Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 450/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 2198/258/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 450
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Completul constituit din:
Judecător: U. I. C. - Președinte
Judecător: S. R.
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE HARGHITA, împotriva sentinței civile nr. 3117 din 18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. T. G., . și . REASIGURARE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție P.V. ., NR._ DIN DATA DE 25.03.2014.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 05 mai 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 3117 din 18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., s-a admis plângerea formulată de petentul I. T. G., CNP_, domiciliat în com. Sânsimion, ., jud. Harghita, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Harghita, cu sediul în mun. Miercurea C., .. 34, jud. Harghita și în consecință:
S-a dispus anularea procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.03.2014 de IPJ Harghita, Biroul Rutier.
A fost exonerat petentul de plata amenzii în cuantum de 1360 lei, aplicată prin procesul verbal.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, plângerea a fost formulată în termenul legal, la data de 09.04.2014, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate, prevăzută de art. 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale.
Petentul invocă nulitatea procesului-verbal pe motiv că starea de fapt reținută de către agentul constatator nu este conformă cu realitatea, însă instanța a considerat că acest aspect nu atrage vreo nulitate ci vizează netemeinicia procesului-verbal.
Referitor la temeinicia procesului – verbal contestat, instanța a reținut următoarele:
Petentul a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 1360 lei pe motiv că la data de 25.03.2014, orele 08.00, în timp ce a condus autovehiculul cu nr._ pe DE 578, km 94+400 m, s-a angajat în depășirea unui autovehicul în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, la revenirea de pe banda de mers acroșând oglinda retrovizoare a acestuia.
S-a reținut că prin faptele sale petentul a încălcat prevederile art. 120 al. 1 lit. h și i și art. 118 lit. c din HG nr. 1391/2006, iar temeiul legal de incriminare și sancționare constituie dispozițiile art. 101 al. 3 lit. a din OUG 195/2002. Acest temei de drept a impus și aplicarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 60 de zile.
Petentul susține că a depășit cele două autoturisme într-o zonă în care era permisă depășirea, iar depășirea a fost efectuată regulamentar.
Cu privire la acest aspect probele administrate sunt contradictorii. Pe de o parte, din declarațiile martorilor Daro S. (f. 49) și Dorobant C. (f. 50) rezultă că depășirea s-a efectuat pe o porțiune de drum cu linie discontinuă, iar la finalizarea manevrei de depășire petentul nu a reintrat brusc în sensul său de mers. Martorii nici nu au observat că petentul ar fi atins oglinda retrovizoare, iar în opinia lor camionul depășit circula foarte aproape de axul drumului.
În schimb, din declarația agentului de poliție M. P. (f. 46), aflat în autocamionul marca M. în vederea examinării martorului B. F. și din declarația acestui martor (f. 54) rezultă că petentul a intrat în depășire într-o zonă cu linie continuă și s-a reîncadrat cât mai repede pe sensul de mers, cu mențiunea că martorul cu ocazia audierii în fața instanței nu mai era sigur dacă depășirea s-a efectuat pe linie continuă.
Potrivit art. 324 C.pr.civ. în aprecierea declarațiilor martorilor, instanța a ținut seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective.
Aceste prevederi au fost invocate de apărătorul petentului, care susține că martorul B. F., încuviințat de instanță din oficiu nu poate fi obiectiv.
Instanța a considerat că într-adevăr obiectivitatea martorului respectiv poate fi pusă sub semnul îndoielii, nu pentru că acest martor ar avea vreun interes material în legătură cu soluționarea acestei pricini, dat fiind că autovehiculul condus de martor era proprietatea școlii de șoferi ., ci pur și simplu pentru faptul că martorul este o persoană implicată în accident, care a condus autovehiculul în cadrul examenului în vederea obținerii permisului de conducere pentru categoria respectivă de vehicule. Astfel, pentru martorul respectiv, subiectiv vorbind, i-ar fi mai greu să recunoască faptul că a săvârșit greșeli în conducerea autovehiculului cu ocazia examinării.
Nici referatul agentului examinator nu poate fi considerată o probă fără vreo suspiciune de subiectivism, la rândul său acest agent fiind persoană implicată în accident și având o anumită responsabilitate pe timpul examinării inclusiv cu privire la siguranța circulației cu vehiculul respectiv.
În același timp, și în cazul celorlalți martori, și anume Daro S. și Dorobant C. este posibil să existe o doză de subiectivism, dat fiind că acești martori sunt colegi de serviciu cu petentul și erau transportați de acesta în interes de serviciu.
Se remarcă faptul că fapta nu a fost constatată personal de către agentul constatator, care a încheiat procesul-verbal în urma audierii persoanelor implicate.
