Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 1999/258/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 40
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2015
Completul constituit din:
Judecător: C. S. - Președinte
Judecător: U. E. Steluța
Grefier: Șașcă M.-C.
Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul L. A., împotriva sentinței civile nr.1983 din 02.09.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție - ., nr._ din data de 14.03.2014 și P.V. ., nr._ din data de 14.03.2014.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
deliberând în secret, conform prevederilor art. 395 din noul Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii, susținerile părților și probele administrate în prima instanță
1.1 Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea C., la data de 31.03.2014, sub nr._, petentul L. A. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 14.03.2014 precum și a procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 14.03.2014, de către IPJ HARGHITA.
În motivarea plângerilor contravenționale s-a arătat că a fost sancționat de către echipajul de poliție pentru că la data de 14.03.2014 nu a purtat centura de siguranță și nu avea încheiată poliță RCA pentru autovehiculul proprietate personală pe care l-a condus.
Petentul arată că prin aplicarea a două amenzi în două procese verbale de contravenție se încalcă prevederile art.20 din OG nr.2/2001.
Deasemenea că nu putea purta centura pentru că a fost operat de 3 ori, ultima dată în anul 2013 iar în privința asigurării arată că a achitat-o în data de 14.03.2014.
În probațiune s-a depus la dosar copie după procesele-verbale atacate, carte de identitate petent, bilet de externare, dovada achitării uneia dintre amenzi, decont pentru achitarea poliței și polița de asigurare.
Plângerea formulată de petent a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 de lei (fl.12).
1.2 Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
S-a arătat că la data de 14.03.2014, ora 16,00 petentul a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Miercurea C. fără a purta centura de siguranță și fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege și fără a face dovada că avea asigurarea RCA valabilă.
Ca argumente de text au fost aduse art.99 alin.2 și art.108 alin.1 lit.a pct.3 din OUG nr.195/2002 iar pentru al doilea proces verbal art.48 și art.64 din Legea nr.136/1995.
Se arată în continuare că în mod eronat s-a aplicat sancțiunea contravențională petentului și nu proprietarul vehiculului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 C. pr. civ., precum și dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Pentru dovedirea aspectelor relevate în întâmpinare, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar referatul agentului constatator, atestat de polițist rutier și adeverință.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru părți.
2. Hotărârea instanței de fond:
Prin Sentința civilă nr. 1983/2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ s-a respins plângerea.
3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Prima instanță a reținut că la data de 14.03.2014, petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal ., nr._, încheiat de către IPJ HARGHITA cu amendă în cuantum de 170 de lei și avertisment, reținându-se în sarcina sa, că la data de 14.03.2014, ora 16,00 a circulat cu autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe . Miercurea C. fără a purta centura de siguranță și fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege.
În procesul verbal faptele au fost încadrate și sancționate de aduse art.99 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.a, pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, art.36 și art.147 alin.1 din HG nr.1391/2006 coroborat cu art. 101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002.
În aceeași zi petentul a fost sancționat prin procesul verbal . nr._ pentru că a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fără a face dovada că avea asigurarea RCA.
În procesul verbal faptele au fost încadrate în prevederile art.48 din Legea nr.136/1995, sancționat de art.64 din același act normativ.
Art.108 alin.1 lit.a se coroborează cu art.99 alin.2 care prevede că „Amenda contravențională prevăzută la alin.(1)se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a). ”.
Pentru cele două fapte OUG nr.195/2002 prevede în art.108 alin.1 lit.a pct.3 a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:
3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz”
Art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 prevede că se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului auto de a avea asupra sa documentele prevăzute la art.35 alin.2.
Art.48 prevede: Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.";
Art.64 prevede „Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.”
Pe cale de consecință, arată instanța, faptele au fost corect încadrate din punct de vedere juridic și sancționate prin prevederile menționate în textele legale din procesele verbale de contravenție.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul prevăzut de lege în ceea ce privește procesul verbal . nr._, respectiv în termen de 15 zile de la data înmânării procesului verbal de constatare și aplicare a contravenției, conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal fiind încheiat la data de 14.03.2014, comunicat petentului în data de 28.03.2014, plângerea contravențională fiind introdusă la instanță la data de 31.03.2014 prin urmare în termenul legal.
Însă în ceea ce privește procesul verbal . nr._ termenul de 15 zile este depășit, întrucât procesul verbal i-a fost înmânat în data de 14.03.2014 iar plângerea a fost introdus la data de 31.03.2014, fiind tardivă, și din acest motiv se arată că nu se va trece la analizarea pe fond a acestui proces verbal.
