Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 627/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 627/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 25941/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 22 Octombrie 2014
Președinte - E. P.
Judecător O. M. Z. L.
Grefier A. C.
DECIZIE Nr. 627/2014 ca
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelant D. V. D. și pe intimat I. J. DE POLIȚIE - SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cons. Jr. Z. M. pentru intimată, lipsă apelantul
Procedura este completă.S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
În temeiul art. 131 NCPC, instanța constată competent Tribunalul Iași, general, material și teritorial, în soluționarea prezentei cauze .
Neexistând cereri prealabile și constatând terminată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul la dezbateri .
Cons.jr. Z. M., pentru intimată, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, în mod corect instanța a respins plângerea contravențională, reținând că petentul se face vinovat de savârșirea contravenției reținută în sarcina sa .
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre deliberare
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr 2333 din 14.02.2014 Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul D. V. D. în contradictoriu cu intimatul IPJ Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată la data de 14,08.2013, petentul D. V. D., în contradictoriu cu intimatul IPJ Iași, a solicitat instanței admiterea căii sale de atac și anularea procesului verbal contestat.
În motivare, s-a arătat că petentul nu recunoaște săvârșirea faptei, beneficiind de prezumția de nevinovăție,revenindu-i intimatului obligația de a proba temeinicia procesului verbal. Au fost anexate: duplicatul procesului verbal, dovada achitării taxei de timbru de 20 lei, precum și împuternicire avocațială.
La data de 24 septembrie 2013, intimatul a depus întâmpinare,prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că petentul a fost sancționat contravențional pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 4.08.2013 a condus auto marca Audi, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 24 Poieni, . a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 103 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h. fapta a fost încadrată în prevederile art.102 alin. 3 litera E din OUG 195/2002. sub aspectul probelor, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri,cadre foto și înregistrare video. La data de 29.11.2013,intimatul a anexat în concret probele de care înțelege să se folosească ( cadre foto, raport agent, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar), la care se adaugă CD – înregistrare video.
La termenul din data de 13 decembrie 2013, instanța a dispus comunicarea setului de înscrisuri către petent.
La termenul din data de 17 ianuarie 2014, instanța a constatat lipsa procedurii de citare cu petentul și a dispus reluarea acesteia.
La termenul din 14.02.2014, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri,cadre foto și înregistrare video ,aceasta din urmă fiind urmărită în ședință publică, în prezența avocatului ales al petentului. S-a acordat cuvântul pe fond, cauza fiind reținută spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_ din 4.08.2013, petentul a fost sancționat contravențional pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 4.08.2013,ora 9:52 a condus auto marca Audi, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 24 Poieni, . a fost înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 103 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h. fapta a fost încadrată în prevederile art.102 alin. 3 litera E din OUG 195/2002. S-a consemnat expres numărul autoutilitarei poliției în care a fost amplasat radarul, iar procesul verbal a fost semnat fără obiecțiuni consemnate de către petent. Plângerea a fost formulată în interiorul termenului legal.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Amenda în cuantum de 700 lei și sancțiunea complementară au rol de pedepsire și nu de prevenire, iar fapta are caracter general, fiind susceptibile de a imprima obiectului prezentei plângeri, caracterul de „acuzație în materie penală”.
Instanța reține că petentul beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și cadre foto și înregistrare video.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Pe cale de consecință, instanța va proceda în cele ce urmează la analiza temeiniciei procesului verbal contestat.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Se va reține că în cazul faptelor de depășire a vitezei legale, probele ce trebuie administrate au un caracter special, trebuind să fie reprezentate de o înregistrare realizată de un aparat radar omologat, verificat tehnic și declarat admis, cu redarea unei imagini apte a identifica fără urmă de îndoială numărul de înmatriculare al petentului.
La dosarul cauzei există un buletin de verificare metrologică prin care radarul utilizat este declarat admis, fiind în interiorul termenului de 1 an de valabilitate al buletinului, există un atestat de operator calificat, un CD și cadre foto. Din studierea cadrelor foto și a înregistrării se poate observa cu certitudine numărul de înmatriculare a autoturismului, precum și viteza de 103 km/h în dreptul indicatorului T ( target) ,probele depuse fiind de natură a răspunde complet cerințelor normelor metrologice.
