Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2271/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2271/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 5572/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 21 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – S. T.
Grefier – I.-P. V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2271 C.A.
Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe contestator J. G.-E., domiciliată în IAȘI, ., . 4, ., J. IAȘI și pe intimat I. IAȘI-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în IAȘI, PROF. M. C., nr. 2, J. IAȘI, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând:
Prin cererea înregistrată pe rol la numărul la numărul_ reclamanta J. E.-G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Iași, să se dispună anularea actului administrativ nr._/19.05.2014, emis de către Șeful Serviciului de Poliție Rutieră din cadrul I.P.J. Iași, precum și obligarea pîrîtului la plata cheltuielilor judiciare.
În motivarea cererii sale reclamanta a susținut, în esență, că în mod nelegal a dispus către Șeful Serviciului de Poliție Rutieră măsura suspendării dreptului de a conduce, aceasta putînd fi luată, în cauză, doar de către agentul ce a întocmit procesul-verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar în dovedirea acțiunii a depus înscrisuri.
Pârâtul I.P.J. Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținînd că nu mai pot fi formulate critici ale măsurii suspendării dreptului de a conduce din moment ce instanța a validat legalitatea actului sancționator.
Pîrîtul nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
Cererea reclamantei este fondată.
Reclamanta J. E.-G. a fost sancționată cu o amendă de 300 de lei prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 28.02.2013, întocmit de către pârâtul I.P.J. Iași, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002.
Reclamanta a formulat plângere împotriva actului sancționator, plângere ce a fost respinsă.
Prin acțiunea de față, reclamanta solicită instanței de contencios administrativ să anuleze actul administrativ_/19.05.2014, emis de către Șeful Serviciului de Poliție Rutieră din cadrul I.P.J. Iași, prin care i s-a adus la cunoștință că, pentru încălcarea prevederilor art.100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, îi va fi suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 01.07.2014.
Tribunalul califică această adresă ca fiind un act administrativ, ce produce efecte juridice de sine-stătătoare, în condițiile în care nu este un simplu act de informare ci reprezintă chiar unica manifestare de voință a autorității în sensul suspendării exercitării dreptului reclamantei de a conduce.
.Consideră Tribunalul că, în speță, suspendarea dreptului de a conduce nu poate fi dispusă decît de către agentul care a constatat fapta contravențională, sancțiunea trebuind a fi menționată în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În această situație, măsura are semnificația unei sancțiuni contravenționale complementare și trebuie să însoțească obligatoriu sancțiunea principală (a amenzii sau avertismentului) dispusă de către agentul de poliție ce a constatat comiterea faptei contravenționale.
Interpretînd sistematic și logic prevederile art.96 alin. 2 lit. b, art.97 alin.1 lit. a, art.109 alin.1 din O.U.G. 195/2002 și ale art.218 alin. 1 și art.190 din H.G. 1391/2006, instanța apreciază că rezultă fără dubiu concluzia potrivit căreia, atunci când agentul de poliție a constatat săvârșirea unei contravenții rutiere ce atrage și luarea sancțiunii complementare, este obligat ca, odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale principale, să dispună și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.
Reiese că, în această ipoteză, singurul act administrativ care poate constitui fundamentul juridic al suspendării dreptului reclamante de a conduce este doar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de către agentul de poliție constatator.
Însă, în speță, procesul-verbal . nr._/28.02.2013 nu conține nici un element prin care să se demonstreze că respectivul agent a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării, reținerea permisului de conducere fiind doar o operațiune tehnico-administrativă ce nu se confundă cu sancțiunea complementară însăși.
De altfel, nefiind, în mod real, dispusă prin procesul-verbal, reclamanta nici nu avea cum să o conteste cu prilejul atacării actului în procedura prevăzută de O.G. 2/2001.
Acționând în afara atribuțiilor conferite prin lege, pârâtul a emis un act administrativ ilegal, astfel încât, în baza disp.art.18 alin. 1 Lg.554/2004, Tribunalul va anula măsura suspendării dreptului reclamantei de a conduce, dispusă de către Șeful Serviciului de Poliție Rutieră din cadrul I.P.J. Iași prin actul administrativ nr._/19.05.2014 din 28.01.2011.
În temeiul disp.art.453 alin. 1 c.proc.civ., instanța va obliga pîrîtul să achite reclamantei cheltuieli judiciare de 70 lei ( taxe judiciare).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea promovată de către reclamanta J. G.-E. în contradictoriu cu pîrîtul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași.
Anulează măsura suspendării dreptului reclamantei de a conduce vehicule pe drumurile publice, dispusă de către pârâtul I. Iași prin adresa nr._/19.05.2014.
Obligă pîrîtul să achite reclamantei cheltuieli judiciare de 70 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea depunîndu-se la Tribunalul Iași.
Pronunțată în condițiile prevăzute de disp.art.396 alin.2c.proc.civ., la data de 21.11.2014.
Președinte, S. T. | ||
Grefier, I.-P. V. |
TED/TEHNORED.T.Ș.
4 EX-08.01.2015
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2270/2014. Tribunalul IAŞI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
