Anulare act administrativ. Sentința nr. 1035/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1035/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 185/96/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.1035
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Completul constituit din:
judecător: Steluța E. Uta - Președinte
Grefier: C. R.
Pe rol pronunțarea asupra sentinței în cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. J. HARGHITA, în contradictoriu cu pârâtul P. ORAȘULUI B., având ca obiect anulare act administrativ Dispoziția nr.345/2014 și nr.1/2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2015 mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Sub nr._, la data de 20.02.2015, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe cauza de contencios administrativ formulată de reclamantul P. J. HARGHITA, în contradictoriu cu pârâtul P. ORAȘULUI B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea „Dispoziției nr.345/2014 privind acordarea sporului de dificultate membrilor Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B." și a Dispoziției nr.1/2015 privind acordarea sporului de dificultate membrilor Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.", cu toate consecințele produse.
În motivare, reclamantul a arătat că, în opinia sa „Dispoziția nr.345/2014 privind acordarea sporului de dificultate membrilor Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B." și „Dispoziția nr.1/2015 privind acordarea sporului de dificultate membrilor Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B." au fost emise de P. orașului B. cu încălcarea normelor legale în materie întrucât. potrivit art.2, alin.(1) din Legea nr.263/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2005pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, „Salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12, din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor."
Având în vedere aceste norme legale, prin Dispoziția nr.345/2014 și Dispoziția nr. 1/2005 P. orașului B. a acordat în cursul anului 2014 si acordă în continuare si în anul 2015, în mod nelegal un spor de dificultate în cuantum de 15% din salariul de bază, salariaților implicați în activitatea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., deaorece termenul în care se putea acorda această recompensă activității desfășurată de membrii comisiilor locale a expirat acesta fiind stabilit de legiuitor pe o perioadă de 1 an calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr.263/2006.
Chiar dacă teza a II- a din cuprinsul art.2, alin.(1) al Legii nr.263/2006 prevede că stabilirea salariaților și cuantumul sporului ce se acordă, se face anual de către conducătorul instituției implicate în activitatea de reconstituire a dreptului de proprietate funciară, putem observa din interpretarea în întregime art.2. alin.1 al Legii nr.263/2006, că legiuitorului a stabilit perioada pentru care se acordă un astfel de spor, la un an. Prin urmare în speța de față, P. orașului B. la data intrării în vigoare a Legii nr.263/2006 avea obligația de stabilire a salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă, anual, doar în contextul intrării în vigoare a legii și a stabilirii resurselor financiare destinate acestui scop, termen care se întindea pe 2 ani, având în vedere momentul intrării în vigoarea a Legii nr.263/2006,respectiv 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial I României (potrivit art.78 din Constituția României, revizuită „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării ... .") și exercițiul bugetar al unității administrativ teritoriale.
În contextul celor menționate la punctul 1 din acțiune arătă că potrivit literaturii de specialitate de la principiul general conform căruia legea și celelalte acte normative se adoptă pe o perioadă nedeterminată urmând ca apoi să se decidă asupra încetării acțiunii lor, fac excepție reglementările temporare (legile temporare) a căror jurată de aplicare este de la început limitată la o perioadă de timp prestabilită. Astfel, legea și celelalte acte normative ies din vigoare la termen, fără a mai fi nevoie de vreo constatare specială în acest scop.
Întrucât legiuitorul la adoptarea Ordonanței de Urgență nr.209/2005 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.263/2006 a avut în vedere o cauză excepțională și anume aceea de accelerarea 3 procesului de retrocedare a terenurilor preluate de stat în perioada regimului comunist, acordând astfel prin art.2, alin.(1) din Legii nr.263/2006 sporul lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a legi. Intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda în perioada următoare adoptării legilor fondului funciar o recompensă activității desfășurate de membrii comisiilor de fond funciar, acordarea acestui spor nefiind o cerință imperativă a legii, acest spor nu poate fi acordat automat „sine die" pentru că în această situație nu ar mai fi atins scopul legii și anume acela de accelerare a procesului de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate.
Desprindem astfel concluzia că, din punct de vedere al acțiunii normei juridice în timp reglementările cuprinse în art. 2, alin.(1) din Legea nr.263/2006 pot fi considerate desuete în condițiile în care starea de fapt care a necesitat adoptarea acestei norme, respectiv accelerarea procesului de retrocedare a imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada comunistă, a încetat să mai existe, acțiunea unei astfel de norme legale nu mai poate fi aplicată, fiind depășită de noile realități având în vedere că procesul de retrocedare prevăzut de legile proprietății se află în al 26 - lea an de activitate, în cursul anului 2013 legiuitorul adoptând Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, In natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist în România.
