Cerere în anulare ordonanţă - somaţie de plată. Sentința nr. 159/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 159/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 313/95/2015
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 159/2015
Ședința publică din 11 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. B.
Judecător: A. M. N.
Grefier: E. D. M.
Pe rol fiind judecarea cererii în anulare formulată de reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari nr. 121, împotriva încheierii din 13.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamantă consilier juridic G. C., iar pentru pârâtă domnul avocat A. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că pârâta Asociația de proprietari nr. 121 a depus la data de 5 februarie 2015 întâmpinare în 2 exemplare. Se comunică un exemplar de pe întâmpinare reprezentantei reclamantei.
Se învederează instanței că dosarul de față a fost înregistrat la data de 15.01.2015 și repartizat în sistemul Ecris completului CA03 cu termen recomandat la 16.01.2015.
S-a constatat faptul că cererea în anulare îndeplinește condițiile prevăzute de art.1016 alin. 1 coroborat cu art. 1023 alin. 4 NCPC, și s-a dispus fixarea primului termen de judecată la data de 11.02.2015 cu citarea părților avându-se în vedere dispozițiile art. 1018 NCPC.
În condițiile art. 131 alin. 2 NCPC instanța, din oficiu, verifică și stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 1 NCPC, coroborat cu dispozițiile art. 1023 NCPC.
În temeiul art. 238 C. pr. civ., instanța estimează durata cercetării procesului și apreciază ca termen estimativ 1 lună de zile, după interpelarea părților și reținerea concluziilor acestora în sensul arătat.
Reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
În condițiile art. 237 și următoarele NCPC constată că părțile prin reprezentanții lor nu înțeleg să îndeplinească alte acte de procedură privind cercetarea procesului de față, astfel încât în condițiile 244 alin. 1 NCPC declară cercetarea procesului încheiată.
În condițiile art. 392 NCPC deschide dezbaterile asupra fondului, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 NCPC.
Consilier juridic G. C., pentru reclamantă, depune la dosar delegația de reprezentare și solicită admiterea cererii în anulare așa cum a fost formulată, să fie anulată încheierea și să se pronunțe o hotărâre definitivă prin care să se dispună emiterea ordonanței de plată, obligând pârâta la plata debitului către societatea reclamantă, a penalităților și a cheltuielilor de judecată, având în vedere motivele expuse în cererea în anulare, cu cheltuieli de judecată atât cele de la fond cât și cele din calea de atac.
Avocat A. G., pentru pârâtă, depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța nr._/11.02.2014, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 300 lei și solicită respingerea cererii în anulare conform motivelor expuse prin întâmpinare și menținerea soluției de fond.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la data de 15 ianuarie 2015 pe rolul Tribunalului Gorj - secția contencios administrativ și fiscal sub nr._ reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L. a formulat cerere în anulare împotriva încheierii pronunțată în ședința publică din 13 Octombrie 2014 de către Tribunalul Gorj - secția contencios administrativ și fiscal în cauza ce formează obiectul dosarului nr._ și a solicitat să se dispună admiterea cererii în anulare, anularea încheierii și pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se dispună emiterea ordonanței de plată, obligând pârâta:
- la plata sumei de 16.149, 77 lei, cu titlu de debit cert, lichid si exigibil, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare, efectuate de către societatea reclamantă în perioada 01.03._14;
- la plata sumei de 8.481, 95 lei, reprezentând penalități de întârziere, în procent de 0,1% pe zi, raportate la debitul pe care aceasta îl are fața de reclamantă, calculate conform anexei;
- la plata cheltuielilor de judecată constând în taxele de timbru avansate de către reclamantă în vederea judecării și soluționării prezentei cauze (atât la fond cât și în calea de atac).
În fapt, s-a arătat că între reclamantă și pârâta Asociația de locatari nr. 121 s-a încheiat prin voința comună a părților, sub forma unui înscris sub semnătură privată, un contract de prestări servicii, înregistrat sub nr._/26.1 1.2007, având ca obiect, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale de la adresa de precolectare indicată de pârâtă, conform declarației anexă la contract.
Având în vedere că au fost îndeplinite toate condițiile de validitate ale unei convenții și că, potrivit art. 969 C. civ. "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", respectivele contracte încheiate de societatea reclamantă cu pârâta, produc efecte valabile, generând drepturi și obligații în beneficiul, respectiv sarcina părților.
