Obligaţia de a face. Sentința nr. 207/2015. Tribunalul GORJ

Sentința nr. 207/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 1083/95/2014

Cod operator: 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr._

Sentința nr. 207

Ședința publică din 20 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE O. C. S.

Grefier C. C.

Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul Puțurlan V.-O., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Gorj – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere Înmatriculări Autovehicule, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și excepții de invocat, tribunalul a considerat cauza în stare de judecat, reținând-o spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 26.02.2014, reclamantul Puțurlan V.-O., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Gorj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, precizând ca prin solicitarea taxei intitulate „Timbru de mediu” la înmatricularea autovehiculelor se încalcă art. 110 din Tratatul U.E. de la Lisabona, raportat la art. 90 din Convenția Europeană, în conformitate cu prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția Românei, dispozițiile Tratelor Constitutive ale Uniunii Europene care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, aceeași prioritate o are și aplicarea prevederilor art. 25 și 28, coroborat cu art. 3 alin. 3 din Directiva 92/12 și art. 90 din T.E.E.

Scopul general al art. 110 (ex. art. 90 par. 1) din T.C.E. este tocmai acela de a asigura libera circulație a mărfurilor.

Potrivit art. 555 dreptul de proprietate privată este definit ca fiind „dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”. Însă prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, în mod indirect, având în vedere că proprietarul nu va mai fi capabil să o vândă, stabilindu-se o sumă foarte mare reprezentând timbru de mediu. Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă că pot să scoată un bun din circuitul civil fără a exista un motiv bine întemeiat, iar poluarea nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe această cale la statica economică, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar și la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare între proprietari de mașini și societățile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi.

Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă și principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Articolul 36 TFUE enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: „Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale”.

Jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează în mod restrictiv lista de derogări prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. In plus, orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare. Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar având în vedere că măsura luata de către Guvern prin aplicarea acestor norme încalcă principiul proporționalității, încălcând dispozițiile normelor comunitare.

Că, având în vedere că O.U.G. nr. 9/2013, privind timbral de mediu pentru autovehicule, a fost promulgată și produce efecte directe, raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normativi. Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Legislația UE, se pot constata următoarele:

O.U.G. nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuzivă și confuză.

Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecată naționale în numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute în Hotărârea dată de înalta Curte de Casație și Justiție, a rămas și produce aceleași efecte în mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe Teritoriul României față de cele ce urmează să fie înmatriculate, respectiv importate.

O.U.G. nr. 9/2013 este în totala contradicție cu legislația UE, dar și eu legislația națională în vigoare.

Art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013 prevede: „Obligația de plată a timbrului intervine o singura dată și anume:

Cu ocazia înscrierii în evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

La reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s~a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7.

Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitata taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.

Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate”, astfel că, și taxa să fie ocolită, în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.

Prin urmare, aflându-ne într-o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile O.U.G. nr. 50/2008 republicată, Legii 9/2012, specificul situației din speța fiind determinat de neconcordanța între prevederea interna și cea comunitara, a cărei analiza este recunoscută de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competenta instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme Interne.

Astfel, argumentele instanței europene, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.

Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.

De asemenea, însuși art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013, instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la Ut. c și d. Odată o taxa plătită, odată dată o sentință prin care se arată faptul că aceasta a fost nelegal percepută, fapt atestat de o sentință civilă, nu se mai poate solicita încă odată această plată.

Potrivit unei jurisprudente constante, interdicția prevăzută de art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natura să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale. Acest lucru rezultă din interpretarea art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 9/2013.

Pentru aceste motive, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună înmatricularea autoturismul proprietate personală marca Audi tip A4, cu numărul de identificare: nr. șasiu WAUZZZ8DZTA301937, fără plata taxei intitulată timbru de mediu, taxă pe care a considerat-o netemeinică și ilegală.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar în copie xerox: actele de proveniență ale autoturismului, traduse și netraduse și contract de vânzare-cumpărare în limba italiană, tradus în limba română.

Pe cale de consecință, considerând faptul că această taxă a fost în mod nelegal pretinsă de organele fiscale, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Sub aspectul probatoriului, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

De asemenea, reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, făcând aplicarea art. 223 C.proc.civ.

Pârâta Instituția P. - Județul Gorj, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor a formulat întâmpinare prin care a arătat că în fapt, prin cerere reclamantul Puțurlan V.-O. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la înmatricularea fără plata taxei timbrului de mediu a autovehiculului marca Audi 4 cu . WAUZZZ8DZTA301937.