Norma juridică cuprinsă în art.2, alin.(1) din Legea nr.263/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, trebuie interpretată prin raportare la economia actelor normative din care face parte aflându-se într-o stare de interferență (și nu indiferență) cu alte norme juridice din domeniul restituirii, din domeniul reglementării activității comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, respectiv de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, astfel încât voința legiuitorului este necesar să fie stabilită printr-o interpretare sistematică „subiectam materiam", adică în conformitate cu cadrul din care face parte.
Astfel, art. 1, alin. (1) și (2) din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevede: „(1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. (2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariate ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.”
Prin urmare, de la adoptarea acestei legi, prevederile privind sporul de dificultate pentru membrii comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, nu se mai pot aplica acestea fiind abrogate implicit.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr.554/2004, republicată, privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Constituția României, Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.263/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății și Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice ou modificările și completările ulterioare, iar conform prevederilor art. 223 alin.(3) și 411 alin.(1) din Noul Cod de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei ți în lipsa sa.
Pârâtul P. ORAȘULUI B., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.
În motivarea celor solicitate, pârâtul a arătat că potrivit art. II alin. 1 din Legea nr. 263/2006 pentru aprobarea OUG nr. 209/2005 pentru completarea și modificarea unor acte normative din domeniul proprietății, salariații instituțiilor bugetare implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea 18/1991, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50 % din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an, calculată de la data intrării în vigoare a legii.
Teza a Il-a a acestui text, prevede că stabilirea salariaților ce beneficiază de acest drept se face anual, de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor pentru plata salariilor.
Făcând o corectă interpretare și aplicare a textului de lege mai sus menționat, se poate concluziona că legea nu a avut în vedere doar un singur an în care se poate acorda acest spor, ci perioada anuală determinată de nevoile practice rezultate din activitatea de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate funciară, știut fiind că procesele de această natură, trenează și în prezent, atât pe rolul comisiilor de specialitate, cât și al instanțelor de judecată.
In lumina acestor prevederi, acordarea anuală a sporului lunar de dificultate de • 50% din salariul de încadrare, nu este limitată la termenul de 1 an de la data intrării în vigoare a actelor normative.
Singurele condiții pentru acordarea sporului sunt ca salariații care beneficiază de acest drept trebuie să fie indicați anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, iar acordarea să se facă în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Față de aceste dispoziții legale, legiuitorul a avut în vedere acordarea acestui spor și ulterior trecerii termenului de 1 an, anual, determinat de continuarea activității de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate, această interpretare fiind evidentă în condițiile în care activitatea de aplicare a legii fondului funciar nu a fost finalizată.
De asemenea trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 117 din Legea nr. 18/1991 și trebuie să i se dea eficiență acestui text, astfel că din momentul în care s-a stabilit o indemnizație, un spor pentru membrii comisiei de fond funciar acesta trebuie acordat până la încetarea activității comisiei.
Această concluzie rezultă și din interpretarea logică a dispozițiilor legale, care vizează compensarea în bani a muncii suplimentare efectuate de membrii acestor comisii cu activitate permanentă, în scopul aplicării eficiente a legilor de restituire a proprietăților.
In speță, componența comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost stabilită prin Ordinul nr. 265/2014 emis de reclamantă, prin care se modifică Ordinul prefectului nr. 351/2012 privind modificarea componenței Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., iar activitatea permanentă a membrilor în aplicarea legilor fondului funciar la nivelul Orașului B., rezultă din actele anexate prezentei.
În ceea ce privește anul 2014, activitatea comisiei a fost una continuă, justificată prin Procesele verbale întocmite, certificatele emise, analiza documentelor și referatele anexate iar în anul 2015 comisia urmează a se reuni lunar, conform adresei nr. 8240/13.01.2015, emisă de Instituția Primarului și comunicată reclamantei.
Prin urmare, din interpretarea sistematică și teleologică a actelor normative invocate, reiese că membri comisiei sunt îndreptățiți la acordarea acestor recompense pentru activitățile desfășurate în cadrul comisiilor locale, fără a fi limitat dreptul lor la perioada de 1 an de la data intrării în vigoare a legii.
Aceste aspecte au fost reținute și în jurisprudență, Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 643/27.04.2009 stabilind legalitatea dispozițiilor de acordare a sporului de dificultate ulterioare trecerii termenului de 1 an.
Pârâtul consideră că atât Dispoziția nr. 345/2014 cât și Dispoziția nr. 1/2015 au fost emise cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu obligarea reclamantei Ia plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă, art. II alin. 1 din Legea nr.263/2006, OUG nr. 136/2006 privind completarea Legii 263/2006, art. 117 din Legea nr. 18/1991.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul P. Județului Harghita solicită să se constate nelegalitatea Dispozițiilor nr.345/2014 și nr.1/2015 ale Primarului orașului B. privind „acordarea sporului de dificultate membrilor Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B.” și să se dispună anularea ei și a tuturor consecințelor produse.
