Alte cereri. Sentința nr. 206/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 206/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 963/95/2014
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
Sentința nr. 206
Ședința publică din 20 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. S.
Grefier C. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâții Serviciul Fiscal Orășenesc Rovinari, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, considerând că nu mai sunt cereri noi de formulat și excepții de invocat, tribunalul a constatat cauza în stare de judecată, trecând la soluționarea acesteia.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la data de 20.02.2014, pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul M. N. a chemat în judecată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Rovinari, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația F. pentru Mediu București, pentru ca în urma probelor ce vor fi administrate și în baza sentinței ce se va pronunța, să se dispună restituirea taxei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule (stabilită prin O.U.G. nr. 9/2013) în cuantum de 1.845 lei, achitată în mod nelegal, actualizată cu rata dobânzii legale la data plății efective, iar în baza art. 274 C.pr.civ., a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism din Germania, marca Opel, Tip A-H/BA11/ASTRA, cu număr de identificare W0L0AHL_, an fabricație 2004, iar pentru a-1 înmatricula în România, a fost obligat să plătească suma de 1.854 RON, taxă reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule.
A menționat că autoturismul a fost înmatriculat în Uniunea Europeană anterior achiziționării și aducerii în România.
Pe parcursul anului 2013, în data de 25.07.2013, a achitat suma de bani mai sus menționată cu chitanța nr._, ., la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Rovinari.
Totuși prin această taxă pe poluare, legea a încălcat dreptul de proprietate, apărat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, întrunește în mâinile titularului toate atributele care conform legii, îl compun dreptul de folosință, dreptul de a culege fructele și dreptul de dispoziție, iar prin faptul că se impune o taxă care este foarte mare, îl determina pe reclamant să nu poată vinde autoturismul achiziționat și nu poate dispune de acesta potrivit atributelor conferite.
Potrivit art. 55 dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege, însă prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, în mod indirect, având în vedere că proprietarul nu va mai fi capabil să o vândă, stabilindu-se o sumă foarte mare reprezentând timbru de mediu.
Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă că pot să scoată un bun din circuitul civil tara a exista un motiv bine întemeiat, iar poluarea nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe această cale la statică economică, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar și la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare între proprietari de mașini și societățile comerciale care se ocupă de comercializarea mașinilor noi.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se încalcă și principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Articolul 36 TFUE enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: „Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale”.
Jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează în mod restrictivlist derogări prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. în plus, orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar având în vedere că măsura luată de către Guvern prin aplicarea acestor norme încalcă principiul proporționalității, încălcând totodată dispozițiile normelor comunitare.
Având în vedere ca OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, a fost promulgata și produce efecte directe raportat la Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Legislația UE se pot constata următoarele:
O.U.G. nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește și nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie. Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecata naționale în numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute în Hotărârea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a rămas și produce aceleași efecte în mod indirect, O.U.G. nr. 9/2013 este în totală contradicție cu legislația U.E., dar și cu legislația națională în vigoare.
Art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013 prevede: „Obligația de plata a timbrului intervine o singură dată și anume:
Cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
La reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxă pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate astfel că și taxa să fie ocolită, în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.
În mod evident, prin adoptarea O.U.G. nr. 9/2013 s-au încălcat principiile liberei circulații a mărfurilor, neutralității impozitării interne și s-a creat o discriminare la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, fiind nerespectate prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE). Scopul art. 110 TFUE este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie.
