Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 299/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 1780/268/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 299
Ședința publică din data de 21 aprilie 2015
Completul constituit din:
Judecător: S. R. - Președinte
Judecător: U. I. C.
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul K. S. S., împotriva sentinței civile nr. 2265 din 28.10.2014, pronunțată de Judecătoria O. S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție OUG 195/2002.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 2265 din 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria O. S., s-a respins plângerea formulată de petentul K. S. S. din Târgu M., . ., CNP_, împotriva intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HARGHITA cu sediul în Miercurea C., .. 34-36, județul Harghita.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._/02.08.2014; în sarcina petentului K. S. S. i s-a aplicat amendă în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice.
În fapt s-a reținut că petentul la data de 02.08.2014, ora 20.04, pe D.N. 13 A, la km 105 + 50 m, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza peste limita legală, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 153km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză la 70 km/h.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei conține imagini clare din care rezultă data și ora înregistrării, ora 20.04, 02.08.2014; nr. de înmatriculare al autovehiculului_ și viteza de deplasare de 153km/h.
Înregistrarea s-a efectuat cu un cinemometru cu buletin de verificare metrologică valabilă.
Cazul fortuit este fapta a cărui rezultat e consecința unei împrejurări, care nu putea fi prevăzută.
În speța dată chiar petentul arată că a depășit două autovehicule, ori efectuarea manevrei de depășire are caracterul unui act voluntar și nu constituie o faptă, care nu putea fi prevăzută.
Petentul a depășit două autovehicule, cum arată în cuprinsul plângerii și a depășit limita maximă de viteză admisă cu 83 km/h, ceea ce imprimă caracter grav al faptei, în condițiile în care viteza excesivă constituie unul din principalele cauze ale accidentelor rutiere.
Procesul verbal a fost încheiat în mod legal și sancțiunea a fost aplicată în limitele legale.
Pentru considerentele de mai sus și în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 instanța a respins plângerea formulată de petentul K. S. S. împotriva intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului Harghita.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel K. S. S., solicitând admiterea lui și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și a dispune, în principal, anularea ca netemeinic și nelegal a procesului-verbal de contravenție atacat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu aceea a avertismentului.
În cadrul motivelor, apelantul arată că în motivarea plângerii contravenționale, cu ocazia cu care se susține că ar fi comis fapta pretinsă în cadrul procesului verbal de contravenție, a efectuat-o în condiții legale, într-o adevărată situație de caz fortuit, o manevră de depășire a două autovehicule care se deplasau cu viteză foarte redusă, mult sub limita legală (cca.50km/oră), în afara localității. Viteza de 153kn/oră, consemnată în procesul verbal, nu poate fi reală, în condițiile în care performanțele tehnice ale autoturismului condus de el nu permiteau atingerea unei asemenea viteze. În perioada de timp și pe sectorul de drum pe care a fost efectuată manevra de depășire arătată. În nici un caz nu putea atinge o asemenea viteză pe o porțiune de rulare de cca.50m, pornind de la o viteză inițială de sub 50km/oră cu cât rulam înainte de efectuarea manevrei de depășire.
În altă ordine de idei, circulația pe sectorul de drum în discuție la ora reținută în procesul-verbal era extrem de redusă, astfel încât nu a creat o stare de pericol nici un alt participant la trafic.
Prin prisma celor de mai sus, consideră că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii (art. 6 al O,G. nr2/2001) și atunci când, apreciind gravitatea faptei contravenționale pretins a fi comise de către el, a respins solicitarea subsidiară de înlocuire a sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului.
În drept, se invocă prev.art. 466-482 N.C. proc. civ.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea înaintată la data de 06.02.2015 intimatul IPJ Harghita, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În motivele cererii, intimatul arată că a fost sancționat contravențional pentru faptul că, pe DN 13 A, la km 105+50m, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ circulând cu viteza peste limita maximă admisă, respectiv cu viteza de 153 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză la 70 km/h, prin aceasta depășind cu 83 km/h limita maximă admisă.
Aspectele prezentate în cererea de apel nu constituie motive întemeiate care să conducă la admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește hotărârea primei instanțe, în mod legal, prin sentința dată, aceasta a constatat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art. 17 din O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, în mod corect instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a constatat că intimata a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul înregistrarea video este dovada incontestabilă a faptului că petentul a condus autoturismul menționat cu viteza de 153 km/h, prin urmare depășind cu 83 km/h viteza maximă admisă pe acest sector de drum.
Contrar susținerilor apelantului, înregistrarea radar a fost efectuată în condiții de legalitate, iar probele depuse la dosarul cauzei dovedesc că agentul constatator se afla în timpul serviciului și aparatul radar este omologat și verificat metrologic.
Cu privire la capătul de cerere subsidiar de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, arată că nu există motive care să conducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, nefiind întrunite condițiile prevăzute în art. 7 alin (2) din OG nr. 2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.
Totuși, dacă instanța va aprecia că sancțiunea contravențională "avertisment" este suficientă pentru atingerea scopului noimei juridice încălcate, arată că aplicarea sancțiunii avertismentului nu este de natură să excludă aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Potrivit prevederilor art. 96 alin. (1) din O.U.G. 195/2002, republicată, sancțiunile contravenționale complementare se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Prin urmare, chiar și în cazul aplicării sancțiunii avertismentului, se impune a fi menținută sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
În virtutea efectului devolutiv al apelului, solicită analizarea legalității și temeinicia procesului-verbal de contravenție în baza apărărilor formulate de instituția lor prin întâmpinarea la plângerea contravențională și a probelor depuse la dosarul cauzei.
Având în vedere că procesul-verbal a fost legal întocmit și vinovăția petentului a fost dovedită prin probele administrate în cauză, apreciază că apelul este nefondat.
În drept, se invocă dispozițiile art.205-208 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele, în sensul prevăzut de art. C.pr.civ., constată că apelul este nefondat.
Apelantul K. S. S. a fost sancționat contravențional pentru că în data de 02.08.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu o viteză de 153 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză la 70 km/h.
Criticile formulate în apel, relativ la netemeinicia aplicării sancțiunii contravenționale de faptul că, motivat de faptul că nu a creat un pericol pentru ceilalți participanți la trafic, că a efectuat o depășire a două autovehicul care circulau cu o viteză foarte redusă și în astfel de condiții performanțele autovehiculul pe care îl conducea nu ar fi putut atinge o asemenea viteză de 153 km/h, sunt nefondate.
Din probele administrate în cauză, în primul rând din înregistrarea video depusă de intimată la dosar, rezultă că starea de fapt reală este cea descrisă în procesul verbal de contravenție, așa cum întemeiat a reținut și instanța de fond. Ori, într-o atare situație individualizarea sancțiunii contravenționale, raportat la fapta săvârșită, este corectă și nu se impune a fi schimbată. Astfel, apelul formulat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de K. S. S., domiciliat în Târgu M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2265/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Odorheiul S. în dosarul cu numărul de mai sus.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2015.
Președinte Judecător
S. R. U. I. C.
Grefier
Șașcă M.-C.
Red.R.S./07.08.2015
Primit:07.08.2015
Tehnored./id/11.08.2015
Ex.4/SD.-
Jud.fond: Redai Z.I.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 678/2015.... → |
|---|