Că, reclamantul pentru justificarea celor solicitate invocă că, contravaloarea taxelor speciale au fost achitate la data primei înmatriculări, astfel că nu pot fi aplicate prevederile O.U.G. nr. 9/2013.

Timbrul de mediu, reglementat de OUG nr. 9/2013, se aplică, potrivit prevederilor art. 4, autovehiculelor din categoriile M(l), M(2), M(3) și N(l)( N(2), N(3), astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2 și se stabilește în baze unei formule care cuprinde elementele din Normele metodologice de aplicare i Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, autovehicule în cazul cărora în rubrica 1 „Categoria” din cartea de identitate a vehiculului este înscris unul dintre codurile: M(l), M(1)G, M(2), M(2)G, M(3), M(3)G, N(l), N(1)G, N(2), N(2)G, N(3) sau N(3)G.

Pentru autovehiculele înmatriculate în România după data de 1 ianuarie 2007, pentru care se solicită transcrierea dreptului de proprietate-timbrul se achită și în cazul în care nu a fost achitată taxa specială pentru) autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor ^ legale în vigoare la momentul înmatriculării.

De asemenea timbrul se achită și în situația transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri în baza căreia s-a realizat înmatricularea, potrivit reglementărilor în vigoare la momentul înmatriculării precum și în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat.

Prin adoptarea acestui act normativ, Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 9/2013, se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO(2).

Totodată, la elaborarea respectivului act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile.

Cuantumul timbrul de mediu se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului și elementele de calcul ale timbrului, depuse de către contribuabilul care intenționează să efectueze înmatricularea sau transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat.

Timbrul se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, iar dovada plății acestuia va fi prezentată cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat

Stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind timbrul datorat de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Raportat la dispozițiile legale în materie, începând cu data de 15.03.2013, sistemul de taxare instituit de O.U.G. nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, nu este discriminatoriu pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României înmatriculate deja, comparativ cu proprietà autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al U.E., iar refuzul de a înmatricula autovehiculul fără plata taxei de timbru, reprezintă un act legal, emis cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 9/2013, dispoziții considerate că se încadrează în prevederile art. 110 (fost art.90) din Tratat.

Potrivit prevederilor legislației naționale, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor are obligația de a primi și verifica dacă dosarul pe baza căruia se efectuează operațiunea de înmatriculare conține documentele prevăzute de lege, inclusiv dovada achitării taxei timbrului de mediu la data solicitării înmatriculării autovehiculului.

Față de cele menționate, întrucât reclamantul nu a depus toate documentele necesare înmatriculării, în speță dovada achitării taxei timbrului de mediu urmează ca instanța de judecată, pe baza probatoriului administrat și a legislației în vigoare, să pronunțe o hotărâre care să preîntâmpine existența unor hotărâri contradictorii și să asigure securitatea raporturilor juridice, respectiv realizarea unei optime administrări a justiției.

În drept, a invocat prevederile art. 205-208 Cod de procedură civilă, în temeiul prevederilor art. 223 Cod de procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.

Pe fondul cauzei, analizând acțiunea formulată de reclamant raportat la obiectul cererii, temeiul legal operant, cererile și apărările formulate de către pârâte, înscrisurile depuse în susținerea cererilor, tribunalul o reține ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Reclamantul a cumpărat la data de 02.02.2014 un autoturism marca Audi model A4 cu nr.de identificare WAUZZZ8DZTA301937, din Germania, stat aparținând Uniunii Europene, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la aceeași dată ( filele 10 - 19 dosar) și care fusese pentru prima dată înmatriculat în acest stat la data de 4.07.1996.

Ulterior, reclamantul a solicitat pârâtului Instituția P. Gorj – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere Înmatriculări Autovehicule să i se înmatriculeze autovehiculul menționat fără plata timbrului de mediu, însă prin adresa nr._ din 04.03.2014, au respins solicitarea, motiv pentru care s-a adresat instanței de judecată.

Analizând acțiunea dedusă judecății, tribunalul reține că reclamantul a solicitat pârâtului Instituția P. Gorj – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere Înmatriculări Autovehicule să i se înmatriculeze autovehiculul menționat fără plata timbrului de mediu, astfel că acțiunea de față urmează a fi analizată în raport cu dispozițiile OUG 9/2013.

Examinând înscrisurile existente la dosarul cauzei, raportat la normele legale aplicabile, tribunalul constată că acțiunea reclamantului este nefondată.

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot să prevadă taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii diferite și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.

