depune în stare uscată pe un teren special amenajat în incinta unității, chiar reprezentanții intimatei au arătat că s-a solicitat revizuirea autorizației și că până în momentul în care autorizația de mediu a expirat aceasta nu a fost revizuită și că unitatea nu a fost notificată în ceea ce privește scoaterea din procedura de revizuire. În conformitate cu art. 14 din Ordinul 1798/_ privind revizuirea autorizației de mediu „ Revizuirea autorizației de mediu se realizează ori de cate ori există o schimbare de fond a datelor care au stat la baza emiterii ei. Titularul activității informează în scris ACPM despre acest lucru iar ACPM emite o autorizație de mediu revizuită incluzând acele date care s-au modificat sau decide reluarea procedurii de emitere a unei noi autorizații de mediu”.
A considerat că, nu este în culpă întrucât nu se încadrează în nici una dintre cele patru cerințe pentru care nu se emite autorizația de mediu. În aceste condiții a apreciat că pericolul social al faptei descrise în procesul verbal este unul minor fără impact semnificativ asupra mediului.
A învederat că societatea a întocmit toate actele în vederea eliberării unei noi autorizații de mediu chiar dacă pentru prima autorizație solicitarea de revizuire nu a fost solicitată nici până la momentul de față, culpa aparținând în exclusivitate ACPM Gorj.
Potrivit dispozițiilor art. 96 alin. 2. pct. 1 din OUG 195/2005 care prevăd doar aplicarea amenzii contravenționale dar nu și suspendarea activității, intimata a suspendat activitatea societății în baza unui articol din OG 2/2001 (Legea cadru a regimului contravențional) respectiv art. 5 care arată care sunt sancțiunile principale și complementare, doar enumerându-le.
Atâta timp cât Legea specială OUG nr. 195/2005 nu prevede complementara aceasta în opinia sa nu se poate aplica.
În condițiile în care se consideră că această complementară este aplicabilă, a solicitat înlăturarea ei deoarece S.C. UATAA S.A. Motru este o entitate juridică de interes public și utilitate publică conform HG nr. 473/2008 iar suspendarea activității ar conduce la sistarea alimentării cu apă caldă și încălzirea imobilelor din municipiul Motru în sezonul rece.
A precizat că, în cel mai scurt timp va obține autorizația de mediu necesară funcționării.
Potrivit dispozițiilor art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 27.01.2014, fiind citate părțile.
La termenul din data de 27.01.2015 a depus concluzii scrise într-un singur exemplar, prin care a reluat motivele din răspunsul la întâmpinare.
Apelul este fondat.
Din examinarea apelului pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, în raport de criticile invocate și prin prisma dispozițiilor art. 466 și urm. din codul de procedură civilă tribunalul reține că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Ca stare de fapt se reține că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 23.10.2013 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 30.000 lei în temeiul art. 94 alin. (2) pct. 1 din O.U.G. 195/2005, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 96 alin. (1) lit. a din cuprinsul aceluiași act normativ reținându-se în sarcina acesteia faptul că, în urma controlului planificat și efectuat în perioada 22-23.10.2013 s-a constatat că nu a solicitat și nu a obținut actul de reglementare - autorizație de mediu - pentru desfășurarea activităților cu impact semnificativ de mediu. De asemenea, s-a dispus suspendarea activității agentului economic, în temeiul art. 5 alin. (3) lit. e din O.G. 2/2001.
Din probatoriul administrat în fața instanței de fond se reține că petenta a deținut autorizația de mediu nr. 150/27.08.2008, pentru desfășurarea de activități conform cod CAEN 3530 - Furnizare de abur și aer condiționat și cod CAEN 3511- Producția de energie electrică, valabilă până la data de 27.08.2013.
Din cuprinsul raportul de inspecție nr. 308/22.10.2013 a rezultat faptul că petenta a solicitat prin adresa 5651/01.11.2010 revizuirea autorizației având în vedere modificarea tehnologiei de evacuarea a zgurii și cenușei rezultate în urma arderii cărbunelui în cele doua tipuri de cazane, conform prevederilor H.G. nr. 349/2005, anexa 5. S-a arătat, totodată, că până la data expirării actului de reglementare, acesta nu a fost revizuit, iar operatorul economic nu a fost notificat în ceea ce privește scoaterea din procedura de revizuire.
Prin motivele de apele petenta a reiterat susținerile din plângerea formulată, arătând că nu a contestat faptul că autorizația de mediu emisă inițial a expirat, însă a susținut că nu se află în culpă, întrucât la data de 01.11.2010 a solicitat revizuirea acestei autorizații, iar Agenția pentru Protecția Mediului Gorj nu a răspuns acestei solicitări, autorizația nefiind revizuită și nu a fost notificată privind scoaterea din procedura de revizuire.
În mod corect a reținut instanța de fond că, potrivit art. 12 alin. (1) din O.U.G. 195/2005, privind protecția mediului, desfășurarea activităților existente, precum și începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizației/autorizației integrate de mediu, această autorizație reprezentând actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare ai unei activități existente sau ai unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcțiune (art. 2 pct. 9 din O.U.G. 195/2005).
În ceea ce privește procedura de revizuire a autorizației de mediu, potrivit art. 16 alin. 4 și 5 din actul normativ menționat mai sus, în cazul în care intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, sau se modifică condițiile care au stat la baza emiterii lor, autoritatea competentă decide, după caz, pe baza notificării titularului, prevăzută la art. 15 alin. (2) lit. a), menținerea actelor de reglementare sau necesitatea revizuirii acestora, informând titularul cu privire la această decizie, până la adoptarea unei decizii în acest sens, fiind interzisă desfășurarea oricărei activități sau realizarea proiectului, planului ori programului care ar rezulta în urma modificărilor care fac obiectul notificării.
