Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 345/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 2438/258/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.345
Ședința publică din data de 05 mai 2015
Completul compus din:
Judecător: S. E. - Președinte
Judecător: M. I.
Grefier: L. P.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în apelul declarat de apelantul G. J., împotriva Sentinței civile nr.2009 din data de 08.09.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 21 aprilie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.2009/08.09.2014 a Judecătoriei Miercurea-C. s-a respins plângerea formulată de petentul G. J., domiciliat în comuna Sândominic, ., județul Harghita, CNP_, formulată în contradictoriu cu intimata Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, cu sediul în municipiul Miercurea C., ., județul Harghita, C. nr._, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal . nr._ din 16.04.2014 (format din procesul verbal de constatare a contravențiilor nr. 63/16.04.2014 și procesul verbal de constatare nr. 62 din 16.04.2014) petentul a fost sancționat cu amendă de 600 lei pentru neaplicarea și nerespectarea normelor de igienă privind întreținerea adăposturilor pentru animale, a incintelor platformelor de gunoi și sistemelor de evacuare a dejecțiilor, fapta fiind prevăzută de art. 5 lit. i punctul 1 din HG 984/2005.
Descrierea stării de fapt a fost făcută de agentul constatator prin procesul verbal de constatare nr. 62/2014, în cuprinsul căruia se arată că verificările au fost făcute ca urmare a solicitării Primăriei Sândominic, care la rândul său a fost sesizată de nouă vecini ai petentului cu privire la condițiile necorespunzătoare de creștere a cailor din curtea petentului. Cu ocazia controlului efectuat din afara gospodăriei, angajații intimatei au constatat că în curtea petentului sunt lăsați liberi aproximativ 10 cai, numărul exact al animalelor fiind imposibil de determinat, iar curtea și adăpostul pentru cai sunt acoperite cu un strat consistent de bălegar. Totodată, nu a putut fi identificată nici o sursă de hrană sau apă pentru cai.
Cu privire la legalitate instanța a reținut că în cauză nu este incident nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Criticile petentului legate de încheierea procesului verbal în lipsa sa sunt neîntemeiate, deoarece există posibilitatea legală ca un asemenea act să fie încheiat și în lipsa contravenientului, în conformitate cu prevederile art. 19 din OG 2/2001. În cauza de față se constată că au fost respectate aceste prevederi, procesul verbal fiind semnat și de un martor asistent.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție instanța a reținut că modul și condițiile de crește a cailor de către petent rezultă atât din cuprinsul procesului verbal contestat, dar mai ale din fotografiile întocmite de agentul constatator cu ocazia controlului (filele 21-23).
Din aceste fotografii reiese fără nici un fel de dubiu că toată curtea petentului era acoperită în momentul controlului cu un strat consistent de bălegar în care se formaseră bălți. Este de remarcat împrejurarea că stratul de bălegar se întindea inclusiv sub adăpostul acoperit, singura porțiune relativ uscată fiind cea din jurul ieslei în care se găsea fân pentru cai (fila 22 – foto dreapta sus). Nu poate fi omis faptul că stratul de bălegar ocupă inclusiv porțiunile de lângă casa de locuit a petentului, până la poarta de intrare în gospodărie (fila 22 – foto dreapta jos).
Starea de fapt surprinsă prin acest fotografii a fost confirmată chiar de către martorul propus de petent, Bartos Z., care a confirmat în fața instanței că aceste fotografii corespund realității. Martorul a mai arătat că petentul ține în curtea locuinței sale pe timpul iernii un număr de 9 cai. Totodată martorul a arătat că, deși el era cel care se ocupa de îngrijirea cailor în perioadele în care petentul lipsea de la domiciliu, nu știe dacă dejecțiile acumulate de la cai au fost curățate pe perioada iernii.
Totodată, condițiile improprii de creștere a cailor au fost confirmate și de martorul C. L., preotul paroh al bisericii aflate în imediata vecinătate a locuinței unde petentul își creștea caii, martorul arătând că dejecțiile acumulate de la cai nu au fost curățate niciodată pe timpul iernii, iar în primăvară, odată cu topirea zăpezii, au început să degaje un miros neplăcut. Martorul a mai arătat că uneori, pentru perioade de o zi sau chiar două, nu a venit nimeni pentru a da furaje sau apă la cai.
Față de cele arătate, instanța a considerat că sancționarea petentului este temeinică și legală, condițiile asigurate de acesta pentru cai fiind necorespunzătoare. Instanța este conștientă de faptul că în mediul rural condițiile de igienă și crește a animalelor pot fi unele mai precare, însă în nici un caz nu poate fi admisă o situație de genul cele de față, în care caii petentului sunt constrânși să stea într-o curte închisă, acoperită integral de dejecții și aproape fără nici o porțiune uscată. Este evident chiar și pentru un nespecialist în zootehnie că sănătatea animalelor este amenințată de omniprezența bălegarului, mai ales odată cu venirea primăverii și încălzirea vremii care conduc în mod firesc la transformarea curții petentului într-un focar de infecție. Susținerile petentului în sensul că aplică acestor cai sistemul deschis de creștere, în care caii se pot bucura nelimitat de libertate de mișcare sunt nefondate, în condițiile în care această libertate de mișcare se limitează doar la curtea petentului care are numai 2000 de mp, și, așa cum s-a arătat este acoperită integral cu dejecții.
