Pretentii. Sentința nr. 535/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 535/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 2107/96/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 535
Ședința publică de la 31 martie 2015
Completul compus din:
Judecător: S. E. - Președinte
Grefier: C. C. M.
Pe rol pronunțarea sentinței civile în cauza de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. J. DE URGENTA MIERCUREA C., în contradictoriu cu pârâta D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV - PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE HARGHITA, având ca obiect – pretenții.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din data de 17 martie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, din data de 26.09.2014, reclamantul S. J. DE URGENTA MIERCUREA C., cu sediul în municipiul Miercurea C., ., nr.2, jud. Harghita, în contradictoriu cu pârâta D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV, prin ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE HARGHITA, cu sediul în municipiul Miercurea C., ., nr. 20, jud. Harghita a solicitat restituirea sumei de 3.187.319,00 lei, cu titlu de plată nedatorată, sumă care reprezintă reducerea drepturilor salariale cu 25%, virată la bugetul de stat conform prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și actualizarea sumei cu rata inflației de la data plății.
În fapt, reclamantul arată că, S. Județean de Urgență Miercurea C., fiind o instituție bugetară a fost nevoit să se conformeze prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și să reducă cuantumul brut al salariului întregului personal cu 25% în perioada iulie-decembrie 2010, virând aceste sume în valoare totală de 3.187.319,00 lei, în contul de venituri al bugetului de stat 20.36.01.20, astfel: cu OP nr. 1721/19.08._,00 lei; cu OP nr. 2149/24.09._,00 lei; cu OP nr. 2434/22.10._,00 lei; cu OP nr. 2792/15.12._,00 lei; cu OP nr. 2795/ 15.12._,00 lei, și cu OP nr. 121/24.01._,00 lei.
Aplicarea acestei măsuri a fost urmată de acționarea reclamantului în judecată, de către Sindicatul Sanitas Harghita, pentru nerespectarea Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pentru perioada 2008-2010, solicitând restituirea sumelor reținute de la salariați.
În ciuda faptului că, măsura diminuării drepturilor salariale cu 25% a fost impusă prin lege, Tribunal Harghita prin Sentința nr. 2568/2011 a obligat reclamantul la restituirea sumelor reținute, actualizate cu rata inflații la data plății efective.
Având în vedere puterea executorie a sentinței, reclamantul s-a conformat prevederilor acestei sentințe, restituind drepturile salariale în conformitate cu prevederile O.U. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepți salariale personalului din sectorul bugetar.
Reclamantul solicită constatarea faptului că, sumele privind diminuările salariale de 25% au fost virate de către spital de două ori, respectiv către bugetul de stat, potrivit Legii nr. 118/2010 și către salariați, ca urmare a sentinței Tribunalului Harghita nr. 2568/2011, în condițiile în care veniturile Spitalului au fost realizate o singură dată din decontarea de către Casa de Asigurări de Sănătate Harghita a prestărilor de servicii medicale acordate de Spital.
Spitalele publice, printre care și S. Județean de Urgență Miercurea C., sunt instituții autonome din punct de vedere financiar, suma de 3.187.319,00 lei virată către bugetul de stat a fost obținută din prestări de servicii medicale în baza contractului cu CAS HR. Respectarea sentinței judecătorești se poate realiza, de asemenea, numai din sume provenite din prestare de servicii medicale.
Prin adresa nr. 7458/2014, reclamantul arată că a solicitat de la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita restituirea sumei de 3.187.319,00 lei, sumă despre care instanța a considerat că a fost virată nedrept către bugetul de stat, primind un răspuns negativ.
În drept, reclamantul invocă prevederile art. 1341 și următoarele, art. 1635-1649 din Noul cod civil și art. 194 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
Anexat acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 3-13).
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea depusă la data de 10.10.2014, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând totodată excepția prescripției dreptului material la acțiune (filele 22-28).
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, pârâta arată că, suma solicitată de către reclamant, a fost achitată în cursul anilor 2010-2011, ultima plată fiind făcută în data de 24.01.2011, conform O.P. nr.121/24.01.2011.
Astfel, în cauză sunt incidente prevederile art.176 Codul muncii, care prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Deoarece aceste drepturi sunt plătite în executarea unui raport de muncă, termenul de prescripție, pentru valorificarea acestor drepturi este de 3 ani, așa cum este prevăzut în articolul susmenționat de art. 171 alin. (1) și art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat.
Iar, în continuare, art. 295 Codul Muncii prevede că, dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile și cu dispozițiile legislației civile, adică se face trimitere și la art.2517 cod civil cu privire la termenul general de prescripție de 3 ani.
