Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 340/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 4320/258/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.340
Ședința publică din data de 05 mai 2015
Completul compus din:
Judecător: M. I. - Președinte
Judecător: S. E.
Grefier: L. P.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în apelul declarat de apelanta T. C., împotriva Sentinței civile nr.2510 din data de 22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ., nr._ din 15.07.2014.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 21 aprilie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.2510/22.10.2014 a Judecătoriei Miercurea-C. s-a respins plângerea formulată de petenta T. C., domiciliată în municipiul București, ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, cu sediul în municipiul Miercurea C., .. 34, jud. Harghita, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal . nr._ din 17.07.2014 petenta a fost sancționat cu amendă de 1800 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a mai conduce autovehicule pentru că în data de 17.07.2014 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ în interiorul localității Sândominic cu o viteză de 111 km/h.
Ca temei legal al sancționării petentei au fost reținute art. 49 al. 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia viteza maximă legală în interiorul localităților este de 50 km/h și art. 102 al. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 potrivit căruia „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție instanța a reținut că depășirea de către petentă a vitezei legale cu 61 de km/h rezultă din înregistrarea radar (fila 20) în care petenta a fost filmată în timp ce conducea autoturismul său cu o viteză de 111 km/h în interiorul localității.
Instanța a reținut că aparatul radar folosit la înregistrarea petentei și montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_ era omologat și verificat metrologic la data constatării faptei, așa cum rezultă din certificatul de verificare metrologică nr._ din data de 27.03.2014 (fila 17). Criticile petentei referitoare la indicarea de către agentul constatator a seriei și numărului paratului radar nu prezintă relevanță, deoarece în buletinul de verificare metrologică este menționat și numărul de înmatriculare al autospecialei pe care este montat aparatul radar verificat, număr care este identic cu cel menționat în procesul verbal atacat. În consecință, este de netăgăduit că aparatul radar utilizat la înregistrarea faptei petentei era verificat metrologic în momentul măsurării vitezei sale.
Față de cele arătate, instanța a constatat că sancționarea petentei s-a făcut legal și temeinic, motiv pentru care plângerea s-a respins ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta T. C., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție . nr._ din 15.07.2014, ca netemeinic și nelegal
În motivarea apelului apelanta arată că, starea de fapt reținută prin sentința atacată, nu este conformă realității, din probatoriul administrat, nerezultând săvârșirea faptei contravenționale.
Instanța în soluționarea plângerii trebuia să aibă în vedere legislația internă în vigoare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care definind noțiunea de acuzație în materie penală, în funcție de cele trei criterii alternative, calificarea în dreptul intern, natura faptei și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate. În acest sens Curtea a stabilit că scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este în sensul ca noțiunea de „acuzație în materie penală" să includă și domeniul contravențional, pentru a asigura aceleași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Sporrong și Lonnroth contra Suediei - 1982, Ozturk contra Germaniei - 1984, Lutz contra Germaniei - 1987), neputând lipsi dintre acestea prezumția de nevinovăție instituită prin art. 6.2 din Convenție (A. /contra României, 04.10.2007).
Prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6.2 din Convenție privește în primul rând atitudinea judecătorului chemat sa se pronunțe asupra acuzației, care trebuie să abordeze judecarea cauzei fără părtinire și fără prejudecăți, fără a porni de la prezumția sau bănuiala că petentul este vinovat, apoi sarcina probei, care revine agentului constatator în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale și împrejurarea că îndoiala profită petentului (Austria vs. Italia, Annuaire de la Convention, vol VI, pag. 783).
Astfel, în speță, la fila 14 din dosar se poate constata că pe planșa foto depusă nu se vede numărul de înmatriculare, iar în ceea ce privește planșa de la fila 16 nu se menționează viteza cu care circula. În acest sens, prima instanță urma să constate că prezumția de nevinovăție de care petentul beneficiază nu a fost răsturnată.
În plus procesul verbal de contravenție trebuie să îndeplinească o . condiții de fond și de formă, conform art.16 și art.17 din O.G. 2/2001 condiții care au fost încălcate de agentul constatator pentru următoarele motive:
Deși dispozițiile art.109 alin. (2) din OUG 195/2002 prevăd obligativitatea consemnării în cuprinsul procesului verbal a faptului că mijloacele tehnice cu care s-a stabilit viteza sunt certificate sau omologate și verificate metrologic, în speță, aceste mențiuni lipsesc.
De asemenea, instanța de fond urma să constate că în cuprinsul actului atacat nu se menționează . radar, făcând imposibil un control de către instanță a faptului că acest aparat era verificat și omologat metrologic și implicit că datele furnizate de sunt corecte.