Prin dispozițiile atacate s-a dispus aprobarea acordării sporului de dificultate în cuantum de 15% din salariul de bază pentru membri Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., pentru anul 2014, respectiv 2015, începând cu data comunicării dispoziției persoanelor vizate.
Reclamantul invocă faptul că dispozițiile sunt nelegale, fiind încălcate prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.236/2006 întrucât prevăd acordarea sporului de dificultate la care se referă textul de lege arătat și după expirarea termenului de 1 an în care putea fi acordat.
Instanța constată că potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.236/2006 „Salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor”.
Din interpretarea teleologică și sistematică a dispoziției legale citate anterior rezultă că sporul de dificultate de care au putut beneficia membrii comisiilor de fond funciar a fost prevăzut de legiuitor doar pentru o perioadă de 1 an calculată de la data intrării în vigoare a legii, și anume de la 06.07.2006 până la 06.07.2007.
Astfel cum susține și reclamantul, o altă interpretare dată textului de lege ar eluda scopul urmărit de legiuitor la adoptarea lui, acela de a se obține impulsionarea persoanelor din comisiile de fond funciar în sensul accelerării procesului de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate.
Dacă s-ar admite că acest spor de dificultate se acordă și ulterior expirării perioadei de 1 an de la . legii, s-ar obține efectul opus celui urmărit de legiuitor, membrii comisiilor de fond funciar având tot interesul ca activitatea lor să dureze cât mai mult.
Prevederea din teza a II-a a art.2 alin.1 din Legea nr.263/2006, conform căreia „Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual (…)” nu poate duce la o altă interpretare decât cea reținută de instanță. Interpretarea acestei prevederi nu se face separat de restul articolului. Or, interpretând sistematic și teleologic întregul text legal se reține voința reală a legiuitorului, aceea ca sporul să fie acordat pe o durată limitată.
Folosirea inadecvată a adverbului ”anual” nu poate schimba această finalitate și nu poate permite acordarea beneficiului în discuție pe o perioadă mai mare de 1 an de la . legii.
Interpretând doar literal cele două teze ale textului de lege în discuție se observă că ele se contrazic, or nu aceasta a fost voința legiuitorului. Revine instanței de judecată sarcina de a interpreta dispoziția legală prin apelare la celelalte tipuri de interpretare, și anume teleologică și sistematică.
Instanța consideră, pe baza celor reținute anterior, că prin utilizarea adverbului „anual” legiuitorul s-a referit la modul în care se stabilesc beneficiarii sporului, adică acești vor fi desemnați pe întreg anul, iar nu pe fiecare lună, cum se acordă sporul.
Faptul evident că legiuitorul, prin art.2 alin.1 din Legea nr.236/2006, a dorit limitarea în timp a acestui spor de dificultate, și anume pe o perioadă de 1 an de la . legii, rezultă și din similitudinea ce se poate face cu prevederile art.5 din Titlul II din O.U.G. nr.184/2002, care stabilesc că în cazul comisiilor constituite în baza Legii nr.10/2001 sporul de dificultate se acordă pe o perioadă de 2 ani.
În ce privește practica judiciară invocată de pârât, instanța constată că aceasta este neunitară la nivelul instanțelor judecătorești.
Având în vedere aceste considerente și dispoziții legale, instanța reține că Dispozițiile nr.345/2014 și nr.1/2015 ale Primarului orașului B. sunt nelegale, astfel că le va anula. În ce privește petitul privind anularea efectelor pe care le-au produs aceste două acte administrative, instanța îl va respinge, acesta nefiind precizat de reclamant, care nu a arătat la ce efecte se referă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. JUDEȚULUI HARGHITA, cu sediul în mun. Miercurea C., Piața Libertății nr.5, jud. Harghita, în contradictoriu cu pârâtul P. ORAȘULUI B., cu sediul în orașul B., ..25, jud. Harghita, și în consecință:
Anulează Dispoziția nr.345 din 21.08.2014 și Dispoziția nr.1 din 05.01.2015, emise de pârât.
Respinge petitul privind anularea efectelor produse de cele două acte administrative.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea se depune la Tribunalul Harghita.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.06.2015.
PREȘEDINTE
Steluța E. U.
GREFIER
C. R.
Red: E.S.U./13.08.2015
Primit: 13.08.2015
Tehnored/id/ 13.08.2015
Ex.4-R.C.
| ← Pretentii. Sentința nr. 535/2015. Tribunalul HARGHITA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 345/2015.... → |
|---|