Ca urmare a executării obligațiilor ce reveneau reclamantei, în temeiul contractelor amintite, societatea reclamantă a început efectuarea prestațiilor, care s-au derulat în mod neîntrerupt pe perioada 01.03._14, iar pentru plata lor, lunar s-a emis câte o factură, astfel încât pentru întregul interval de timp menționat, s-a întocmit un număr de 26 facturi (_/05.04.12,_/04.05.12,_/05.06.12,_/05.10.12,_/13.02.13,_/06.06.13,_/09.10.13,_/05.07.12,_/08.11.12,_/06.03.13,_/05.07.13,_/08.11.13,_/06.08.12,_/12.12.12,_/05.04.13,_/06.08.13,_/06.12.13,_/05.09.12,_/09.01.13,_/08.05.13,_/09.09.13,_/09.01.14,_/07.02.14,_/07.03.14,_/07.04.14,_/06.05.14), în valoare totală de 16.149, 77 lei.
Aceasta a considerat că instanța de fond nu a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor prevăzute de prevederile art. 1020 alin. 1 și 2 NCPC.
În speță, în cauza de față instanța avea obligația să respecte întocmai dispozițiile NCPC, să verifice dacă contestația este întemeiată în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. Ori instanță nu a trecut la analizarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, ci a apreciat în mod eronat că se aplică dispozițiile alin. 2 al art. 1020, conform cărora apărările formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât înscrisurile depuse.
Motivarea instanței cum că procedura ordonanței de plată presupune însușirea creanței de către părți prin semnătură este, din punctul nostru de vedere, greșită întrucât prin modificările Codului de procedură civilă și abrogarea dispozițiilor privind somația de plată și introducerea unei instituții noi - ordonanța de plată - s-a acordat instanței de fond dreptul și obligația de a intra pe fondul cauzei și de a verifica în mod amănunțit doar înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Dacă făcea aplicarea acestor dispoziții imperative ale legii instanța putea constata cu ușurință că nu se impune administrarea de probe suplimentare, cu atât mai mult cu cât acestea nici nu au fost solicitate prin întâmpinarea depusă de pârâtă la fondul cauzei.
Astfel, nu există nici un articol în textul de lege în sensul că mențiunea ca facturile fiscale să fie semnate de primire, în caz contrar debitul nefiind însușit, deoarece trebuiau avute în vedere prevederile contractului de prestări servicii depus la fondul cauzei și prevederile art. 14: (2) din contract conform cărora „Factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de cinci zile de la primire. Contestația se depune la registratura departamentului comercial al operatorului, acesta fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți.
(3) Utilizatorul este obligat ca în cazul în care nu a primit factura în termen de trei zile de la data maximă de emitere stabilită la alin. 1, să se prezinte în a patra zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acesteia, în caz contrar aceasta se consideră de drept acceptată la plată."
Pârâta prin necontestarea debitului datorat în termenul contractual, înseamnă că a acceptat la plată facturile fiscale și, în consecință și-a însușit debitul în sumă totală de 16.149, 77 lei.
Art. 46 C. . un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Factura independent de orice semnătură, dovedește față de emitent încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează.
Pentru a avea forță probantă față de persoana care nu a redactat-o, în speță față de pârâtă, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată de către acesta.
Conform art. 46 C. . către debitor probează obligațiunile comerciale. Factura poate fi acceptată expres, în scris ori verbal, sau tacit, prin fapte concludente.
De asemenea, facturile fiscale nu trebuie să poartă aceeași semnătură de primire, întrucât pot fi primite de administrator, de președinte. Ori în cazul de față au existat, de-a lungul timpului, mai mulți administratori și președinți ai respectivei asociații, fapt care presupune și existența unor semnături diferite.
Reclamanta a considerat creanța sa ca fiind certă, lichidă și exigibilă. Astfel, creanța este certă, întrucât existența ei rezultă din facturile emise, având o existenta neîndoielnică. De asemenea, creanța este lichidă având în vedere faptul că este determinată în ceea ce privește cuantumul ei prin înscrisuri însușite de pârâtă și opozabile acesteia, în fine, creanța este exigibilă întrucât toate facturile au ajuns la scadență. Conform Art. 14, alin (1) din contractul de prestare „Utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii facturii".