Verificând legalitatea procesului-verbal . nr._, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a analizat în continuare din perspectiva garanțiilor instituite de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului în materie penală, între care și prezumția de nevinovăție.
Față de cauzele pronunțate de către instanța de contencios european, între care și cauza A. contra României, materia contravențională din dreptul român are natură penală, faptele contravenționale fiind suficient de grave, iar sancțiunile suficient de aspre, cu o aplicabilitate generală și un rol preventiv.
Astfel, în aplicarea noțiunii europene autonome de penal, în judecarea plângerilor împotriva constatării și sancționării unei contravenții, se impune a fi respectată prezumția de nevinovăție așa cum rezultă din art. 6 paragraful 2 CEDO.
Având în vedere cele de mai sus, intimatul trebuie în fața instanței de judecată să probeze cele consemnate în actul administrativ încheiat, petentul beneficiind de prezumția de nevinovăție și nefiind obligat să dovedească aspecte contrare celor susținute de agentul constatator.
Polița de asigurare RCA depusă la fila 11 din dosar este valabilă din data de 15.03.2014, iar verificând baza de date națională CEDAM instanța a constatat că pentru data de 14.03.2015 autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu avea încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.
Având în vedere cele de mai sus instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul L. Alexandu împotriva procesului verbal . nr._ din data de 14.03.2014 ca tardivă iar plângerea formulată împotriva procesului verbal . nr._ din data de 14.03-2014 ca neîntemeiată.
4. Calea de atac declarată în cauză:
4.1. Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul L. A., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței de fond în sensul admiterii în parte a plângerii îndreptate împotriva I. de Politie Județean Harghita și în consecință să se analizeze posibilitatea transformării amenzii de 1.000 lei aplicată prin Proces Verbal Nr._ din_ în avertisment conform art. 7 alin. 3 din O.G.2/2001, sancțiunea putându-se aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În fapt,arată apelantul a avut parte de judecată unilaterală ignorându-se în totalitate cele arătate de el neluându-se în considerație faptul că a fost amendat de două ori și fără a se dezbate în nici un fel acest fapt important nici în timpul dezbaterilor și nici în sentința civilă nr.1983/_ .
4.1 Prin întâmpinarea formulată intimatul I.P.J.Harghita, arată că apelul este nefondat.
Apelantul a fost sancționat contravențional pentru faptul că, în data de 14.03.2014 a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ fără a purta centura de siguranță și fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege. Procesul-verbal a fost înmânat apelantului în data întocmirii sale - 14.03.2014, iar plângerea contravențională a fost depusă în data de 31.03.2014, astfel că a fost depășit termenul de 15 zile prevăzut de O.G. nr. 2/2001 pentru introducerea plângerii contravenționale.
Instanța a respins plângerea contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/14.03.2014 ca neîntemeiată. Prin acest proces-verbal apelantul a fost sancționat contravențional pentru faptul că, în data de 14.03.2014, la controlul documentelor, s-a constatat că petentul nu a putut face dovada încheierii unei poliție de asigurare valabile la data respectivă pentru autovehiculul în cauză.
Considerăm că apelul este nefondat, deoarece susținerile petentului cu privire la nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 20/2001 nu pot fi apreciate ca motive temeinice de anulare a proceselor-verbale de contravenție. Într-adevăr, legea prevede că: dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal, însă această obligație nu este prevăzută sub sancțiunea nulității. Apelantul nu a invocat și nici nu a făcut dovada vreunei vătămări produsă de faptul că în data de 14.03.2014 au fost încheiate două procese-verbale. În plus, încheierea a două procese-verbale distincte este justificată de faptul că primul a fost încheiat pentru două contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și cel de-al doilea pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Referitor la procesul-verbal . nr._/14.03.2014 (lipsă poliță de asigurare obligatorie), având în vedere că acesta a fost legal întocmit și vinovăția petentului a fost dovedită prin probele administrate în cauză, apreciază deasemenea că apelul este nefondat.
Sancțiunea aplicată - amenda - reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.
Schimbarea sancțiunii amenzii cu avertismentul ar trebui să aibă ca temei unele împrejurări excepționale care să circumstanțieze în mod esențial pericolul scăzut al faptei. Or, în cazul de față nu au fost prezentate astfel de împrejurări.
În drept, se invocă prev. art.205-208 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.
4.1 Prin răspunsul la întâmpinarea depusă de I.P.J.Harghita apelantul L. A. solicită admiterea plângerii contravenționale împotriva P.V.Nr._/_ deoarece acesta nu a depășit termenul legal. A fost amendat în data de_ într-o zi de vineri, iar termenul s-a împlinit într-o zi nelucrătoare, situație în care plângerea a fost depusă în termen.