Prin omiterea acestor aspecte, este imposibilă efectuarea de către instanță a unui control real și eficient privind legalitatea și temeinicia actului atacat aspect ignorat de instanța de fond.
Acest mod de descriere a faptei contravine dispozițiilor art.16 alin.1 și implicit art.17 din OG 2/2001, atrăgând nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenție, aceasta urmând a fi constatată și din oficiu. Mai mult, având în vedere omisiunile arătate, nu poate fi verificată respectarea principiului legalității stabilirii și sancționării contravențiilor reglementat în art.3 din OG 2/2001 și nici oportunitatea aplicării sancțiunii contravenționale.
Chiar dacă procesul verbal este un act care cuprinde rezultatul unor constatări personale ale unui organ de poliție, acest înscris nu se bucură de prezumția absolută de legalitate respectiv de temeinicie.
Procesul verbal prezintă doar situația de fapt care a dus la încheierea sa și care conduce în mod rezonabil la formularea unei acuzații pe împrejurări de fapt ce necesită însă existența unor probe pentru a face dovada celor arătate în cuprinsul său.
În speță, deși a fost sancționată pentru depășirea vitezei, din întregul material probatoriu administrat în fața primei instanțe, nu s-a stabilit dincolo de orice dubiu rezonabil, vinovăția sa, în sensul săvârșirii vreunei contravenții.
Potrivit jurisprudenței Curții ar fi trebuit să facă dovada contrarie celor consemnate în actul constatator doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă, situație neincidentă în acest caz.
În ceea ce privește stabilirea vinovăției sale, instanța de fond s-a limitat doar la analiza probelor depuse de intimată, fără a argumenta pertinent motivul pentru care nu au fost avute în vedere apărările sale.
Din acest motiv consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică, intimata nefăcând dovada celor reținute în procesul verbal, în speță operând prezumția de nevinovăție.
Având în vedere cele mai sus menționate solicit admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
În drept, se invocă dispozițiile OG 2/2001, O.U.G. 195/2002 și ale art. 466 și urm Cod de procedură civilă.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea înaintată la data de 07.01.2014 intimatul IPJ Harghita a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării, intimatul arată că în mod legal, prin sentința dată, instanța de fond a constatat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse, impuse de art. 16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002, sub sancțiunea nulității, că faptele petentului au fost săvârșite cu vinovăție, iar ca atare sancțiunile aplicate sunt temeinice.
Instanța a apreciat, în mod corect, că lipsurile invocate de petent nu tind să conducă la anularea procesului verbal, întrucât nu au produs vreo vătămare persoanei sancționate sau unei alte persoane interesate.
Și față de criticile legate de temeinicia procesului verbal, instanța a apreciat că fapta a fost reținută în mod justificat în sarcina petentului, acesta nereușind să administreze probe contrare celor pertinente și concludente propuse de unitatea lor. Astfel, din planșele foto depuse în probațiune, rezultă fără dubiu că petentul a circulat cu viteza de 111 km/h.
În drept, se invocă prev. art.205-208 din Codul de procedură civilă, republicată.
Instanța constată că apelul a fost formulat în termen și este legal timbrat.
În cauză a fost administrată proba cu acte și a fost vizionată înregistrarea video pe suport electronic.
Examinând apelul declarat de apelant în raport de motivele de apel invocate, precum și din oficiu conform art.477 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Astfel, în baza Procesului-verbal de contravenție . nr._/17.07.2014, încheiat de agentul constatator al intimatului, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.800 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile pentru săvârșirea contravenției reglementate de art.49 ind.1 și sancționată prin art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002.
S-a reținut în fapt că la data de 15.07.2014 petenta a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ în interiorul localității Sândominic cu o viteză de 111 km/h, depășind astfel cu 61 km/h viteza maximă legală în interiorul localităților este de 50 km/h conform art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, contravenția a fost constatată în baza înregistrării radar (fila 20 d.f.), dovadă depusă la dosar, din care rezultă că petenta nu a respectat regulile de circulație și a condus autoturismul cu depășirea limitei de viteză. Măsurătoarea a fost efectuată de o persoană autorizată, cu un aparat radar legal verificat metrologic, fiind depusă la dosar și fișa operatorului radar (filele 17-18 d.f.).
În urma vizionării înregistrării radar de instanța de control judiciar, se constată că autovehiculul cu nr. înmatriculare_, proprietatea petentei, a circulat cu viteza de 111 km/h în interiorul localității, autoturismul putând fi lesne de identificat, astfel această dovadă prezentată de intimat este concludentă și verosimilă în ceea ce privește săvârșirea faptei de petentă.
