Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 144/2015. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2015 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 1218/234/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 144
Ședința publică din 25 februarie 2015
Completul compus din:
Judecător: Banyai E. - Președinte
Judecător: B. R. J.
Grefier: M.-O. I. E.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE B. împotriva sentinței civile nr. 765 din data de 11 septembrie 2014 a Judecătoriei G., în contradictoriu cu intimata O. A., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei, av. N. N., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența, potrivit prevederilor art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Reprezentantul intimatei depune la dosar dovada onorariului de avocat. Declară că nu mai are de propus alte probe.
Nefiind de administrat alte probe, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond, reprezentantul intimatei, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că intimata nu este proprietar tabular asupra terenului în litigiu, având numai un testament, arătând că acest teren forestier de 19 Ha, constituie proprietatea comoștenitorilor, fără să fi fost stabilită în concret cota poarte cuvenită fiecăruia și fără fie realizat ieșirea din indiviziune.
Precizează că, P. T. nu este decedat, iar agentul constatator a aplicat sancțiunea din „răzbunare”, având în vedere faptul că intimata a formulat plângere penală împotriva acestuia.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 765 din data de 11 septembrie 2014 a Judecătoriei G. s-a admis plângerea formulată de petenta O. A., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE B..
S-a anulat procesul verbal de constatare a contravenției silvice . nr._ întocmit de agenți constatatori din cadrul intimatului la data de 04.06.2013 și a fișei de calcul al volumului și valorii arborilor afectați/prejudiciați/tăiați ilegal și nejustificați în care e indicată valoarea de 133.549 lei, fișă menționată în actul de control de fond nr. 9335/2/16.05.2013 întocmit de I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE B..
Intimatul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE B. a fost obligat la plata către petentă a sumei de 5.470,53 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că petenta a formulat plângere în termenul prevăzut de art. 31, al. 1 din O.G. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției fiind comunicat prin afișare la 02.07.2013, iar plângerea împotriva acestuia a fost trimisă prin poștă la 17.07.2014 (f. 8, verso).
Contrar celor susținute de petentă, eventualele vicii legate de comunicarea procesului verbal de contravenție nu atrag nulitatea acestuia, singurul efect fiind că termenul de introducere a plângerii contravenționale nu începe să curgă decât de la data comunicării conform dispozițiilor legale a procesului verbal de contravenție, astfel că instanța nu va reține acest motiv invocat drept cauză de nulitate a procesului verbal de contravenție.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente și nu este temeinic. Petenta a fost sancționată în baza procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale . Nr._, întocmit de agenți constatatori din cadrul intimatului la data de 04.06.2013 cu amendă în cuantum de 5.000 lei(500 lei în 48 ore), reținându-se că în perioada_13, în locul numit U.P. VIII, u.a. 78A, din raza Ocolului Silvic Tulgheș, de pe raza municipiului G., jud. Harghita, în calitate de moștenitoare a defunctului P. A., proprietara suprafeței de 4,00 ha fond forestier, UP VIII Lacu R., u.a 78A, refuză să încheie servicii silvice sau administrare pentru pădurea pe care o deține, refuzând să semneze actul de control de fond nr. 9335/2/16.05.2013.
La încadrarea juridică a faptei se menționează în procesul verbal că aceasta este prevăzută art. 2 lit. a din legea H.G. 483/2006.
Contrar celor susținute de petentă, conținutul art. 2 lit. a din legea H.G. 483/2006 nu se suprapune cu cel al art. 3, lit. a din legea 171/2010, art. 3, lit. a din legea 171/2010 reprezentând un caz particular, sancțiunea prevăzută de acesta putând fi aplicată doar în cazul unor intermitențe în asigurarea administrării sau serviciilor silvice de către proprietarii de pădure prin ocoale silvice autorizate, respectiv în situația când au fost încheiate contracte de administrare sau servicii silvice, iar acestea nu au fost reînnoite de îndată după expirarea lor, art. 2 lit. a din legea H.G. 483/2006 aplicându-se în situația când nu a fost încheiat vreodată contract de administrare sau servicii silvice, cum este cazul în speță.