Deci, petentul nu a reușit să dovedească fără vreo îndoială susținerile, totuși, în urma administrării tuturor probelor există o îndoială și cu privire la cele reținute în procesul-verbal.
Instanța a apreciat că se impune analiza acestui aspect din perspectiva garanțiilor instituite de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului în materie penală, între care și prezumția de nevinovăție.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 2 din Constituția României revizuită, tratatele ratificate de către Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar prin Legea nr.30/1994 a fost ratificată Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, aceasta având aplicabilitate directă, dispozițiile sale putând fi invocate, atât de către instanță din oficiu, cât și de către ceilalți participanți la judecată.
De asemenea, față de dispozițiile art. 20 din Constituția României revizuită, trebuie avut în vedere că sistemul european de protecție, compus din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, ce împreună formează cu . prioritate, urmând a fi aplicate ca atare de către instanțele de judecată.
Față de cauzele pronunțate de către instanța de contencios european, între care și cauza A. contra României, materia contravențională din dreptul român are de cele mai multe ori, cum e și acest caz, natură penală, faptele contravenționale fiind suficient de grave, iar sancțiunile suficient de aspre, cu o aplicabilitate generală și un rol preventiv.
Astfel, în aplicarea noțiunii europene autonome de penal, în judecarea plângerilor împotriva constatării și sancționării unei contravenții, se impune a fi respectată prezumția de nevinovăție așa cum rezultă din art. 6 paragraful 2 CEDO.
Astfel, îndoiala va profita petentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I.P.J.Harghita, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate, în sensul menținerii actului administrativ atacat și a sancțiunii aplicate.
În cadrul motivelor, apelantul arată că instanța de fond a concluzionat că "petentul nu a reușit sa dovedească fără vreo îndoială susținerile sale, totuși, în urma administrării tuturor probelor exista o îndoială cu privire la cele reținute în procesul verbal.""
Mai solicită a se constata că respectivul material probatoriu răstoarnă prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și că sancțiunea aplicata, respectiv amenda contravențională, este justificată. Mărturiile celor două persoane aflate în autocamionul condus de petent sunt concludente, declarațiile neputând fi catalogate drept lipsite de obiectivism.
Precizează că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma impuse de art. 16 si art.17 din O.G- nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002, sub sancțiunea nulității, că fapta petentului a fost săvârșită cu vinovăție, iar ca atare sancțiunea aplicată este temeinică, în limitele stabilite de lege și proporțională cu gradul pericolului social creat.
În drept, se invocă prev. art.466-480 din Codul de procedura civila, O.U.G. nr. 195/2002, republicata.
Intimatul nu a formulat întâmpinare față de motivele de apel invocate de apelant.
Apelul este nefondat.
Analizând sentința primei instanțe în limitele efectului devolutiv al apelului, tribunalul constată că hotărârea este legală și temeinică, neexistând argumente pentru schimbarea soluției adoptate.
Argumentele apelantului sunt neîntemeiate. În esență, apelantul consideră că probele administrate, respectiv declarațiile celor doi martori, răstoarnă prezumția de nevinovăție de care beneficiază intimatul.
În acord cu prima instanță, tribunalul constată că proba cu mărturiile celor doi martori propuși de apelantul intimat nu este în măsură să creeze certitudine asupra vinovăției intimatului petent. Astfel, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în baza declarațiilor conducătorului celuilalt autovehicul implicat în coliziune și a supraveghetorului acestuia. De vreme ce se poate pune problema nerespectării de către cei din urmă a obligației prevăzute de art. 119 lit. b din HG nr. 1391/2006, respectiv de a circula cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile în momentul în care erau depășiți, obiectivitatea acestora este pusă sub semnul îndoielii în mod rezonabil. Probele propuse pentru a demonstra vinovăția intimatului sunt inapte în acest demers. Instanța nu se poate baza doar pe aceste probe pentru a da o soluție imparțială în cauză, iar aceste aspecte de subiectivism trebuiau avute în vedere și de agentul constatator.
Mai mult, în cauză există declarațiile martorilor Daro S. și Dorobant C. care confirmă poziția intimatului, astfel că nu se poate considera că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul I.P.J. Harghita, cu sediul în Miercurea C., .. 34, jud. Harghita, împotriva sentinței civile nr. 3117 din data de 18 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 mai 2015.
Președinte Judecător
U. I. C. S. R.
Grefier
Șașcă M.-C.
Red.C.I.U./26.08.2015
Primit: 26.08.2015
Tehnored./id/26.08.2015
Ex. 6/SD.-
Jud.fond.P. A.L.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 451/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 422/2015.... → |
|---|