De asemenea, imaginile surprinse de aparatul radar rezultă în mod indubitabil și din planșele foto depuse la filele 14-16 d.f., din care se poate identifica autovehiculul petentei, precum și vitezele cu care a circulat, respectiv cu 111 km/h (ora 13:41:35), 111 km/h (ora 13:41:37), 110 km/h (ora 13:41:38) și 99 km/h (ora 13:41:39).
Este adevărat că numărul de înmatriculare al autovehiculului nu se poate distinge decât în momentul în care s-a apropiat de aparatul radar, însă, Tribunalul observă că, în mod indubitabil din planșele foto surprinse rezultă că este vorba de același autovehicul de culoare închisă, marca BMW, în acest sens fiind succesiunea imaginilor care cuprind ora/minuta/secunda.
În ceea ce privește criticile formulate de apelantă referitor la lipsa identificări aparatului radar în cuprinsul procesului-verbal, Tribunalul constată că agentul constatator a menționat că măsurătorile s-au înregistrat cu aparatul radar MAI_. Conform Buletinului de verificare metrologică nr._/27.03.2014, aparatul radar verificat Autovision este montat pe autovehiculul Dacia L. al intimatului, cu nr. înmatriculare MAI_.
Prin urmare nu se poate susține că aparatul radar nu ar fi fost identificat, dovezile depuse în acest sens de intimat fiind corespunzătoare exigențelor prevederilor art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Se observă totodată că acest text de lege nu impune în sarcina agentului constatator obligația de a consemna în procesul-verbal datele de identificare ale aparatului radar, ci doar să menționeze că a fost utilizat un asemenea aparat. Or, în cazul de față agentul constatator a identificat autovehiculul pe care se află montat aparatul radar verificat metrologic prin buletinul de verificare depus la dosar.
Prin urmare, având în vedere dovezile sus expuse, Tribunalul este de părere că procesul-verbal a fost întocmit conform prevederilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, fiind descrisă fapta contravențională cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acestuia, iar din dovezile administrate de instanța de fond rezultă în mod concludent săvârșirea contravenției de către petent.
Tribunalul reține că în cauza A. contra României, prin Hotărârea din 4 octombrie 2007 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Secția I-cameră, s-a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuie respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, trebuie respectată prezumția de nevinovăție a contravenientului, precum și dreptul la apărare al acestuia. Astfel, în sprijinul prezumției de veridicitate a procesului-verbal trebuie aduse dovezi de către organul sancționator care să probeze vinovăția petentului în cazul în care acesta contestă faptele reținute în sarcina sa și sancțiunile aplicate.
Tribunalul este de părere că în spiritul celor dispuse de CEDO și în sprijinul prezumției de veridicitate a procesului-verbal au fost aduse dovezi de către organul sancționator, astfel prezumția de nevinovăție de care beneficiază petenta a fost răsturnată prin dovada constând în înregistrarea radar a vitezei de circulație a autovehiculului, precum și planșele foto ce conțin secvențe din înregistrarea filmată pe suport electronic.
În ceea ce privește cuantumul sancțiunii aplicate pentru fapta petentei de circula cu 111 km/oră, depășind cu 61 km/h limita legală de viteză, având în vedere urmarea ce s-ar fi putut produce datorită conducerii cu exces de viteză pe un sector de drum unde viteza maximă este limitată la 50 km/h, în interiorul unei localități populate, instanța apreciază că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, neputându-se aprecia că fapta ar fi de gravitate redusă în sensul art.7 alin.3 din OG nr.2/2001.
Pentru considerentele sus expuse, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, motiv pentru care în baza art.480 alin.1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta T. C., domiciliată în municipiul București, ., ., sector 1, CNP_, cu sediul profesional la Cabinet avocat Kecseti Krisztina, cu sediul în mun.Miercurea C., ..11, jud.Harghita, împotriva Sentinței civile nr.2510/22.10.2014 a Judecătoriei Miercurea C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2015.
PreședinteJudecător
M. I. S. E.
Pentru jud. M. I., fiind în
concediu de odihnă, pt. jud. I. A. –
președinte instanță-fiind în concediu
de odihnă, semnează președintele secției
penale, jud. L. R.
Grefier
L. P.
Pt. L.P.,fiind plecată
în concediu de odihnă, semnează prim-grefier
I. B.
Red.Sz.E.
Primit: 29.07.2015.
Tehnored./id/29.07.2015.
Ex.4/AIM.-
Jud.fond: L. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 345/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1046/2015. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
