Pretentii. Sentința nr. 1468/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1468/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 10325/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 17 Iunie 2014
Președinte - A. T.
Grefier L. A.
Sentinta 1468/ca/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant . PRIN ADMIN. MANCAȘ P. și pe pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. P., pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, având ca obiect pretentii DOBÂNDĂ FISCALĂ TAXĂ AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 05.06 2014, sustinerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la a cea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea asupra cauzei la data de 2 iulie 2014, când:
T r i b u n a l u l
Deliberand asupra cauzei de contencios administrativ
Prin cererea înregistrată la data de 10.10.2013, reclamantul . solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P. (Serviciul Fiscal P.)ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă taxei de poluare în sumă de_,78 lei lei, calculată începând cu data de 26.02.2008 data perceperii taxei, până la a 45-a zi de la data înregistrării la organul fiscal a cererii de restituire a taxei de poluare și,
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie fiscală aferentă taxei de poluare în sumă de 4360 lei lei, calculată începând cu data de 04.09.2008 data perceperii taxei, până la a 45-a zi de la data înregistrării la organul fiscal a cererii de restituire a taxei de poluare și,
-obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iasi pentru Serviciul Fiscal P. a formulat întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată
C. juridic
Reclamantul a invocat prevederile art.214 cod fiscal, legea 554/2004 Tratatul CE.
3.Argumentele părților
Reclamanta susține că dreptul său la acordarea dobânzii pentru perioada menționată se justifică având în vedere sentințele 2019/30.11.2011 respectiv 2168/09.12.2011, pronunțate de Tribunalul Iasi în Dosar nr._ resectiv_ rămase irevocabilă prin respingerea recursului de catre Curtea de apel Iasi, prin care s-a dispus obligarea pârâtei la restituirea taxei pe poluare în sumă de_,78 lei respectiv 4360 lei lei și a dobânzii aferente acestei sume, calculată începând cu data expirării unui termen de 45 de zile de la data formulării cererii de restituire a taxei la organul fiscal, precum și ca urmare a hotărârii preliminare pronunțată de Curtea de Justițiea Uniunii Europene în cauza C-565/2011, la data de 18.04.2013.
Reclamantul a invocat principiul priorității dreptului comunitar asupra dreptului național și autoritatea acestei hotărâri preliminare asupra prevederii interne cuprinsă în art. 124 Cod procedură fiscală, în ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzii datorate pentru încasarea de taxe cu încălcarea dispozițiilor dreptului comunitar, arătând că în acest sens este și solicitarea sa la acordarea dobânzilor legale în materie fiscală aferentă taxei de poluare, calculată începând cu data de 26.02.2008 respectiv 29.03.2011 data perceperii taxei și până la a 45-a zi de la data înregistrării la organul fiscal a cererii de restituire a taxei de poluare, având în vedere că a beneficiat de dobânda legală de la data expirării unui termen de 45 de zile de la data formulării cererii de restituire a taxei la organul fiscal.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat argumente privind
conformitatea taxei de poluare cu dispozițiile comunitare, argumente care exced cadrului procesual stabilit de reclamant prin acțiunea formulată, fără a argumenta motivul pentru care dispozițiile hotărârii preliminare nu pot fi aplicate în cauza de față.
Aprecierea Tribunalului
Prin acțiunea în contencios administrativ ce face obiectul prezentului dosar reclamantul a solicitat acordarea dobânzilor pentru sumele achitată cu titlu de taxă pe poluare percepută cu încălcarea dispozițiilor art. l10 T.F.U.E. pentru perioada cuprinsă între data plății și data formulării cererii de restituire.
Prin sentințele nr. 2019/30.11.2011 respectiv 2168/09.12.2011, pronunțate de Tribunalul Iasi în Dosar nr._ resectiv_ rămase irevocabilă prin respingerea recursului de catre Curtea de Apel Iasi, prin care s-a dispus obligarea pârâtei la restituirea taxei pe poluare în sumă de_,78 lei respectiv 4360 lei lei și a dobânzii aferente acestei sume, calculată începând cu data expirării unui termen de 45 de zile de la data formulării cererii de restituire a taxei la organul fiscal, precum și ca urmare a hotărârii preliminare pronunțată de Curtea de Justițiea Uniunii Europene în cauza C-565/2011, la data de 18.04.2013.
Ca urmare a hotărârii preliminare pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-565/2011, la data de 18 04.2013.C-565/11, I. (întrebare preliminară publicată în JO - OJ C 25 din 28.01.2012, p-34), s-a stabilit că: „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”.
In această cauză s-a invocat principiul efectivitătii. afirmându-se la pct. 26, că se impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail
și alții, citată anterior, punctul 29).
Prin urmare, aplicând prin hotărârea preliminară pronunțată principiul efectivității alături de cel al echivalentei s-a dispus cu efect obligatoriu și retroactiv în sensul că, legislația națională nu trebuie să submineze dreptul Ia protecție juridică efectivă.
Tribunalul reține că prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din 1.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
În concluzie, începând cu data aderării, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea așa numitului „acquis comunitar” – astfel cum este definit prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1367/2000, privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquisul comunitar, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din_, definiție a acquisul comunitar conform căreia acesta include, între alte acte normative, „dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea Europeană, semnat la 25 martie 1957 la R., și ale Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht, ambele republicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997”.
. Dată fiind această opinie explicită a Curții de Justiție a Comunităților Europene – a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar –tribunalul constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Or în baza principiului supremației și priorității dreptului european recunoscute în dreptul român la nivel constituțional se impune a se face aplicarea soluției pronunțată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în ce privește dezlegarea problemei de drept a momentului de la care se acordă dobânzi în materia taxei de poluare.