Pe de altă parte, începând cu data de 15 martie 2013 prin OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, s-a instituit că, obligația de plată a taxei, denumită de acest din urmă act normativ timbrul de mediu pentru autovehicule, intervine o singură dată, astfel:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Din interpretarea acestor noi dispoziții legale, rezultă că timbrul de mediu pentru autovehicule, așa cum este ea reglementat prin O.U.G. nr. 9/2013 este aplicată tuturor poluatorilor din România (autoturismelor).

Concluzionând, instanța reține că așa cum este reglementat, timbrul de mediu pentru autovehicule, începând cu data de 15 Martie 2013 se percepe pentru toate autovehiculele aduse în România din alte state UE precum și celor deja înmatriculate, înainte de anul 2007, pe teritoriul României, dar și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, ori cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Astfel, rezultă că OUG nr.9/2013, nu contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât se aplică tuturor autovehiculelor care se înmatriculează pentru prima oară în România, astfel încât, caracterul discriminatoriu al normelor dreptului intern anterioare OUG nr. 9/2013, a fost suprimat (caracter de altfel constatat și de C.J.U.E. în practica sa, cauza T. și cauza N.).

D. urmare, în cauza dedusă judecății nu se remarcă existența nici unei discriminări între persoanele care solicită înmatricularea vehiculelor, toate având obligația de plată a timbrului de mediu pentru autovehicule începând cu data de 15 martie 2013.

Argumentele reclamantului în sensul că valoarea timbrului de mediu este într-un cuantum excesiv, ceea ce ar duce practic la scoaterea din circuitul civil a autovehiculului pentru care această taxă a fost stabilită nu pot fi primite, deoarece cuantumul unei astfel de taxe aste atributul exclusiv al legiuitorului și reflectă o anumită politică fiscală a statului la un moment dat, important fiind ca timbrul de mediu să fie stabilit nediscriminatoriu, principiu care s-a respectat pentru argumentele deja enunțate anterior.

Totodată, susținerile reclamantului în sensul că, autovehiculele înmatriculate pe piața internă a României înainte de aderarea la Uniunea Europeană ar putea eluda cu ușurință plata timbrului de mediu deoarece ar putea face obiectul unui transfer „oficial „ de proprietate, față de cele importate, nu pot fi reținute în susținerea acțiunii, întrucât o eventuală discriminare între cele două categorii de autovehicule ar putea fi analizată doar în situația unui transfer efectiv de proprietate, potrivit dispozițiilor legale, discriminare care nu există sub imperiul OUG 9/2013 neprezentând relevanță anumite stări de fapt în care un autoturism ar fi „înstrăinat” în afara dispozițiilor legale, aspect care nu ar avea consecințe nici din punct de vedere fiscal pentru proprietarul inițial al autovehiculului.

Cu privire la argumentele reclamantului în sensul că însuși art. 4 din OUG 9/2013, instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la lit. c si d. și că odată o taxa plătită, odată dată o sentință prin care se arată faptul că această a fost nelegal percepută, fapt atestat de o sentință civilă, nu se mai poate solicita încă odată această plată, nu pot fi reținute deoarece în situația concretă invocată de reclamant, s-ar crea o discriminare între autovehiculele importate din UE și pentru care s-au restituit taxele percepute și pentru care nu ar mai trebui plătit timbrul de mediu, în accepțiunea reclamantului, și autovehiculele înmatriculate după . OUG 9/2013 și pentru care s-ar datora timbru de mediu.

De altfel, prin decizia nr 13 din 20 10 2014 pronunțată în dosarul_ /HP/C a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că dispozițiile art. 4 din OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 37/2014, cu modificările ulterioare, și ale art. 1 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobate prin HG nr 88/2013, se interpretează în sensul că timbrul de mediu se datorează și în situația transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piața internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007.

Având în vedere considerentele ce preced, raportat la textele de lege menționate, instanța urmează a respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantul Puțurlan V.-O., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Gorj – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere Înmatriculări Autovehicule.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantul Puțurlan V.-O., identificat prin C.N.P._, domiciliat în Tg-Cărbunești, ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Gorj – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere Înmatriculări Autovehicule, cu sediul în Tg-J., .-4, județul Gorj.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 20 Februarie 2015, la Tribunalul Gorj.

Președinte,

O. C. S.

Grefier,

C. C.

Red. O.C.S.

Tehnored. C.C.

4 ex./04 Martie 2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Sentința nr. 207/2015. Tribunalul GORJ