Instanța nu poate susține neacceptarea la plată a facturilor fiscale emise având în vedere prevederile contractuale, prevederi care constituie legea părților. Cu atât mai mult cu cât motivarea pârâtei a fost aceea că pe rolul parchetului există înregistrată o plângere penală, fără legătură directă cu cauza de față și au recunoscut debitul datorat prin susținerea conform căreia au și achitat din sumele restante datorate societății noastre, sume restante care au o valoare mult mai mare decât a litigiului de față, incluzând și facturi fiscale anterioare sau ulterioare celor care au stat la baza prezentei cereri.
Faptul că pârâta consideră debitul ca nefiind cert, lichid și exigibil nu poate duce direct la concluzia că cererea de emitere a ordonanței de plată trebuie respinsă. Dacă se trecea la cercetarea fondului cauzei pe baza înscrisurilor depuse la dosar se putea constata că facturile fiscale emise poartă semnătura și ștampila debitoarei.
Conform prevederilor codului fiscal nu este obligatorie semnarea și ștampilarea facturilor fiscale, iar potrivit codului comercial factura este un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată, factura independent de orice semnătura dovedind față de emitent încheierea și condițiile de existență ale operațiunii comerciale pe care o menționează.
Ori din cele menționate anterior rezultă fără dubiu că pentru a fi acceptată o factură fiscală nu trebuie să fie semnată și ștampilată de către debitoare, aceasta putând fi acceptată și în mod tacit.
Potrivit prevederilor art. 1020 alin. 1 C. dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.
Însă debitorul nu face nici o contestație fermă, ci doar afirmă faptul că respectiva creanță nu este certă, lichidă și exigibilă, fără nici o explicație în acest sens. Singura afirmație cu privire la semnarea facturilor este contrazisă prin chiar prevederilor contractuale. Or, în acest caz, fiind vorba de un contract de prestări servicii care reprezintă legea părților și de facturi fiscale emise în baza acestuia și necontestate, instanța de judecată poate verifica cu ușurință cele susținute, nefiind necesare alte probe decât înscrisurile depuse în termenul legal.
Astfel fiind, în raport de motivele de fapt și de drept, expuse și argumentate în mod corespunzător, luând în considerare și întregul probatoriu administrat în condițiile în care societatea reclamantă și-a dus la îndeplinire toate obligațiile sale legale, contractuale și procesuale, în sensul prevederilor art. 249 NCPC, a solicitat să se constatate că cererea este întemeiată și dovedită, și ca atare și să se dispună admiterea cererii în anulare, anularea încheierii și pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se dispună emiterea ordonanței de plată, obligând pârâta la plata debitului, a penalităților de întârziere, cât și a cheltuielilor de judecată.
În drept, și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art. 1023, art. 1020, art. 969, 970 și 1.073 Cod civil, art. 43 Cod comercial, art. 3 din O.G. nr. 9/2000, de Legea nr. 356/2002 si Legea nr. 422/2002, Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, ale cărei prevederi se completează cu dispozițiile Legii nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.
S-a solicitat, de asemenea, judecarea cauzei și în lipsa, conform art. 411 Cod procedură.
La data de 5 februarie 2015, pârâta Asociația de proprietari nr. 121 a formulat întâmpinare la cererea în anulare formulată de S.C. P. M. H. S.R.L., prin care a solicitat respingerea acesteia, având în vedere următoarele:
În mod corect instanța de fond a respins cererea creditorului, formulată pe calea specială a ordonanței de plată și a constatat că în cauză speța nu poate fi soluționată decât pe calea procedurii de drept comun.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a reținut că, potrivit art. 1013 C. pr. civ., procedura ordonanței constând în obligații de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris însușit de părți printr-o semnătură ori în alt mod admis de lege.
Așadar, creditorul trebuie să dețină creanță a cărei obligație corelativă constă în obligația debitorului de a plăti o sumă de bani care rezultă dintr-un contract civil.