Instanța va reține existența obiectivă a faptei reținute de intimat în procesul verbal, și va proceda la analiza proporționalității și legalității sancțiunilor aplicate. Astfel, instanța reține că sancțiunea amenzii a fost aplicată în limitele legale,la fel și sancțiunea complementară a reținerii permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile. Cu privire la gradul de pericol social al a faptei, instanța reține că acesta este semnificativ, prin depășirea vitezei legale cu 53 km/h în localitate și posibilitatea afectării siguranței rutiere. Instanța apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul, acesta din urmă nerăspunzând celor 2 scopuri esențiale ale pedepsei – de represiune și reeducare, și nici înlăturarea sancțiunii complementare, neexistând nici un fel de împrejurări apte de a reduce pericolul social caracteristic faptei.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea și va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului petentul a arătat că nu a săvârșit fapta reținută prin procesul verbal contestat, nu a condus autoturismul cu o viteză ce depășește cu mai mult de 50 km /h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv. Petentul a susținut că se deplasa pe un sector de drum din afara localității și nu pe raza unei localități cu limitare de viteză la 50 km/h. Din probele administrate în cauză, din planșele foto și din înregistrarea video nu rezultă că se afla pe un drum din interiorul localității.
Petentul a mai susținut că în planșa foto se observă lit T, ceea ce însemnă că aparatul radar nu și-a finalizat autotestarea.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate în conformitate cu disp art 476 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Petentul a semnat procesul verbal de contravenție contestat și la rubrica mențiuni, s-a consemnat că nu are obiecțiuni.
Cât privește fapta reținută în sarcina sa, instanța de fond a reținut legal și temeinic că, la data de 04.08.2013, ora 09,53 petentul a condus autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_ pe DN24, iar în localitatea Poieni, dinspre Iași către V., a circulat cu viteza de 103 km/h pe un sector de drum limitat la 50 km/h.
Petentul nu și-a propus probe.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța de control judiciar constată că prima instanță a reținut în mod corect aplicarea dispozițiilor legale.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pe cale de consecință, sub aspectul laturii obiective a faptei contravenționale pretins a fi săvârșite, instanța constată că aceasta există, verificând elementul material statuat de dispozițiile legale.
Analizând deopotrivă latura subiectivă, instanța constată că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, cea prev de art. 102 alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
In vederea rasturnarii prezumtiei de veridicitate a procesului verbal, sarcina probei revine petntului. In acest sens, tribunalul constata ca sub aspectul legalitatii procesului verbal de contraventie acesta a fost incheiat cu respectarea disp. art. 16-17 din OG nr 2/2001.
Incadrarea juridica data faptei este corecta, astfel incat procesul verbal este legal întocmit.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, Tribunalul constata ca procesul verbal contestat face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.
Conform prevederilor art. 109 alin. 2 din O.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenției iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D. după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007, înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform paragrafului 3.2.6.), dacă aparatul poate să treacă în regim de măsurare fără să efectueze autotestarea; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.”
De asemenea, potrivit prevederilor pct. 4.2 din Norme, măsurătorile și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de către operatori calificați, potrivit pct. 4.3, cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologica în termen de valabilitate iar potrivit pct. 4.4 măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1.-4.3. din norme, precum și în următoarele cazuri: dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună; dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare, dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidenta.
Petentul a contestat realitatea celor consemnate de agent în procesul-verbal și a solicitat ca organul constatator să facă proba celor consemnate.
Intimatul a răspuns apărărilor invocate de petent si a depus la dosar buletinul de verificare metrologică, raportul agentului constatator, planșele foto ale înregistrării radar.