Astfel, s-a regăsit într-o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile O.U.G. nr. 50/2008 republicată. Legii 9/2012, specificul situației din speța fiind determinat de neconcordanță între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută de jurisprudență Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin urmare, argumentele instanței europene, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul roman pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, in sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie. Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE. De asemenea, însuși art. 4 din OUG 9/2013, instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la lit. c si d. Odată o taxa plătită, odată dată o sentință prin care se arată faptul că această a fost nelegal percepută, fapt atestat de o sentință civilă, nu se mai poate solicita încă odată această plată. Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută de art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale. Acest lucru rezultă din interpretarea art. 4 lit. a din OUG9/2013.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 alin. 1, alin. 2 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, raportat la art. 148 alin. 2 din Constituție și art. 110 din TFUE în conformitate cu prevederile art. 223 C.pr.civ., solicitând și judecarea în lipsă, anexând în xerocopie: chitanța . nr._ din data de 25.07.2013 eliberată de Trezoreria Rovinari; decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu; cartea de identitate a autovehiculului; certificatul de înmatriculare, contractul de vânzare-cumpărare și factura de achiziționare traduse în limba română.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu a formulat în cauză întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pe motiv că reclamantul a invocat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 9/2013, în condițiile în care nu a ridicat excepția neconstituționalității actului normativ menționat, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, întrucât prin instituirea timbrului de mediu, potrivit O.U.G. nr. 9/_, nu s-a creat o situație discriminatorie între autovehiculele provenite din import și cele deja înmatriculate pe piața internă, anterior aderării României la Uniunea Europeană, taxa fiind datorată în toate situațiile prevăzute prin actul normativ menționat și totodată, nu se aduce atingere dreptului de proprietate prin instituirea acestei taxe fiscale.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul apreciază că pârâta Administrația F. pentru Mediu, prin întâmpinarea formulată, a apreciat că acțiunea de față ar fi inadmisibilă, pe considerentul că reclamantul a sesizat prin cererea de chemare în judecată că timbrul de mediu pentru autovehicule ar fi fost încasată printr-un act normativ, respectiv OUG 9/2013 care ar contraveni Constituției, fără ca reclamantul să invoce o eventuală excepție de neconstituționalitate, susținerile pârâtei neputând constitui o veritabilă excepție de inadmisibilitate a acțiunii( de ex. situația în care reclamantul nu ar parcurge procedura prealabilă sau nu ar ataca un act administrativ), practic, acțiunea de față având ca obiect pretenții, reprezentând plata nelegală, în accepțiunea reclamantului, a timbrului de mediu către organele fiscale.
Din actele și lucrările dosarului se rețin următoarele:
Reclamantul a cumpărat la data de 30.03.2013 un autoturism marca Opel model Astra nr.de identificare W0L0AHL_, din Germania, stat aparținând Uniunii Europene, conform contractului de vânzare încheiat la data de 30.03.2013 ( filele 12 - 13 dosar) și care fusese pentru prima dată înmatriculat în acest stat la data de 5.08.2004.
Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamantul a achitat timbrul de mediu pentru autovehicule prevăzută de O.U.G. 9/2013 în cuantum de 1845,00 lei, așa cum rezultă din adresa chitanța . 9 nr. _ din data de 25.07.2013 emisă de Trezoreria Rovinari (fila 8 dosar) . Ulterior, reclamantul a solicitat pârâtei Serviciul Fiscal Rovinari să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă organele fiscale prin adresa nr. GJ_ din data de 13.02.2014, au respins solicitarea, pe motiv că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de legislația în vigoare pentru restituire( fila 7 dosar).
Analizând acțiunea dedusă judecății, tribunalul reține că reclamantul a solicitat pârâtei restituirea sumei de bani achitată cu titlu de timbrul de mediu pentru autovehicule la data de 05.07.2013, astfel cum rezultă din chitanța aflată la fila 8 din dosar, astfel că acțiunea de față urmează a fi analizată în raport cu dispozițiile OUG 9/2013.
Examinând înscrisurile existente la dosarul cauzei, raportat la normele legale aplicabile, tribunalul constată că acțiunea reclamantului este nefondată.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot să prevadă taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii diferite și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
Pe de altă parte, începând cu data de 15 martie 2013 prin OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, s-a instituit că, obligația de plată a taxei, denumită de acest din urmă act normativ timbrul de mediu pentru autovehicule, intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Din interpretarea acestor noi dispoziții legale, rezultă că timbrul de mediu pentru autovehicule, așa cum este ea reglementat prin OUG nr.9/2013, este aplicată tuturor poluatorilor din România (autoturismelor).