Contrar celor susținute de petentă, în procesul verbal de contravenție este menționată data săvârșirii contravenției, respectiv perioada_13, astfel încât nu poate fi reținut acest motiv de nulitate invocat.
Instanța a avut însă în vedere că din conținutul art. 1 din anexa nr. 1 la H.G. 483/2006 se desprinde concluzia că proprietarii de păduri din România sunt obligați să asigure, prin ocoale silvice care se înființează și funcționează în condițiile legii, realizarea serviciilor silvice sau administrarea pentru pădurile pe care le au în proprietate.
Adevăratul proprietar al pădurii la care se face referire în cuprinsul procesului verbal de contravenție este P. T.(menționat în titlul de proprietate_/01.02.2006, f. 123) care era în viață la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție. Faptul că acesta a testat în favoarea petentei din prezenta cauză întreaga sa avere mobilă și imobilă(f. 121) nu conferă petentei O. A. calitatea de proprietar al pădurii decât după decesul lui P. T., în situația în care respectiva pădure ar mai fi în patrimoniul acestuia la data decesului și în limitele trasate de Codul Civil(existența unor moștenitori rezervatari etc.).
De asemenea, faptul că P. T. a permis petentei O. A. să folosească pădurea conform celor menționate în înscrisul intitulat “DECLARAȚIE”(anexa 11 la raportul de expertiză întocmit în cauză, f. 122), conferă acesteia calitatea de detentor precar, care nu poate fi confundată cu calitatea de proprietar.
Având în vedere că petenta O. A. nu are calitatea de proprietar al pădurii la care se face referire în cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța a considerat nelegală și neîntemeiată sancționarea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE B..
Apelantul solicită admiterea apelului. Deoarece excepția calității procesuale active a doamnei O. A. nu a fost ridicată în cadrul procesului civil care s-a derulat cu nr. de dosar_, iar instanța, în baza art. 34 din O.G. 2/2001 a verificat legalitatea procesului-verbal, consideră că această excepție putea fi invocată din oficiu. Abia la data de 04.09.2014, prin încheierea de ședință, instanța a solicitat probe cu privire la proprietarul legal al terenului.
Apreciază că, expertiza efectuată în cauză a arătat că actele încheiate cu ocazia controlului arată o situație de fapt reală, iar obligațiile, cu privire la regimul silvic, ale proprietarului nu au fost îndeplinite. Prin urmare fondul cauzei susținea temeinicia procesului verbal de contravenție.
Se mai arată că, prin alte acte oficiale, respectiv Ordonanța procurorului din data de 10.09.2013, se arată că doamna O. A. este proprietară. S-au depus acte la dosar, respectiv Testamentul domnului P. T., precum și o Declarație din aprilie 2014 prin care se recunoaște faptul că acest teren este dat în folosința doamnei O. A., aceasta comportându-se ca un adevărat proprietar, cererile sunt făcute în nume propriu cu privire la această suprafață.
Având în vedere cele sus menționate, se poate trage concluzia că agentul constatator a fost dus în eroare de comportamentul posesoarei terenului, iar instanța, nefiind sesizată de către petentă de faptul că nu are calitate procesuală activă, a continuat actele de procedură și cercetare. Astfel, au rezultat cheltuieli care revin în sarcina instituției noastre ca plată.
Pentru faptul că instituția apelantă a fost de bună credință, chiar prin întâmpinarea depusă a evidențiat prevederile H.G. 483/2006, consideră că nu mai trebuiau avansate cheltuielile cu privire la expertiza judiciară, solicitată de petentă, atâta timp cât aceasta știa cu certitudine că nu este proprietara de drept a terenului.
Prin urmare, solicită admiterea apelului, în sensul modificării sentinței cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de petentă, deoarece excepția calității procesuale active are un caracter de ordin public. Consideră că nu poate fi obligat la plata acestora având în vedere motivele mai sus menționate.
În drept își întemeiază apelul pe prevederile codul de procedură civilă și O.G. 2/2001.