Nefiind vorba de creanțe fiscale, pârâta arată că, față de data plății ultimei tranșe din suma în litigiu, respectiv 24.01.2011 (ultima plată efectuată), la data de 25.01.2014, dreptul la acțiune al reclamantului pentru restituirea sumei de 3.187.319,00 lei, fiind prescris, acțiunea fiind înregistrată la Tribunalul Harghita în data de 26.09.2014.
Pe fondul cauzei, pârâta arată că, își întemeiază apărarea pe prevederile Legii nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, lege adoptata de parlamentul României și nu de Ministerul de Finanțe, care nu are atribuții legislative, în speța de față fiind doar gestionar de cont.
Prin Decizia nr.13 pronunțata in dosarul cu nr.15/2011, ICCJ, a admis recursul in interesul legii constatând ca, in aplicarea dispozițiilor art.60 din codul de procedură civilă raportat la art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din OG. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariate ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr.315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
Ordinul Nr. 1933 din 2 iulie 2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind virarea la bugetul de stat a sumelor rezultate prin reducerea drepturilor salariale pentru personalul instituțiilor prevăzute la art. 3 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar la art. 1 a prevăzut că, sumele rezultate din diminuarea cu 25% a cuantumului brut al drepturilor de natură salarială prevăzute la art. 1 și 2 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, inclusiv cuantumul contribuțiilor de asigurări sociale datorate de angajator aferent acestor sume se achită de către Banca Națională a României, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și de către autoritățile și instituțiile publice finanțate conform art. 62 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și ari. 67 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv unitățile de învățământ superior de stat și unitățile sanitare publice cu paturi, în contul de venituri al bugetului de stat 20.36.01.20 "Venituri ale bugetului de stat - Vărsăminte din reducerea drepturilor salariale conform Legii nr. 118/2010", deschis la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal în raza cărora angajatorii sunt luați în evidența fiscală.
Art. 2 prevede că sumele prevăzute la art. 1 se virează la bugetul de stat și se declară la organul fiscal competent, prin completarea și depunerea formularului 100 "Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat", până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc drepturile de natură salariată.
Urmare acestor prevederi legale, S. Județean de Urgenta Miercurea C., pentru perioada iulie 2010-decembrie 2010 a declarat suma totală de 3.187.319 lei ca obligații de baza cu titlu de vărsăminte din reducerea drepturilor salariale, așadar cererea de restituire a acesteia nu are nicio justificare.
Curtea Constituționala a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. în acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.
În drept, invocă prevederile legale la care a făcut trimitere în cuprinsul întâmpinării.
Prin notele de ședință depuse la data de 26.02.2015, pârâta arată că, motivul pentru care creanțele pretinse de reclamantă le consideră civile si nu fiscale, rezultă din raportul juridic căruia le sunt afectate, respectiv raport juridic de dreptul muncii (drepturi salariale), fiind vorba de 25% din fondul de salarii. Aceste drepturi sunt plătite în executarea unui raport de muncă, termenul de prescripție, pentru valorificarea acestor drepturi este de 3 ani, așa cum este prevăzut in articolul art. 171 alin. (1) și art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat.
În speță nu este vorba de un litigiu de drept fiscal deoarece art.41 cod procedura fiscala, definește exact noțiunea de act administrativ fiscal, respectiv „în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale”, ceea ce nu este incident in cazul de fata, organele fiscale din cadrul instituției noastre nu au emis niciun act administrativ fiscal cu privire la pretențiile din litigiul pendinte (fila 45).
Prin notele de ședință depuse la data de 13 martie 2015, reclamanta arată că natura creanțelor este una fiscală (46-47).
Potrivit prevederilor art. 22 Cod de procedură fiscală prin obligații fiscale se înțelege obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat față de care, creanța fiscală constă în dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat așa cum este prevăzut de art. 21 Cod de procedură fiscală.
Prin art. 21 alin. (4) este reglementat și dreptul la restituirea plății în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal.
Izvorul obligației fiscale este deci legea sau actul normativ care instituie și reglementează un venit al bugetului general consolidat. Prin lege se stabilesc categoriile de persoane fizice sau juridice ce datorează bugetului general consolidat veniturile respective, elementele venitului bugetar, precum și modalitățile de plată ale acestuia.
Creanța în valoare de 3.187.319,00 lei reprezintă suma virată în bugetul de stat potrivit mecanismului stabilit prin OMFP nr.1933/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind virarea la bugetul de stat a sumelor rezultate din reducerea drepturilor salariale pentru personalul instituțiilor prevăzute la art. 3 din Legea nr. 118/2010.