Concluzionând, instanța reține că așa cum este reglementat, timbrul de mediu pentru autovehicule, începând cu data de 15 martie 2013 se percepe pentru toate autovehiculele aduse în România din alte state UE precum și celor deja înmatriculate, înainte de anul 2007, pe teritoriul României, dar și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, ori cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Astfel, rezultă că OUG nr.9/2013, nu contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât se aplică tuturor autovehiculelor care se înmatriculează pentru prima oară în România, astfel încât, caracterul discriminatoriu al normelor dreptului intern anterioare OUG nr. 9/2013, a fost suprimat (caracter de altfel constatat și de C.J.U.E. în practica sa, cauza T. și cauza N.).
D. urmare, în cauza dedusă judecății nu se remarcă existența nici unei discriminări între persoanele care solicită înmatricularea vehiculelor, toate având obligația de plată a timbrului de mediu pentru autovehicule începând cu data de 15 martie 2013.
Argumentele reclamantului în sensul că valoarea timbrului de mediu este într un cuantum excesiv, ceea ce ar duce practic la scoaterea din circuitul civil a autovehicului pentru care această taxă a fost stabilită nu pot fi primite, deoarece cuantumul unei astfel de taxe aste atributul exclusiv al legiuitorului și reflectă o anumită politică fiscală a statului la un moment dat, important fiind ca timbrul de mediu să fie stabilit nediscriminatoriu, principiu care s-a respectat pentru argumentele deja enunțate anterior.
Totodată, susținerile reclamantului în sensul că, autovehiculele înmatriculate pe piața internă a României înainte de aderarea la Uniunea Europeană ar putea eluda cu ușurință plata timbrului de mediu deoarece ar putea face obiectul unui transfer „oficial „ de proprietate, față de cele importate, nu pot fi reținute în susținerea acțiunii, întrucât o eventuală discriminare între cele două categorii de autovehicule ar putea fi analizată doar în situația unui transfer efectiv de proprietate, potrivit dispozițiilor legale, discriminare care nu există sub imperiul OUG 9/2013 neprezentând relevanță anumite stări de fapt în care un autoturism ar fi „înstrăinat” în afara dispozițiilor legale, aspect care nu ar avea consecințe nici din punct de vedere fiscal pentru proprietarul inițial al autovehiculului.
Cu privire la argumentele reclamantului în sensul că însuși art. 4 din OUG 9/2013, instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la lit. c si d. și că odată o taxa plătită, odată dată o sentință prin care se arată faptul că această a fost nelegal percepută, fapt atestat de o sentință civilă, nu se mai poate solicita încă odată această plată, nu pot fi reținute deoarece în situația concretă invocată de reclamant, s-ar crea o discriminare între autovehiculele importate din UE și pentru care s-au restituit taxele percepute și pentru care nu ar mai trebui plătit timbrul de mediu, în accepțiunea reclamantului, și autovehiculele înmatriculate după . OUG 9/2013 și pentru care s-ar datora timbru de mediu.
De altfel, prin decizia nr 13 din 20 10 2014 pronunțată în dosarul_ /HP/C a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că dispozițiile art. 4 din OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 37/2014, cu modificările ulterioare, și ale art. 1 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobate prin HG nr 88/2013, se interpretează în sensul că timbrul de mediu se datorează și în situația transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piața internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007.
Având în vedere considerentele ce preced, raportat la textele de lege menționate, instanța urmează să respingă acțiunea promovată de reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâții Serviciul Fiscal Orășenesc Rovinari, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru Mediu București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâta Administrația F. pentru Mediu.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantul M. N., identificat prin CNP_, domiciliat în localitatea Vârț (Oraș Rovinari), nr. 132, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtele Serviciul Fiscal Orășenesc Rovinari, cu sediul în Rovinari, ., jud. Gorj, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, județul D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, Corpul A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 Februarie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, O. C. S. | ||
Grefier, C. C. |
Red. O.C.S.
Tehnored. C.C.
5 ex./04 Martie 2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 388/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1051/2015.... → |
|---|
