Anulare act administrativ. Sentința nr. 1392/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1392/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 4460/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 05.06 2014
Președinte - A. T.
Grefier L. A.
SENTINȚA Nr. 1392 CA /2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant INSPECTORATUL DE POLITIE IASI și pe pârât Bontoi D., având ca obiect alte cereri ÎNLOCUIRE SANCȚIUNE AMENDĂ CONTRAVENȚIONALĂ - DECLINAT.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsa parti
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: invocă excepția necompetentei materiale a Tribunalului Iași în soluționarea prezentei cauze si constata ca partile au fost citate cu aceasta mentiune .
Instanța reține cauza spre soluționare asupra excepției necompetentei materiale.
TRIBUNALUL
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iasi_ reclamantul I.P.J. Iași a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Bontoi D., să pronunțe o hotărâre prin care să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientei la prestarea unei activități în folosul comunității.
În motivare, a arătat că pârâta a fost sancționată cu amendă prin procesul-verbal de contravenție atașat și că prin adresa Primăriei Orașului Iasi, aceasta a arătat că nu există posibilitatea silită asupra patrimoniului contravenientei.
În drept, a indicat art.9 alin.3-5 OG 2/2001.
În dovedire, a atașat actele la care a făcut referire.
Prin sentinta civila 4226/21.03.2014 a fost declinata competenta la Tribunalul Iasi deoarece: „Potrivit art.9 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
Potrivit art.391 alin.1, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată.
Niciunul dintre aceste texte nu face referire la o instanță anume, din perspectiva competenței materiale și nici nu se poate pune problema unei interpretări prin analogie cu art.32 din același act normativ, astfel încât soluția care se impune este aplicarea regulii plenitudinii de competență stabilite de art.95 pct.1 C.pr.civ., conform căruia “tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”, în condițiile în care prezentul litigiu nici nu poate fi inclus în vreuna dintre categoriile pentru care art.94 stabilește competența judecătoriei.
În consecință, instanța va declina competența către Tribunalul Iași, căruia i se va trimite dosarul de îndată spre competentă soluționare.”
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ .
La termenul de judecată din 05.06.2013 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, partiel fiind citate sa raspunda la exceptia invocata.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției necompetenței materiale, tribunalul reține următoarele :
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin 3 din OG2/2001 in cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
Potrivit art 32 alin 2 din OG 2/2001 controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1), respectiv judecatoria din raza careia s-a savarsit contraventia .
Procedura incluirii sanctiunii amenzii este o procedura speciala ce se circumscrie fazei de executarea a unei sanctiuni contraventionale, in acest sens pronuntandu-se si ICCJ-sectii unite in decizia nr. 7/2010.
De asemenea potrivit art 39 indice 1 din OG 2/2001alin 4 Urmărirea punerii în executare a sentințelor se realizează de către serviciul de executări civile de pe lângă judecătoria în a cărei rază s-a săvârșit contravenția, în colaborare cu serviciile specializate din primării.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul disp. art. 138 NCPC raportat la art.32 alin 2 coroborat cu art 9 din OG 2/2001., va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența în favoarea Judecătoriei Iasi .
Constatând ivit conflictul negativ de competență, în baza disp. art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. 1 C. proc. civ., va fi sesizată Curtea de Apel Iași în vederea soluționării acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași .
Declină competența soluționării cererii de inlocuire a sactiunii amezii contraventionale formulatat de IPJ Iasi in contradictoriu cu Bontoi D. în favoarea Judecătoriei Iasi. Constată intervenit conflictul negativ de competență, suspendă judecata și înaintează dosarul Curții de Iasi – secția a II a civilă de contencios administrativ să solutioneze conflictul.
Definitiva
Pronunțată în ședința publică de la 05.06.2014.
Președinte, A. T. | ||
Grefier, L. A. |
Red/tehnored TAM
05.06.2014
4 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1566/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1340/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