Aceasta prevede în art. 1 că sumele rezultate din diminuarea cu 25% al drepturilor salariale inclusiv cuantumul contribuțiilor de asigurări sociale aferent acestor sume se achită în contul de venituri al bugetului de stat 20.36.01.20 "Venituri ale bugetului de stat - Vărsăminte din reducerea drepturilor salariale conform Legii nr. 118/2010" deschis la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal în raza cărora angajatorii
Instanța constată că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art.30 din OUG nr.80/2013 și a fost intentată în termenul reglementat de art.11 alin.1 lit.a din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, instanța constată următoarele:
În baza Sentinței civile nr.2568/13.10.2011 a Tribunalului Harghita pronunțată în Dosarul nr._, reclamantul din prezentul dosar, respectiv S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ MIERCUREA C., a fost obligat să plătească angajaților săi, membrilor Sindicatului Sanitas Harghita, sumele reținute din drepturile salariale cuvenite acestora pentru lunile iulie-decembrie 2010, actualizate cu rata inflației, sentință rămasă definitivă și irevocabilă (filele 11-13). Aceste sume reprezintă reducerea salarială de 25% întreprinsă în temeiul Legii nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Anterior pronunțării acestei sentințe, conformându-se dispozițiilor Legii nr.118/2010, reclamantul a procedat la diminuarea cu 25% a drepturilor salariale ale personalului încadrat, și a virat suma totală de 3.187.319 lei în contul de venituri al bugetului de stat, respectiv cu OP nr. 1721/19.08._,00 lei; cu OP nr. 2149/24.09.2010 -534.649,00 lei; cu OP nr. 2434/22.10._,00 lei; cu OP nr. 2792/15.12._,00 lei; cu OP nr. 2795/15.12._,00 lei și cu OP nr. 121/24.01._,00 lei.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că acțiunea a fost intentată cu depășirea termenului de prescripție, ultimă plată fiind făcuta în data de 24.01.2011, termen care, pentru valorificarea acestor drepturi este de 3 ani, așa cum este prevăzut în art.171 alin.1 Codul muncii.
Față de această susținere a pârâtei Tribunalul reține că, în conformitate cu prevederile art. 266 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Totodată, art.267 din Cod precizează în sensul că părțile din conflictele de muncă sunt salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele, precum și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.
Ținându-se cont de prevederile legale sus expuse, Tribunalul constată că obiectul prezentei cauze nu îl constituie în un conflict de muncă, prin urmare, dispozițiile Codului muncii nu îi sunt aplicabile.
Prevederile art.171 din Codul muncii invocate de pârâtă privind prescripția de 3 ani, se referă la dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, a salariaților în contradictoriu cu angajatorii.
Chiar dacă suma a cărei restituire se solicită de reclamant reprezintă drepturi care sunt plătite în executarea unui raport de muncă angajaților, în cadrul raporturilor juridice dintre reclamant și pârâtă aceste sume nu au caracterul de drepturi salariale, ci de creanțe fiscale, care fac parte din totalul bugetului alocat reclamantei.
În conformitate cu prevederile art.21 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. Izvorul obligației fiscale este actul normativ care instituie și reglementează un venit al bugetului general consolidat, prin care se stabilesc categoriile de persoane fizice sau juridice ce datorează bugetului general consolidat veniturile respective, elementele venitului bugetar, precum și modalitățile de plată ale acestuia.
Creanța în valoare de 3.187.319 lei reprezintă suma virată bugetului de stat de către reclamant potrivit mecanismului stabilit prin OMFP nr.1933/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind virarea la bugetul de stat a sumelor rezultate din reducerea drepturilor salariale pentru personalul instituțiilor prevăzute la art.1 din Legea nr.118/2010.
Potrivit art.1 din OMFP nr.1933/2010, sumele rezultate din diminuarea cu 25% al drepturilor salariale inclusiv cuantumul contribuțiilor de asigurări sociale aferent acestor sume se achită în contul de venituri al bugetului de stat 20.36.01.20 "Venituri ale bugetului de stat - Vărsăminte din reducerea drepturilor salariale conform Legii nr. 118/2010" deschis la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal în raza cărora angajatorii
În speță este vorba de restituirea unor sume care au fost achitate în mod necuvenit, ca și plată nedatorată, iar în relațiile dintre reclamant și pârâtă sumele ale căror restituire se solicită au natura juridică unei creanțe fiscale nedatorate, conform art.21 din Codul de procedură fiscală.
Prin urmare, în sensul prevederilor art.135 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire, prezenta acțiune formulată la data de 26.09.2014 a fost intentată în termen față de data virării sumelor în contul pârâtei.