Prin întâmpinarea formulată, intimata O. A. solicită respingerea apelului declarat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Consideră că, sentința civilă este temeinică și legală, iar apelul declarat este nefondat, încheierea procesului verbal de constatare a contravenției silvice nr._ din 04 iunie 2013, reprezintă un act de răzbunare personală al agentului constatator M. C., care a recurs la măsurile dispuse pentru motivul că împotriva sa subsemnata intimata a formulat plângere penală și a solicitat să fie cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
Intimata arată că din Titlul de proprietate nr._/01.02.2006 și din Titlul de proprietate nr._/21.03.2006, înscrisuri ce constituie anexe ale Raportul de expertiză întocmit de ing. P. C. B., terenul forestier de 4 ha, cu privire la care a fost încheiat procesul verbal de contravenție . nr._ din 04 iunie 2013, face parte din suprafața totală de 19 ha teren forestier ce a fost atribuită prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numiților P. T., P. loan, R. L. și P. V., în calitate de moștenitori ai defunctului P. G., precum și în favoarea numiților P. A., P. T., P. I., R. L. și P. V., în calitate de moștenitori ai defunctei P. S..
Acest teren forestier de 19 ha, cuprinzând o suprafață compactă din zona Licaș - Lacul R., constituie proprietatea comoștenitorilor menționați, fără să fi fost stabilită în mod concret cota parte cuvenită fiecăruia și fără a se realiza ieșirea din indiviziune. Ca urmare, posesia asupra terenului de 19 ha s-a realizat în baza unor înțelegeri verbale ale proprietarilor coindivizari. P. T., căruia i-a promis ajutor și îngrijire în caz de boală, a asigurat-o că la data decesului său îi va lăsa moștenire întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va afla în patrimoniul său la acea dată.
La solicitarea sa a fost redactat testamentul autentificat sub nr.1561/28.10.2002 de către Biroul Notarului Public A. M., din Piatra N.. În luna august 2011, unchiul P. T., care este grav bolnav, i-a comunicat verbal că îi dă spre folosință cota sa parte cuvenită din trenul cu suprafața totală de 19 ha și a îndrumat-o să ia legătura cu ceilalți comoștenitori pentru a stabili modalitatea de exercitare în comun a dreptului de folosință. Ceilalți comoștenitori i-au indicat o suprafață din terenul respectiv, situat în zona pârâului Licaș - Lacu R., comunicându-i că prin înțelegerea lor verbală au convenit ca suprafața respectivă să-i fie atribuită unchiului P. T., urmând ca în numele lui asupra acesteia să exercită dreptul de posesie până la înscrierea în cartea funciară.
Se mai arată că la data de 26.09.2012, fiind anunțată de către un locuitor al comunei B. Chei despre faptul că reprezentanții Inspectoratului T. de Regim Silvic și de Vânătoare B., precum și un grup de jandarmi, se află pe o porțiune din terenul asupra căruia exercită dreptul de posesie în numele unchiului P. T., de unde debitează și ridică material lemnos, s-a deplasat la fața locului împreună cu soțul său O. loan și le-a solicitat să-i predea în custodie arborii ce erau tăiați de autori necunoscuți. Agentul constatator M. C., consilier în cadrul Inspectoratului T. de Regim Silvic și de Vânătoare B., care coordona activitățile de debitare și încărcare a materialului lemnos în camioane, deși i-a prezentat înscrisurile doveditoare referitoare la exercitarea dreptului de posesie în numele proprietarului P. T., a refuzat să dea curs solicitărilor sale și la cererea consilierului jandarmii le-au îndepărtat prin forță de pe terenul respectiv, iar materialul lemnos a fost transportat la o locație necunoscută.
Având în vedere măsurile nelegale întreprinse de către consilierul M. C., pentru săvârșirea faptelor care întruneau elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, a formulat plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria G.. Urmărind a se răzbuna pentru motivul că a formulat plângerea penală respectivă, domnul consilier M. C., care cunoștea cu exactitate situația referitoare la terenul forestier în suprafață de 19 ha, cu rea-credință a recurs la sancționarea contravențională a intimatei și la stabilirea în sarcina sa a unei despăgubiri în valoare de 133.549 lei.