Față de această opinie explicită a Curții de Justiție a Comunităților Europene – a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar – tribunalul constată că este competent să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional, prin urmare, reglementarea care impunea acordarea de dobânzi în materie fiscală doar de la data expirării unui termen de 45 de zile de la data formulării cererii de restituire urmează a fi înlăturată ca fiind în contradicție cu dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea Europeană și cu dreptul european.
Argumentul pârâtei în sensul că reclamantul ar avea dreptul pentru această perioadă la dobânzi legale și nu fiscale este nefondat în condițiile în care potrivit textelor de lege aplicabile ale art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală în cazul raportului de drept fiscal dobânzile aplicabile sunt fiscale și nu civile fiind de reținut și argumentul reclamantului care invocă principiului echivalenței care impune ca atunci când autoritatea fiscală încalcă dreptului european prin prelevarea unei taxe contrare, în baza reparării integrale a prejudiciului și aceasta să achite dobânzi fiscale contribuabilului în cauză.
Prin urmare, instanța națională trebuie să soluționeze cererea de acordare a dobânzilor de o asemenea manieră încât acoperirea prejudiciului suportat de reclamant să fie integrală, în sensul că trebuie să aibă în vedere întreaga perioadă în care reclamantul a fost privat de bunul său, dar în același timp să respecte normele legale interne.
Raportat la cadrul legal incident, Tribunalul apreciază că acordarea dobânzilor în materie fiscală astfel cum aceasta este reglementată de norma procesuală fiscală este singura formă permisă de lege de acoperire a prejudiciului cauzat de întârzierea în restituirea sumelor datorate și solicitate de către contribuabili, Tribunalul apreciază că reglementarea specială a art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală aplicabilă raportului juridic fiscal dedus judecății exclude aplicabilitatea normelor generale de drept comun atât în ceea ce privește nivelul dobânzii, cât și în ceea ce privește regimul juridic de acordare a acesteia.
În considerarea celor arătate mai sus, Tribunalul consideră că raportat la momentul plății taxei și cel al restituirii efective, cu referire și la cauza C 565/11 M. I. împotriva Administrația Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Fondului pentru Mediu Sibiu, Curtea Europeană de Justiție a avut în vedere dobânda fiscală deja acordată unui plătitor de sume datorate, dar care greșit s-a calculat din prima zi după expirarea termenului de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire și a stabilit doar cu privire la restituirea dobânzilor în materie fiscală calculată de la data plății și până la data plății efective, aceasta deoarece dobânda fiscală nu poate fi acordată unui plătitor de sume datorate, decât în limitele stabilite potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Deci, în raport de efectul obligatoriu și efectul retroactiv, în principiu, al acestei hotărâri preliminare precum și din examinarea dispozițiilor legale naționale privind modalitatea de calcul al dobânzii, stabilită prin art. 120 alin. (7) raportat la dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, Tribunalul, în acord cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, constatând că reclamantul, în calitate de contribuabil nu poate
suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile principiile dreptului european, care justifică acordarea dobânzii de la data prelevării taxei de poluare pentru a se respecta principiul echivalenței și principiul efectivității impus prin hotărârea preliminară mai sus menționată.
Ca atare, având în vedere și prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, constatând refuzul nejustificat a pârâtei de a se conforma dezlegării dată de instanța de contencios european în problema dedusă judecății, instanța urmează să admită acțiunea reclamantului și va obliga pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., la restituirea dobânzilor legale în materie fiscală aferente taxei de poluare în sumă de_,78 lei, pentru perioada 26.02.2008 data perceperii taxei și până la a 45-a zi de la data înregistrării la organul fiscal a cererii de restituire a taxei de poluare-29.03.2011, respectiv a dobanzii aferente sumei de 4360 lei, pentru perioada 04.09.2008 data perceperii taxei și până la a 45-a zi de la data înregistrării la organul fiscal a cererii de restituire a taxei de poluare-30.03.2011.
În temeiul art. 453 din Noul Cod de procedură civilă instanța va obliga pârâta la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant, constând în taxa judiciară de timbru.
Pentru aceste motive
În numele legii
H o t ă r ă ș t e
Admite acțiunea formulată de reclamantul . cu sediul in P. ., ., ._ CUI_, cu domiciliul procesual ales în Iasi ., . Cabinet Avocat Dobos S., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finantelor Publice P. (Srviciul Fiscal P.), pentru plată dobânzi la taxa auto.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului dobânzile prevăzute de art. 124 alin. 2 Cod procedură fiscală, aferente taxei de poluare în sumă de_,78 lei, pentru perioada 26.02.2008 data perceperii taxei și până la a 45-a zi de la data înregistrării la organul fiscal a cererii de restituire a taxei de poluare-29.03.2011.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului dobânzile prevăzute de art. 124 alin. 2 Cod procedură fiscală, aferente taxei de poluare în sumă de 4360 lei, pentru perioada 04.09.2008 data perceperii taxei și până la a 45-a zi de la data înregistrării la organul fiscal a cererii de restituire a taxei de poluare-30.03.2011.
Obligă pârâta la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care în caz de exercitare se va depune la Tribunalul Iasi
Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2014.
Președinte, A. T. | ||
Grefier, L. A. |
Red/tehnored TA.M. 09 Iulie 2014
5 ex.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1479/2014. Tribunalul IAŞI | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 401/2014.... → |
|---|
