Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 641/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 2603/866/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 23 Octombrie 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător B. D. G.
Grefier L. A.
DECIZIE Nr. 641 CA /2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant C. P. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: instanța invocă din oficiu excepția tardivității formulării apelului și îl reține spre soluționare asupra excepției.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr 242 din 23.01.2014, pronuntata de Judecatoria P., a fost respinsa ca nefondata plangerea contraventională formulată de petentul C. P., in in contradictor cu IPJ Iasi.
Se retin in considerentele sentintei urmatoarele imprejurari: „…Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 30.05.2013 încheiat de către Inspectoratul de Poliție al Județului Iași petentul C. P. a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 675 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102/3/e din OUG 195/2002 care constă în depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
În sarcina petentului s-a reținut că la data de 30.05.2013 a circulat pe DE 583 la km 39+600 m cu viteza de 125 km/h pe un sector de drum pe care viteza era limitată prin indicator rutier la 50 km/h.
Instanța constată că procesul verbal de contravenție contestat îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de OG 2/2001 nefiind dovedite cauze de nulitate absolută și relativă, iar încadrarea juridică a faptelor și sancțiunile contravenționale aplicate au fost corect aplicate și individualizate.
Contravenția prevăzută de art. 102/3/e din OUG 195/2002 a fost probată prin ansamblul probelor administrate în cauză concretizate în procesul verbal de contravenție, raportul agentului constatator, atestat de operator radar, buletin de verificare metrologică și suportul media DVD coroborat cu relațiile de la Direcția Regională de Drumuri și Poduri care atestă că la km 39+600 ( și nu la km 36+900 cum s-a solicitat în mod eronat prin adresa din 29.11.2013 a instanței) viteza este limitată la 70 km/h.
Instanța constată că procesul verbal de contravenție contestat îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de OG 2/2001 nefiind dovedite cauze de nulitate absolută și relativă, iar încadrarea juridică a faptelor și sancțiunea contravențională aplicată a fost corect aplicată și individualizată.
Contravenția constatată prin procesul verbal de contravenție a fost probată prin ansamblul probelor administrate în cauză concretizate în procesul verbal de contravenție, raportul agentului constatator, atestat de operator radar, buletin de verificare metrologică și planșe foto extrase de pe înregistrarea aparatului radar împreună cu suportul media DVD.
Competența materială și funcțională a agentului constatator a fost probată prin relațiile depuse la dosarul cauzei, iar modalitatea de sesizare a acestuia și de control al aspectelor semnalate a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legale.
Faptul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit de către un alt agent de poliție decât cel care a utilizat aparatul radar nu reprezintă un motiv de nulitate a actului de constatare de vreme ce abaterea a fost reținută conform legii prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și nicidecum prin propriile simțuri ale agentului constatator.
De asemenea, invocarea erorii maxime tolerate a aparatului radar pentru a motiva o reducere a vitezei constatate prin intermediul mijlocului tehnic și implicit o schimbare a încadrării juridice a faptei și a sancțiunii aplicate nu este fondată pentru următoarele motive:
Marjele de eroare maxime tolerate ale aparatelor radar se referă la condițiile medii de funcționare ale acestora care sunt avute în vedere la omologarea și verificarea metrologică pentru punerea lor în activitate și nicidecum nu creează o prezumție de funcționare defectuoasă cu afectarea în plus sau în minus a vitezei reținute care să implice aplicarea principiului in dubio pro reo.
De asemenea, solicitarea petentului de aplicare a sancțiunii principale a avertismentului în locul amenzii motivat de pretinsa „conduită bună în trafic” și de faptul că ar fi „prima situație de acest gen” va fi respinsă ca nefondată având în vedere relațiile depuse de către intimată la filele 45-46 dosar care atestă că acesta a mai fost sancționat contravențional de aproximativ 20 ori începând cu anul 1996 și până în prezent pentru depășirea vitezei maxime admise și nefolosirea luminilor de întâlnire ziua (fila 45-46 dosar).
Instanța apreciază că faptele reținute în procesul verbal de contravenție corespund realității, au fost comise cu vinovăție de către petent, iar sancțiunile contravenționale principale și accesorii aplicate se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind absolut necesare și utile pentru crearea unei atitudini corecte a petentului față de respectarea pe viitor a prevederilor Codului Rutier referitoare la circulația pe drumurile publice.
Pentru aceste motive plângerea formulată va respinsă ca nefondată deoarece nerespectarea vitezei legale pe sectorul de drum limitat la 50 km/h poate avea consecințe deosebit de grave față de siguranța circulației pe drumurile publice și poate contribui la producerea unor evenimente rutiere soldate cu moartea sau vătămarea corporală a participanților la trafic.
Instanța apreciază că, raportat la modul de formulare a plângerii, la felul în care petentul a încercat să speculeze și să distorsioneze aspecte clare ale legislației și probelor din dosar, încercarea de a induce în eroare cu privire la inexistența unor abateri contravenționale anterioare, sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii prevăzute de art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a referitoare la introducerea și susținerea cu rea credință a unor cereri.
Pentru aceste motive, petentului i se va aplica o amendă judiciară de 300 lei cu posibilitatea de a solicita reexaminarea în termen de 15 zile de la comunicare.”
Impotriva acestei sentinte, la 13.05.2014 a fost declarat apel de catre petentul C. P., solicitand admiterea acestuia, schimbarea sentintei si admiterea plângerii.
Desi datat 25.03.2014, apelul a fost expediat prin posta la 12.05.2014, potrivit inscrisului aflat la fila 9 dosar.
Prin rezolutia presedintelui de complet investit cu solutionarea cauzei instanta a invocat din oficiu exceptia tardivitatii caii de atac, cu privire la care se retin urmatoarele imprejurari: potrivit dispozitiilor codului de procedura civila,coroborate cu prevederile OG 2/2001 termenul de apel este de 30 de zile si curge de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel.
Atat in jurisprudenta Curtii Constitutionla cat si in cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului s a statuat in mod constant ca instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedura si stabilirea sanctiunilor ce opereaza in cazul nerespectarii lor nu sunt de natura a incalca art 6 alin 1 din Conventie, acestea fiind restrictii admise intrucat nu aduc atingere dreptului de acces la o instanta.
Potrivit procesului verbal de inmanare aflat la fila 66 dosar, sentinta apelata a fost comunicata partii la 25.02.2013, iar cererea de apel a fost inregistrata la Judecatoria P. la 12.05.2014.
Raportat la dispozitiilor cod proc civiila, potrivit carora termenul pe zile se socoteste fara a intra in calcul nici ziua in care incepe si nici cea in care se implineste, apreciaza tribunalul faptul ca termenul de declarare al caii de atac a inceput sa curga la 26. 02.2014 si s-a implinit la 28.03.2014.
Prin urmare, constatand ca demersul partii a fost formulat inafara termenului legal, exceptia tardivitatii se dovedeste a fi intemeiata, tribunalul urmand ca in temeiul dispoz art 480 cpc sa respinga apelul pentru acest considerent,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității apelului.
Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de petentul C. P. împotriva sentinței nr. 242 din 23.01.2014, pronunțată de Judecătoria P..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2014.
Președinte, P. C. D. | Judecător, B. D. G. | |
Grefier, L. A. |
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 633/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1987/2014. Tribunalul... → |
|---|