Petentul apelant solicită anularea Procesului Verbal . Nr._ din data de_ prin care a fost amendat pentru că nu a purtat centura de siguranță, iar el a motivat cu un buletin medical de ieșire din spital că a fost operat pe abdomen de trei ori, ultima oară în anul 2013 când a fost protezat în interiorul peretelui abdominal și din acesta cauză nu a purtat centura de siguranță.
Cu privire la P.V._ din_ prin care a fost sancționat cu 1000 lei solicită transformarea în subsidiar în avertisment deoarece, în data de_ cu chitanța decont nr._ a fost plătită asigurarea la SAFETY BROKER DE ASIGURARE SRL. Iar el a crezut că nu încalcă nici o lege și a condus liniștit pentru că nu se consideră un pericol social pe drumurile publice din moment ce conduce de peste 20 de ani și nu a avut nici un eveniment rutier.
II. Considerentele instanței de apel
5. Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de caracterul devolutiv al apelului, instanta a ajuns la concluzia că este neîntemeiat și va fi respins în baza considerentelor ce succed:
5.1 Petentul a fost sancționat contravențional în data de 14.03.2014 prin procesul verbal ., nr._, pe motiv că a circulat cu autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe . Miercurea C. fără a purta centura de siguranță și fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege (cartea de identitate). Pentru prima faptă i s-a aplicat amendă în cuantum de 170 de lei iar a pentru a doua faptă i s-a aplicat un avertisment.
În procesul verbal faptele au fost încadrate și sancționate conform art. 36, 99 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.a, pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și art.147 alin.1 din HG nr.1391/2006 coroborat cu art. 101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002.
5.2 În aceeași zi petentul a fost sancționat prin procesul verbal . nr._ pentru că a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fără a face dovada că avea asigurarea RCA.
Petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei.
În procesul verbal faptele au fost încadrate în prevederile art.48 din Legea nr.136/1995, fiind sancționate de art.64 din același act normativ.
5.3 Prima instanță a respins plângerea împotriva procesului verbal ., nr._ ca fiind tardivă iar împotriva procesul verbal . nr._ ca neîntemeiată.
5.4 Prin apelul formulat, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal . nr._, cu avertisment.
D. ulterior, prin răspunsul la întâmpinare (f. 16) din dosarul instanței de apel, petentul critică Sentința civilă nr. 1983/2014 sub aspectul reținerii tardivității plângerii formulate împotriva procesului verbal ., nr._.
Potrivit prevederilor art. 470 alin. 1 lit. c și alin. 3 Cod pr civila, cererea de apel trebuie să cuprindă, sub sancțiunea decăderii, motivele pe care se întemeiază apelul.
Potrivit prevederilor art. 471 Cod pr civila, apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.
5.5 Tinând însă cont de faptul că petentul a invocat în apel și faptul că a fost amendat de două ori, făcând trimitere implicit la ambele procese verbale și având în vedere și faptul că intimatul în întâmpinarea depusă în apel s-a referit la ambele procese-verbale, instanța de apel, va analiza în limitele permise de prevederile procedurale, apărările petentului și criticile aduse hotărârii primei instanțe.
5.6 Referitor la procesul verbal ., nr._, se constată că deși se confirmă susținerile petentului în sensul că plângerea nu a fost depusă tardiv, prima instanța neținând cont de faptul că data de 31.03.2014, în care s-a depus plângerea, era prima zi lucrătoare în care putea fi depusă plângerea cu respectarea prevederilor art. 181 alin.2 Cod pr civilă, acest aspect este irelevant în cauză, față de constatarea că plângerea este oricum neîntemeiată, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
5.7 Astfel, în privința apărărilor petentului în sensul că din motive medicale nu purta centura de siguranță, se constată că potrivit prevederilor art. 97 alin. 4 lit. d din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1391/2006, nu au obligația de a purta centură, persoanele care au certificat medical în care este menționată afecțiunea care contraindică purtarea centurii de siguranță iar potrivit prevederilor art. 97 alin. 5 și 6 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1391/2006, persoanele prevăzute la alin. (4) lit. d) sunt obligate să aibă asupra lor certificatul medical, în conținutul căruia trebuie să fie menționată durata de valabilitate a acestuia. Afecțiunile medicale pentru care se acordă scutire de la portul centurii de siguranță, precum și modelul certificatului medical se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
5.8 In speță însă, petentul nu a făcut dovada că ar fi prezentat un astfel de certificat agentului constatator, procesul verbal fiind semnat fără obiecțiuni.
In privința actelor prezentate în fața instanței, se constată că nu s-a depus certificat medical care să corespundă exigențelor textului de lege mai sus citat, petentul depunând un bilet de externare datat 23.05.2013.