Acesta cunoștea cu exactitate că pentru întreaga suprafață de 19 ha teren forestier au fost emise două titluri de proprietate, în care au fost înscriși mai mulți moștenitori ai foștilor proprietari, printre care se numără și unchiul său P. T.. Întrucât reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la cele 19 ha de teren forestier s-a făcut pe numele mai multor moștenitori, rezultă cu claritate că terenul în cauză se află în indiviziune, cât timp nu a fost realizată înscrierea în cartea funciară a unor suprafețe distincte și concret determinate, pe numele fiecăruia dintre coindivizari.
Prin urmare, chiar și în ipoteza în care ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra cotei părți din suprafața de teren cuvenită unchiului P. T., consideră că, sancționarea contravențională a sa era tot nelegală, având în vedere că răspunderea contravențională asupra unei porțiuni din terenul aflat în indiviziune revine tuturor coproprietarilor și nu doar a unuia dintre aceștia. Reaua - credință și scopul răzbunării urmărit de agentul constatator M. C. rezultă și din faptul că măsura sancționării contravenționale a vizat exclusiv o porțiune de 4 ha din terenul de 19 ha, respectiv doar suprafața ce s-a presupus că se află în proprietatea intimatei și care a făcut obiectul plângerii penale, deși pentru întreaga suprafață de 19 ha teren forestier nu au fost asigurate servicii silvice ori de administrare prin ocoale silvice autorizate.
În ceea ce privește expertiza silvică, apreciază că aceasta a fost necesară pentru ipoteza în care instanța ar fi considerat că autor al contravenției poate fi și posesorul terenului care îl administrează în numele proprietarului, dar și pentru clarificarea situației faptice a celor 4 ha de teren forestier, în raport cu întreaga suprafață de 19 ha din care acestea fac parte.
Intimata invocă dispozițiile art.205 - 208 și art.453 din Codul de procedură civilă.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac, reglementat de art.476-478 Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond în mod corect a avut în vedere că potrivit art. 1 din anexa nr. 1 la H.G. 483/2006 proprietariide păduri sunt obligați să asigure, prin ocoale silvice, realizarea serviciilor silvice sau administrarea pentru pădurile pe care le au în proprietate.
Răspunderea juridica pentru contravenții își are temeiul în săvârșirea, cu vinovăție, a unei fapte contravenționale. Pentru a răspunde contravențional, în cazurile anume prevăzute de lege, persoana contravenientului trebuie să dețină o calitate specială. În speță, subiect activ ai contravenției, astfel cum s-a reținut mai sus trebuie să fie proprietarul pădurii.
Astfel, în cauză nu este vorba de lipsa calității procesuale a petentei intimate – precum a încercat apelanta să se apere - ci de faptul că atâta vreme cât legea stabilește un subiect activ special al acestei contravenții, sancțiunea nu poate fi aplicată decât acestuia
Față de considerentele expuse, petenta nici nu putea dobândi calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcină, actul de constatare și sancționare a contravenției încălcând principiul personalității răspunderii contravenționale, astfel prima instanță corect a admis plângerea.
Apelantul avea posibilitatea ca înainte să aplice amenda să culeagă datele ce se impuneau, pentru a identifica adevăratul proprietar al terenului. În acest context, culpa procesuală a apelantului este evidentă. Potrivit art. 435 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă (NCPC), partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În cauză nu există nici un motiv ca apelantul să fie exonerat de plata acestor cheltuieli.
În raport de considerentele expuse, urmează să fie respins apelul formulat .
Urmează ca apelantul să fie obligat la plata sumei de 1.500,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul I. de Regim Silvic și de Vânătoare B. cu sediul în municipiul B., ., .. B., în contradictoriu cu intimata O. A. cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocat N. N. din municipiul Miercurea C., bulevardul Frăției, nr. 4, ., jud. Harghita
împotriva Sentinței civile nr. 765 din data de 11 Septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria G..
Obligă apelanta la plata sumei de 1.500,00 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 Februarie 2015.
Președinte Judecător
Banyai E. B. R. J.
Grefier:
M.-O. I. E.
Red. B.E.
Primit: 15.04.2015.
Tehnored/id: 15.04.2015.
Ex. 4/A.IM.
Jud. de fond: V.R. P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 26/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 12/2015.... → |
|---|
