Obligaţia de a face. Sentința nr. 1479/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1479/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 11626/99/2013
Dosar_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-SOMAȚII-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 17 iunie 2014
Președinte –T. A. M.
Grefier –A. L.
Sentinta nr. 1479/CA/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant P. M. si pe pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, Serviciul Fiscal P. si chemat in garantie ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect obligația de a face RESTITUIRE TAXA AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile atât asupra excepției necompetenței materiale, cât și asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din data de 05 iunie .2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta încheiere, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față :
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamantul P. M. a chemat în judecată pe pârâta, Administrația Finanțelor Publice a mun P., si Administratia F. pentru Mediu solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare achitată, în cuantum de 2310 lei si la plata dobânzii legale aferentă in baza OG 13/2011, de la data plătii si până la restituirea efectivă, precum si anularea deciziei de calcul cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Volksvagen Golf Variant, număr identificare WVWZZZ1HZSW252047 importat din Germania pentru a îl înmatricula în România fiind obligat să achite taxa de poluare impusă de OUG nr. 50/2008. Ori, acest autovehicul a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene – Germania. În aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE), art.124 alin. 2, 120 alin. 6 C. proc. fiscală, L. nr. 554/2004.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
DGRFP pentru pârâta AFPM P. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
P. decizia de calcul taxa de poluare_/26.11.2008 s-a statilit ca reclamantul datoreaza suma de 2310 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul achizitional din UE.
La data de 26.11.2008 cu chitanța . nr._ reclamantul a achitat la Trezoreria mun. P. taxa de poluare pentru autoturismul marca Volksvagen Golf Variant, număr identificare WVWZZZ1HZSW252047, importat din Germania, în sumă de 2310 lei.
Instanța constată că actiunea este întemeiată în parte. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, "Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9;
c) la introducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.8".
Art. 3 alin. (1) lit.a) - f) și 9 din actul normativ precizat enumeră în mod expres și limitativ categoriile de autovehicule exceptate sau scutite de la plata taxei pe poluare, iar art. 8 definește valoarea reziduală a taxei pe poluare.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55). În această privință, Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, citată anterior, punctul 54). P. urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, citată anterior, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
În Hotărârea T. din 07.04.2011, Curtea a reiterat principiul degajat de jurisprudența sa anterioară, conform căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competență nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe. Dimpotrivă, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, par. 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, par. 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, par. 40). Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Instanța constată că, potrivit considerentelor Curții din cauza T., cauză vizând strict OUG nr. 50/2008, dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Această interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. Or, regimul de impozitare instituit prin reglementarea OUG nr. 50/2008 este indirect discriminatoriu, prin efectele pe care le produce, întrucât OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe semnificative din valoarea lor de piață. În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Dată fiind hotărârea CJUE din cauza T., din 07.04.2011, obligatorie pentru instanțele naționale, potrivit căreia art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, instanța reține că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 și impusă reclamantului pentru înmatricularea autovehiculului său importat din Germania a este contrară dreptului UE, favorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.
Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa de poluare fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, prevederile OUG nr. 50/2008 fiind contrare dreptului UE, instanța va admite in parte acțiunea, va obliga pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2310 lei achitata cu titlu de taxa de poluare.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii pentru această sumă, de la data plății până la restituirea efectivă, instanța în lumina jurisprudentei CJUE din cauza I. c. România, va admite si acest capăt de cerere. Respinge cererea de acordare a dobanzii legale solicitat in baza OG 13/2011, avand in vedere ca sunt incidente dispozitiile codului de procedura fiscala datorandu-se tot o dobanda legala insa in baza altui temei legal .
În privința cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu, instanța constată că taxa de poluare se calculează și se colectează, potrivit art. 7 din OUG nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acesta fiind motivul pentru care doar această autoritate are calitate procesuală pasivă în cauzele de acest tip.
Este adevărat că taxa astfel colectată se constituie în venit la Fondul pentru Mediu, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, dar aceasta nu înseamnă că între pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. P. și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu există vreun raport juridic distinct. Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și revine în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros. Așadar, în speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri de chemare în garanție, atât pârâta, cât și chematul în garanție nefiind altceva decât verigi ale aceluiași sistem, între ele neexistând nici o transmisiune de drepturi ori obligații, cu atât mai puțin una cu titlu oneros.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge cererea de chemare în garanție.
Va respinge actiunea formulate de reclamantul in contradictoriu cu Administratia F. pentru Mediu avand in vedere ca nu exista raporturi directe intre reclamant si acesti doi parari in restituirea taxei de poluare. .
Văzând și disp. art. 453 C. proc. civ.,
PTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite in parte acțiunea formulată de reclamantul P. M. cu sediul in P. .,nr./ 125 A, judet Iasi, contradictoriu cu DRGFP Iasi – pentru Serviciul Fiscal P..
Obligă pârâta Serviciul Fiscal P. la restituirea către reclamanta a sumei de 2310 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, și la plata dobânzii fiscale, calculata de la data plății și până la momentul plății debitului.
Respinge cererea de acordare a dobanzii legale solicitat in baza OG 13/2011.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. M. cu sediul in P. .,nr./ 125 A, judet Iasi, contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta DGFP Iasi pentru Serviciul Fiscal P. în contradictoriu cu chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 231 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand taxa de timbru.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare ce de depune la Tribunalul Iasi.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2014.
Președinte, Grefier
TAM AL
Red/tehnored TAM
5 ex. 09.07.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1458/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 1468/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
