Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 291/2014. Tribunalul IAŞI

În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 si 304 indice 1 C. Proc. Civ.

Intimatul P. Mun. Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că obligația de refacere a carosabilului cade în sarcina administratorului rețelei de utilități, inclusiv în situația în care intervenția la rețelele îngropate s-a făcut de către o persoană fizică/juridică delegată de către deținătorul de utilități, ori în situația în care refacerea domeniului public afectat s-a contractat cu o firmă specializată. S-a mai învederat că petenta nu este la prima abatere de acest gen.

În recurs nu au mai fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. Proc. Civ., tribunalul reține că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei Iași fiind legală și temeinică.

Astfel, instanța de fond a apreciat în mod legal că procesul-verbal întrunește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de OG nr. 2/2001, precum și că petenta-recurentă a comis fapta și nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii contravenționale.

Procesul-verbal cuprinde data, locul comiterii contravenției, numele contravenientului, descrierea faptei, astfel încât să fie permis controlul judiciar în ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție. O detaliere mai amănunțită a faptei nu era necesară, agentul constatator consemnând explicit că la adresa din Iași, esplanada Hala Centrală – C.E.C. Bank, nu s-a refăcut carosabilul în urma unei intervenții a petentei la rețeaua îngropată.

Cu referire la temeinicia procesului-verbal, Tribunalul reține că din perspectiva jurisprudenței CEDO în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul probei, art. 6 paragraful 2 din Convenție nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Sabiaku c. Franței, hotărârea din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție în cauză, ca act administrativ având valoarea unui înscris autentic (fiind întocmit în conformitate cu prevederile art. 1171 C. Civ., fapta fiind constatată personal de agentul constatator), nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea acestui proces-verbal, iar într-o astfel de situație este firesc ca el să dovedească nelegalitatea ori netemeinicia procesului-verbal.

Aceasta nu înseamnă o răsturnare a sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Or, în speță petenta-recurentă nu a dovedit o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator, nesolicitând administrarea de probe în contradovada celor prezentate de organul constatator (planșe foto, înscrisuri).

Față de împrejurarea că procesul-verbal încheiat în cauză se bucură se prezumția de temeinicie recunoscută actelor administrative, prezumție ce poate fi calificată ca prevăzută de lege, în sensul în care CEDO îl dă acestui concept (hotărârea A. c. României din 04.10.2007), întrucât este unanim acceptată de doctrina de specialitate și de practică, văzând că recurenta-petentă nu a răsturnat această prezumție relativă, tribunalul constată că sentința recurată este legală sub acest aspect.

Mai mult, prin adresa emisă la 21.06.2012 și transmisă de recurent intimatului ca urmare a informării acestuia din urmă că are obligația de a reface carosabilul în zona afectată de pe esplanada Hala Centrală – C.E.C. Bank din Iași, acesta recunoaște că are programate în zona respectivă lucrări de refacere a covorului asfaltic rezultate din săpături la rețelele de apă și canalizare.

Cât privește sancțiunea principală aplicată petentului, tribunalul constată că aceasta a fost corect individualizată de agentul constatator, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, la minimul special prevăzut de actul normativ.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 C. Proc. Civ., urmează a respinge recursul declarat de petenta .> și a menține sentința recurată, ca temeinică și legală.