Pe de altă parte, chiar și în ipoteza în care s-ar aplica termenul general de prescripție, Tribunalul este de părere că acțiunea nu este prescrisă deoarece este vorba de o plată nedatorată.
În conformitate cu prevederile art.2517 Cod civil, acțiunea în restituirea plătii nedatorate se prescrie în termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani, care începe să curgă din momentul când solvens a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască faptul plății nedatorate și persoana obligată la restituire, în condițiile prevăzute de art. 2523 Cod civil.
Or, având în vedere că Sentința civilă nr.2568 a Tribunalului Harghita prin care reclamantul a fost obligat să plătească salariaților drepturile salariale reținute, a fost pronunțată la data de 13.10.2011, numai la această dată reclamantul a luat la cunoștință faptul că trebuie să achite salariaților sumele care au fost reținute anterior în temeiul Legii nr.118/2010 și virate în contul pârâtei.
Astfel, prezenta acțiune privind restituirea plății nedatorate înaintată instanței la data de 28.09.2014 a fost intentată în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art.2517 Cod civil, care a început să curgă de la data rămânerii irevocabile de sentinței sus arătate, pronunțată la data de 13.10.2011.
Pentru cele ce preced, instanța consideră că acțiunea a fost intentată în termen legal, motiv pentru care va respinge excepția invocată de pârâtă.
În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul reține că, în conformitate cu prevederile art.371 ind.1 Cod de procedură civilă, în vigoare la data executării Sentinței civile nr.2568/13.10.2011 de către reclamant, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Având în vedere aceste dispoziții legale, Tribunalul este de părere că reclamanta nu avea altă posibilitate decât să se conformeze dispozițiilor Sentinței civile nr.2568/13.10.2011, definitive, executorii și irevocabile, în sensul achitării drepturilor salariale reținute angajaților.
Or, în asemenea situație în care contravaloarea diminuărilor salariale de 25% a fost virată de către spital de două ori, o dată către bugetul de stat și o dată către salariați conform hotărârii judecătorești, nu se justifică reținerea acestor sume la bugetul de stat, în condițiile în care veniturile au fost realizate o singură dată și dintr-o singură sursă, din venituri proprii.
Prin Adresa nr.748/11.08.2014, înregistrată sub nr._/14.08.2014, reclamantul a solicitat Administrației Județene a Finanțelor Publice Harghita restituirea sumei în valoare de 3.187.319 lei, cerere care a fost refuzată, astfel fiind îndeplinite prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată, privind plângerea prealabilă (filele 3-4).
Tribunalul este de părere că nu se justifică menținerea sumei de 3.187.319 lei în contul bugetului statului, având în vedere că prin virarea contravalorii diminuărilor salariale către bugetul de stat s-a efectuat o plată nedatorată, deoarece printr-o hotărâre irevocabilă și executorie s-a constatat nelegalitatea acestor rețineri și s-a dispus restituirea sumelor către angajați,
În consecință, fiind incidente în cauză prevederile art.117 alin.b din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite în plus față de obligația fiscală, ținându-se cont totodată de prevederile art.1 alin.1, precum și art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, Tribunalul constată că acțiunea este întemeiată în parte, motiv pentru care va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 3.187.319 lei, cu titlu de plată nedatorată.
Se va dispune actualizarea sumei cu rata inflației începând cu data de 14.08.2014, data punerii în întârziere a pârâtei și până la data plății efective a sumei datorate.
Se vor respinge în rest pretențiile reclamantei, respectiv solicitarea sa ca actualizarea sumei cu rata inflației să se efectueze de la data plății sumei pretinse, având în vedere că la aceea dată pârâta a considerat că a procedat corect conform dispozițiilor Legii nr.118/2010, prin acceptarea sumelor virate de reclamant.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA.
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ MIERCUREA C., cu sediul în municipiul, Miercurea C., ., nr.2, jud. Harghita, Cod fiscal nr._, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA, cu sediul în municipiul Miercurea C., ., nr. 20, jud. Harghita, și, în consecință:
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 3.187.319 lei, cu titlu de plată nedatorată, sumă care reprezintă reducerea drepturilor salariale cu 25% virată la bugetul de stat conform prevederilor Legii nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Dispune actualizarea sumei cu rata inflației începând cu data de 14.08.2014 și până la data plății efective a sumei datorate.
Respinge în rest pretențiile reclamantei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Harghita sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 martie 2015.
Președinte,
S. E.
Grefier,
C. C.
M.
Red.: Sz.E.
Primit: 28.04.2015
Tehnored./id/ 29.04.2015
Ex.4/M.C.C
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 423/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1035/2015. Tribunalul... → |
|---|