Art. 14 alin. 3 din Ordinul M.M.E.D. nr. 1.798/19 noiembrie 2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației de mediu, statuează că autorizația revizuită este valabilă până la expirarea duratei de valabilitate a autorizației de mediu inițiale, supuse revizuirii.
Deci, chiar dacă petenta a solicitat revizuirea autorizației și întrucât până în momentul în care autorizația de mediu a expirat aceasta nu a fost revizuită, indiferent de faptul că s-a făcut sau nu notificarea petentei, răspunderea sa contravențională nu poate fi înlăturată.
Așa fiind, nu vor fi reținute susținerile petentei privind culpa exclusivă a Agenției pentru Protecția Mediului Gorj pentru neinformarea cu privire la stadiul procedurii de revizuire.
Prin urmare, fapta reținută în sarcina petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției incriminate de art. 94 alin. (1) lit. a) și sancționate de art. 96 alin. (2) pct. 1 din OUG nr. 195/2005.
Săvârșirea faptei și vinovăției fiind pe deplin dovedite, sub acest aspect procesul verbal de sancționare se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie pe care petenta prin probele administrate nu a răsturnat-o.
Constatând existența faptei contravenționale și vinovăția petentei, instanța de apel apreciază că prin aplicarea sancțiunii, respectiv minimul amenzii contravenționale, intimata a realizat o corectă individualizare a sancțiunii, în raport de gravitatea faptei săvârșite, procesul-verbal respectând așadar și condiția de proporționalitate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și de urmarea produsă, dar și de valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale în baza cărora petenta a fost sancționată, în condițiile în care OUG nr.195 /2005 reglementează contravenții care au un pericol social ridicat, pentru a căror respectare și garantare legiuitorul a prevăzut și sancționat contravenții de pericol fiind necesar și suficient să se constate săvârșirea faptei, nu un rezultat concret, privit în materialitatea sa.
Se are în vedere și faptul că petenta pană la soluționarea în apel a cauzei nu a făcut dovada obținerii autorizației de mediu necesară funcționării.
În considerarea celor expuse, se apreciază că instanța de fond în mod temeinic a hotărât asupra menținerii sancțiunii amenzii stabilită de intimată, reținând astfel asupra concordanței între sancțiunea aplicată și gradul de pericol social, împrejurările, scopul și urmarea comiterii faptei.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării activității desfășurată de petentă, tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art. 5 din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „alin. (3) Sancțiunile contravenționale complementare sunt: a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții; b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități; c) închiderea unității; d) blocarea contului bancar; e) suspendarea activității agentului economic; f) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv; g) desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială. (4) Prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare. … (6) Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei. (7) Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.”
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (2) din OUG nr. 195/2005 funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului și că art. 97 alin. (3) din același act normativ prevăd că dispozițiile art. 96 referitoare la contravenții se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Dar, din coroborarea acestor texte de lege nu se poate ajunge la concluzia că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității unui agent economic pe lângă sancțiunea principală a amenzii ar fi fost lăsată de legiuitor la latitudinea agentului constatator, acesta având doar obligația legală a individualizării sancțiunii, principale și complementare, așa cum au fost stabilite de legiuitor. Lipsa prevederilor sancțiunilor complementare alături de cele principale în economia art. 96, 97 din OUG nr. 195/2005 poate fi interpretată numai în sensul că, în această materie, nu se aplică sancțiuni complementare. În toate domeniile în care a considerat necesar a se aplica sancțiuni complementare, fie ele cele enumerate de alin. (3) al articolului 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fie cele prevăzute de legi speciale, legiuitorul a prevăzut expres că, pe lângă sancțiunile principale prevăzute de actul normativ se aplică și sancțiuni complementare, acestea fiind și ele expres prevăzute.
De aceea se apreciază că nerespectarea dispozițiilor art. 14 alin. (2) din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, care reglementează un domeniu de o importanță deosebită, nu putea fi lăsată de legiuitor la latitudinea unui agent constatator și că, atât timp cât articolul 96 din acest act normativ nu prevede că, pe lângă sancțiunea principală a amenzii se aplică și o sancțiune complementară, aplicarea acesteia apare fără suport legal.
Așa fiind, apelul privitor la sancțiunea complementară a suspendării activității petentei care a fost aplicată fără a fi fost prevăzută de dispozițiile OUG nr. 195/2005 urmează a fi admis, pentru considerentele reținute de instanța de apel.
În consecință, potrivit dispozițiilor legale menționate pe parcursul considerentelor și în baza probelor pertinente, utile și concludente administrate apelul va fi admis, sentința urmând a fi schimbată pentru motivele reținute de către instanța de apel și a se admite în parte plângerea, anulându-se procesul-verbal în ce privește sancțiunea complementară și menținându-se celelalte dispoziții ale acestuia.
Văzând și dispozițiile art. 480 alin. (2) din codul de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta intimată . Termic și Alimentare cu A. S.A. Motru având CUI RO13914972, J_ și sediul în municipiul Motru, Calea Severinului, nr. 25, județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 521 din data de 28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu - Comisariatul Județean Gorj având C._ și sediul în municipiul Târgu J., ., județul Gorj.
Modifică sentința, în sensul că admite în parte plângerea.
Anulează procesul verbal în ce privește sancțiunea complementară și menține celelalte dispoziții ale acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 ianuarie 2015.
Președinte, S. I. T. | Judecător, L. M. | |
Grefier, M. R. |
red. L.M./ tehn. M.R.
4 ex./16 februarie 2015
j.f. I.G. S.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 593/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 367/2015.... → |
|---|