Pe de altă parte, chiar dacă excede oarecum textului legal care incriminează fapta petentului, instanța nu poate să nu remarce împrejurarea că dejecțiile acumulate în cantități mari și necurățate pentru perioade îndelungate de timp generează mirosuri insuportabile pentru vecinii petentului, fiind totodată un focar de infecție care în mod normal nu ar trebuie să fie prezent în mijlocul unei comunități umane.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul G. JÁNOS, solicitând anularea procesului verbal.
În motivarea apelului apelantul arată că nu a avut parte de o cercetare, constatare dezbatere procedurală echitabilă ceea ce s-a culminat într-o hotărâre eronată, inacceptabilă, bazată pe minciuni și pe declarații mincinoase a martorului C. L., pe când declarația martorului Bartos Z. nu a fost luată în considerare, iar solicitarea sa de a audia și pe G. M. ca martoră a fost respinsă.
Mai precizează că tabelul nominal cu semnăturile așa zișilor reclamanți se data din anul 2005 și conține și semnăturile unor decedați.
Apelantul arată că, agentul constatator i-a violat proprietatea și minte când afirmă că l-a anunțat cu o zi mai devreme. El nefiind acasă, prezent la fața locului, neputându-se apăra, susține interesul său. Comisia nu a văzut că fânul necesar hrănirii cailor era depozitat în șură, precum și a fântânii proprietatea sa, vasul mare de adăpat, dar nici faptul că are două grajduri la dispoziția cailor.
Critică și faptul că au recurs și la fotografierea imobilului (casa, grajduri și curtea), fără acceptul său.
Arată că stratul de bălegar de pe suprafața solului abia a început să se dezghețe și din care nici un strop de gunoi lichid nu s-a scurs pe terenul altuia, toată cantitatea a rămas în curtea sa.
Apelantul susține că gunoiul emană un miros specific nici plăcut și nici neplăcut ci, este caracteristic unei curți din gospodăria oricărui gospodar.
Mai relevă că nu este adevărat că singurul loc unde caii se puteau adăposti de interperii era undeva sub șură unde se găsea și o căruță, astfel încât locul pentru cai era destul de strâmt.
Pentru aceste motive solicită administrarea altor probe dacă vor fi necesare, schimbarea în tot a hotărârii atacate, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru că a soluționat cauza fără a se intra în cercetarea fondului.
În drept se invocă prev.art.282-298 C.pr.civ.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea înaintată la data de 18.11.2014 intimata Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Harghita, a solicitat respingerea apelului ca nefondat (filele 11-12).
În motivarea întâmpinării, intimata arată că motivele pe care se întemeiază apelul nu reprezintă o critică pertinentă, concretă și concludentă a hotărârii judecătorești apelate ci, mai degrabă, reprezintă unele susțineri nefondate și neavenite bazate pe poziția subiectivă și nedovedită a apelantului-petent.
Prin apelul formulat, apelantul-petent a reluat aceleași motive și argumente nefondate și neconcludente pe care le-a invocat și în fața instanței de fond cu ocazia judecării plângerii contravenționale formulate, completând argumentația esențial eronată și nesusținută cu alte motive subiective și neconcludente în judecarea prezentei pricini.
În ceea ce privește cererea în probațiune formulată în apel în temeiul art. 478 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, învederează că poziția lor față de probele solicitate a fi administrate de instanța de apel este identică cu cea susținută în fața instanței de fond și ca urmare solicită respingerea probei cu martorii propuși de apelantul-petent prin cererea de apel, pertinența, concludenta și utilitatea acestei probe neputând fi reținută în soluționarea apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2009/08.09.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
Pentru motivele și argumentele invocate în apărare în fața instanței de fond, reținute ca juste, pertinente și fondate de Judecătoria Miercurea C., precizează că niciuna dintre criticile de legalitate formulate de apelantul-petent la adresa procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor nr. 63/16.04.2014 (. nr._) nu sunt fondate și în consecință nici plângerea contravențională, soluționată de prima instanță, și nici apelul formulat de apelantul-petent nu este fondat.
În drept, se invocă prevederile art. 476 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, prevederile incidente ale H.G nr. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor și prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul reiterează aceleași motive ca și în motivele de apel.
Instanța constată că apelul a fost formulat în termen și este legal timbrat.
În cauză a fost administrată proba cu acte, precum și proba testimonială.
Examinând apelul declarat de apelant în raport de motivele de apel invocate, precum și din oficiu conform art.477 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Astfel, în baza Procesului-verbal nr.63/16.04.2014 încheiat de agentul constatator al intimatei, petentul a fost sancționat contravențional cu sancțiunea amenzii în cuantum de 600 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.5 lit.i pct.1 din HG nr.984/2005.