Având în vedere prevederile art. 1171 Cod civil, instanța reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui, care contestă realitatea consemnărilor din procesul–verbal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, analizând plângeri formulate de persoane care fiind sancționate contravențional au sesizat Curtea cu privire ia încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text cu privire la „acuzațiile în materie penală”, a statuat următoarele:
Distincția între contravenții, și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penala (Hotărârea pronunțată în cauza Oztiirk contra Germaniei, 21 februarie
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul, și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Do rota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
In speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, acesta este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, și i se recunoaște valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
In speță, în procesul-verbal atacat se menționează ca viteza a fost stabilita si înregistrata cu aparatul video radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_, verificat potrivit buletinului de verificare metrologica nr._ din data de 05.04.2013 in termen de valabilitate(f. 21). Potrivit raportului agentului constatator înregistrarea si constatarea faptei s-au făcut pe DN 24, județul Iași. Procesul verbal, susținut de probele administrate in cauza, oferă datele de identificare ale aparatului radar folosit, condițiile în care s-a făcut înregistrarea, identitatea operatorului și, starea de fapt este descrisă corect și complet pentru ca instanța să poată verifica îndeplinirea cerințelor legale pentru ca înregistrările să poată fi folosite ca probă.
In fata instanței, organul constatator a probat săvârșirea faptei de către petent, comunicând dovezile privind îndeplinirea cerințelor normelor legale pentru ca înregistrările să fie folosite ca probe.
Planșele foto ale înregistrării radar întrunesc condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o înregistrare pentru a fi folosită ca probă în fața instanței. Rezulta, astfel, data si ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autoturismului din care poate fi pus in evidenta numărul de înmatriculare al acestuia, condițiile in care a fost efectuata înregistrarea în modul în deplasare.
In ceea ce privește eroarea maxima tolerata pentru măsurarea vitezei, art. 3.1.1. lit. c din Norma de metrologie legală 021-05 NML prevede ca pentru măsurarea vitezei, in condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât in regim staționar cat si in regim de deplasare, eroarea maxima tolerata este de 3km/h pentru viteze pana la 100 km/h – in regim staționar. In opinia instanței, aceasta condiție este respectata atâta timp cat exista un buletin de verificare metrologica in termen de valabilitate, care nu se putea elibera decât dacă aparatul era omologat din punct de vedere tehnic, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei fiind luate in considerare in momentul efectuării testării cinemometrului de control rutier de către Laboratorul Institutului Național de Metrologie.
Din probele administrate de organul constatator instanța de fond a apreciat corespunzător si asupra individualizării sancțiunii.
Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeaasca faptele ce i se imputa, nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în masura în care statul respecta limitele rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare.( Cauza Salabiaku c. Frantei Hotararea din 7.10.1988, cauza VASTBERGA taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, Hotararea din 23.07.2002).
Forta probanta a rapoartelor si a proceselor verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instnta va verifica caracterul echitabil al procedurii in ansamblu, atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul( Cauza Bosoni c. Frantei, Hotararea din 7.10.1988.
In analiza principiului proportionalitatii, instanta verifica in ce masura petentul nu a respectat regulile impuse de actele normative, care au implicatii majore asupra garantarii dreptului la viata, la integritate al persoanelor si bunurilor si pentru instituirea unui climat de securitate sociala.
Avand in vedere aceste principii, tribunalul constată ca petentul nu a dovedit prin mijloace de proba pertinente si concludente ca situatia de fapt ar fi alta decat cea retinuta in procesul verbal contestat.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii contraventionale, in raport cu disp. art 21 al 3 din OUG nr 195/2002, instanta de fond a retinut in mod corect ca amenda contraventionala aplicata este cea prev de lege si este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinand seama de imprejurarile în care a fost savarsită contraventia, de modul si de mijloacele de savarsire, precum si de circumstantele personale ale contravenientului, astfel incat nu se impune reevaluarea acestora, iar masura administrativa de suspendare a dreptului de a conduce reprezinta o masura care are la baza o prezumtie de vinovatie a petentului.
În consecință, în baza art. 480 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de D. V. D. împotriva sentinței civile nr 2333 din 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2014.
Președinte, E. P. | Judecător, O. M. Z. L. | |
Grefier, A. C. |
Redactat și tehnoredactat PE
2ex/29.12.2014
Judecător fond I. I..
A.C. 24 Octombrie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 622/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 631/2014.... → |
|---|