De asemenea, creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei trebuie să fie neîndoielnică, să rezulte din însuși titlul executoriu, conform art. 662 alin. 2 C. pr. civ, cuantumul acestuia să fie determinat prin înscrisul care o constată sau, cel puțin, să fie determinabil, iar obligația debitorului să fíe ajunsă la scadență sau debitorul să fie decăzut din beneficiul termenului de plată conform art. 662 alin. 4 C. pr. civ.
În speță rezultă că între părți s-a încheiat contractul de prestare a serviciului de salubrizare, în temeiul căruia au fost emise facturile depuse la dosarul cauzei, însă o . facturi nu au fost semnate de primire, nefiind însușite la plată debitul stabilit prin acestea, situație în care creanța nu are caracter cert.
Alte facturi, așa cum s-a reținut în considerente, nu poartă ștampila debitoarei pârâte, ceea ce însemnează că nici în această situație debitul nu are caracter cert.
Mai mult, din chitanțele depuse de către pârâtă a rezultat că au fost făcute o . plăți, împrejurare în care se impune administrarea de probe suplimentare pentru verificarea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței solicitată pe calea ordonanței de plată.
Aceasta a fost motivarea corectă reținută în considerentele hotărârii care a condus la soluția legală pronunțată de către instanță în sensul că litigiul dintre părți nu poate fi soluționat decât pe calea dreptului comun.
Având în vedere aceste argumente a solicitat respingerea cererii în anulare, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 13.10.2014 pronunțată în cauză de Tribunalul Gorj – secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus respingerea excepției necompetenței materiale a acestei instanțe și respingerea cererii, în temeiul art. 1020 alin. 2 C. pr. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de prestare a serviciului de salubrizare a localităților nr._/26.11.2007, S.C. P. M. H. S.R.L. s-a obligat în calitate de prestator să presteze activitatea de colectare, transport și depozitare a deșeurilor municipale în beneficiul Asociației de locatari nr. 121 Târgu - J. pentru un număr de 155 persoane în baza declarației pe proprie răspundere.
Potrivit Capitolului VI din contract, s-a stabilit ca facturarea să se facă lunar la asociațiile de locatari în baza tarifelor aprobate și a cantităților efective determinate sau estimate potrivit prevederilor contractuale.
De asemenea, factura pentru prestare a serviciului de colectare a deșeurilor municipale se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată, iar utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data primirii facturii; data emiterii facturii, data predării facturii, în cazul în care este transmisă prin delegat, și data scadenței se înscriu pe factură. Factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de 5 zile de la primire. Contestația se depune la registratura departamentului comercial al operatorului, acesta fiind singurul mod de înregistrare și soluționare agreat de părți.
Așa cum a constatat și prima instanță, în baza contractului de prestare a serviciului de salubrizare au fost emise mai multe facturi și s-au atașat la dosar chitanțe care atestă faptul că debitoarea pârâtă a făcut plăți în cuantum total de 4900 lei către creditoare în perioada mai - septembrie 2014, iar chitanțele nu poartă mențiunea privind creanțele stinse prin aceste plăți, astfel încât se impune administrarea unei probe cu expertiza contabilă pentru a dovedi fără echivoc susținerile părților, astfel încât aplicarea art. 1020 alin. 2 C. pr. civ. este corectă în speță.
În schimb, având în vedere clauzele contractuale privind faptul că factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de cinci zile de la primire, nu poate fi reținută motivarea primei instanțe cu privire la însușirea debitului, aceste aspecte neavând relevanță în cauză față de conținutul clauzelor contractuale.
Așadar, față de considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul apreciază neîntemeiată cererea în anulare, urmând să o respingă în consecință, conform dispozițiilor art. 1023 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în anulare formulată de reclamanta S.C. P. M. H. S.R.L., cu sediul în mun. C., .. 2A, Pavilion Administrativ, Camera nr. 1, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J_, cod de înregistrare fiscală RO_, cont nr. RO67BTRL_7500, deschis la Banca Transilvania, tel/fax 0253/_, și cu punct de lucru în mun. Târgu-J., .. 1 (acesta fiind și sediul procesual ales), în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari nr. 121, cu sediul în municipiul Tg-J., .. 16, . Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2015.
Președinte, C. B. | Judecător, A. M. N. | |
Grefier, E. D. M. |
Red. A.M.N.
Tehnored. E.D.M.
18.02.2015
4 ex.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 207/2015. Tribunalul GORJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 61/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