S-a reținut în fapt că, la data constatării faptei petentul nu a aplicat și nu a respectat normele de igienă privind întreținerea adăposturilor pentru animale, a incintelor platformelor de gunoi și a sistemelor de evacuare a dejecțiilor.
Starea de fapt a fost stabilită de instanța de fond cu luarea în considerare a probelor administrate, respectiv planșele foto efectuate de agentul constatator și declarațiile martorilor Bartos Z. și C. L..
Apelantul contestă declarația martorului audiat de instanța de fond, numitul C. L., iar din adresa emisă de P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C. rezultă că s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă împotriva acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, Tribunalul constată că, astfel cum a recunoscut și petentul, planșele foto de la filele 21-23 reflectă imaginea curții imobilului acestuia. Apelantul nu contestă aceste imagini, arătând doar că în lipsa lui de la imobil agentul constatator nu avea dreptul să fotografieze curtea sa fără acceptul său. Având în vedere însă că nu s-a făcut dovada că agentul constatator ar fi săvârșit violare de domiciliu, respectiv că ar fi intrat în curtea apelantului fără drept, Tribunalul este de părere că imaginile fotografiate, surprinse de acesta la data controlului nu au fost efectuate în mod nelegal.
Efectuarea controlului sanitar-veterinar a fost inițiată de un număr de cetățeni, vecini ai petentului, precum și la solicitarea viceprimarului comunei Sândominic, iar anterior controlului petentul a fost anunțat de intimată cu privire la obligațiile de respectare a normelor de igienă și sănătate publică (filele 18-20 d.f.).
Astfel cum rezultă din planșele foto, ale căror veridicitate a fost confirmată de martorul propus de petent, Bartos Z., curtea petentului este acoperită cu un strat consistent de bălegar, cu bălți, strat care se întinde inclusiv sub adăpostul acoperit, precum și pe porțiunile de lângă casa de locuit a petentului, până la poarta de intrare în gospodărie.
Din fotografii se poate observa că animalele, respectiv caii sunt lăsați să se plimbe în bălegar, neputându-se distinge o porțiune mai bine întreținută pentru furaje sau pentru apa necesară adăpării acestora.
Martorul Kristaly I. audiat în apel nu a putut să combată cele constatate de instanța de fond. Martorul a relatat că animalele petentului sunt bine îngrijite, sunt ținute în curățenie, adăpate și hrănite, însă martorul nu a vorbit la modul general și nu în concret cu privire la faptele constatate de agentul constatator la data de 16.04.2015,
Prin urmare, având în vedere dovezile sus expuse, Tribunalul este de părere că procesul-verbal corespunde exigențelor prevederile art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, fiind descrisă fapta contravențională cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acestuia, iar din dovezile administrate de instanța de fond rezultă în mod concludent săvârșirea contravenției de către petent.
Tribunalul reține că în cauza A. contra României, prin Hotărârea din 4 octombrie 2007 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Secția I-cameră, s-a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuie respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, trebuie respectată prezumția de nevinovăție a contravenientului, precum și dreptul la apărare al acestuia. Astfel, în sprijinul prezumției de veridicitate a procesului-verbal trebuie aduse dovezi de către organul sancționator care să probeze vinovăția petentului în cazul în care acesta contestă faptele reținute în sarcina sa și sancțiunile aplicate.
Tribunalul este de părere că în spiritul celor dispuse de CEDO, în sprijinul prezumției de veridicitate a procesului-verbal au fost aduse dovezi de către organul sancționator, astfel prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul a fost răsturnată prin dovezile administrate, respectiv planșele fotografice, precum și declarațiile de martori.
În ceea ce privește cuantumul sancțiunii aplicate pentru fapta petentului, având în vedere urmările periculoase ce s-ar fi putut produce datorită nerespectării normelor de igienă și sănătate publică, instanța apreciază că acesta este proporțional cu gradul de pericol social al faptei, neputându-se aprecia că fapta ar fi de gravitate redusă în sensul art.7 alin.3 din OG nr.2/2001.
Pentru considerentele sus expuse, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, motiv pentru care în baza art.480 alin.1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul G. JÁNOS, domiciliat în comuna Sândominic, ., jud.Harghita, CNP_, împotriva Sentinței civile nr.2009/08.09.2014 a Judecătoriei Miercurea C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2015.
PreședinteJudecător
S. E. M. I.
Pentru jud. S. E., fiind plecată
în concediu de odihnă,
pt. jud. I. A. – președinte instanță
fiind plecată în concediu de odihnă,
semnează președintele secției civile,
jud. M. I.
Grefier
L. P.
Pt. L.P.,fiind plecată
în concediu de odihnă, semnează prim-grefier
I. B.
Red.Sz.E./17.07.2015.
Primit:20.07.2015.
Tehnored./id/21.07.2015.
Ex. 4/AIM.-
Jud.fond: M. L.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1035/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 340/2015.... → |
|---|
