Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 411/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 411/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 27444/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 18 Iunie 2014
Președinte - P. C. D.
Judecător E. P.
Grefier L. Momiță
DECIZIE Nr. 411/2014
Pe rol judecarea apelului privind pe apelant I. IAȘI - SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE și pe intimat H. C. O., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că părțile au fost legal citate pentru acest termen; apelantul a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată apelul declarat în termen, motivat, scutit de la plata taxei de timbru și având în vedere că nu mai există alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._ din 17.12.2013 Judecătoria Iași a admis plângerea formulată de petentul H. C. O. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași și a anulat procesul verbal de contravenție . nr_ din 16.08.2013
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28.08.2013, sub dosar nr._, petentul H. C. O. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/16.08.2013, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, ca netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței faptul că, la data de 16.08.2013, a fost oprit de către organele poliției rutiere în localitatea Poieni, acestea reținând în sarcina sa efectuarea unei depășiri neregulamentare. În acest sens, petentul a menționat că cele reținute în cuprinsul actului sancționator nu corespund realității, întrucât a efectuat o manevră de depășire regulamentară a unui autoturism într-o zonă în care nu a remarcat existența vreunui indicator depășirea interzisă ori a unui marcaj continuu pe carosabil.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexate la dosarul cauzei, în copie certificată, următoarele: CI H. C. O., proces-verbal . nr._/16.08.2013.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei (f. 9), în conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013, act normativ aplicabil în considerarea datei formulării plângerii.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare la data de 28.10.2013, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării, a învederat instanței că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._ pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 16.08.2013 a condus autoturismul marca Chevrolet cu număr de înmatriculare_ pe DN 24, iar la km 173+300 a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a autoturismului cu nr. de înmatriculare_, fără a respecta semnificația indicatorului depășirea interzisă.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, planșe fotografice și înregistrarea video.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 NCPC, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, proba cu planșe fotografice, precum și proba cu înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 16.08.2013, petentul H. C. O. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se că la data menționată, a condus autoturismul marca Chevrolet cu număr de înmatriculare_ pe DN 24, iar la km 173+300 a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a unui alt autoturism, în raza de acțiune a indicatorului depășirea interzisă, fapta constituind contravenție potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii formulate, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt netemeinice.
Cu toate acestea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește că materia contravențională poate fi asimilată celei penale, prin utilizarea de criterii alternative ce au fost determinate în jurisprudența sa, respectiv criteriul calificării interne, natura faptei incriminate, precum și scopul și severitatea sancțiunii aplicate. Având în vedere faptul că, prin raportare la primul criteriu enunțat, materia contravențională nu este subscrisă celei penale, instanța va proceda la analiza concretă a cauzei cu prin raportare la celelalte două condiții. Astfel, un prim aspect analizat îl constituie natura faptei incriminate. În ipoteza în care textul normativ se adresează tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, atunci aceasta este de aplicabilitate generala, atrăgând incidența art. 6 CEDO sub aspect penal (Bendenoun împotriva Franței).
Verificând existenta acestui element în cauză, instanța constată că OUG nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, rațiunea urmărită de legiuitor prin incriminarea faptelor săvârșite de petent fiind constituită de protejarea siguranței pe drumurile publice, un obiectiv general, ca mecanism de represiune și protecție ce vizează fiecare individ ca parte integrantă a unei societăți.
Un al doilea element analizat de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate. În cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu prezintă ca finalitate acoperirea un prejudiciu material produs, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată în abstract ca prezentând pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește criteriul gravității sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu cea efectiv aplicată (cauzele Campbell și Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În considerarea acestor ultime două criterii, instanța apreciază că fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 îndeplinește criteriile statuate de Curte în vederea reținerii unei acuzații în materie penală.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 16.08.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu,atrăgând necesitatea unui probatoriu care să stabilească, dincolo de orice dubiu, veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului.
Instanța reține că stabilirea neechivocă a efectuării unei manevre de depășire neregulamentară, imputată petentului, nu a fost dovedită de către intimat prin probatoriul administrat, deși în cuprinsul întâmpinării au fost indicate ca mijloace de probă planșele fotografice și înregistrarea video efectuată, aceste elemente nu au fost depuse la dosarul cauzei, cu toate că instanța a amânat judecata în mod succesiv, citând intimatul cu mențiunea anexării documentației care a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Inspectoratul de Poliție Județean Iași, în conformitate cu disp. art. 476 și următoarele din C.pr.civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului I. Iași a arătat că petentul a fost sancționat prin procesul verbal contestat, cu amendă și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina acestuia contravenția prev de art 100 al 3 lit e din OUG nr 195/2002.
Înregistrarea video dovedește, mai presus de orice îndoială rezonabilă că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, în conformitate cu disp. art. 476 din C.pr.civ. constată că apelul este fondat.
În procesul-verbal de contravenție . nr._ din 16.08.2013 încheiat de I.P.J. Iași a fost sancționat petentul cu amendă în cuantum de 320 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile, pentru contravenția prevăzute de art. 100 al. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt s-a reținut că la data de 16.08.2013, în timp ce conducea autoturismul marca Chevrolet vu nr de înmatriculare_ pe DN 24 la km 173 +300m, județul Iași, petentul a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a autoturismului cu nr de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise.
Vinovăția petentului rezultă din probele care au fost administrate în cauză, respectiv: raportul agentului constatator din data de 31.10.2013, planșe foto și CD .
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, investit cu autoritate statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură speciala prevăzută de lege. Actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut, astfel ca se bucura de o prezumție de autenticitate si veridicitate, care este însa relativă si poate fi răsturnată de probe conform dispozițiilor art. 1252 Cod Civil.
În concluzie, petentul are sarcina probei, potrivit dreptului comun, respectiv art. 249 C. pr. civ., atâta timp cat agentul constatator a reținut, prin procesul verbal de constatare a contravenției o situație de fapt, iar reclamantul a contrazis-o.
Analizând deopotrivă latura subiectivă, instanța constată că petentul nu a invocat nici o împrejurare justificativă, aptă de a o exonera de răspundere.
Ca urmare a probării existenței elementelor obiectiv și subiectiv, prima instanță procedat corect și la analiza modului de individualizare a sancțiunii aplicate.
Instanța apreciază că pericolul social al faptei corespunde sancțiunii aplicate.
În raport de totalitatea considerentelor expuse, apreciind că fapta contravențională reținută în procesul verbal există, a fost săvârșită de petent cu vinovăție, fără a se indica incidența unei cauze justificative, exoneratoare de răspundere, că probele administrate în prezenta cauză sunt în măsură a susține în totalitate aceste aspecte și de asemenea, că pe baza înscrisurilor depuse intimata a susținut prezumția de legalitate a procesului verbal cu probe suplimentare, instanța de control judiciar va admite apelul in conformitate cu disp. art. 480 din C.pr.civ. și va respinge plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași împotriva sentinței civile nr_ din 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în tot.
Respinge plângerea formulată de petentul H. C. O., CNP_, cu domiciliul în ., . împotriva procesului verbal de contravenție . nr_ din 16.08.2013 de către Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în Iași, . 6, județul Iași
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2014.
Președinte, P. C. D. | Judecător, E. P. | |
Grefier, L. Momiță |
Redactat și tehnoredactat PE /2 ex
Judecător fond I. T.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 402/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 397/2014.... → |
|---|
