Obligaţia de a face. Sentința nr. 2486/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2486/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 4151/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 16 Decembrie 2014
Președinte - C. B.
Grefier M. B.
SENTINȚA Nr. 2486/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant . SRL, reclamant . SRL și pe pârât DIRECȚIA G. REGIONALA FINANȚELOR PUBLICE IAȘI (PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IASI), chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect obligația de a face restituire taxă auto + dobândă.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 16.12.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata constata următoarele;
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Iași sub nr._ . SRL a solicitat ca in contradictoriu cu DGR a Finanțelor Publice Iași pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași sa se dispună restituirea taxei de emisii poluante in suma totala de 1429,00 ron, cu plata dobânzii aferente conform C. pr. fiscala pana la data restituirii efective a.
Se solicita si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat a achiziționat din UE un autoturism marca VW de identificare WV1ZZZ2DZ3HOO5362, pentru a-l înmatricula în Romania fiind obligat să achite taxa pentru emisii poluante impusă de Legea 9/2012.
Or, acest autoturism a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene – Belgia. În aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei de emisii poluante, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 110 din Tratatul CE, art. 148 alin. 2 din Constituție.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta Directia G. Regionala a Finantelor Publice Iasi, ce se subroga in drepturile Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Iasi, conform art 23 din HG 520/30.07.2013 si art 11 alin. 3 din OUG 74/2013, a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Arată că Legea 9/2012 a adus legislația în domeniu în conformitate cu principiile jurisprudenței europene, prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață, și în plus, care pot fi contestate de contribuabil dacă acesta dovedește că autoturismul său a fost depreciat într-o măsură mai mare.
În drept, se invocă art. Cod pr.civ, OG 92/2003, Legea 9/2012.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, întemeiată pe disp. art. 1 al.1 și al.2 din Legea 9/2012, art. 5 al.1 și 3 din același act normativ
Pârâta nu au solicitat administrarea de probe în contradovada acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
La data de 21.12.2012, reclamantul a achitat la Trezoreria Municipiului Iasi taxa pentru emisii poluante pentru autoturismul marca VW, număr identificare WV1ZZZ2DZ3HOO5362, importat din Belgia, în sumă de 1429 lei.
Instanța constată că acțiunea este întemeiată.
Taxa plătită de reclamant este taxă pentru emisii poluante reglementată de Legea 9/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*).
Deși aceste dispoziții legale par a fi înlăturat caracterul necomunitar al normelor anterioare, ale OUG 50/2008, prin OUG 1/2012 dispozițiile art. 4 care înlăturau discriminările observate în vechea lege au fost suspendate până la 1.01.2013.
Or, potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55).
În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54).
Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
Or, prin suspendarea aplicării art. 4 al.2, la data stabilirii taxei de emisii poluante nu se percepea taxă cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat cumpărat din țară.
Instanța reține că taxa privind emisiile poluante este discriminatorie față de împrejurarea suspendării dispozițiilor legale care permit aplicarea acestei taxe și la vehiculele naționale cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată nici una din taxele reglementate succesiv . Suspendarea aplicării art. 4 favorizează astfel vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajează, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa privind emisiile poluante fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, instanța va admite acțiunea și va dispune obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma reprezentând taxă privind emisiile poluante pentru înmatricularea autoturismului, cu dobânda legală calculată conform art. 124 Cod pr. fiscală pentru fiecare zi de întârziere până la restituirea integrală a sumei.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale, instanța va admite cererea, obligând pârâta la plata dobânzii fiscale de la data plății taxei, având în vedere cele statuate de CJUE la data de 18.04.2013 în Cauza C 565-11 I. v. România, respectiv că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Ca atare nu vor fi aplicate disp. art. 124 raportat la art. 117 alin. 2 și art. 70 alin. 1 din OG nr. 92/2003 coroborate cu art. 2 din Anexa la Ordinul nr. 1899/2004 al MFP pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu, instanța constată că taxa de se calculează și se colectează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acesta fiind motivul pentru care doar această autoritate are calitate procesuală pasivă în cauzele de acest tip.
Este adevărat că taxa astfel colectată se constituie în venit la Fondul pentru Mediu, dar aceasta nu înseamnă că între pârâta și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu există vreun raport juridic distinct. Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și revine în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros. Așadar, în speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri de chemare în garanție, atât pârâta, cât și chematul în garanție nefiind altceva decât verigi ale aceluiași sistem, între ele neexistând nici o transmisiune de drepturi ori obligații, cu atât mai puțin una cu titlu oneros.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge cererea de chemare în garanție.
Văzând si disp art 453 C.pr.civ Tribunalul va obliga parata la plata cheltuielilor de judecata efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite actiunea astfel cum a fost formulata de . SRL Iasi, ..136, ., . in contradictoriu cu Direcția G. Regionala Finanțelor Publice Iași (pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iasi) cu sediul in Iași, ..26, jud. Iași si, in consecința:
Obliga parata sa restituie reclamantului suma de 1429,00 ron reprezentând taxa de emisii poluante achitata la data de 21.12.2012 pentru înmatricularea autovehiculului marca VW, nr de identificare WV1ZZZ2DZ3HOO5362, cu plata dobânzii de la data achitarii si pana la restituirea efectiva a sumei.
Respinge cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu formulata de parata.
Obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 142 lei cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 16.12.2014.
Președinte, C. B. | ||
Grefier, M. B. |
red./tehred C.B./5 ex./20.01.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2495/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2473/2014. Tribunalul... → |
|---|