5.9 Referitor la cea de-a doua faptă, încadrată și sancționată conform art.147 pct.1 din HG nr.1391/2006 coroborat cu art. 101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002, și pentru care s-a aplicat sancțiunea avertismentului se constată că petentul a semnat procesul-verbal fără obiecțiuni iar în plângerea formulată nu a arătat și dovedit că agentul ar fi reținut existența unei fapte care să nu corespundă realității.
5.10 Prin cel de-al doilea proces verbal, . nr._, semnat deasemenea fără obiecțiuni, petentul a fost sancționat pentru că a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fără a face dovada că avea asigurarea RCA.
În procesul verbal faptele au fost încadrate în prevederile art.48 din Legea nr.136/1995, fiind sancționate de art.64 din același act normativ.
5.11 Din decontul de prime nr._/14.03.2014, depus la fila 10 din dosarul primei instanțe, rezultă că asigurarea s-a încheiat în data de 14.03.2014, respectiv în ziua în care petentul a fost depistat conducând fără a face dovada că avea asigurare valabilă iar în polița de asigurare de la fila 11 din dosarul primei instanțe se arată clar și explicit că polița este valabilă începând cu data de 15.03.2014.
5.12 Referitor la susținerea petentului potrivit căreia s-ar fi încălcat prevederile art. 20 din OG nr. 2/2001, instanța de apel constată că potrivit acestui text de lege, dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.
In speță s-au întocmit două procese verbale dar, așa cum arată și prima instanță, nu s-a invocat și cu atât mai puțin dovedit că în acest mod s-ar fi cauzat petentului vreo vătămare.
De altfel, este de remarcat că în forma inițială, art. 20 din OG nr. 2/2001 avea o formulare mai extinsă, în sensul că avea și un alineat 2 abrogat însă prin Legea nr. 180/2002.
In alineatul abrogat se prevedea că „pentru aceeași faptă nu se pot aplica două sau mai multe sancțiuni principale, repetate.”
Acest text, așa cum s-a arătat a fost însă abrogat prin Legea nr. 180/2002.
Instanța de apel, constată că în considerentele Deciziei în interesul legii nr. XXII/2007, instanța supremă reține că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea necondiționată a actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Viciul de formă invocat de petent, inclusiv în apel, poate atrage cel mult nulitatea relativă care este însă condiționată de dovedirea unei vătămări ce nu poate fi acoperită altfel decât prin anularea procesului verbal, or, în măsura în care petentul nu arată și evident nici nu dovedește care ar fi vătămarea, invocarea în apel a acestui aspect este pur formală și irelevantă sub aspect juridic.
In speță, este de remarcat că faptele reținute în sarcina petentului contravenient sunt diferite și încadrate în texte de lege diferite
5.13 Referitor la individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța de apel constată că petentul nu realizează gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, și în special a faptei de circula pe un drum public fără a avea asigurare valabilă, faptă sancționată prin procesul verbal, . nr._, în privința căruia petentul insistă prin cererea de apel să fie schimbată sancțiunea din amendă în avertisment.
Astfel, potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.
Potrivit prevederilor art. 64 din Legea nr. 136/1995, încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.
Din analiza acestor texte de lege rezultă intenția legiuitorului de a asigura protecție patrimonială persoanelor care sunt victime ale accidentelor de circulație.
Petentul însă, deși se prevalează de faptul că de peste 20 de ani conduce vehicule pe drumurile publice, a ignorat faptul că la momentul la care conducea un autovehicul pe un drum public, nu avea asigurare valabilă și totuși arată că a crezut că nu încalcă nicio lege și, mai mult, apreciază și că nu constituie în aceste condiții un pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
Evident că în aceste condiții nu se pune problema înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment.
In privința celeilalte fapte sancționate cu amenda, respectiv nepurtarea centurii de siguranță și neprezentarea certificatului medical emis în condițiile arătate expres de legiuitor, instanța de apel constată că fapta există, nu s-a dovedit o cauză exoneratoare de răspundere și nici nu s-au invocat aspecte de natură să ridice semne de întrebare cu privire la modul de individualizare a sancțiunii.
5.14 Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 480 din NCPC, se respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul L. A., CNP_, domiciliat în Miercurea C., .. 11, județul Harghita, împotriva Sentinței civile nr. 1983/2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2015.
Președinte Judecător
C. S. U. E. Steluța
Grefier
Șașcă M.-C.
Red.S.C./10.02.2015
Primit: 10.02.2015
Tehnored./id/10.02.2015
Ex. 4/SD.-
Jud.fond: E. B.B.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 59/2015.... → |
|---|
