Obligaţia de a face. Sentința nr. 1508/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1508/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 96/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA II CIVILĂ-C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din 17 Iunie 2014
Președinte - B. D. G.
Grefier E. C.
Sentința nr. 1508/ca
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant B. I. și pe pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE COMUNALE RĂDUCĂNENI, având ca obiect obligația de a face RESTITUIRE TAXĂ AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 17.06.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de contencios administrativ de față :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamantul B. I. a chemat în judecată pe parata Directia generaala a Finantelor Publice Iasi, Administratia Finantelor Publice a Mun iasi si Administratia F. pentr Mediu solicitand restituirea taxei de emisii poluante achitata in cuantum de 2258 lei, plata dobanzii aferente acestei sume de la data incasarii, precum si plata cheltuielilor de judecata
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat a achiziționat dintr un stat membru al Uniunii Europene un autoturism second hand, pentru a-l înmatricula în România fiind obligat să achite taxa de emisii poluante impusa de L 9/2012. Ori, acest autovehicul a mai fost înmatriculat într-o țară ce aparține Uniunii Europene. În aceste condiții, îngrădirea dreptului său de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei de poluare, reprezintă o gravă încălcare a dreptului comunitar, taxa de poluare fiind edictată în așa fel încât se descurajează importul, fiind favorizate produsele naționale. Sunt încălcate disp. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 90 din Tratatul CE (art. 110 din TFUE), art.124 alin. 2, 120 alin. 6 C. proc. fiscală, L. nr. 554/2004.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri: decizie de calcul a taxei de poluare, chitanta de plata, cerere de restituire, carte de identitate autovehicul.
Pârâta nu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin incheierea pronuntata la 01.04.2014 a fost admisa exceptia lipsei d ecalitate procesual pasiva a paratilor Administratia F. pentru Mediu si Directia Regionala generală a Finantelor Publice Iasi iar la termenul din 13.05.2014 s a dispus introducerea in cauza in cdalitate de parata a Administratiei FinantelorPublice Comunale R..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozitiilor legale incidente, instanța reține următoarele :
La data de 08.02.2013, cu chitanța . nr._ reclamantul a achitat taxa pentru emisii poluante pentru autoturismul marca Ford Transit importat din Italia în sumă de 2258 lei.
Taxa plătită de reclamant este taxă pentru emisii poluante reglementată de Legea 9/2012.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 9/2012, obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*).
Aceste dispoziții legale au înlăturat caracterul necomunitar al normelor anterioare, ale OUG 50/2008, pentru perioada cât timp au fost în vigoare, până la 31.01.2012, când, prin OUG 1/2012 dispozițiile art. 4 care înlăturau discriminările observate în vechea lege au fost suspendate până la 1.01.2013.
Reține instanța că decizia de stabilire a taxei de emisii poluante a fost emisă în perioada în care era în vigoare Legea 9/2012 în forma expusă mai sus.
Față de acest aspect, instanța reține că articolul 110 TFUE prevede că „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Or, instanța constată că la data stabilirii și achitării taxei de către reclamant și pentru autoturismele indigene, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, modul de calcul al taxei este identic, raportat la criterii obiective, potrivit anexelor la Legea 9/2012, neexistând o diferență de tratament. Reclamantul nu a făcut nici dovada încadrării în excepțiile prevăzute de art. 3 din Legea 9/2012.
Conform jurisprudenței anterioare a CJCE privind interpretarea art. art. 90 par. 1 din Tratatul CE, acest articol este încălcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate, fapt nedovedit în prezenta cauză .
Articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre UE în condiții normale de concurență, cu excluderea oricărui regim protecționist care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Tot instanța de contencios european a stabilit că atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior.
Astfel cum a constatat CJCE la par. 49 din Hotărârea Nádasdi și Németh, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
Instanța mai reține că scopul articolului 110 TFUE nu este să impună statelor membre vreun sistem anume de impozitare internă, acestea păstrând un grad considerabil de libertate și autonomie în ceea ce privește uniformizarea taxelor și impozitelor și cotele aplicate, măsurile care vizează îmbunătățirea condițiilor de mediu trebuie să fie încurajate, cu condiția de a nu se da naștere unor discriminări ale produselor importate.
Prin urmare, nefiind făcută dovada existenței unei discriminări, astfel cum a invocat reclamantul și nici a necesității aplicabilității directe a art. 110 din TFUE, nefiind invocate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a actului administrativ, instanța reține că decizia de calcul contestată este legală, urmând a fi menținută .
În consecință, va fi respinsă acțiunea, ca neîntemeiată, cu toate capetele de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. I. domiciliat in iasi, . .>în contradictoriu cu pârâta Administrația Finantelor Publice comunale R.,
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmand a fi inregistrată la Tribunalul Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2014.
Președinte, B. D. G. | ||
Grefier, E. C. |
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1456/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1512/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
